carte

Dragă Domnule Varujan Vosganian,

 

Marele păcat al cărții dumitale e că te-ai apucat de politică. Așa că, atunci când spun că e o carte mare, toată lumea întreabă: Cine mă, Varujan?  Păi cum să le explici oamenilor că trebuie să dezlipească activitatea publică de cea scriitoricească? Oricum, cei mai mulți dintre ei te știu de la televizor și nici nu știu că dumneata scrii și cărți. Și mai e și reflexul ălă de autoapărare, firesc, al cititorului în fața cărților scrise de persoanele publice. Știi cum e. Când nu-i mai ajunge unuia mărirea sau prețuirea, e musai să o treacă și într-o carte, să ajungă intelectual. Până și omologul matale politic, Ghiță Falcă, a scris o carte.

Dar asta e politică. Ea strâmbă, denaturează, deformează.

Mai mult

O după amiază cu Sir Alex

Mare lucru nu ar fi de spus. Cartea e perfecta. Perfectă pentru ce și-a propus. A doua biografie a lui Ferguson, venită la câteva luni după emoțiile retragerii și menită să satisfacă un interes public și financiar imediat. Am așa o impresie că sir Alex avea demult contractul pentru cartea asta și banii probabil deja încasați.

Nu cred că e scrisă de el, dar pe varianta Kindle pe care am luat-o eu, nici nu apare un ghost writer.  Mai curând, cred că Ferguson a stat de vorbă cu un jurnalist (unul pe care să-l suporte) câteva ore, omul a notat și a încercat să-I facă un portret la persoana întâi, cât mai aproape de realitate. Aflu mai târziu că e scrisă de Paul Hayward, reputat jurnalist sportiv britanic.

Mai mult

Cum m-am apucat eu de recitit povești

La prima vedere Vlad Petreanu scrie frumos, ca un jurnalist bătrân. Ai zice că e un dinozaur (iartă-mă, Vlad, dar e de bine), din ăia bunii. De fapt, dacă te uiți cu atenție în jur, afli că în România încă nu se scrie în modul ăsta. Omul e înaintea vremurilor de pe aici. De abia se construiește o generație de tineri care învață să scrie de maniera asta. Am mai văzut câte ceva în textele de la Superscrieri. Vlad e mai vechi în breaslă, dar ca scriitură vine din generația asta mai tânără.

În plus, are și darul ăsta senzațional al marilor jurnaliști de a te păcăli. S-o fi dus el să vadă niște biblioteci și cum le schimbă ele viața oamenilor, dar de fapt îți pune în față niște povești de nici Andreea Marin cu Surprizele ei nu le dibuia pe vremuri.

Mai mult

Mihai Barbu: Vând kilometri

“Ce carte e aia albastră de acolo?”, mă întreabă tata.” E a unui băiat care s-a dus cu motocicleta până în Mongolia”.” Băiat isteț!, îmi spune, dar a avut oleacă de nebuneală la cap”. Îmi vine să râd. Că și Mihai Barbu spune asta printre rânduri  Am avut  așa un sentiment de bine citind cartea asta. Mihai Barbu călătorește pentru mine parcă, împlinind toate visele de aventură ale copilăriei.

Sunt 26 de mii de kilometri, 13 țări – mai toate fiind în felul lor un capăt de lume – și o mulțime de oameni, fiecare cu o poveste în traistă. A, și să nu uit, sute de fotografii extraordinare, dar absolut extraordinare, care transformă cartea asta într-o minune.

Mai mult

Vladimirisme, ora de muzică

Vladimir: Vreau și eu niște cărți de muzică, adică de artă.

Alina: Avem., Uite:  povestea lui Paganini, a lui Mozart.

Vladimir: Nu cred, aveți doar Pink Floyd, am văzut eu!

Alina: Eeeee!

Vladimir: Arată-mi!

Mai mult