Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Ce trebuie să știi despre Roe v Wade și avort în Statele Unite.

Textul acesta aduce câteva explicații scurte despre ce înseamnă hotărârea Curții Supreme a Statelor Unite în cazul Roe v Wade sau ceea ce-a fost transmis la noi drept interzicerea avortului în America. Două precizări, însă, înainte.

Avortul nu a fost interzis în SUA.

Sunt pro-avort și susțin libertatea femeilor și a cuplurilor de a hotărî în privința aceasta. Cred că legislația din România, care dă posibilitatea întreruperii sarcinii în primul trimestru, este corectă. Cred că, atunci când vorbim despre astfel de decizii, trebuie să ne precizăm poziția.

Ce este Roe v Wade

Roe v Wade este numele unei hotărâri din 1973. a Curții Supreme de Justiție a SUA. Jane Roe este un nume fictiv dat pentru protejarea intimității unei femei din Texas, pe numele său adevărat Norma McCorvey. Ea a rămas însărcinată și a dorit să facă avort, dar legislația din Texas îi interzicea acest lucru.

A intentat proces împotriva procurorului șef local, Henry Wade, în calitate de reprezentant al statului, spunând că legea care-i interzice avortul este neconstituțională.

A câștigat atât în fața instanțelor locale, cât și în fața Curții Supreme de Justiție, care are rol constituțional. Aceasta a spus, pe baza unui amendament privind viața privată, că există un drept la avort. Curtea a dat totuși posibilitatea statelor să reglementeze pe trimestre dreptul la avort, susținând că trebuie căutat un echilibru între drepturile femeilor, politica demografică și viața fătului. De asemenea, a statuat că dreptul la avort este fundamental și că fiecare lege emisă de state pe tema asta poate și trebuie să fie supusă unui control strict al instanțelor americane.

De ce a fost schimbată hotărârea

Decizia a împărțit societatea americană în două, pozițiile principalilor actori schimbându-se de-a lungul anilor în funcție de diverse situații politice și alegeri. Una peste alta, în ultimii ani, a existat o presiune publică masivă a unor grupuri religioase, economice și politice ca decizia să fie întoarsă.

Acest lucru s-a putut petrece după ce Curtea Supremă a căpătat o majoritate cu orientare conservatoare, cu ajutorul a trei judecători numiți de președintele Trump. Iar momentul potrivit a fost cazul Dobbs vs Jackson Women Health Organisation.

Thomas Dobbs este numele șefului Ministerului Sănătății (sau echivalentul acestuia) din Mississippi. Jackson Women Health Organisation este singura instituție care efectua avorturi în acest stat. Clinica dat în judecată statul pentru apariția unei legi care interzicea avortul după primul trimestru de sarcină, chiar și în cazul violului sau incestului.

De fapt, ce urmărea clinica era o clarificare a termenului de viabilitate a fătului. Așa procesul a ajuns la Curtea Supremă.

Ce prevede întoarcerea

S-au judecat două capete de dosar. Primul este chiar procesul Dobbs vs Jackson unde Curtea a hotărât cu 6-3 că instanțele inferioare au greșit când au dat dreptate clinicii Jackson. Curtea a întors cu această ocazie și hotărârea Roe vs Wade, dar cu scorul de 5-4. Ea a stabilit că dreptul la avort nu este unul constituțional.

Asta înseamnă, în mod clar, că reglementarea avortului va fi făcută de fiecare stat în parte. Adică legislația nu va mai fi unitară la nivelul statului federal, ci că parlamentele locale vor hotărî conform voinței alegătorilor de acolo. Așadar, unele state vor interzice avortul, altele îl vor lăsa liber, altele vor institui diverse trepte.

Atenție, și acum legislațiile locale permit avortul în diverse stadii ale sarcinii, în mod diferit, în diverse state americane. Unele dintre ele sunt de acord cu avortul dincolo de primul trimestru, așa cum e la noi.

Cum arată situația pe state

Înainte de acest lucru, să spunem că mai multe grupuri democratice ar dori o legislație federală, lucru care este posibil și nu este interzis de decizia Curții Supreme. Președintele Biden a promis că va lupta pentru o astfel de legislație.

O astfel de legislație va trece cu siguranță de Camera Reprezentanților, dar nu are destul sprijin să treacă și de Senat, mai ales că democrații sunt divizați acolo.

Astfel, este posibil ca fiecare stat să facă acest lucru individual în cel mai scurt timp. Multe dintre ele au legislația pregătită deja de ani buni. Rezultatul hotărârii Dobbs este așteptat de multă vreme.

13 state au legi care vor intra deja în vigoare. Acestea sunt Arkansas, Idaho, Kentucky, Louisiana, Mississippi, Missouri, Nord Dakota, Oklahoma, Dakota de Sud, Tennessee, Texas, Utah și Wyoming.

Cinci state se vor întoarce la legile deja existente înainte de 1973. Alabama, Arizona, Michigan, West Virginia și Wisconsin. Mai sunt patru state care au deja interdicții la șase săptămâni: Georgia, Iowa, Ohio și Carolina de Sud.

De partea cealaltă sunt statele democrate, precum California, care au anunțat deja că vor menține și vor înlesni avorturile. Este posibil ca la finalul acestei perioade, America să fie împărțită în două asupra avortului.

Pe cine va afecta

Hotărârea Dobbs are un amendament scris clar chiar de unul dintre judecătorii conservatori. Statele nu pot interzice migrația pentru a face avort. Așadar, poți pleca din statul tău ca să faci avort în altă parte a țării.

Pe scurt, cei mai afectați de o astfel de interdicție vor fi cetățenii cei mai săraci ai țării, cei care nu au posibilitatea de a susține material deplasarea și costurile unui avort. Datele arată că cele mai afectate vor fi femeile sărace din statele sudice, care vor trebui să călătorească distanțe mai mari.

Cum numărul clinicilor va fi mai mic, și programările vor fi obținute mai greu. În general va fi vorba de femei aflate în intervalul 20-30 de ani și care au deja un copil, majoritatea de culoare.

Câte avorturi sunt în SUA anual

Câteva studii preliminare arată că numărul avorturilor va scădea cu cel mult 13-14 procente. O lege care a fost adoptată în Texas a dus la scăderea avorturilor cu 10 la sută, majoritatea celor aflate în această situație călătorind sau apelând la pastile care pot fi aduse din alte state.

O statistică prezentată de NYT arată că una din patru femei din SUA ar putea fi pusă în situația de a plănui un avort. În 2017, în Statele Unite au avut loc peste 1,1 milioane de avorturi, 800 de mii în clinici și peste 300 de mii cu ajutorul pastilelor.

Încheie asta dezbaterea?

Dimpotrivă, ea revine masiv pe agenda electorală, iar politicienii chiar trebuie să țină seama de voința populară. Hotărârea Curții Supreme vine în răspăr cu majoritatea americanilor, care susțin dreptul la avort. Este posibil ca tema să aducă câștiguri electorale politicienilor care înlesnesc avorturile.

De ce este important pentru Europa

Grupurile religioase, economice și politice care susțin interzicerea avorturilor nu sunt doar locale, ci funcționează global. Polonia a luat o astfel de decizie recent, iar alături de ea se mai află Nicaragua și El Salvador. De fapt, numărul statelor care interzic avortul este de aproximativ 50. În ultimii 30 de ani, 59 de state au mărit accesul la avort.

Dar cum Statele Unite sunt văzute ca un campion al democrației și drepturilor omului, hotărârea recentă poate aduce un sprijin major mișcărilor împotriva avortului.

Foto de Duané Viljoen pentru Pexels

Dialoguri cu Paul Olteanu II #19. De ce ține norocul cu cei curajoși?

Alături de Paul Olteanu caut răspuns la această întrebare. De unde această asociere dintre curaj și noroc și de ce este important să găsim o definiție a curajului. 

Și ca să facem discuția și mai complicată, căutăm să vedem ce înseamnă curajul față de noi înșine și cum îl gestionăm. Și evident, dacă suntem prudenți, atunci se mai poate spune că avem curaj?

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Ce înseamnă un abonament medical în România. Câteva calcule nevăzute.

#advertorial

Cu zece ani în urmă, am petrecut mai bine de șase ore într-o sală de așteptare a unui spital bucureștean. Am scris atunci cu încrâncenare. Despre durere, răbdare, iubire, dezinteres și curajul unor medici de a-și face meseria. Zeci de pacienți am stat acolo ca într-un purgatoriu, înconjurați de birocrație, nervi, fără ferestre, și cu un miros de varză acră care străbătea holul spitalului. 

Printre pacienții cronici se amestecau cazurile de la urgență, copii și adulți erau văzuți de aceeași doctoriță inimoasă, care în ziua aceea era “și asistentă și infirmieră.”

Două motive erau pentru aglomerația aceea. Măiestria medicului și faptul că un examen Doppler era prohibitiv atunci. 

Spun asta pentru că, între timp, pentru mulți români, situația s-a schimbat. Astăzi un examen medical de tipul acesta este accesibil și ca timp și ca bani pentru mulți dintre noi. Și poți să te duci la clinică la ora dorită, la medicul dorit, chiar dacă trebuie să aștepți. Dar așteptarea este parte din toate sistemele medicale ale lumii.

Iar dacă ești și abonat, s-ar putea să ai și câteva beneficii, mai ales ca preț, atunci când îți alegi doctorii. 

Nu am făcut niciun secret din faptul că sunt de ani buni abonatul Rețelei de Sănătate Regina Maria. Faptul că nu mai stau la cozi sau că economisesc niște bani nici măcar nu o consider marea realizare a sistemului. Ci platforma din care îmi aleg medicii la care mă duc. 

Știți la ce mă uit? La CV-uri. Pentru că sunt realmente importante. Poți să vezi repede cât și unde a studiat medicul tău, ce experiență are și dacă e priceput la ce ai tu. Eu așa am ales ultimele dăți și mi s-a părut corect. 

Astăzi vreau să vă prezint o perspectivă nouă asupra abonamentelor medicale. 

Pentru noi sunt importante timpul și banii. Dar există o dimensiune pe care nu am văzut-o niciodată și la care merită să ne uităm. Faptul că astăzi nu mai stau la o coadă într-o cameră fără geamuri, la un subsol, arată o transformare a României. Și care oferă multora dintre noi servicii de calitate. 

În România sunt astăzi peste 1,62 de milioane de abonați la servicii medicale, conform studiului “ „Piața abonamentelor medicale: analiza impactului economic și social în România”, realizat de compania de analiză E&Y. Asta înseamnă că un român din trei care muncesc activ este abonat, fie individual, fie prin intermediul companiei sale. De exemplu, rețeaua Regina Maria are un portofoliu de 8000 de companii, care oferă 720 de mii abonamente. 

Dar lucrurile mai spectaculoase încep de aici. Aceste abonamente medicale generează un impact pe orizontală de 776 de milioane de Euro. Ca să mă fac mai bine înțeles, pentru funcționarea acestor servicii, diverse companii și lucrători, generează în economie o cifră de afaceri de aproape 800 de milioane de Euro. Iar de câte ori se creează un loc de muncă pe piața abonamentelor medicale, acesta generează alte două noi locuri de muncă în România.

Pentru prima oară aflu și eu această cifră.

Companiile private din România au investit în infrastructura sanitară, asta însemnând aparatură și spații, 2,8 miliarde de Euro. Suma este mai mare cu un miliard de Euro decât ce bani are acum România în programele europene pentru construirea de spitale. Iar aceste 2,8 miliarde de Euro vin din investiții private, credite și bani din abonamente. Căci abonamentele susțin, de fapt, dezvoltarea infrastructurii. Cum ar veni, când te abonezi, construiești sau utilezi spitalul la care ai contract. Bonus, îți vezi și de sănătate. 

Din această sumă, doar rețeaua Regina Maria a investit 200 de milioane de Euro în deschiderea sau extinderea de spitale. Astăzi are peste 400 de locații proprii sau partenere în toată România – clinici și spitale, iar în ele lucrează nu mai puțin de 3000 de medici, la un click distanță. Nu știu dacă ați remarcat că în clinica virtuală te poți programa chiar și în 24 de ore. Bine, la unele specialități, eu am găsit medic chiar și peste șase ore. 

Am vrut să vă povestesc asta pentru că eu sunt convins că discuția publică din România nu poate fi doar o stare de revoltă și de nemulțumire continuă. Țara asta se construiește sub ochii noștri și nu avem timp să observăm asta. 

Mai există un calcul din studiul E&Y, care merită numit. Pentru că, iarăși nu-l vedem. 

Un abonament medical de companie costă până în 15 Euro pe lună. Dar se adună de la multă lume. Iar asta face diferența. Pentru că studiul arată că angajații care merg la doctor în anul acela beneficiază de servicii gratuite în valoare de 570 de Euro. Așadar compania plătește pentru tine anual cam 180 de Euro, iar dacă ai o problemă, tu primești prin consultații și analize o sumă de trei ori mai mare. Pentru că aceasta este marea putere a comunității.  

Sunt sigur că toți avem experiențele noastre mai bune sau mai proaste la medic. Ale mele s-au îmbunătățit în ultimii ani. De asta cred că merită, la final, să vă mai spun câteva dintre beneficiile unui abonament.

  • 90 la sută dintre analizele recomandate anual* sunt incluse gratuit în abonament
  • Programarea se poate face rapid la orice specialitate, chiar și online sau de pe telefonul mobil. Durează doar dacă vrei la un medic foarte cunoscut
  • Evaluare și monitorizare gratuite post-Covid
  • Acces prioritar la medicii de familie din Rețea
  • Economisirea de bani. 

Acest text nu este menit să vă convingă. Fiecare își gestionează viața potrivit înțelepciunii sale. Vreau doar să introduc în spațiul public date mai complexe decât am plătit x și am primit y. Societățile au un ritm și o construcție mai complicate și pare că România a înțeles care este drumul cel bun. 

*Încerc o explicație pentru ce înseamnă recomandate anual. Și mă gândesc pe viitor să scriu un text separat despre asta pentru că necesită câteva explicații

Recomandate anual înseamnă, în viziunea medicilor, consultatii de prevenție, analize de laborator, screeninguri oncologice (în funcție de vârstă, sex și istoric medical) pe care este bine să ni le facem anual, pentru a ne monitoriza starea de sănătate. În alte state, Germania de exemplu, persoanele care nu merg anual la medic pentru efectuarea acestor investigatii preventive, riscă să își piardă asigurarea medicală de la stat (echivalentul CNAS-ului nostru). Întrebarea mea este dacă nu cumva ar trebui să avem o dezbatere chiar despre această necesitate. Sau despre cum să impulsionăm lumea să facă aceste analize recomandate anual. Asta ar însemna, de fapt, să ne crem drepturile. Cum procedăm?

Photo by Pavel Danilyuk:

#articol susținut de Rețeaua Regina Maria

Ce mesaje a primit societatea privind legile securității naționale

Marți, societatea românească a primit două mesaje. Primul a venit dinspre președintele României. El a spus că va rezolva chestiunea cu „Securitatea” și s-a angajat să facă asta personal. Dar, în referirea sa la pachetul de legi privind siguranța, mai există un mesaj.

Cineva, și știm cine, a considerat că e bine să le dea pe surse. Este o eroare majoră. Acesta este un prim draft, vor fi dezbătute, modificate, vor intra în parlament și sigur anumite abordări vor fi corectate.

Aceasta este o amenințare fățișă de tipul „nu e bine, domnul chestor”, rostită de Traian Băsescu. Toți cei din administrație trebuie să înțeleagă că cine mai vorbește sau mai dă documente în presă comite o eroare. Și va răspunde.

Președintele a intimidat astfel toți avertizorii de integritate din România și le-a cerut să-și vadă de treaba lor. Să se facă liniște. Or, asta e pe dos față de ce presupune democrația. Președintele ar trebui să fie preocupat de cine a putut să scrie așa acele legi. Asta e problema.

Al doilea mesaj vine din media

Digi 24 a încheiat colaborarea cu Cristian Tudor Popescu după o emisiune în care a vorbit despre două lucruri sensibile: o greșeală a stației cu o știre falsă și o analiză despre legile securității naționale. În analiza sa, el a spus că aceste legi sunt o întoarcere în timp și că fac serviciile mai puternice decât Securitatea.

Nu este clar dacă contractul lui CTP a fost încheiat din prima cauză, a doua sau din ambele. El a spus că este vorba de conținutul emisiunii. Dar nu are importanță. Compania nu a comunicat nimic.

Opinia publică va percepe subiectul mai profund, cel cu impact major pentru societate. Pentru că atunci când are de ales, societatea se duce spre ce este mai greu.

Iar, acum, scenariul care apare în mintea multor oameni este că cine face dezvăluiri este amenințat de președinte, iar cine le comentează este dat afară de la televizor. Următorul pas? Să nu ne mai mirăm de situația din Ungaria. Suntem acolo.

Singura posibilitate ca această percepție să fie răsturnată este ca legile să iasă într-o formă cu adevărat europeană.

Până una-alta, mai jos găsiți ediția România în Direct de miercuri, când am discutat căderea în sondaje a președintelui Iohannis.

Dialoguri cu Paul Olteanu II #18. Se tem oamenii de libertate?

Descoperim într-o nouă ediție Mind Architect că românii nu prea au proverbe legate de libertate. Dar pun la încercare câteva idei din gândirea universală legată de libertate. 

De exemplu, aceea a lui George Bernard Shaw care cântărește libertatea prin prisma responsabilității. El spune că multor oameni le este frică de libertate tocmai pentru că vine cu o răspundere. Este o ocazie potrivită ca să cântărim în ce măsură libertățile au și limite. 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Cum a funcționat plafonarea benzinei în Ungaria. Și ce probleme avem noi.

Sunt două state europene care au ales calea plafonării prețului la benzină: Ungaria și Slovenia. Ungaria face acest lucru de șase luni, iar efectele măsurii se văd ceva mai bine. Am încercat să strâng câteva date ca să vedem cum a funcționat și ce efecte poate avea.

Dar întâi să înțelegem cum au procedat guvernul Orban

Prețul benzinei a fost plafonat la 480 de forinți pe litru, adică la 1,20 Euro, la data respectivă. Plafonarea a fost făcută până la 15 mai și apoi prelungită încă trei luni. Tehnic, benzina nu putea fi vândută peste acest preț. Prețul real este 640 de HUF la benzină și de 717 HUF la motorină.

Guvernul ungar susține din această diferență 20 de forinți, iar restul este în sarcina benzinarilor. De asemenea, li s-au redus o parte din taxele sau cotele de membri ai asociației benzinarilor. Dar toate acestea nu acoperă prețul real. Un calcul arăta că consumatorii au făcut economii de 175 de milioane de euro.

Ce s-a întâmplat

Primii loviți de măsură au fost benzinarii mici. Pentru că au cumpărat la preț mare și au vândut la mic. După care, inițial, plafonarea nu a fost impusă și marilor vânzători. Ea a fost corectată mai târziu. Diferențele de preț au dus la proteste din partea benzinarilor independenți și în final cu o acțiune în justiția europeană.

Cu excepția Mol, companie controlată de stat, celelalte lanțuri au refuzat să aducă carburanți din import sau să introducă în sistem, ceea ce le-ar fi putut genera pierderi. E vorba de OMV și Shell. Așa că Mol a trebuit să suplinească cu logistica lor distribuția pe întregul sistem. Dar o poate face doar pe 66 la sută din lanț. De asta în unele zone a dispărut temporar benzina.

Lipsa i-a lovit și pe agricultori, mai ales pe cei care aveau contracte de furnizare directă și au fost nevoiți să cumpere la prețul real, dar ei sunt obligați să vândă produse de bază la prețul plafonat. Cei mici, care mai alimentau în canistre la diverse benzinării nu au mai avut această posibilitate.

Oficialii Mol spun că pot rezista încă pentru că, fiind o companie regională, recuperează o parte din bani de pe restul piețelor. Dar chiar și în aceste condiții le este foarte greu să mențină actuala forță de muncă. Pe de altă parte, o estimare spune că în acest momente companiile care activează pe piața maghiară au oprit investiții cifrate pînă la 100 de milioane de Euro. CEO-ul Mol spune că această soluție nu este viabilă pe termen lung și că nu poate fi susținută. El a cerut de mai multe ori încetarea ei.

Altfel există și un calcul care arată că guvernul Orban a obținut o frânare a prețurilor de bază cu aproximativ 15 procente. Vă las aici și un link la un articol mai amplu despre subiect.

Slovenia este mai ezitantă

Guvernul din Slovenia a plafonat prețurile pentru 30 de zile, a ridicat plafonarea și apoi a introdus-o din nou. Prima plafonare a funcționat pe durata campaniei electorale. Companiile afectate, între care Mol, spun că pierderile lunare sunt de 20 de milioane de Euro și că nu pot fi acoperite de compensația acordată de stat.

Altfel, e nevoie de soluții

După oprirea importurilor din Rusia și lipsa de măsuri privind combaterea inflației, multă lume se întreabă ce soluții avem la îndemână și aici.

Cel mai corect este să respecți piața și ea se va autoregla, atâta vreme cât nu este viciată. Dar foarte multă lume constată că prețurile cresc odată cu barilul de petrol, dar când acesta se ieftinește, nu vine și o scădere. Este evident că mecanismele nu sunt atât de simple. Că prețurile includ costuri, taxe și alți factori. Dar Consiliul Concurenței este dator să verifice dacă nu cumva există un plafon sub care scăderea nu mai progresează, în ciuda regulilor de piață.

În acest moment, statul trebuie să se gândească serios la reducerea accizelor. Asta pentru a da o mână de ajutor agricultorilor, dar și transportatorilor. E nevoie de o gură de aer proaspăt. Dar știți și voi, la fel de bine ca și mine, că guvernele noastre nu au chef să facă asta. Pentru că de aici finanțează noile măriri de salarii la bugetari. Și, încă, o dată, proasta funcționare a statului ne costă pe toți.

Photo by Gustavo Fring

Vorbitorincii #33. La Medellin, cu Mircea Cărtărescu.

Vă invităm la un episod special cu Mircea Cărtărescu. Discutăm despre cărțile sale, lumea de azi, dar și despre recenta sa experiența columbiană. Fascinantă. Asta pentru că Mircea Cărtărescu este un povestitor captivant, iar imaginile din Columbia sunt captivante. Cum trece un oraș de la o comunitate speriată de traficanți, la prosperitate și ordine?

Tot aici avem o seamă de saluturi și întâlniri excepționale cu Garry Kasparov și Walter Robinson. Vă răspundem la mesaje, iar spuma filelor aduce următoarele cărți: Vine iarna, de Garry Kasparov, Abandon – Abdulrazak Gurnah și Vulpea lui Akira, de Ion Mihai Cochinescu. Fotbalamuc înaintea unui meci uriaș: Real vs Liverpool.

Dialoguri cu Paul Olteanu II #17. Este adevărul la mijloc?

Pun la încercare alături de Paul Olteanu o temă aproape filozofică într-un nou episod din Mind Architect. Ideea că adevărul ar putea fi la mijloc. Dar este asta posibil? Cum să fie un adevăr receptat în mod diferit de două persoane. Da, este posibil, mai ales când percepția acestora i trecutul lor sunt complet diferit. 

Ajungem cumva la concluzia că această expresie duce la falii majore în societate, dar și cum o putem folosi pentru o mai bună înțelegere.  

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Cum să combatem inflația cu guvernul Ciucă: întâi îi ajutăm pe bugetari.

După cum știți, la noi, marile anunțuri se fac noaptea. Astfel, anunțul despre al doilea pachet de ajutor economic și social, în valoare de peste 1 miliard de Euro, a fost făcut pe Facebook de premierul Ciucă.

Întrebat care este sursa finanțării pentru acest pachet, premierul a răspuns senin că aceasta se va face din tăierea cheltuielilor de la ministere. În schimb, statul va angaja în continuare până la începutul lunii iulie.

Și acum uitați-vă pe cele câteva anunțuri! Unde se vor duce banii?

Răspunsul este foarte simplu. Pe mărirea salariilor bugetarilor și la ajutorul de pensii. De fapt este un miliard de euro pe care guvernul îl aruncă în piață nu ca ajutor economic, ci doar ca ajutor social. Pur și simplu sunt bani ca lumea să se mai ajungă cu leafa în vremuri extrem de complicate. Și care se vor duce în consum, sporind inflația.

Cât despre amânarea ratelor la bănci, aceasta a apărut pentru că trebuia să le dea câte ceva și la cei din mediul privat. Respectiv dreptul de a alege dacă rămân cu ceva mai mulți bani în buzunar acum sau mai târziu. Plus ideea care va apărea în capul oamenilor că, de ce nu, poate le mai amână și după nouă luni.

Atât a putut clasa politică a României: să dea din pix încă o sută de lei.

Fără îndoială, bugetarii își așteaptă banii pe care i-au căpătat prin lege și pe care aceiași politicieni i-au blocat. Mai ales că în cazul multora, valoroși, salariile le-au fost plafonate de ani buni. E vorba de cei care au ajuns la limitele de vârstă și experiență superioare.

Și asta pentru că, în guvernarea Dragnea au preferat să dea o lege mincinoasă și să mărească salariile cu bani care nu existau. Astăzi s-au prins în propria minciună și ca s-o mai croiască cumva, le dau un sfert din mărirea la care aveau dreptul. Asta ca să vedeți cât ne costă pe toți minciuna și heirupismul politic.

Astăzi, în realitate, ei nu pot plafona taxe, nu le pot micșora sau mai tăia din accize. Pentru că nu au de unde. De asta tropăie să mărească taxe. Pentru că, în ciuda inflației, tot nu se ajung cu banii. Vă veți întreba atunci de ce le dau banii oamenilor. Pentru că trebuie să te faci că faci ceva.

Cum ar trebui să fie?

Inflația este o complicație cu care toate guvernele lumii au de furcă. Soluțiile clasice presupun politici monetare mai dure, limitarea creditelor, titluri de stat cu dobânzi mari pe termen lung.

Doar că aici intervin factori externi care nu țin musai de România: prețul la energie și lanțurile de aprovizionare externe. Ne vom regla odată cu alții și cu refacerea circuitelor energetice.

Așa că mare parte din răspunsuri rămân la noi.

Cereți măriri de salariu, căutați-vă un loc nou de muncă! Renunțați la cheltuieli mari! Reglați-vă consumul în casă! Nu faceți credite. Și refinanțați ce aveți.

Inflația o trecem de unii singuri.

P.S. O doamnă mi-a reproșat azi că instig oamenii la ură împotriva bugetarilor. Eu nu privesc lucrurile așa. Luni am făcut o emisiune în care oamenii au aflat cât de greu e să lucrezi la stat. Că e nedrept. Și nu e cel mai bun loc din lume. Nu cred în mitul că la stat se stă. Știu că sunt foarte mulți oameni buni.

Eu spun doar că sistemul este nedrept, prost așezat și că statul încurajează o stare de lucruri care ne va duce pe toți la faliment. Exemplul de aseară este grăitor. Un pachet economic nu poate fi compus doar din aplicarea unei legi care mărește salariile unei singure categorii sociale.

Dialoguri cu Paul Olteanu II #15. De ce prietenul se cunoaște la nevoie?

Avem o nouă discuție despre un proverb care vine din vechime. Dar de ce este strâns legată prietenia de nevoie? De ce trebuie pusă ea la încercare? Aceasta este una dintre întrebările zilei. 

Dar, mai mult, explicațiile curg către celebrul studiu care ne arată ce-i face fericiți pe oameni. Care sunt legăturile și relațiile care trebuie ținut în bună stare ca noi să fim bine? 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!