Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Două săptămâni în Amazon. Jurnalul meu de călătorie #5

La cererea unor ascultători ai podcastului Vorbitorincii, reiau aici jurnalul meu de călătorie în Amazon, realizat pentru BBC. Textele sunt scrise în anul 2008, iar de atunci s-a schimbat o lume.

Botezul Amazonului

În limbajul nostru, un stand-up este un procedeu prin care relatezi de la faţa locului. Spui ce vezi sau ce se întâmplă în momentul respectiv, în general fără un text pregătit dinainte. Ca să vă faceţi o idee, gândiţi-vă la ştirile de la televizor, când apare un reporter şi povesteşte câte ceva.Chestiunea asta se face şi la radio, ca să arăţi că eşti acolo, să ai sunetele locului de unde relatezi.

Şi de obicei şi la radio şi la televiziune, un stand-up se trage de câteva ori, până când iese bine. Aşa că pot spune că în situaţia asta mi-am căutat-o.

La rezervaţia din Uatuma am vrut musai să fac un stand-up la sosire, adică la coborârea de pe vaporul nostru la ţărm. Coborârea se face printr-o barcă de mai mici dimensiuni, care servea drept ponton. Aşa că, înarmat cu reportofonul, microfonul şi camera foto, am repetat manevra asta de vreo trei ori. Sunetul trebuia să arate că mă îndepărtez de vapor şi că ajung pe ţărm. La a treia încercare, pontonul improvizat s-a depărtat de vapor şi am căzut pe jumătate în apă.

Am reuşit să mă prind cu mâinile de pragul uşii de la vapor şi am rămas atârnat până la brâu in apa de vreo trei-patru metri. M-au tras repede de acolo şi spre surprinderea mea nici una dintre scule nu a avut de suferit.

Asa că odata botezat, am început să ma bucur de ziua pe care o aveam în faţă.

Dezvoltare durabilă

Termenul pare să fie la modă, fie că e vorba de guvernele din Europa sau America de Sud. Programul de dezvoltare durabilă, care se aplică rezervaţiei din Uatuma se numeste bolsa floresta. Pe scurt, locuitorii primesc tot felul de beneficii dacă renunţă la tăierea lemnului.

Până acum, 2000 de familii din Amazon primesc 30 de dolari pe lună în acest program iar ţinta este 8000 de familii. Cifra pare mică, dar după cum ne explica Ruddney Santana, şeful rezervaţiei din Uatuma, e o chestiune de interpretare, căci familiile acestea locuiesc într-un spaţiu uriaş.

De exemplu Uatuma poate fi traversată cu barca doar în 12 ore. Uatuma e de fapt un afluent al Amazonului. Un râu însă la fel de larg, cu ape de aceeaşi culoare înspre negru, dar mult mai liniştit.

”30 de dolari nu e o sumă impresionantă”, ne spune Ruddney, dar aici contează. Mulţi dintre locuitori sunt agricultori şi pescari cu venituri foarte mici. Se adaugă şi alte beneficii. De exemplu, guvernul plăteşte o singură dată în jur de 5000 de dolari pentru cumpărarea unei case. Mai toate pe aici sunt din lemn şi par destul de părăginite.

De asemenea, rezervaţia nu poate fi exploatată decât de cei care locuiesc în ea. Asta inseamna că doar ei pescuiesc, cultivă diverse legume şi fructe sau cresc animale. Astfel cei din afară care veneau aici la pescuit şi prindeau zeci de tone trebuie să cumpere de la localnici. Ideea nu a fost primita cu bucurie şi nici nu se aplică la modul ideal, dar în general se respectă.

În plus a creat ideea de comunitate. Cei din rezervaţii au învăţat că au drepturi şi cer să le fie respectate. Ei au pus la punct un sistem prin care iau decizii împreună şi impart în mod egal peştele pe care-l prinde barca comunităţii.

Unul dintre pescarii cu care ne întâlnim se repede să ne arate peştii pe care-i prinde cel mai des: matrician se numesc, şi par un caras de pe la noi, dar ceva mai mare.

O să-i încercăm în seara asta pentru că bucătarul a cumpăratcâţiva.

(M-am întors de la masă. E într-adevăr un soi de caras la fel de dulce şi cu la fel de multe oase. Se găteşte cu o umplutură de manioc şi cu un sos de piper deasupra.)

Omul vrea însă să ne spună altceva. În ultimii ani, din cauza pescuitului excesiv, matrician se mai prindea doar in lunile iunie şi iulie. De la aplicarea bolsa floresta, acum mai bine de un an, peştele se prinde din nou din luna mai, aşa cum era în trecut.

Cât mai departe de lume

Osimar Bruno şi sotia sa, Joserene de Oliveira, locuiesc de 7 ani, de unii singuri, într-un colţ izolat din rezervaţia Uatuma. Pentru că e luna mai, imediat după sezonul ploios putem intra cu vaporul până aproape de casa sa.

A plouat atât de mult în acest an încât copacii sunt aproape cu totul sub apă, coroanele sunt chiar la linia de plutire a vasului. Până la casa lor trebuie luate bărcile mici şi se navighează printer coroane, tufe şi arbuşti.

Nu au locuit întotdeauna aici, ba chiar au stat şi la oraş. Nu le-a plăcut însă, chiar au prins şi o frică de comunităţile mari. Trăiesc din cultivarea maniocului, dacă recolta e bună, dar în primul rând din vânzarea de peşte. Comunitatea din care fac parte le dă lunar şi cota lor de peşte pe care o pot folosi cum vor. În general e vorba de 20 de kilograme.

Osimar şi Joserene au patru copii. Atunci când e vremea de şcoala, ea se mută temporar în oras, dar nu pentru mult timp. Dacă între timp lacul seacă, trebuie să se întoarcă acasă mergând patru ore prin junglă. Unul dintre copii are sindrom Dawn. Statul federal îi ajută însa pe cei în aceasta situaţie, plătind un ajutor social.

Probabil că cei din echipa BBC sunt primii oaspeţi din ultimele luni.

Primii vecini sunt la jumătate de oră cu barca. Şi cei de aici locuiesc de unii singuri. Elias da Silva Sousa are 12 copii, care-l mai ajută şi la treabă. Elias nu e impresionat de problema tăierii pădurilor

Agricultura e afacerea lui. Manioc şi ananas, principalele lucruri pe care le vinde, dar are şi 20 de vaci.

S-a mutat la Uatuma din ‘82 si de atunci când are nevoie îşi mai lărgeşte putin proprietatea, tăind din pădure.Pamântul lui se întinde de altfel pe ambele maluri ale lacului. Elias ne mai spune că din când în când mai taie şi câte un lemn, chiar daca primeşte "bolsa floresta&quot. Dar cu măsură şi doar dacă are nevoie.

”Bolsa floresta? Binevenită pentru unul ca mine” îmi spune, dar nu e impresionat de problema tăierii pădurilor.

”Credeţi că asta are legatură cu schimbarea climei?”, mă întreabă. Într-adevăr e mai cald vară de vară, admite.

”Dar de ce credeţi ca e din cauza tăierilor de păduri? De ce noi suntem mereu împinşi să facem câte ceva? De ce nu opriţi voi fabricile voastre în America şi Europa?”

Santa Luzia

Comunitatea de aici s-a înfiinţat acum 30 de ani. Două familii au venit atunci, iar numărul lor a crescut la 14, dar foarte puţini au venit din afară aşa ca mai toţi sunt rude. Există o şcoala, un cabinet de asistenţă medicală, iar principalul venit e din agricultură. Terenurile lor sunt şi la câteva zeci de minute de mers cu barca.

În general cultivă manioc pe care-l vând la oraş. Maniocul e un tubercul. Se curaţă de coaja care-i da aspectul unei crengi si se trece printr-o moară electrica de mici dimensiuni. Se obtine o faină de culoare galbenă, care se spală, practic ajunge o pastă.

Într-o tigaie uriaşă, de mai bine de un metru diametru se usuca si apoi se prăjeşte într-un vas identic. Ambele sunt puse pe ghizduri de fântână. La 30 de grade afară, temperatura celor doua cuptoare te doboară. La fel si pe localnici care trec cu rândul la vânturat faina. Nu trebuie să stai nici o secunda, caci se poate arde. Miroase într-un fel a brânză prăjită.

Oamenii de aici au curent electric de la generatoare, iar apa e scoasa cu pompe din izvoare de adâncime. La şcoala locală vin copii si din alte comunităţi.Copiii ne cer ”bonbon”, de unde îmi dau seama ca aici nu suntem singurii vizitatori străini.

De altfel par sa aibă o legatură buna cu lumea. Pe terenul de fotbal, numit ”stadionul cu castani” toată lumea poartă ghete cu crampoane. De, nici fotbalul brazilian nu se mai joacă cu piciorul gol. Iar unul dintre jucători are un tricou ”Romario 1000”. Fotbalistul a marcat recent golul cu numărul 1000.

Neaşteptat, vizita noastra se prelungeste la Santa Luzia.

În mai puțin de 5 minute vremea se schimba si de la caldura apăsătoare trece la o violenta furtună tropicală, spre bucuria copiilor. Îndemnați de colegii mei se aşază în calea vântului. Mă mir ca nu zboară. La cele aproape 100 de kilograme ale mele daca nu opun rezistenta sunt practic luat pe sus.

Vaporul nostru se ascunde într-un soi de laguna, cu ape mai linistite, de unde se va mai intoarce in cateva ore. Valurile de pe Uatuma au inceput sa devina bune de windsurfing. O aşa răpăiala de ploaie n-am mai auzit de mult.

La plecare trebuie să împingem barcile trase pe mal, asa ca se intră în apă până la genunchi. Pe mal nu am luat in calcul însă muşuroaiele de furnici, mici şi roşii.În cateva secunde opt barbati suntem in cele mai neasteptate pozitii din cauza înţepăturilor. Nu stiu cum, dar mi-au ajuns şi la brâu.

Scăpam de ele ţinându-ne picioarele în afara barcii şi apoi în 30 de secunde la dus.

Cum mi-am propus, doua vorbe si despre chestiunile culinare.

Dincolo de matrician, astăzi am avut o mâncare interesantă la micul dejun: banane prăjite şi Pe de Moleque. E ceva apropiat de rahat, dar mai puțin consistent. Se face din nuci braziliene si ierburi dulci. E un desert nelipsit din pachetul copiilor la școală.

Aici este episodul 4

Iar mai jos, alte povești în Vorbitorincii

24 iunie 2021. Ce este varianta Delta plus

Știrile de azi ne arată că Delta are deja o nouă mutație care este și. mai contagioasă. Una peste alta vine o toamnă grea. Altfel, Google, noi sancțiuni în Europa. Aripioarele de pui se scumpesc. Și o piesă bună cu Noel Gallagher.

Știrile despre coronavirus

Cum va arăta toamna cu noua variantă de corona

Studiu pentru ivermectină în UK

Politica zilei

A fost sau n-a fost atacat vasul britanic?

De abia de aici începe lupta cu Google

În alte știri

De ce lucrează un astronaut la Tide

Se scumpesc aripioarele de pui

Un festival de film nu mai dă premiile pe sexe

Muzica de azi

Știrea din România

Satul unde nu se vaccinează nimeni

22 iunie 2021. Doctorul Fauci: „Deciziile mele trebuie puse în context.”

Știrile de azi vă aduc un interviu cu doctorul Fauci, în care explică deciziile sale de la începutul pandemiei. Cine sunt oamenii care protestează împotriva lui Bolsonaro. Altfel, există o petiție care-i cere lui Bezos să mănânce pictura lui da Vinci, Mona Lisa.

Știrile despre coronavirus

Fauci explică o parte din deciziile și controversele sale

India este reticentă la vaccinare

Vești din politică

Protestele din Brazilia

Guvernul din Marea Britanie, scuze către victimele violurilor

În cu totul alte știri

O petiție îi cere lui Bezos să mănânce pictura Monalisa

Lisabona câștigă războiul cu mașinile

O mică listă cu rețete faine

Muzica de azi

Știrea din România

Politică și ipocrizie

Canalizarea revărsată, traficul și poluarea sunt efecte ale unei singure probleme: mafia urbanistică

Vă recomand cu încredere ediția de luni a României în Direct, pornită de la tema ploilor din ultimele zile. Ploi care au pus, din nou, la îndoială sistemele noastre de gospodărire a apelor, fie că e vorba de de cele din orașe sau despre cele din localitățile mai mici.

Știți prea bine ce s-a întâmplat. Au fost inundații în sate din Vrancea, Bacău sau Tulcea. Dar în total 49 de localități din 18 județe au trecut prin inundații mai mari sau mai mici.

Canalizările au dat pe afară, străzile au fost inundate, apa a ieșit în casele oamenilor. Drumurile au fost blocate. Spațiile mici dintre clădiri a făcut situația și mai gravă.  

E adevărat, niciun oraș nu are canalizarea adecvată vremurilor extreme pe care le trăim. Dar în egală măsură este că suntem plini de lucrări proaste, fără noimă, subdimensionate, făcute ca să se câștige o lucrare și nu ca să dea calitate vieții. Multe dintre așa zisele cartiere rezidențiale au fost cuprinse de apă și noroi. 

România urbanistică se confruntă cu două lucruri în perioada asta și-n perioada următoare.

Vremea cu fenomene extreme va continua și acestea vor fi mai dese. Planeta noastră se schimbă, iar noi nu vrem să admitem asta. Climatul temperat continental va avea în viitor două anotimpuri, probabil. Unul ploios și unul secetos. Asta înseamnă că va trebui să ne pregătim cumva. Eu nu am iluzia că o să reducem carbonul din atmosferă. Nu vrem să renunțăm la confort. Dar am putea să gândim mai mult. Să facem canalizări, rezervoare de apă. Să reamenajăm cursurile râurilor. 

Al doilea lucru cu care ne confruntăm este epidemia de corupție și de delăsare. O mare parte din necazurile de acum a apărut din cauza unor lucrări proaste și a unor furăciuni. Din cauză c-am dezvoltat cartiere cu utilități minimale sau inexistente.

Avem cartiere cu fosă, avem canalizări prea mici, avem construcții anapoda și fără norme. Sunt zone în care cu ajutorul primăriilor am asistat la o dezvoltare sălbatică. Întâi banul și apoi condițiile de viață. De asta, acum, multora le-a venit apa în casă. Sau le stă și acum pe stradă într-un amestec de noroi cu dejecții. Iar asta este a doua latură a problemei. Avem nevoie de viziune și de cinste. 

Iar în privința marilor râuri, nu uitați cine și cum conduce apele române în aceste zile. Vedeți cum am ajuns la esența discuției începute de Ovidiu Ianculescu?

Ce spune România

Cei care au intrat în direct la emisiune au fost oameni de specialitate. Fie că e vorba de primari, dezvoltatori imobiliari sau ingineri peisagiști. Fiecare a explicat de ce manieră și în ce mod autoritățile din România au greșit sau nu au vrut să-și facă treaba.

Începând de la modul în care au fost date autorizații de construire. Fără a avea toate elementele necesare. Iar dacă nu le dai, ori ajungi la judecată, ori ajungi să fii amenințat. Apoi, distrugerea făcută de construcții care nu țin seama de norme elementare de bună gospodărire. Am ajuns la situații în care construcțiile noi opresc circuitul apei în natură și duc la probleme imposibil de rezolvat.

În fine, este vorba de nepăsare, de lipsă de bani sau chiar de neînțelegere a fenomenelor cu care ne confruntăm. Dar poate cel mai tare a faptului că administrația a fost împănată de nespecialiști și lăsată la mâna unor dezvoltatori imobiliari care nu urmăresc decât profitul mare și rapid.

Distrugerea spațiului nostru comun a fost sistematică și acum este greu de întors. Ce ne-ar ajuta este modul în care construim pe viitor, dar acest lucru se poate face doar dacă primarii primesc puterea de a se opune anumitor proiecte. Iar asta înseamnă o intervenție sistematică a statului atât din punct de vedere legislativ, administrativ și penal.

Căci, dacă nu v-ați prins, traficul și poluarea și canalizările revărsate nu sunt problema ci efectul aceleiași chestiuni: dezordinea în care construim. Recuperarea orașelor noastre a devenit o prioritate pentru societate.

21 iunie 2021. Pe ce se bazează teoria virusului scăpat din laborator

Știrile de azi au o întreagă analiză privind teoria virusului care aplecat din laboratorul de la Wuhan. Care sunt acele dovezi care se adună? Se adună, de fapt? Altfel, israelienii și palestinienii nu se înțeleg în privința vaccinurilor. În fine, o să vă placă scandalul de la Yale

Știrile despre coronavirus

Biden, avertisment pentru varianta Delta

Teoria virusului din laborator nu prea are sprijin

Un pic de politică

Războiul vaccinului între Israel și Palestina

Meghan nu-l însoțește pe Harry în Anglia

În cu totul alte știri

Filmele franceze se simt bine pe Netflix

De ce este scandal la Yale

Un sat care se bazează pe bitcoin

Muzica de azi

Știrea din România

Cursa olimpică

Mai bine le mărim alocația la 600 de lei decât să facem educație sexuală

La ora la care scriu nu știu ce fel de lege o să avem în materie de educație sexuală. Și ca să evităm orice fel de confuzii, trebuie să știți că textul retrimis în dezbatere de Președinte nu se referă la educația sexuală. Este o lege de protecție a copilului, cu numeroase chestiuni între care cuprinde și acest lucru.

Cel mai probabil, după vot, o să avem o lege care nu va folosi cuvântul educație sexuală, ci îi va spune educație sanitară. Și aceasta se face doar cu acordul părinților. Cele două citate de mai jos cred că rezumă clar situația.

„Noi USR PLUS am venit cu 4 propuneri de amendamente în comisie și am încercat formule de compromis. Dar, votul majoritar a afirmat că nu se vrea educație sexuală nici măcar o dată pe semestru, că nu o putem numi nici așa, că nu o vrem nici din clasa a 5-a, că nu e bine nici să fie predate cursurile de cadre medicale și nici să fie predată doar la liceu. Nimic nu a fost acceptat. Politicienii vor ca până la 18 ani în școală educația sexuală să fie un subiect tabu”

Irineu Darău USRPLUS

Și cealaltă parte

„La secțiunea sexualitate, citez „bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp, despre masturbarea timpurie”. Dincolo de faptul că suntem persoane mature, personal acest tip de mizerie ca părinte și ca bunic mie îmi generează o reacție profund contra unei astfel de modalități și ideologii neomarxiste de a impune călcarea în picioare a inocenței copiilor noștri. Dincolo de aspectele ideologice, avem obligații de natură constituțională și tratate internaționale. Protocol la convenția drepturilor omului: art.2 Statul în exercitarea funcțiilor în domeniul educației va respecta dreptul părinților de a asigura educația conform convingerilor religioase și filozofice. Este un drept internațional care este aplicabil și în România”

Titus Corlățean, PSD

Întreaga dezbatere aiuritoare este aici

Acum aș vrea să știți cum stă treaba din punctul meu de vedere.

Ce aș hotărî pentru copilul meu

Dacă legea vine cu acordul părinților și dacă aceste ore se vor face în realitate până când termină liceul, sunt de acord ca să participe la aceste cursuri. Mi se pare necesar să afle de la oameni pregătiți ce se întâmplă cu corpul lui și cum poate interpreta toate aceste schimbări. Mai mult, aș dori să afle ce se întâmplă și se poate întâmpla între doi oameni care se iubesc.

De ce cred că asta este normal? Pentru că nu orele de educație sexuală îi vor hipersexualiza viața, ci telefonul și internetul vor face acest lucru. Lumea din jurul lui este încărcată de sexualitate, iar el trebuie să afle care sunt părțile bune și proaste. Trebuie să înțeleagă că nu tot ce vede pe internet este bun sau real. Și să afle cum se văd lucrurile și din perspectiva altor oameni.

Noi îi explicăm, evident, câteva lucruri și-i spunem cum trebuie să interpreteze anumite situații, dar nu le știm pe toate. Sunt oameni pregătiți să-i explice anumite transformări. Și cred că orice adolescent într-o perioadă dificilă simte că poate să vorbească, uneori, mai bine cu alții, decât cu părinții. Asta îi dă și un sentiment de valorizare.

Nu cred că cineva de la școală îi poate arăta ceva de care nu a văzut sau nu a auzit. Nu cred că-i poate trezi instincte pe care nu le are sau să nu le fi simțit pe net. Iar să-i dea altă orientare sexuală, m-aș mira profund să n-o găsească singur pe a lui.

Oricât ne-am păcăli ca părinți că le putem păstra inocența, ne amăgim. Și apoi cum am vrea să-i trimitem în viață? Profund necunoscători? Asta înseamnă că vor primi educație de la alți adulți pe care nu-i cunoaștem și asupra cărora nu avem niciun control. Mă refer aici la persoanele pe care le va cunoaște ca adult. Și care îl vor influența decisiv. Câtă vreme sunt acasă, mai e o șansă de bine.

Recunosc, puterile noastre sunt limitate aici, un ajutor e binevenit. Pentru că nu vreau să învețe ca generația mea pe la colțul blocului.

Ce mi-aș dori pentru societate

La cum merge treaba în România, aș fi putut să mă opresc după ce am scris rândurile de mai sus. Dar nu trăim singuri. Copilul meu va avea parteneri de viață, societatea are nevoie de oameni care să înțeleagă lucrurile mai bine. Ne va da mai multă stabilitate și mai mult calm.

Dar este ceva mai mult de atât. Statul este responsabil pentru cetățenii săi, chiar și pentru copii, nu numai când dă bani la alocație. Orice boier poate să dea bani și asta este modalitatea cea mai simplă să zici c-ai avut grijă.

Statul trebuie să aibă grijă prin educație de toți cetățenii săi, mai mult sau mai puțini instruiți, mai mult sau mai puțini vulnerabili. Nu există ideologie când le spui unora cum funcționează corpul. Și nici când îi înveți cum e cu dragostea.

Și nici atunci când le spui ce este consimțământul și că ai dreptul să spui nu. Or, stabilirea unei bariere de semnătură îi pune în pericol pe copiii care au părinți nepăsători, pe cei care sunt abuzați sau trăiesc la periferia societății. Îi pune în pericol pe cei care nu au acces la școală decât limitat, dar în care diverse partide aruncă cu bani.

Știința despre sex sau știința despre tine nu e un lucru de teamă. Dimpotrivă, este ceva de dorit. Unii vor afla atunci cu surprindere că sunt abuzați. Și nu la școală, ci acasă sau de cunoscuții lor.

Prin atitudinea lor, frontul comun PSD-PNL-AUR-UDMR îi pune într-o poziție vulnerabilă pe cei mai salbi dintre cetățenii săi.

Și încă ceva, politicienii nu sunt puși acolo să dea cu bani în populație și să ia măsuri populare. Căci despre asta e vorba. Sunt puși să rezolve niște probleme. Or astea sunt: mame minore, abuz sexual, discriminare.

Refuzul PNL și UDMR de a vorbi în plen este cu atât mai ipocrit. PNL se face că reformează ceva, dar nu vrea nimic. Cât despre fereala de masturbare invocată de domnul Corlățean, mă umflă râsul.

Și asta doar despre cei vulnerabili. Despre restul, pe care-i bănuiți mai instruiți, vă las aici un text care ar trebui citit la tribuna Parlamentului. Căci îți arată niște realități înspăimântătoare. Iaca, domnilor politicieni.

A, stai, că mai am una tare și foarte recenta. Studentă, 23  de ani, venită cu maman de mânuță, maman foarte revoltată că nu i se permite accesul (Covid stuff, amenda DSP etc. Pt mine e mană cerească restricția asta). “Doamna doctor, eu am făcut sex cu iubitul pe ciclu și nu am rămas gravidă. Nuuuuu, nu acum, păi ce, de ce vă strâmbați? Nu acum, al’dată. Și acum, când am făcut intre cicluri, cum de am rămas ?!” Zic “doamnă, cățelele rămân gravide pe ciclu. La oameni e oleacă invers, u know?” Fața ei când i-am desenat cum stă treaba… priceless. Dau cu zău.

Blog Mihai Vasilescu

Întreg textul halucinant este aici

Sincer, eu îi înțeleg perfect când vor să dea 600 de lei la alocație, în loc să-i învețe despre mintea și trupul lor. Este același model cu care au guvernat vreme de 30 de ani. Aruncă-le 100 de lei, dar să nu gândească mai mult de atât. Nu le lăsa arme de a riposta, de a face mai mult, de a se păzi. Și nici posibilitatea de a da un consimțământ informat.

Doar că asta se cam termină, domnilor. Vine o nouă civilizație peste voi. Puteți să-i ziceți ideologie, dar măcar e mai sănătoasă.

Photo by cottonbro from Pexels

Ioana Ciocan, Art Safari: „Opt ani a durat să primim aprobare pentru expoziția de la Otopeni”

Când faci un interviu cu omul care conduce evenimentul Art Safari, te gândești că este doar de bine. Până la urmă, cine nu-și dorește să vadă și fie înconjurat doar de lucruri frumoase? Mă gândeam că din punct de vedere administrativ, autoritățile din România se bat să facă expoziții acolo unde se poate.

Doar că starea de lucruri din administrația românească este strâns legată de ignorarea a ce înseamnă frumos. Cât am stat de vorbă cu Ioana Ciocan am aflat că durează ani să obții o autorizație de expoziție în spații publice. În cazul aeroportului Otopeni este vorba de opt. La metrou este mai puțin, dar tot bătălie se duce. Și asta în condițiile în care, cel puțin la aeroport, sunt expuse printre cele mai importante opere din România.

Ioana Ciocan este directorul Art Safari de la începuturile sale, este doctor în arte vizuale și absolventă a mai multor cursuri internaționale în domeniu.

Dincolo de asta, merită să aflați cum se construiește Art Safari, cum se aleg operele și ce o să vedeți anul acesta, în afară de anunțata expoziție Mützner, dar și cea dedicată Supereroilor. Și lămurim și când vine Frida Kahlo.

Altfel, am întrebat-o pe Ioana Ciocan cine sunt cei mai în vogă artiști români contemporani, dar și care este topul personal al muzeelor din România. Și așa am descoperit Topalu.

În egală măsură, ascultați-ne ca să vedeți ce ar trebui să fie de fapt ora de desen în România.

Câteva recomandări

Aici un interviu despre frumosul pe care l-am pierdut

Aici este site-ul Art Safari.

Între timp au apărut Vorbitorincii. Care au și vizitat muzeele numite de Ioana

Două săptămâni în Amazon. Jurnalul meu de călătorie #4

Dom Nestor este una dintre cele mai noi ambarcaţiuni de pe Amazon. A fost lansată la apă acum 4 luni şi înaintea noastră au folosit-o cei de la Greenpeace. Are cel mult 20 de metri lungime, două punţi şi o sală de mese, chiar deasupra motoarelor. Asta înseamnă ca masa se ia în grabă, zgomotul fiind destul de puternic.

Cinci infecționiști și experți în sănătate publică: ”Virusul va rămâne aici și epidemia va reveni”

Cinci experți în sănătate publică și boli infecțioase publică o analiza în revista Forbes în care avertizează asupra unui viitor sumbru. O să încerc să rezum aici predicția lor legată de epidemie, dar și concluziile la care ajung.

Întreg articolul este sub acest link pentru cei interesați să citească în profunzime.

Iată și prezentarea lor, așa cum este făcută de revista americană.

Ce spun cei cinci experți

Ei consideră că acest virus este aici ca să rămână și că în anii următori este imposibil ca viața să revină pe coordonatele cunoscute. Astfel, vom avea noi valuri de epidemie care se vor manifesta fie în anumite comunități sau vor avea o zonă mai largă de exprimare.

Acest lucru se întâmplă din mai multe motive pe care le voi rezuma:

  • Omenirea este incapabilă să atingă imunitatea de turmă
  • Vaccinurile nu ajung în zonele cele mai sărace, întreținând boala
  • Chiar dacă ar fi suficiente vaccinuri, prea mulți oameni le refuză.

Cei cinci atrag atenția că și țările care au avut succes până acum au probleme, fie din lipsă de vaccin, fie din ridicarea restricțiilor. Se referă în special la Vietnam, Taiwan sau Marea Britanie.

O altă concluzie este că lipsa vitezei și nețintirea zonelor cu cel mai mare risc duc la apariția unor mutații care pot face virusul periculos și pentru cei vaccinați. Chile și Mongolia sunt alte locuri unde aceste probleme apar. La fel și în Marea Britanie, dar în ceea ce se numesc pungi de infectare.

Un moment nefast politic.

Spre deosebire de alte momente critice, această epidemie prinde planeta într-un moment de naționalism exacerbat, de divizare, dar și de răspândire a teoriilor anti-științifice. Dar și cu un populism feroce răspândit între liderii politici.

Cei cinci caracterizează răspunsul global la această problemă drept inept și ineficient. Ei numesc aici o serie de lideri care au contribuit major la această problemă. Este vorba de Xi Jinping, Bolsonaro, Putin, Donald Trump, Erdogan și într-o anumită măsură Boris Johnson. Dar aceștia nu sunt singurii. Iar bulele lor i-au urmat îndeaproape și au transmis mesajul peste tot. De asta, unele guverne nici nu au luat în serios posibilitatea unei epidemii.

Ce soluții au

Problema care apare este că nu există o singură soluție, ci o multitudine care trebui aplicate împreună ca să aibă rezultate. Iar acestea le cuprind pe următoarele:

  • Țintirea cu vaccinare a categoriilor celor mai expuse
  • Coordonare globală și regională a vaccinării
  • Găsirea unor noi metode de detecție a bolii
  • Ajutorul rapid către state sărace

Cei cinci oferă exemplul variolei. Pentru că odată cu apariția vaccinului, acesta nu era suficient, infecționiștii au țintit spre vaccinare pe cei mai expuși riscului, adică pe cei din comunitățile sărace, nu din cele bogate. Este evocat și vechiul sistem de proceduri din Statele Unite care urmărea supravegherea comunitară a bolii. Asta înseamna inclusiv că era plătită cu bani raportarea posibilă a unui caz. Dar și existența unui registru al îmbolnăvirilor. Asta în ideea că trebuie să găsim tot felul de resurse să rezolvăm situația.

Astăzi în epoca digitală, omenirea este capabilă să facă mai mult de atât. Totul este să vrea.

Adrian Apetri, românul care a lucrat la vaccinul Johnson&Johnson: ” Dacă nu ne vaccinăm, toată planeta este potențial vulnerabilă.”

Adrian Apetri mi-a scris după o emisiune România în Direct. A fost mirat de părerile împotriva vaccinării. Mesajul lui a fost simplu.

„Persoanele cu sistem imunitar compromis nu se pot proteja chiar dacă se vaccinează.. asta înseamnă că cel care nu se vaccinează e o bombă cu ceas când se afla in jurul celui bolnav cu sistem imunitar compromis.

Virusul trăiește în organisme vii… acolo se „conservă” și se adaptează prin mutații ca să se protejeze împotriva anticorpilor. Asta înseamnă că domnii care nu se vaccinează pot facilita apariția unor mutanți .. Ei bine acești mutanti pot sa fie transmiși și în cazuri nefericite mutațiile respective nu vor mai putea fi neutralizate de anticorpii rezultați în urma vaccinului inițial.. ceea ce înseamnă că, din nou, toata planeta este potențial vulnerabilă..

Adrian Apetri lucrează în Olanda, la Janssen, companie deținută de gigantul farmaceutic Johnson&Johnson. Cercetătorul român este directorul științific al Departamentului de Biofizică și Procese Analitice. Mai simplu, departamentul condus de Adrian Apetri verifică chiar calitatea acestui vaccin.

Interviul pe care ni l-a acordat este în nume propriu și e și povestea unuia dintre numeroșii cercetători români plecați să lucreze în străinătate.

Adrian Apetri a plecat din România înainte de anul 2000. Și-a făcut doctoratul în Statele Unite, a muncit acolo și apoi a venit în Europa, unde a lucrat la un start-up care a fost cumpărat de gigantul farmaceutic.

El este specialist în cercetarea unor proteine al căror studiu este relevant în boli precum Alzheimer, dar și pentru fabricarea unor vaccinuri. Una dintre procedurile pe care Adrian Apetri le-a adus la rang de măiestrie este așa-numita pliere a proteinelor.

Mi-a explicat modul în care s-a construit vaccinul, ce înseamnă mașina de adenovirusuri pe care o folosește. „Este unul dintre acele momente în care putem vedea de ce este importantă investiția în știință. Uite, acum avem cum să ne apărăm.” În fapt, oamenii de știință pot să dea acest răspuns de aproximativ zece ani și să construiască adenovirusuri. Adică să facă o machetă, lipsită de conținutul său.

Mi s-a părut fascinantă construcția acestui mecanism, dar și modul în care a fost făcută în mai puțin de șase luni. Și tot aici am întrebat despre riscuri și modul în care apar efectele adverse. Dar și despre strategia celor de Johnson&Johnson când au construit acest vaccin.

Câteva recomandări

Aici am vorbit cu un medic ATI despre cum arată boala din interior

Și nu uitați că aveți mereu Vorbitorincii

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!