Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Să nu vă mai întrebați de ce nu vine lumea la vot

Propunerea de premier a președintelui Iohannis este validă doar într-o singură ipoteză. Atâta vreme cât domnia sa împinge de la spate PNL să-l accepte pe Cioloș, așa cum a făcut cu Cîțu. Dacă zilele acestea vine cu un mesaj în care să spună că, în această situație, PNL este dator să sprijine un astfel de guvern, atunci cu adevărat este responsabil.

Sentimentul multora este că domnul Iohannis a făcut mișcarea ca parte a unui plan politic care să-l readucă în situația de a-l nominaliza din nou pe domnul Cîțu. Și este greu să treci de senzația asta câtă vreme se adună elemente în favoarea ei. Adică, retragerea propunerii de la PNL, declarațiile de imediat după nominalizare ale liderilor partidului, dar și mai vechile linii de luptă împotriva USR.

Din perspectiva artei politicii, mișcarea este foarte bună. Îi dă credibilitate lui Klaus Iohannis, îl aduce în situația de a decide, dar îl și lovește pe Dacian Cioloș în cazul unui eșec.

Numai că nu asta așteaptă acum publicul de la această coaliție. Arta politicii nu rezolvă cu nimic problemele pe care le avem în față. Ori, făcând o astfel de propunere ca parte a unui plan și mizând pe un eșec, domnul Iohannis renunță la mandatul public pe care îl are. El renunță la responsabilitate.

Președintele este pus acolo să rezolve situații publice imposibile, ca un garant al echilibrului, dar și ca principal răspuns la ce ni se întâmplă. Un președinte poate juca jocuri politice, dar în câteva limite care țin de interesul public. Și care duc la un rezultat mai bun decât cel avut.

Ce speră acum, domnul președinte? Că va găsi un mai bine după ce Cioloș pică? Menirea lui era să găsaescă cea mai bună variantă ca lucrurile să funcționeze azi. Or, varianta lui este șubredă și avea altele la îndemână.

Ce s-a întâmplat aici este o inversare a valorilor publice așteptate de la oamenii politici.

Acesta este rezultatul traiului în bulă și a raportării exclusiv la mediul politic, la sfătuitori sau la paginile de Facebook pe care le urmăresc. Și o incapacitate de a înțelege că dincolo de mediul obișnuit, oamenii așteaptă răspunsuri viabile, nu nume încolo și încoace.

În această criză, domnul Iohannis a început acționând fără noimă, a continuat fără șanse și a sfârșit prin a fi fără speranțe.

Desprinderea politicienilor de problemele reale, dar și de modul onest de a rezolva probleme, primește aici o lovitură definitivă. Este o prăbușire zgomotoasă a unui ultim câmpei de credibilitate. Să nu vă întrebați, când o fi cazul, de ce ce nu mai vine lumea la vot. Pentru că mandatul nu e pentru jocuri politice.

Desigur, mai există o șansă. Ca pentru moment, Iohannis și PNL să accepte că Cioloș e o soluție și să-i dea o șansă reală.

Președintele Iohannis mai are de făcut un lucru după desemnarea lui Cioloș

Desemnarea lui Dacian Cioloș este surprinzătoare, mai ales că până azi președintele Iohannis a insistat în fel și chip pe cinismul celor din USR. Întreg discursul prezidențial a fost calibrat pe plecarea USR și vinovăția acestuia pentru căderea guvernului Cîțu.

Totuși președintele a dat dovadă de mare abilitate politică în această mutare, Și analizăm imediat și dacă este o numire sinceră și responsabilă.

Cum gândește președintele

Președintele Iohannis dă dovadă de mare responsabilitate. Nu numai că a ales singura propunere existentă, dar a ales un om cât se poate de potrivit. Dacian Cioloș a mai fost premier, a fost comisar european, conduce un mare grup politic european.

Atât la intern cât și la extern mutarea pare firească. Nimeni nu-i poate reproșa o asemenea alegere. A criticat USR, desigur, dar țara este într-un moment dificil.

Astfel, dacă Cioloș reușește un miracol și adună o alianță care să treacă guvernul, președintele va spune public că și-a făcut treaba. Guvernul va rezista o vreme, poate, dar va fi mereu la limită. Perspectiva ca PNL să-i tragă preșul de sub picioare este acolo.

Dacă ordinul la PNL este ca guvernul Cioloș să nu treacă prin Parlament, atunci, domnul președinte va putea să spună, „am încercat, țara este într-un moment dificil, revenim la domnul Cîțu.” Iată USR s-a dovedit incompetent să strângă o alianță.

Mai mult, dacă USR cheamă PNL -ul să facă parte din guvern, slabe șanse să refuze să facă parte dintr-o alianță cu acesta după un eșec la vot, căci tocmai le-a întins o mână. „S-a demonstrat că nu se poate decât cu Florin Cîțu.”

Și, da, domnul Iohannis, tocmai a arătat cine este șeful PNL.

Așadar, desemnarea îl aduce pe Klaus Iohannis într-o situație win-win. Așa a calculat. Dar numirea pe care a făcut-o este îngrozitor de cinică pentru că șansele ca Cioloș să facă un guvern sunt ridicol de mici.

Ce poate face Cioloș, totuși.

În primul rând trebuie să cumpere timp. Și să lucreze în viteză. Cele 10 zile pe care Constituția i le dă sunt nemaipomenit de puține.

El trebuie să convingă PNL și pe Florin Cîțu că le este mai bine fără premier. Cam care este șansa?

În plus, nu va putea negocia cum își dorește, un program de guvernare, ci doar niște funcții. Pleacă la drum pe o construcție șubredă.

Ar putea negocia cu zeci de parlamentari PNL să susțină un guvern din care să facă parte gruparea Orban. Dar parcă nu e de ajuns. Iar ca să provoace o răscoală în PNL, nu are timp. Și ce fel de răscoală este aia care te scoate de la putere? Cu ce să-i constrângi pe oamenii aceștia?

Chiar dacă ar lua voturile UDMR, puțin probabil să le ia de la PSD și de la AUR.

Așadar, trebuie să inventeze un lucru miraculos, să scoată un iepure din joben sau să dea o soluție care să-i pună pe toți ceilalți într-o situație ridicolă dacă refuză. Și în primul rând, ar trebui să-l pună pe președinte într-o situație limită în care să sprijine o astfel de variantă.

Care este varianta miraculoasă?

Să ofere funcții la toată conducerea PNL? Oricum le primesc la guvernul doi.

Să facă un guvern de Uniune Națională? CU PSD și PNL acolo? Dar unde te duci cu el?

Dar dacă ai face un guvern de tehnocrați cu un larg sprijin politic dat de catastrofa umanitară din aceste zile? Posibil.

Și mai e și testul unui guvern minoritar USR. În care ceilalți să explice de ce nu votează.

Nu-s multe opțiuni. Puține. Cioloș are o mare experiență politică, însă, la un nivel mai complex decât în România. Cred că are resurse pe care nu le intuim.

Dar pe ansamblu, ne întoarcem de unde am o pornit.

Așadar, dacă vrea să ne arate că aceasta este o propunere responsabilă, sinceră și corectă, președintele Iohannis trebuie să facă un singur lucru: să declare public, repetat, în aceste zile, că PNL trebuie să intre la guvernare cu Dacian Cioloș premier.

Dialoguri cu Paul Olteanu #4 De ce nu este greșeala admisibilă în România

În al patrulea episod al podcastului Mind Architect la Europa FM, discut cu Paul Olteanu despre cum să învățăm mai bine și de ce calitatea procesului de învățare este dată de metodă, nu de conținut. În plus, aflăm de ce greșeala nu este acceptabilă în România, dar și cum ar trebui să ne comportăm atunci când un copil greșește la clasă sau acasă. 

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neurostiintalaclasa.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Iar aici este siteul neurostiintalaclasa.ro

Două săptămâni în Amazon. Jurnalul meu de călătorie #9

La cererea unor ascultători ai podcastului Vorbitorincii, reiau aici jurnalul meu de călătorie în Amazon, realizat pentru BBC. Textele sunt scrise în anul 2008, iar de atunci s-a schimbat o lume.

Munţii de soia pură şi de lemn confiscat

“Salut băieţi! Care-i treaba?”. E înaltă, subţire, cu părul ondulat aproape de brâu, cu un ten foarte alb, deloc bronzată. Accent american.

Treaba noastră era să facem poze peste un gard cu sârmă ghimpată. În curte se aflau câteva zeci de buşteni. Ne grăbeam din cauza luminii care scădea rapid, să mai prindem câteva imagini.

„Dar treaba ta care-i?”. „Păi v-am auzit vorbind englezeşte, aşa că am vrut să ştiu cine sunteţi.” Îi explicăm de ce ne-a găsit călare pe gard, cu camere şi aparate foto.

Ea e Karen şi vine din Cleveland, Ohio. A venit la Santarém să înveţe portugheza. A vrut să aibă şi o experienţă nouă şi „cum noi americanii nu avem cultură, am hotărât să vin aici să cunosc o cultură.”

Venise de-abia trei zile, dar îi plac oamenii şi locul şi speră că totul va fi „ok” lunile următoare. Nu ştiu ce să zic. Strada pe care ne aflăm e chiar pe malul fluviului şi are un cartier de bărci părăginite trase lângă unul din trotuare. Două sute de metri mai încolo se termină betonul şi începe o favela. O ştiu pentru că am fost acolo să vizitez un vapor-spital despre care o să vă vorbesc altădată. Iar la câteva ore după discuţia asta, chiar de la locul întâlnirii noastre s-a furat o maşină. A durat cam două minute.

Un munte de soia şi de profit…

Karen nu e singurul american care a ales Santarém ca locuinţa pentru o perioadă. Din locul în care am întâlnit-o se vedea la 200 de metri în largul Amazonului banda de încărcare a depozitului de soia Cargill. Compania e una dintre cele mai mari din lume în domeniu. Nu face agricultură, ci comerţ.

În general cumpără soia cultivată de fermieri. Mai mult, îi încurajează să planteze soia. Le oferă un preţ bun, mai bun decât pot obţine pe alte culturi. Profitul e atrăgător, aşa că lumea se pune pe treabă. Am explicat cum stă treaba aici, se taie pădurea pentru a face loc culturilor de soia.

Portul Cargill se vede de fapt din tot oraşul. E întins pe opt hectare, banda de transport e ridicată la 15 metri deasupra apei, iar danele sunt undeva la 200 de metri in larg. Depozitul portului are 60 de mii de tone capacitate. De aici pleacă anual 1 milion de tone de soia către Europa în special. Asta pentru că soia din portul Santarém este naturală şi nu modificată genetic, aşa cum cere Uniunea Europeana.

Portul este însă mic faţă de celelalte de la ocean ale lui Cargill. Compania oloseşte 3 porturi proprii şi 4 publice. Anual peste 5 milioane de tone de soia numai din Brazilia. Cele mai mari culturi de soia sunt însă în statul Matto Grosso, ceva mai la sud de Amazonas şi Para. De altminteri guvernatorul regiunii este numit „regele culturilor de soia”.

Matto Groso este însă departe de malul Atlanticului. Transportul cu camioanele şi trenul costă compania Cargill prea mult. Aşa că a căutat soluţia mai la nord. Acum 10 ani în Brazilia se dorea construcţia unei autostrăzi care să lege Matto Grosso de Santarém. Cei de la Cargill au făcut portul. Puterea s-a schimbat şi autostrada nu s-a mai făcut. Aşa că soia e transportată 800 de kilometri cu camioanele şi apoi 5 zile pe fluviu până când ajunge la Santarém. De la Santarém mai sunt până la ocean 700 de kilometri, iar până aici pot intra vapoare mari de transport peste ocean.

…dar în folosul cui?

Afacerea companiei Cargill e unul dintre principalele venituri pentru Santarém, iar primăria e una dintre susţinătoarele proiectului pentru că primeşte bani foarte mulţi din taxe.

Criticii programului spun însă că banii nu ajung la comunitate, că străzile sunt proaste şi autobuzele învechite. Critici cărora nu poţi să nu le dai dreptate, căci se văd cu ochiul liber. Străzile din oraş nu sunt ciuruite, ci peticite, aşa că arăta ca fluviul, valuri, numai valuri. Şi cel puţin pentru preluarea apei de ploaie nu există un sistem de canalizare, ci aceasta se scurge direct în fluviu.

Spun asta pentru că între stradă şi bordură există şanţuri care duc apa la vale. Nici nu e foarte greu căci oraşul e aşezat pe câteva coline. Întregul oraş pare în contrast cu portul Cargill. Aici e curat lună, există marcaje şi afişe cu tot ce poţi să faci. Nu poţi intra în zonă de încărcare fără echipament, iar angajaţii poartă uniforme. Iarba şi copacii sunt plantaţi cu rigla parcă.

Ţigările nu pot fi aruncate oriunde şi coşurile de gunoi selectează deşeurile pentru reciclare. Iar la poartă este apă rece şi cafea pentru oricare vizitator. La fel, zâmbete şi amabilitatea din partea tuturor. Chiar şi atunci când întrebi de efectele activităţilor sale: distrugerea pădurii amazoniene dar şi stârnirea unor conflicte sociale puternice. „Există un birou la Sao Paulo care se ocupă de asta”. Nu l-am putut contacta însă.

Poliţia lemnului amazonian

Mă caţăr pe o stivă de scânduri şi lovesc două, una de alta, repetat cât să-mi scot din sărite colegii. Au o culoare roşiatică, alteori bat înspre maro. Nu sunt geluite, dar dacă le mângâi nici o aşchie nu o să-ţi intre în mână. Sunt chiar plăcute la atingere. Grămada asta pe care stau, face 500 de dolari metrul cub.

Sunt lemne de ipe şi masaranduba, Printre cele mai scumpe de aici, lemne de primă mână, cum li se spune. Dar numai aici la plecarea Santarém fac 500 de dolari, de fapt preţul de cumpărare plătit de un client din Sao Paulo este de 1500 de dolari.

Lângă scândurile pe care mă aflu e şi o stivă de buşteni. Aşa cam de un gros două de om. Tot ipe şi masaranduba. Lemnul e curat fără noduri, mai mare plăcerea să lucrezi cu el. Toate astea se întind pe un hectar şi valoarează 3,5 milioane de dolari. Li se adaugă însă zeci de drujbe, şi câteva maşini şi bărci. Toate sunt confiscate pentru că au fost tăiate ilegal. Vor fi scoase la licitaţie sau donate unor instituţii de stat.

Locul în care mă aflu se numeşte IBAMA şi este agenţia care se ocupă de verificarea afacerilor cu lemn din Brazilia. Daniel Cuenca e omul care conduce organizaţia din Santarém. Are ceva mai mult de 30 de ani, e îmbrăcat în blugi și cămaşă albă, iar la gât poartă un medalion de mărgele din lemn. N-ai zice că e duşmanul celei mai mare reţele de tăiere a lemnului din întreaga lume.

În statul Para, suprafaţa pe care o urmăreşte IBAMA are 76 de milioane de kilometri. Iar această suprafaţă e supravegheată de 132 de oameni cu ajutorul a trei elicoptere şi a două avioane.

E adevărat, Brazilia are un sistem de sateliţi care urmăreşte ce se întâmplă cu suprafaţa pădurii. Numai că în sezonul ploios, din cauza norilor, rezultatele nu sunt relevante.

De exemplu, oficial, de la începutul anului în Brazilia nu s-au tăiat copaci din Amazon. În luna august însă, cu cer senin, datele încep să se adune. Până
acum se tăiau 10 mii de hectare pe an, dar anul trecut cifra a crescut brusc cu 7000.

‘Zona gri a legalităţii’

Între 2000 şi 2004 aici s-au tăiat 80 de mii de hectare. Cele mai multe dacă nu toate au ajuns culturi de soia. Guvernul federal a impus o lege prin care nu e voie să se cumpere soia de pe terenuri cumpărate recent, iar IBAMA verifică acest lucru.

În orice caz, dacă stai să-i asculţi pe fermierii pe care i-am întâlnit, toate terenurile au fost gata curăţate de dinainte, deşi totul are aspect de nou curăţat. Legea nu creează probleme majore, căci soia nu poate fi cultivată în primul an după tăierea pădurii, ci de abia în al treilea. Dacă documentele pentru soia nu corespund, se dau amenzi dar se poate ajunge şi la închisoare.

La fel pentru transporturile de copaci care sunt găsite fără acte în regulă. De cele mai multe ori se confiscă sculele, în speranţa că vor apărea şi proprietarii.

Cum spuneam în corespondenţa anterioară, sistemul funciar al Braziliei e unul complicat care dă posibilitatea ca proprietarii să nu fie la vedere, dacă nu ţin cu tot dinadinsul.

Exista insă şi un sistem de falsificare a unor documente, pe scară largă. Mai toate vapoarele care trec pe fluviu au documente care certifică faptul că lemnul a fost tăiat din rezervaţii legale. Numai că lemnul nu are semne de identificare majore, aşa că se mai pot schimba de la un transport la altul.

În al doilea rând ne spune şeful IBAMA, marii tăietori au conexiuni bune şi influenţă politică. „Vorbim de corupţie?”. „Nu chiar, căci unii dintre aceşti oameni sunt chiar primari, de exemplu, sau deputaţi, deci pot naviga într-o zonă gri a legalităţii”. Ştie că s-au făcut presiuni asupra şefilor săi să-l schimbe. Nu s-a întâmplat însă. Aşteaptă însă cu curiozitate ce-o să se întâmple după demisia de ieri a ministrului mediului.

Demisia unei luptătoare pentru conservarea Amazonului

Marina Silva era o puternica luptătoare pentru conservarea Amazonului. Criticii săi au spus însă întotdeauna că se opune nejustificat dezvoltării economice a zonei. Potrivit corespondenţilor BBC, ea s-a retras tocmai din cauza presiunilor puternice la care a fost supusă de diverse grupuri economice. Dar şi din cauza lipsei de susţinere din guvern, mai multe dintre iniţiativele sale fiind respinse.

În camera de lemn al lui Daniel Cuenca, cu un birou de plastic, liderul guvernului, preşedintele Lula, priveşte la discuţia noastră dintr-un perete. Tabloul să fie undeva la 50 pe 40 de centimetri. Nu pot să mă abţin să-l întreb dacă e aşa mare admirator al preşedintelui. Nici da, nici ba, doar că e obligatoriu în orice instituţie federală. Cu tot cu rama de lemn.

Noaptea în Santarém

De trei zile nu am ieşit din hotel decât ca să mergem pe teren. Aşa că ultima noapte aici am hotărât să ieşim cu toţii la un restaurant, cu o terasă sub copaci de mango. Am găsit un fel de peşte nou, numit tucunare. Se serveşte doar în porţie pentru doi, căci se aduce întreg. Aşa că am ales să avem unul la cuptor cu sos de roşii. Peştele să fi avut cam la un kilogram, e fără oase dar nu la fel de bun precum tambuqui sau pirarucu.

Iar sosul de roşii era foarte dulce. Două feluri au mai trezit admiraţie şi pofte, un peşte cu smântână şi un pate din pirarucu, care se mănâncă de pe felii de pâine foarte mici. Atmosfera a fost şi ea foarte plăcută. Cu muzica tradiţională, alternată cu muzica de chitară. Iar patronii nu au ştiut cum să ne servească mai bine. Cu o seară înainte, cei care fuseseră acolo au fost duşi acasă cu maşina de angajaţi, căci se pornise o ploaie foarte puternică.

De remarcat şi viteza de servire a berii, neegalată de nici un restaurant în care am fost. O nouă sticlă apărea instantaneu atunci când se termină prima. Înapoi la hotel am ajuns după o plimbare de un sfert de oră. Fără agitaţia de peste zi, oraşul a părut chiar frumos.

Noaptea a mai ascuns din casele părăginite şi le-a scos în faţă pe cele luminate, ale locuitorilor mai cu dare de mână. Nu prea există case cu grădini, iar până în stradă sunt câteva locuri de parcare, acoperite cu gresie.

Fiecare astfel de parcare e închisă cu grilaje. Iar casele la rândul lor au gratii chiar şi la ferestrele de sus. Chiar şi biserica, de culoare albastră, are mai multe dintre ferestre închise, iar uşa de la intrare e înlocuită de un grilaj.

În apropierea ei un grup de jamaicani le-a salutat cu urale pe colegele noastre. De miercuri grupul nostru se rupe. O parte dintre colegi se vor întoarce în redacţiile de la Londra, neapărat cu un popas la Rio.

Cei mai mulţi dintre noi vor fi însă din nou la Manaus. Se pregăteşte o expediţie de-o zi la câteva zeci de kilometri în interiorul pădurii tropicale, acolo unde nu au trăit oameni niciodată, iar pădurea este intactă.

Aici este episodul cu numărul 8

Dacă mie mi-e bine, ceilalți pot să moară (?)

Un protest cu 10-15 mii de oameni este in protest important. Și mai ales reprezentativ. Până la urmă, 65 la sută dintre români nu s-au vaccinat din diverse rațiuni, iar cei care au ieșit în piață le reprezintă în mare măsură ideile.

Da, unii dintre ei depășesc înțelegerea noastră. Ori sunt victime, ori și-au construit un sistem de valori complet diferite de ale noastre. Mă refer la oameni care nu cred în boală, la oameni care îndrăgesc și promovează conspirațiile, la cei care cred că vaccinul te îmbolnăvește. Aici sunt niște situații greu rezolvabile.

Există și categoria celor care au întrebări oneste și îndoieli palpabile despre vaccinuri. Da, acestea s-au făcut mai repede decât altele, anii de testare sunt mai puțini decât în alte părți. Iar lumea este liberă să bage în ea doar lucruri în care are încredere. Ca idee, drumul către ARNm omenirea îl face de câteva zeci de ani încoace.

Îi înțeleg și pe cei care își manifestă nemulțumirea față de guvern. O simt și eu. Bâlbâieli, neînțelegeri, ascunderea unor date despre gravitatea bolii, măsuri care, se bat cap în cap, decizii politice și diferite pentru evenimente similare. Și mai ales refuzul de a testa mult, rapid și mai ales în marile comunități. Testarea ar trebui să fie gratuită și pe toate gardurile.

Și nici mie nu-mi plac măsurile care împart lumea în două pe baza unui act medical. Mai ales în condițiile în care și cei vaccinați transmit boala sau o pot face. În plus consider că ele sunt tardive și trebuiau luate în vară, laolaltă cu aplicare legilor privind măștile.

Dar știu că acum este minimul care se poate face. Și înțeleg logica. Chiar dacă niște vaccinați se îmbolnăvesc între ei, posibilitatea cea mai mare de îmbolnăvire nu te duce la ATI. Adică riscurile sunt mai mici pentru acest tip de populație. Deocamdată este singura opțiune. Ne putem permite să ”răcească” câteva mii de oameni. Nu ne permitem ca ei să ocupe spitalele și să moară.

Așadar înțeleg și sunt de acord cu multe, dar nu pot fi de acord cu varianta care ni se propune: aceea de a nu face nimic și a nu se impune nicio măsură.

Varianta pe care ne-o propun unii dintre acești oameni este „dacă nouă ne este bine, ceilalți pot să și moară.” Este varianta care ne-a adus aici. Nu vă mințiți singuri și spuneți că România a avut interdicții. În comparație cu Grecia, Italia sau Franța nu au existat și nu s-au aplicat restricții.

Implementarea, așa defectuoasă cum este, a certificatelor verzi este singura măsură reală luată de stat în ultimii ani. Și ea a apărut când sute de oameni mor zilnic. Or reflexul corect al unei societăți ar fi să se păzească și să facă lucrurile care să împiedice moartea celorlalți. Aici, individualismul românesc a ieșit din nou la suprafață în toată puterea sa. Doar că de data asta nu se mai poate.

Pentru o perioadă va trebui să acceptați că este firesc și normal ca oamenii să nu mai moară. Și să faceți un pas în spate, chiar dacă nu vă place. Un an și jumătate s-a făcut ca voi, acum e nevoie de altă soluție. În câteva luni, se va reveni la normal, așa cum fac și alte țări. E prea mult?

Foto: Octav Ganea, Inquam Photos.

Dialoguri cu Paul Olteanu #3. Primii doi ani de viață ne formează emoțional

Podcastul Mind Architect ne provoacă în cel de-al treilea episod cu o informație care spune că emoțiile noastre și tipul nostru de comportament sunt puternic influențate de primii doi ani din viața noastră. Paul Olteanu spune că modul în care părinții noștri ne acordă mai multă sau mai puțină atenție va duce la un tipar emoțional care ne va însoți de-a lungul vieții.

Mind Architect este rubrica din Lumea Europa FM care încearcă să explice mai bine relațiile dintre noi și care ne ajută să înțelegem funcționarea creierului nostru. 

De asemenea, Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neurostiintalaclasa.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori.     

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

1 octombrie 2021. Cum a distrus pandemia lanțurile de transport

Știrile despre coronavirus

Pandemia a distrus lanțurile de transport

Decizia YT de a opri antivacciniștii, explicată

Un pic de politică

Cum ar fi dacă 2020 este doar începutul?

Criza de șoferi, explicată

De ce sunt revolte în închisorile din Ecuador

În cu totul alte știri

Nu toate pânzele albe sunt artă

La un moment dat, un rege a devenit pirat

Pixul cu bilă a câștigat bătălia

Muzica de azi

Ce urmează după căderea guvernului Cîțu

Moțiunea de cenzură a PSD se va dezbate marți, la ora prânzului. Cel mai probabil, câteva ceasuri mai târziu, guvernul Cîțu va cădea. Asta merită câteva considerații, explicații și scenarii. Dacă nu cumva premierul Cîțu își va da demisia cât de repede.

De ce este foarte probabil ca moțiune să treacă?

PSD nu poate să nu-și voteze moțiunea de cenzură. Ar arăta ridicol, iar conducerea partidului n-ar mai exista multă vreme. În plus, partidul trebuie să arate electoratului său că există. Mai ales că nu există riscul intrării la guvernare. Președintele Iohannis nu va nominaliza pe cineva de la ei. Asta le va crește profilul de partid de opoziție.

Nu cred că există ceva pe lume pe care Florin Cîțu să-l poată oferi USRPLUS. În afară de propriul cap. Indiferent de cine va fi președinte vineri seară la USRPLUS, atitudinea este aceeași. Formațiunea nu-l va ierta pe Cîțu și nici pe președinte Iohannis pentru atitudinea de bully din prima coaliție.

AUR votează oricum împotriva guvernului. UDMR aduce prea puțin.

Aș pune mâna în foc că nici tot PNL-ul nu votează pentru guvern. Întrevăd un mini masacru și nu văd un miracol.

De ce și-ar putea da demisia Florin Cîțu

Ca să evite o umilință și să nu pice de pe cai foarte mari. Și pentru că încă îți poate negocia locul de la Senat, deși, o vreme, partidul îi va mai da credit. Probabil că nici el nu s-a hotărât.

Blatul PSD cu Iohannis

Modul în care PSD a lucrat în anii aceștia lasă mereu impresia că președintele îi are la butonieră. A fost mai curând o opoziție fluidă. Dar slabă și care nu a deranjat mai pe nimeni la guvernare. E ca un câine mic care latră nici prea tare. De o fi blat sau nu, PSD are șansa acum să arate că există.

În plus, este o șansă nesperată de a rezolva o criză politică pornită din senin și cu consecințe dezastruoase. Toată lumea știe că PNL poate guverna cu USRPLUS doar dacă pleacă Florin Cîțu. Așa că va pleca. Va ajunge cel mai probabil la Senat, președinte, ca partidul să nu se facă de râs,

Știu e o modalitate întortocheată și de tot râsul să rezolvi așa o treabă, mai alesc că ai pornit-o singur. Dar e singura în care poți să ieși onorabil și cu anunțul că ceilalți sunt de vină.

Așadar, PSD tocmai îi face un nou serviciu președintelui care a încurcat treaba asta.

Ce urmează mai departe?

Liderii din PNL vorbesc de existența unui ”guvern mare”, dar din primăvară. asta înseamnă o nouă coaliție cu USRPLUS. Dar ideea ar fi fost ca Florin Cîțu să fie menținut până atunci. Cu două moțiuni de cenzură și un vot de încredere în față, chiar trebuie să fii Superman.

În plus, plecarea lui Cîțu deschide noi aranjamente pentru putere în PNL. Așa că multă lume chiar visează la asta.

Prevăd numirea măcar a unui premier care să testeze votul Parlamentului. Și apoi al unuia solid care să construiască ”guvernul mare”. Nu exclud să fie încercări de readucere a lui Florin Cîțu, la a doua tentativă. Dar va fi complicat. Așadar încă o lună și ceva de instabilitate. Noul guvern, născut în așa chinuri, nu va avea mai multă viață decât cel de acum.

Despre cârmaci și strategi nu mă pot hotărî

Nu am mai văzut un partid sau persoană de la vârful țării care să prăbușească un capital politic atât de repede și de zgomotos. Și de ce? Ca să ajungă în aceeași situație ca acum o lună. Adică președintele partidului să nu aibă puterea totală și să o împartă cu premierul. Iar costurile acestui joc de sumă nulă să fie devastatoare atât pentru dreapta românească, dar și pentru țară.

Trebuie să recunoașteți că este un mod absolut spectaculos ca să te învârți în jurul cozii. Și să dai impresia că nu prea știi ce ai de făcut. Ba, să mergi până la limita iresponsabilității.

Dar ar mai putea fi ceva. Știu că nivelul de inteligență al clasei politice de la noi este privit ca fiind atât de jos, dar cineva tocmai a reușit să dea jos un lider natural al PNL, să-l înlocuiască cu unul slab și să împiedice constituirea unui pol de putere prin unirea funcțiilor de președinte de partid și premier.

Adică, România rămâne cu un singur pol de putere constituit în jurul președintelui Iohannis, cel care va conduce și guvernul ce va urma. Dar fără a mai avea în partid un Ludovic Orban care să-i împiedice succesiunea.

Știu, pare complicat, misterios și greu de realizat, dar tocmai avem în față un pol de putere unic și greu contracarabil. Dacă asta este o situație căutată sau rezultatul unor manevre fără noimă, o să aflăm în câteva luni,

Dialoguri cu Paul Olteanu #2: “Normalitatea nu înseamnă același lucru pentru fiecare dintre noi”

Podcastul Mind Architect continuă la Europa FM cu un episod în care trainerul Paul Olteanu ne explică de ce percepțiile noastre asupra lumii sunt diferite. În dialogul nostru, Paul explică de ce același eveniment este perceput în mod diferit de către toți cei care-l urmăresc. 

“De asta când vezi un film la o anumită vârstă și apoi îl revezi peste ani, o să înțelegi și alte lucruri datorită filtrelor pe care le aduni în anii aceștia.” Paul ne explică și de ce comunicarea ne este îngreunată la birou sau chiar nu reușim să realizăm o sarcină din cauza diferențelor de percepție a normalității. “Dacă eu îți cer să rezolvi o treabă cât poți de repede și eu mă aștept să o faci până la finalul zilei, nu înseamnă că tu înțelegi la fel. ”

Până la final o să enervăm mai puțin dacă o să înțelegem că doi oameni care lucrează împreună sau trăiesc împreună au cu totul alte percepții din cauza trecutului lor. 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Florin Cîțu, președinte PNL. Câteva constatări la cald

Câteva constatări la cald după congresul PNL. Și o perspectivă pentru viitor.

Este pentru prima dată când președintele Iohannis are opoziție, ba, mai mult, are parte de scandări contra dorinței sale, într-un mediu public. Cu atât mai mult într-un partid pe care ar trebui să-l controleze.

Cine mai face anunțuri legate de o posibilă întoarcerea a lui Iohannis în PNL, ar trebui să revadă un pic episodul acesta. Nu mai este altă cale decât în Europa sau la pensie.

Ruptura din PNL este profundă și taberelor le va fi greu să se împace unele cu altele în perioada viitoare. Mai ales că Florin Cîțu nu va face mari eforturi în direcția asta. Premierul a părut lipsit de empatie până acum, nu va face eforturi de împrietenire nici în viitor. În schimb lumea se va replia căci va vrea acces la resurse.

Potrivit mai multor surse credibile, votul de astăzi ar fi fost controlat. Iar delegații aleși pe sprânceană ca votul să nu fie risipit. Dacă nu ar fi existat acest control, Ludovic Orban ar fi câștigat. Acum, însă, după ce l-a pus pe președinte într-o situație umilitoare, va fi tras pe linie moartă. Nu-i va fi iertată îndrăzneala. În plus, mulți lideri nu-i vor ierta lui Orban c-a făcut un spectacol care i-a pus în situații jenante.

Nu l-ați auzit pe Ilie Bolojan dând verdictul final. Mulți dintre nemulțumiți se vor strânge în jurul lui.

Multă lume spune că Florin Cîțu nu este un lider de viitor. Dar dacă trece de șocul acestei ierni ca lider de partid și premier, atunci are posibilitatea să construiască un pol de putere foarte important și care trebuie luat în seamă. Viitorul lui politic ține de următoarele șase luni.

Din toți vorbitorii de astăzi, singurul care mi s-a părut cu lipici la public a fost Rareș Bogdan. Este cam singura figură care are o traiectorie spre candidatura prezidențială. Interesant este că s-a propus ca ministru în guvernul Cîțu ca să aibă timp să construiască aici.

Apele nu sunt lămurite la guvernare. Așteptăm să vedem ce va decide USRPLUS. Dacă va fi președinte Dacian Cioloș, estimarea mea este că USRPLUS nu mai intră la guvernare. Cioloș are interesul opoziției pentru a construi o candidatură prezidențială.

Dacă ipoteza de mai sus se adeverește, PNL va trebui să guverneze minoritar. Câtă vreme va dura asta, vom asista la o serie de compromisuri între PNL și PSD de ne va durea capul. De la funcții, până la împărțirea unor bani, dar mai clar prin blocarea unor reforme.

Foto: Octav Ganea, Inquam Photos

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!