Cum m-am apucat de citit Harry Potter

Știu că încă vă așteptați la analize și impresii legate de campania electorală. Dar azi trebuie să mă opresc pentru că am probleme cu Vladimir, care de dimineață este într-o grevă a cititului. Stă cu picioarele în sus, se luptă cu perne, lovește patul, iar acum ”mă trece un fior”. ”Mă trece un fior că vine finalul…Știi chestia aia pe care o simți când termini o treabă și te apropii de ce îți place ție…Atunci te trece așa…o emoție”

În fapt, are de citit 40 de pagini din Harry Potter, pe care a încercat să le fenteze citind o altă carte, ”Tezeu și firul Ariadnei”. Harry Potter îi place doar dacă i-o citesc eu. Ne-a spus o prietenă că la Harry Potter trebuie să-i dau un impuls. Că primele 50 de pagini nu le plac. Că așa a pățit și ea cu fiul ei. Am citit de fapt cu voce tare 100 de pagini. Am citit pentru că, de fapt, mie mi-a plăcut atât de mult că nu mă mai puteam opri. Iar el m-a ascultat cu reală plăcere. Mi-a pus întrebări și a luat-o înaintea scenariului.

Doar că de dimineața trece printr-o serie de oftaturi, nemulțumiri, pisiceli și refuzuri. ” Of, of, mă trece un fior…Tare aș vrea să scap să-mi văd odată de ale mele”. Adică tableta și telefonul la care tocmai a căpătat o restricție. Drept răspuns, ne-a redecorat dormitorul cu toate hainele pe care le-a găsit și a refuzat să stea cu cartea în mână. Deși este evident că atunci când zăbovește asupra paginilor lui J.K. Rowling mai mult de 5 minute, îl farmecă. Dar tot nu vrea. Nu reușesc să-i trezesc acel impuls prin care singur să-și dorească această carte sau o alta.

I-am explicat repetat cât de important este cititul, cum te ajută în viață, în societate, Și m-a închis azi spunându-mi: ”Einstein a citit prima carte la 10 ani. Eu am doar opt. Ce vreți de la mine?” Nu am reușit să verific informația, deși susține că a citit-o pe Wikipedia. Copilul internetului. Iar discuția asta m-a obosit mai rău decât toată campania.

Acum stă lângă mine, deși e chemat la masă de minute bune. ”Vreau să termin odată să mă întorc la electronice.” S-a dezbrăcat până la brâu și oftează din greu. O fi citind sau doar stă? Nu știu ce să-i mai fac. Are cineva vreo soluție?

3 comentarii la Cum m-am apucat de citit Harry Potter

  1. ciprian spune:

    Salutare,
    Nu știu dacă Vladimir nu e cam mic pentru Harry Potter. Eu citeam la 8 ani dar, sincer, nu prea mai știu ce anume. În schimb, pe la 10-12 ani rupeam Cireșarii, Cei trei mușchetari, Winnetou, Legendele Olimpului și altele de genul ăsta. O altă idee: ce-ar fi să-i faceți fișă la bibliotecă? (Eu am din clasa a II-a). Perspectiva de a termina de citit o carte într-un anumit termen mă mobiliza grozav. În sfârșit, mai este kindle unlimited. Abonamentul nu e foarte ieftin, dar nici chiar atât de scump. Când va învăța un pic de engleză s-ar putea să îi surâdă ideea de a citi orice carte dorește. Cele bune, Ciprian.

  2. Catalin Catalin spune:

    @Ciprian. Mulțumesc de mesaj. Nu știu dacă funcționează treaba cu Cireșarii. Cumva, lucrurile care ne-au plăcut nouă nu prea funcționează la ei. Am avut o experiență cu Tom Sawyer. Lumea lor e cu totul altfel. E așezată în altă viteză, atinge alte conexiuni ale creierului. E o luptă. Povestea cu bibliotecă a funcționat însă o perioadă. Mai încercăm.

  3. mariusb74 spune:

    Catalin,o varianta temporara ar fi ca sa nu-i mai „scapi”bani .
    Un prieten de-al meu(nu eu) a facut un pact cu fetitza lui.Fiecare carte are un pret.Cind copilul termina de citit cartea si face si un rezumat a ceea ce a citit,taica-su iida bani de chieltuiala,contravaloarea cartii citite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *