Advertorial

Advertorial

Ai calculat cât te-au costat luminițele de sărbători?

Noi avem un brad artificial acasă. Am înțeles că este ecologic, deși, acum, și asta este o dezbatere. Îl scoatem dintr-o cutie dreptunghiulară de carton unde stă tot anul. Sau cea mai mare parte a lui. Îl dăm cu aspiratorul, îl împrospătăm și-l punem la loc de cinste. 

Bradul are deja beteală pe el, dar și sistemul de luminițe. Alina le-a pus atât de bine și artistic într-un an, că am hotărât să nu mai scoatem bradul până în februarie. Așa că luminițele apar și dispar în același timp cu bradul. Dar nu sunt singurele luminițe de la noi. Mai avem cel puțin două șiruri. Unul pentru că, în fiecare an, am prieteni care-mi trimit brăduți în ghiveci și altul, mult mai lung, care decorează câteva tufe artizanale din fața terasei. 

Alina iubește așa mult atmosfera asta de sărbătoare, încât toată lumina asta și căldura sa stau așa până la trei luni. Asta-i viața, dar e frumos. A! și să nu uit. Există acum o modă între adolescenți să pună o instalație led în cameră care își schimbă culorile. S-ar putea să aveți așa ceva acasă. Vladimir și-a pus una și stă cu ea pornită cât de des poate. Și nici nu mi-aș fi bătut vreodată capul cu astea până când nu am văzut articolul de pe Stația de energie de la E.ON. Vă spun cu sinceritate că în mintea mea, niciodată, dar niciodată până la vârsta asta nu am făcut relația între luminițele astea și bani. Ele doar sunt acolo să producă bucurie… Dar? Citiți un pic mai jos…

Și aici aveți direct modul în care se face calculul pe Stația de Energie E.ON.

Așadar, calculele de la noi din casă arată chiar mai rău decât cel de aici. Pentru că nu ținem becurile alea cinci ore, ci toată ziua. Și nu sunt două șiruri, ci patru. Și nu stau doar o lună aprinse, ci trei. Pe șleau, plătim măcar 150 de lei pe atmosfera de bine. Destul de mult, aș spune, în ciuda sentimentului de plăcut din casă.

Iar ceea ce am găsit pe Stația de Energie de la E.ON a fost o conștientizare. Așa că am săpat puțin mai departe. Poți evita cheltuielile inutile?

Ce poți face în casă, cu eforturi minime, ca să reduci factura? 

De câțiva ani avem becuri cu senzori pe toate spațiile de trecere din casă. S-a dovedit a fi foarte util, mai ales când ai adolescent. Știți ce vreau să zic. Acum trecem prin hol, becul se aprinde și apoi se stinge la câteva zeci de secunde. Recomand, e o bătaie de cap mai puțin. Încercați să aveți și sisteme fixe însă, mai ales în zonele de depozitare.

După călătoria mea în Amazon și primul contact cu distrugerile provocate de consumul energetic foarte mare, am plecat de acolo cu un lucru foarte clar. Aparatele electrice aflate în priză consumă mult, chiar dacă nu sunt folosite. Așa că din 2008, tot am încercat să limităm consumul acesta.

În anii aceia scoteam televizorul din priză sau wi-fi-ul când plecam în vacanță. Calcule făcute de mai mulți specialiști arată că aparatele astea duc la un consum între 3 și 10 la sută din valoarea curentului consumat. Adică și o factură pe an poate dispărea din costuri. 

Mai jos aveți modul în care se poate face calculul pentru astfel de aparate. 

Iată aici un articol relevant despre aceste electrocasnice lăsate în priză

Enumăr aici câteva metode de economisire

Astăzi nu mai este nevoie să scoți lucruri din priză. Sunt mai multe metode prin care poți să limitezi consumul. Primul și cel mai simplu este să ai ștechere cu întrerupător. Noi folosim multe din astea.

Al doilea, nivelul următor, este să aveți prize inteligente. Acestea fac mult mai mult. Conectate la o aplicație de telefon pot controla diverse aparate. De exemplu, speli doar la lumina zilei, dacă ai fotovoltaice. Sau oprești un aparat care și-a terminat treaba. Sau îi dai curent doar când ai un tarif mai bun pentru tine. Poți controla astfel întreaga casă cu o investiție minimă. Și este util, mai ales când ai un sistem mai evoluat, cu programare.

Și de aici nivelul următorul este cerul, prieteni: casele inteligente. Zilele trecute am fost la Istanbul. Amicul meu, Dan, este pasionat de tehnologie. La un moment dat a scos telefonul din buzunar și-mi spune: ”dau drumul un pic la aspirator ca să dăm impresia că suntem acasă” și a pornit și două becuri. Tot din telefon controlează căldura în fiecare cameră din casă.

Există astăzi tehnologia și posibilitatea de a controla tot ce funcționează pe curent electric. Poți controla prizele, aparatele din casă, căldura, încărcarea mașinii, absolut tot. Tehnic, există posibilitatea de a opri consumul instantaneu și de la distanță pentru aproape orice aparat electronic sau electrocasnic. Sau să programezi aceste lucruri astfel încât odată cu ieșirea din imobil, casa să consume cea mai puțină energie cu putință.

Și scriu lucrurile astea nu neapărat pentru a spune că trebuie să salvăm ceva, ci pentru că acesta este un stil de viață care vine inevitabil peste noi. Beneficiile aduse sunt atât de mari, încât cred că vor fi luate în calcul de toată lumea în viitorul foarte apropiat.

*articol promovat de E.ON

Foto central: Pexels

Ce am câștigat după ce am pus fotovoltaice

*Articol susținut de E.ON

De mai bine de o lună am instalat panouri fotovoltaice pe casă. Și acum aștept să devin prosumator. Vă relatez mai jos experiența mea și vă prezint și un site de la E.ON cu date practice despre ce înseamnă asta. Stația de Energie E.ON este un site care îți arată cum poți economisi energie, cum se fac prețurile și cum să devii prosumator. 

De ce a fost necesar să pun fotovoltaice

De ani buni consum curent undeva între 500 și 600 de kilowați pe lună. Nu e cea mai mare casă din lume, dar odată cu criza am aflat că sunt neglijent. Când facturile mari au început să lovească, nefiind protejat decât de contract, nu de plafonări, am început să tai totul. 

Am stins luminile din casă tot timpul. Mai este lumină doar unde suntem. Am stins toate luminile din curte cu excepția a câtorva stâlpișori cu led. Înainte aveam baie de lumină. Verificăm să nu funcționeze nimic neimportant peste zi. Și am schimbat obiceiul de consum. Înainte, de exemplu, când scriam un astfel de text, televizorul era deschis pe știri, sau pe fotbal sau era muzică. Acum folosesc curentul strict pentru activitatea pe care o desfășor. 

Am ajuns la 400 și ceva de kilowați, dar adevărul este că sunt câteva lucruri pe care nu le putem opri. În primul rând pompa de apă. Nu avem apă curentă, ci de la puț. Și o pompă care împinge apă de la 40 de metri. Este cel mai mare consumator din casă și pornește, chiar și cu presostat, de cele mai multe ori când dai drumul la apă. Gătim doar la plită cu curent electric, alt mare consumator pe care nu mai vreau să-l schimb. În rest, frigider, mașină de spălat vase și cea de spălat rufe. 

De asta am spus că ne trebuie fotovoltaice. Plus gândul că, dacă îmi iau mașină nouă, musai electrică cu alimentare de pe casă. 

Cât de complicat a fost să le instalez

Nu a fost. Pentru că nu am apelat programul de stat. Nu vreau să pierd timpul, luni de zile, ca să demarez investiția. Nici să o pornesc înainte și apoi să fac un decont cu instalatorii. Firma lor nu a fost de acord. Așadar, cu banii jos, treaba merge repede. Foarte repede, chiar și la o săptămână dacă găsești echipamente pe stoc. Sau cu așteptare de 45 de zile, în cazul meu, pentru echipamente aduse din Germania, panouri invertor. Per total 9 kWh. 

Lucrarea în speță durează două zile, cel mult. Toate companiile se ocupă de acte, inclusiv de dosarul de prosumator. Acum acesta este depus, am plătit procesarea documentelor și aștept. Cât? O să vă înștiințez de cum merge treaba. Și eu sunt curios. 

Ce avantaje ai ca prosumator?

Pe scurt, nu numai că o să ai mai puțină energie consumată, dar curentul pe care-l bagi în rețea, îl consumi înapoi aproape gratis. Vă recomand site-ul de la E.ON, care are o pagină specială dedicată prosumatorilor.

Fac o paranteză aici. Stația de Energie E.ON este utilă din mai multe puncte de vedere. Pentru că noi vedem curentul electric doar ca un preț final, nu știm să calculăm și să analizăm toate componentele sale. Și, ca să fim onești, nici nu știm cum să facem economie de adevăratelea. Aveți aici câteva metode de economisire a curentului.  

Ce s-a schimbat după o lună de funcționare. 

Consumul de curent a rămas tot pe acolo, după cum vedeți. Dar noutatea este că aproape 20 la sută din consum a fost acoperit de panouri. Și că asta s-a întâmplat în luna cea mai complicată a anului, cea în care este cel mai puțin soare. În fapt, la început de decembrie, am numărat opt zile consecutive fără soare și cu ploaie. Surpriza plăcută este că instalația produce și pe nor. Nu la modul eficient, dar destul cât să acopere consumul cât nu suntem acasă. 

Azi, când scriu a fost cea mai însorită zi din ultimele două săptămâni. 40 la sută din consumul de zi al casei a fost asigurat de instalație. Fiind weekend, s-a spălat, s-a gătit, s-a făcut curățenie. Până la ora 16, instalația a produs 7 kilowați. 

Interesant este că noi ne-am schimbat comportamentul. De la instalare, mașina de spălat rufe și cea de vase sunt folosite doar în timpul zilei, cât este soare. Am schimbat și programul unui filtru de aer, care de atunci lucrează gratis de dimineața până la amiază. Și putem să folosim aerul condiționat pentru căldură, dacă este necesar. Astă vară, din cauza prețurilor mari nu am mai folosit aerul. 

În cât timp se acoperă investiția?

În cazul nostru, am făcut un calcul, este vorba de zece ani. Dar ea este aici să rămână pe viață. Este ca și cum ți-ai cumpăra o mașină, mult mai ieftină totuși, dar care nu-ți cere bani și după ce vine acasă. Dimpotrivă, în câteva luni va începe să-ți bage bani în casă. 

O să revin periodic cu prezentarea faptelor. O vorbă mai spun și despre Stația de Energie E.ON. Vă recomand secțiunea Ghidul de prețuri. E simplu, la obiect și te ajută să înțelegi mai bine pe ce să dai banii. Și, atenție, nu uitați că fiind informați, chiar știm să ne gestionăm banii mai bine.  

Photo Pexels

Cât ai economisit anul trecut cu abonamentul tău medical?

*advertorial

Lucrez în Pipera. E zona orașului cu cea mai mare densitate de corporații, dar și reprezentanți ai unei culturi noi de muncă în țara asta.  Oameni tineri care muncesc mult, dar care au și beneficii pe măsură. Și cred că de muncit muncește toată România, dar cultura beneficiilor adăugate salariilor mai trebuie să se extindă. De asta și scriu rândurile următoare. 

Într-una dintre zile vorbeam cu mai tinerii mei vecini despre viteza schimbării locurilor de muncă în România. Spațiile comune din complexul în care lucrăm favorizează interacțiunile. Iar unul dintre ei mi-a povestit că este pe picior de plecare din compania sa. Un loc de muncă mai atractiv, șefi mai puțin complicați, salarii mai mari. Știți deja argumentele fiecăruia dintre noi. Dar… Și aici a apărut un dar complet neașteptat. 

Omul nu se grăbea cu plecarea, ci o amâna pentru anul viitor pentru că avea de făcut niște analize mai complicate. Iar compania la care lucra îi oferea pe lângă salariu un abonament bun la o clinică medicală. “Și vreau să beneficiez de el până rezolv o problemă de sănătate.” Dar cum a ajuns abonamentul atât de important? Răspunsul e mai jos. 

1272 de lei economii cu un singur abonament. 

Am la rându-mi un abonament la Regina Maria. Am mai povestit despre asta. Abonamentul meu nu este plătit de companie, ci ales de mine cu serviciile pe care mi le-am dorit. Dar nu e o diferență foarte mare față de restul abonamentelor. Iar un principiu este cel care le unește pe toate: capacitatea de a genera economii pentru toate părțile implicate. 

Recent, Rețeaua de Sănătate Regina Maria a făcut un update la aplicația de mobil. Iar acum ai o secțiune nouă în care vezi ce economii ai făcut având abonamentul. Un tabel îți arată diferența de preț dintre consultația sau intervenția la liber și cea cu reducere din abonament. 

Anul trecut am făcut o mică intervenție chirurgicală despre care am povestit în Vorbitorincii și la care lumea s-a amuzat copios. Știți voi, întâmplarea cu domnul doctor și rezidentele care au asistat la intervenția mea inghinală. Față de veștile bune și zâmbetele de atunci am mai adăugat una acum.

Intervenția și controalele ulterioare m-au costat ceva bani, dar mai puțin cu 1272 de lei decât ar fi trebuit să plătesc în mod obișnuit. E mult? E puțin? Pentru bani dați de fapt în șase săptămâni, cred că este o sumă importantă. 

Abonamentul este nu numai un sistem de prevedere/prevenție, dar și un sistem de economii. Mai ales că, dacă-l ai, primești câteva beneficii importante. Iată cam ce primesc eu pentru tipul de abonament pe care-l am. Știu că multă lume se plânge că nu găsește un doctor instantaneu, dar la Regina Maria, v-am arătat data trecută, chiar găsești doctori de pe o zi pe alta. Într-adevăr, dacă vrei un anumit doctor, atunci trebuie să aștepți. Dar sistemul de rating al medicilor și CV-urile afișate pe site te ajută să rezolvi situația cât se poate de convenabil, căutând un alt medic cu pregătire similară. În plus, dacă ai nevoie să mergi la o anumită specialitate, nu la un anumit medic, aplicația de mobil îți arată primul loc disponibil conform cerințelor tale.

O altă noutate este că acum abonamentul îți arată,în aplicație numărul de medici i de servicii la care ai acces în mod gratuit. Adică individualizează clar ce poți primi de valoarea banilor tăi.

Ce câștiguri aduce de fapt abonamentul pentru companii și angajați? 

Economisire pe toate planurile. Când contribuie și compania și salariatul, costul sănătății este mai ușor de suportat. Tehnic, compania plătește o parte din banii pe care un angajat oricum îi dă pe sănătate. Iar salariatul nu suportă singur costul unor momente mai complicate ale vieții. 

La rându-i, compania are și deduceri fiscale de până la 400 de Euro în fiecare an pentru fiecare dintre aceste abonamente. Acest sistem mixt în care companii, stat și salariați se sprijină unii pe alții este de fapt o formulă de echilibru cu care societatea europeană se poate lăuda. 

Abonamentul este o formulă de prevenție. Dacă tot dai banii pe acest instrument, atunci poate și beneficiezi de el. Nu doar în momentul în care te doare. Când ai sute de analize gratuite cum ar veni, adică plătite din timp, n-ar fi rău să le și faci. Ca să dai valoare banilor tăi, măcar. Și un pic de atenție sănătății. 

Loialitatea, da. Țineți minte discuția de mai sus. Un tânăr și-a făcut corect calculul că nu schimbă clinica medicală, chiar dacă are un nou serviciu. Și știe că, la viitorul loc de muncă, va trebui să facă aceleași cereri, chiar dacă se va schimba compania furnizoare de servicii medicale. Iar oamenii chiar apreciază că li se oferă posibilitatea de a avea un partener medical. 

Rețeaua uriașă de medici, în cazul Regina Maria. Cred că este greu de găsit o altă rețea care să bată serviciile oferite de această companie. Un abonat al companiei are acces la peste 450 de clinici și 3000 de medici. Iar întreaga experiență este digitalizată. Tehnic, de la programare, la plată, la discuția cu medicii, totul se poate desfășura online. Inclusiv comparația între analizele mai vechi și mai noi. 

Și încă un argument la care țin foarte mult și pe care vi l-am prezentat in extenso lunile trecute. Abonamentele medicale pun în viteză economia României. În acest moment, aproape 2 milioane de români au abonamente medicale. Iar investițiile realizate de companiile medicale pe baza abonamentelor au depășit 2,8 miliarde de Euro. Și încă ceva interesant. Fiecare loc de muncă generat de abonamente duce la crearea a alte două noi locuri de muncă în economie.

Și cu toate astea, România rămâne țara cu cele mai mici cheltuieli medicale pe cap de locuitor din Uniunea Europeană. Doar 1310 de Euro față de 3500 față de media europeană. Cumva sistemul privat adaugă la contribuția noastră, iar cifrele astea pot fi îmbunătățite. 

Cred că sunt destule motive să vă gândiți la un astfel de abonament. 

*Articol promovat de Rețeaua de Sănătate Regina Maria

Foto

Fondul Proprietatea pregătește listarea acțiunilor de la Hidroelectrica. Q&A

În zilele următoare, Fondul Proprietatea își va întreba acționarii dacă sunt de acord cu listarea la bursă a acțiunilor pe care le deține la Hidroelectrica, adică 20 la sută din companie. Fondul Proprietatea, companie administrată de grupul Franklin Templeton, vrea să listeze acțiunile atât la bursa de Valori București, cât și la Bursa din Londra. 

Un regulament al ASF îl împiedică să facă acest lucru și stabilește că doar 10 la sută din acțiunile deținute de Fond pot fi listate în străinătate. Acesta este un comportament nou la statul român care a susținut în trecut listarea companiilor de stat din România pe burse internaționale.

Săptămânile trecute am scris un articol cu toate detaliile necesare despre această listare. De ce se face, cine o propune, care sunt avantajele și dezavantajele acestei mișcări, ce câștigă acționarii Fondului și cum trebuie să o vadă contribuabilul român. 

Articolul a ridicat o sumedenie de întrebări și comentarii pe Facebook, unele care țin strict de partea economică, altele într-o retorică naționalistă. Am cules întrebările formulate de voi și le-am adresat directorului general adjunct  Franklin Templeton România, Călin Meteș. 

Iată temele abordate

  • De ce este necesară vânzarea
  • Cum funcționează Fondul Proprietatea
  • Ce dorește să obțină Fondul Proprietatea
  • De ce trebuie listat în străinătate
  • De ce nu poate fi făcută listarea doar la București 
  • De ce se opune statul
  • Ce câștigă un contribuabil român
  • Ce se întâmplă dacă nu se face listarea duală
  • Cum este influențat prețul curentului. 

În interviul cu Călin Meteș veți găsi minutele cu răspunsurile la toate aceste întrebări

Acest articol este promovat de Fondul Proprietatea. 

Foto Pexels

Cum poți să salvezi o bibliotecă

Cât am fost copil sau adolescent legăturile mele cu bibliotecile au fost foarte clare. La Biblioteca Județeană de la Vaslui, ne-au dus cu clasa și acolo am rămas o perioadă. Era ca și cum intrai în casa cu comori. Și cea mai mare spaimă era să nu aduc cartea la timp. Știu că o dată s-a și petrecut și a trebuit să merg cu maică-mea. 

La liceu, la bibliotecă se găseau toate cărțile de care aveam nevoie. Gândiți-vă că în anii 90 la Vaslui, a face rost de o anumită carte, de Marin Sorescu să zicem, nu era cel mai ușor lucru. Și la finalul orei alergai la bibliotecă ca să prinzi tu unul din cele cinci exemplare rufoase. Ce mi se părea o curiozitate atunci era că la clasele de filo exista chiar un curs căruia îi zicea biblioteconomie și că se făceau ore chiar la sediul Bibliotecii Județene. 

Iar la facultate, chiar trebuia să treci măcar pe la Drept, ca să nu zic că, pentru eroi era și BCU, dar în mai rare situații. În fine, apogeul vieții la bibliotecă mi l-a adus soacră-mea care a lucra vreme îndelungată la cel mai mare liceu din Huși, ca bibliotecară. Iar acolo, în anii de după revoluție, o fată a venit agitată și a cerut “o Enigma Otiliei”, dar să fie ”așa, la vreo sută de pagini, că nu mai are timp să o citească.”

S-au schimbat vremurile, iar accesul la bibliotecă era din ce în ce mai vag și aproape mai nenecesar. Fie că azi cumpărăm sau mai avem în casă, fie că ascultăm, dar mai ales fie că nu ne mai interesează. Pentru că lumea e diferită. Dar în foarte multe situații nici pentru că nu ai cine să te inspire. Sau poate pentru că nu mai există deloc. 

Câte biblioteci am închis până acum

În România ultimilor ani, 30 ca să fim preciși, s-au închis jumătate dintre biblioteci. Au scăzut de la peste 16 mii până la undeva, cam opt mii. De la peste șase milioane de oameni care împrumutau o carte în 1990, astăzi sunt în jur de două milioane. Și așa îmi pare mult, dar cred că e vorba de populație școlară care trebuie să meargă la bibliotecă. Ne împuținăm, dar nici dragostea de carte nu este mai mare. Dar dacă la oraș mai rezistăm, la țară cred că este și mai greu. 

Șase școli din zece de la țară nu mai au biblioteci. Există 1877 de biblioteci comunale, dar cred că, în realitate numărul lor este mai mic din cauză că nu au spații funcționale sau pentru că cărțile sunt vechi, în pragul distrugerii. Pereți căzuți, file lipsă, absența bibliotecarilor, o lume care se distruge. 

Poate mai puțin într-un loc, despre care o să vă povestesc un pic mai jos. 

Mai mult, în România, media zilnică de citit este de 5 minute pe zi, iar rata anlafabetismului funcțional trece de 40 de procente. 390 de mii de tineri nu au mai ajuns la Bacalaureat, iar rata celor doar cu opt clase, deși au între 18 și 24 de ani, a ajuns la 15 procente. Bibliotecile din România par să fi ajuns cele ale unei nații în război. Nu citim, nu avem decât brațe de muncă, nu avem cărți fizice sau spații fizice. Dar avem oameni care mai cred.

Recent am citit povestea unor tineri care au refăcut o bibliotecă, în Siria, într-un oraș crunt lovit de bombe, în Darayya. Tinerii de acolo au adunat cărți din toate ruinele și le-au pus într-un raft care s-a mărit zi de zi. Apoi, ca într-o istorie magică, oamenii au început să se adune în jurul lor. Căci cărțile înseamnă demnitate și speranță. 

Or asta primim și noi acum înapoi. Prin oameni care se implică. 

La 30 de ani de Dedeman, compania a hotărât că cel mai bun mod de a reda comunității sprijinul este acela de a reface biblioteci. Prin donații de carte. 5 școli MERITO și 25 din întreaga Românie, câte una pentru fiecare an de Dedeman au intrat în program. S-au alăturat inițiativei organizațiile SOS Satele Copiilor România, Asociația Culturală ”Cărțile pe față” și Humanitas. Școlile alese sunt din localitățile cu cele mai mici posibilități. Cum s-ar zice azi, în comunități defavorizate. De fapt, acolo unde viața de azi nu i-a mai lăsat pe oameni să se preocupe și de carte.

Mii de cărți au plecat către aceste biblioteci, puse pe clase și categorii. De la clasa a I-a, până la liceu azi, orice puștan poate alege. Fie că este vorba de extraordinara carte a lui Eric Emmanuel Schmitt, Povestea bufniței sau de fabulele lui Jardin sau, de ce nu, de Micul Prinț, ori de Poveștile lui Shakespeare, de Angela McAllister, ai de unde alege. 

Iar mie îmi place foarte tare că programul acesta repară o nedreptate a programei noastre școlare. Scriitorii români de după anii 80 se întorc la copii. Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu au locul lor pe raft. Inclusiv spectaculoșii Alexandru Stermin și Cristian Presură.

E acesta un fel de a reconstrui România. Încet, nevăzut, temeinic. A dărui o carte chiar este rai. Iar dacă avem nevoie de un program care să ne învețe să ne spunem povestea altfel, atunci a reînvăța să citim, ca persoane și ca nație, e absolut necesar. 

Și ca să-l vezi mai bine trebuie să mergi acolo, în România pe care am uitat-o.

Salva este o localitate din Năsăud care stă la intersecția drumurilor care duc la Sighet și cel care duce la Cluj. ai sunt vreo patru mii de locuitori și din ce în ce mai puțini copii. Școala din sat e și școală, dar și școală profesională. Iar biblioteca demult nu mai era ce trebuie. Pentru că și copiilor le plac cărțile noi care să arate bine, îmi spune Vasilica Găzdac. Ea e fiică a satului, cum se spune pe la noi. A făcut facultate la Suceava și la Cluj și apoi s-a întors acasă pentru că era nevoie de ea. 

E o profesoară umblată și care și-a făcut a doua meseria din a scrie și înțelege proiecte europene. Așa că a văzut Europa și a învățat de la ea.

„Știți cum ar trebui să fie la noi? Ca în Anglia, acolo unde sunt spații de liniștire într-o școală. Unde copiii să poată sta și să simtă cartea. Să simtă cartea, spun? Da ca să-ți placă, cartea trebuie să fie atinsă, mângâiată, să poți să stai pe ea lângă ea.” 

Vasilica Găzdac

De asta spațiile de citit de la Salva sunt și cu perne, fotolii scaune. Dacă vrei,poți să stai și pe burtă ca să citești. Și mai are o idee doamna profesoară. Vara, biblioteca trebuie să stea deschisă tot timpul. De la 7 la trei. Și nu e musai să vină bibliotecar că și părinții pot ajuta. Iar cartea e un pic de muncă să știți. Copilul trebuie să-l mai vadă și pe părinte să înțeleagă că cititul e bun. Iar când au venit Humanitas și Dedeman, atunci s-a îngrijit să vină și cărți pentru cei mari. Ca să citească și părinții toți să iasă din boala telefoanelor. 

La Salva și în alte zeci de locuri din țara asta se reconstruiește. Micile insule ale României cresc și la o moment dat o să facă o mare bibliotecă. Și o nație ceva mai deșteaptă,.  

Las aici cea mai bună încheiere. Două vorbe spuse de Gabriel Liiceanu:

“Repetăm la nesfârșit că viitorul unei țări depinde de educație. Dar nu facem nimic. Și povestea se reia cu fiecare generație. Dedeman s-a hotărât, la 30 de ani de la înființare, să miște lucrurile din loc dăruind cărți. Humanitas s-a născut crezând că „aurul cenușiu” este bogăția cea mai de   seamă a unei țări. Ce bucurie pentru noi să fim parteneri ai acestei campanii care mută lucrurile dintr-un viitor vag într-un gest de certitudine!”

Gabriel Liiceanu

Acest text este susținut de Dedeman

Cea mai mare tranzacție din energia românească se pune în mișcare

În perioada următoare ar trebui să aibă loc una dintre cele mai mari tranzacții bursiere din România ultimilor ani. Importanța sa este covârșitoare, nu numai din punctul de vedere al sumei în discuție, aproximativ 2 miliarde de Euro, cât pentru impactul de proporții pe care l-ar avea asupra pieței de capital și al economiei, în ansamblu. Este vorba de Hidroelectrica, perla coroanei energetice românești, compania la care statul ne invită să fim clienți, compania care are cele mai mari profituri din sistemul energetic. Și cu care statul român speră să țină în frâu prețul curentului. 

Statul român, prin Ministerul Energiei este proprietar a 80 la sută din această companie, dar nu statul este cel care vinde în cazul de față. Restul de 20 la sută aparține Fondului Proprietatea, acționarul minoritar care are în vedere vânzarea prin listare. Când a început să ia banii din PNRR, România s-a angajat să listeze pe bursă 15 la sută din acțiunile Hidroelectrica. Acesta este doar unul angajamentele statului român în schimbul a 30 de miliarde de Euro și este de așteptat să și-l respecte. 

Deși guvernanții români s-au angajat să listeze 15 procente din Hidroelectrica, nu au făcut demersuri pentru a  vinde astfel acțiunile deținute de stat. În schimb, Fondului Proprietatea este pregătit să-si vândă deținerea in Hidroelectrica la Bursă, venind practic in ajutorul statului român. Statul și FP sunt de acord ca listarea să se realizeze pe BVB. FP își dorește ca listarea să fie duală, adică atât pe BVB, cât și pe o bursă internaționala, în timp ce  mai multe instituții din România vor ca vânzarea să se facă doar pe Bursa de la București. 

Încerc să explic ce este această tranzacție, de ce este importantă, cine sunt jucătorii și cum ne afectează. 

Care este situația actuală

Statul prin Ministerul Energiei, deține 80 la sută din această companie. Aceasta este cea mai mare companie de producție hidroenergetică din România și liderul furnizării de curent electric din România. Într-un an obișnuit, Hidroelectrica produce o treime din curentul electric din România. De mai mulți ani, statul român încearcă să pună o parte din companie pe bursă. El este obligat să facă acest lucru cu 15 procente, până vara viitoare. 

Fondul Proprietatea deține 20 la sută din acțiunile Hidroelectrica. Acest lucru se datorează constituirii Fondului, in anul 2005 , când a primit acțiuni de la mai multe companii românești. Valoarea acțiunilor Fondului Proprietatea la Hidroelectrica este estimată in acest moment la aproximativ 12.5  miliarde de lei, respectiv 2.5 miliarde de euro. 

Ce este Fondul Proprietatea

Fondul Proprietatea este un fond de investiții care deține acțiuni la mai multe companii românești de stat. El a fost creat în 2005 cu scopul precis de a-i compensa pe cei deposedați abuziv de regimul comunist si care astfel au primit acțiuni la Fondul Proprietatea ca si compensație. A existat un proces de verificare finalizat prin decizii judecătorești și de înscriere în fond, iar acționarii săi au fost, în primul rând, cei care și-au pierdut proprietățile în comunism. Din acest punct de vedere, Fondul a fost un succes, în ultimii ani, el dându-le acționarilor venituri care au depășit pierderile suferite prin performanța Fondului pe bursă.

Companiile la care Fondul deține acțiuni sunt, printre altele, Hidroelectrica, OMV Petrom, Salrom, Aeroporturi București, Portul Constanța, Engie Romania, Enel.

De-a lungul timpului, mai ales după listarea la BVB a FP în 2011, care a permis tranzacționarea transparentă a acțiunilor fondului în acesta au intrat și persoane fizice care nu au fost deposedate abuziv de regimul comunist sau investitori  internaționali care au cumpărat acțiuni. Acum statul român mai deține o minoritate a acțiunilor, aproximativ 6%. In schimb , fondurile de pensii din Romania au acumulat o pondere în creștere. De exemplu, fondul de pensii administrat privat  NN Pensii este cel mai mare acționar al Fondului Proprietatea , cu o deținere de peste 10,5%.  

Fondul Proprietatea  este administrat  de unul dintre cei mai mari  manageri de fonduri la nivel global , Franklin Templeton din anul 2010, an în care firma cu sediul in San Mateo, California, a deschis biroul local in București. Franklin Templeton a fost selectat sa administreze Fondul Proprietatea, in baza unei selecții internaționale organizate de către statul român. Ulterior, mandatul Franklin Templeton a fost reînnoit prin votul acționarilor Fondului în cadrul Adunării Generale a Acționarilor.

Ce dorește Fondul Proprietatea 

Fondul Proprietatea a anunțat că poate realiza listarea la care s-a angajat România, înstrăinând acțiunile sale la Hidroelectrica, într-un moment oportun în cadrul unei oferte publice pe bursă. Fondul dorește să vândă acțiuni și pe o bursa internațională, adică listare duală, în timp ce mai multe instituții de stat vor ca vânzarea să se facă doar la București. Dacă nu se ajunge la un acord, exista posibilitatea ca listarea sa nu mai aibă loc sau sa fie limitată. Tehnic, FP, ca orice fond de investiții, dorește să încaseze o sumă importantă de bani pentru acționarii săi, dintre care cei mai mari sunt fondurile de pensii private românești, adică indirect 7,8 milioane de romani care contribuie lunar la aceste fonduri de pensii private. Chiar si statul este actionar al FP, așa cum menționam mai devreme, cu un un procent de aproximativ 6%.

De ce vinde acum Fondul Proprietatea

Dincolo de obligația ca România să aducă pe bursă 15 la sută din acțiuni până vara viitoare, Fondul Proprietatea dorește să facă această vânzare și din considerente economice. Ținând cont de  piața internațională a energiei, de rezultatele financiare bune obținute de companie, de importanta energiei verzi,  aceste poate fi considerat un  bun moment să oferi  aceste acțiuni pe piață. 

Ce este o listare duală

O să explic mai jos avantajele acestui tip de operațiune, dar vă dați seama de la bun început că pe o piață ca cea londoneza sunt mai mulți bani ca la București.

Listarea duală este listarea concomitentă a unei companii pe două piețe bursiere, în general pe o piață domestică si pe o piață bursieră internațională cum ar fi de exemplu Londra, Amsterdam, Frankfurt sau New York. Scopul este de atrage în acționariatul companiei listate o gamă cât mai largă de investitori si de a obține astfel o evaluare cât mai bună a companiei.  În urma unei listări duale, investitorii vor avea posibilitatea de a tranzacționa liber intre cele două piețe. De exemplu, cineva care ar cumpăra acțiuni listate pe piața internațională, ar putea oricând să le transfere pe bursa  domestică si să le vândă acolo sau vice-versa ceea ce ar contribui la o lichiditate mai mare a companiei.  Acesta este si mecanismul care permite ca prețul ( cotația) acțiunilor de pe piața domestică si de pe piața internațională să fie foarte apropiate. Bineînțeles, acțiunile cotate pe piața domestică vor fi tranzacționate în moneda locală, in lei in cazul nostru, pe când pe piața internațională vor fi cotate in EUR, USD sau GBP de exemplu.

Statul român a mai procedat așa cu alte companii pe care le deține mai întâi la Romgaz si apoi la Electrica,  care sunt listate și la București și la Londra si care au reprezentat fiecare recorduri pentru statul roman in ceea ce privește valoarea companiilor listate. Petrom (deținută majoritar de OMV din Austria) și chiar Fondul Proprietatea sunt si ele listate la Londra.

Motivul  acestor listări este evident, așa cum spuneam si mai sus: banii mulți sunt pe piețele mari, datorita fondurilor de investiții mari. Între timp, investitorii au tranzacționat pachete atât în Londra, cât și în București. Listarea duală e avantajoasă și pentru bursa locală, pentru că, de-a lungul timpului, s-a constatat că investitorii  iși transferă acțiunile către piața locală, adică către BVB, pe măsură ce noii investitori devin mai familiarizați cu țara și vor să investească și in alte companii listate pe aceasta piață. Aceasta dinamică am întâlnit-o  in cazul tuturor companiilor românești listate dual : Romgaz, Electrica, Fondul Proprietatea, Petrom.

Un detaliu tehnic pentru cei interesați: acțiunile internaționale ale companiilor nu se vând ca atare, ci sub forma unor instrumente financiare care se numesc certificate globale de depozit, care asigură protecția vânzării lor. 

De ce este importantă listarea duală?  

Așadar, listarea duală este un instrument comun pe care companiile îl folosesc pentru strânge  mai mulți bani din piață, adică să le crească valoarea si implicit șansele de a obține un preț mai mare la listare, să obțină mai multă finanțare pentru investiții, la costuri mai mici, să-și sporească vizibilitatea internațională, să intre într-o nouă etapă de dezvoltare prin atragerea de investitori strategici care să supervizeze activitatea companiei, reducând astfel riscurile de management defectuos.

Provocarea esențiala a listării Hidroelectrica doar pe piața locală este dimensiunea foarte mare. După toate standardele, chiar și cele internaționale, listarea a 15% din Hidroelectrica este considerată o tranzacție extrem de mare (aproximativ 2 miliarde euro). Comparativ, cea mai mare listare făcută doar in București, cea a Digi Communications, a fost de  210 milioane euro, adică de 10 ori mai mică decât cea estimata pentru Hidroelectrica, iar de atunci, valoarea medie a listărilor la BVB a fost semnificativ mai mică, în medie de 50 milioane euro per tranzacție.

Tehnic, deoarece mai mulți investitori ar putea  fi interesați sau vor putea  să investească într-o companie listată dual , este rațional să concluzionezi ca prețul obținut in această situație va fi mai bun, exact ca în situația unei licitații. Un indicator cheie al succesului unei tranzacții  de acest tip  este gradul de suprasubscriere al ofertei, adică de câte ori cerere depășeste oferta. Cu cât suprasubscrierea este mai mare, cu atât prețul final în urma listării  este mai bun dar si calitatea și diversitatea acționariatului final al companiei este mai mare. 

Iar când se face o listare inițială, adică prima vânzare, cel care face asta știe că are o singură șansă să obțină bani buni: suprasubscrierea. Astfel, el nu se gândește doar ca prețul acțiunii să fie la valoare sa de piață, ci să stârnească o licitație între competitori care să mărească prețul acesteia. Adică în loc de 1 leu, să spunem, să primească 4 pentru același produs. Or asta poți să o faci pe o piață unde este mai mult cash ca la București. 

De asemenea, tu vrei să-i atragi la vânzare ta pe cei mai mari jucători din lume care nu vin la București. Sau daca vin, nu pot investi la fel de mulți bani pe cât ar putea să o facă la Londra, să zicem. Fondurile de investiții, dar și companiile mari au limitări cu privire la sumele pe care le pot investi pe o piață mai mică, mai puțin lichidă și mai puțin dezvoltată, precum Bucureștiul. Prin listarea duală însă, va crește interesul acestor investitori și pentru alte companii românești prin expunerea pe care o va primi Bursa de la București.

De ce se opun acum instituții de stat? (Și nu au făcut-o în trecut?)

Inițial, guvernul român, prin Ministerul Energiei a dat semnale pozitive. Până la urmă, România nu făcea decât să-și respecte propriile angajamente. În plus, listarea duală ar duce la atingerea valorii reale de piață a Hidroelectrica, iar acest lucru ar trebui sa fie în interesul companiei și al Guvernului care are ocazia de a-și crea un istoric pe piețele internaționale și să aibă astfel acces la fonduri suplimentare.

După care lucrurile s-au împotmolit. Guvernul nu a mai dat niciun fel de semnal, ba, mai mult, ASF a început blocajul pentru această listare duală. 

ASF a adoptat o modificare la un regulament existent care spune că acțiunile unor companii românești nu pot fi vândute sub forma de certificate de depozit pe piețele internaționale decât în limita de 1/10 din acțiunile obiect al ofertei  (față de limita anterioară de 2/3, în vigoare la momentul ofertelor Romgaz si Electrica). Și că restul trebuie vândute doar pe piața internă. Autoritatea de Supraveghere Financiară a fost într-o campanie de promovare a acestei hotărâri și, în vară, a trimis o scrisoare către președinție și guvern cu argumente pentru oprirea listării duale. 

Argumentele acestea țin de impulsionarea Bursei de la București, căreia îi va crește valoarea de lichidități, vânzarea unui pachet mai mare către investitori locali, acces larg al investitorilor de aici, dar și promovarea statutului Bursei, care ar putea fi promovata la statutul de piață emergentă. Aceste argumente au in vedere  ipoteza in care s-ar lista 15% din Hidroelectrica.

De asemenea, ASF asigură că suma de 8,5 miliarde de lei, cât ar putea valora tranzacția, va fi găsită în buzunarele investitorilor care investesc deja pe piața de capital  din România . “Au capacitate suficientă de finanțare”, spun ei. Poziția lor este susținută de Asociația Brokerilor din România, dar și de Asociația Pensiilor Administrate Privat din România. Este un lucru foarte bun ca ASF-ul este interesată de dezvoltarea pieței locale de capital si a Bursei de Valori din București. Ceea ce nu iau însă in considerare, și experiența o dovedește, este  că o listarea duală sprijină tocmai dezvoltarea pieței locale, permițând listarea unor companii foarte mari, prin atragerea de investitori mari care nu sunt obișnuiți sa investească direct pe BVB din diferite motive.

Poate, însă, Bursa de la București să strângă atâția bani?

E un long-shot cum s-ar spune. La BVB se tranzacționează aproximativ 20 de milioane de Euro zilnic. Ca să ajungi la 2 miliarde îți ia un timp lung, chiar dacă impactul inițial va fi masiv. Un spike atât de mare în această zonă este puțin probabil. Iar de suprasubscriere a ofertei  poate fi vorba și mai puțin. 

Toată lumea se așteaptă ca fondurile de pensii să fie cel mai mare investitor în acțiunile Hidroelectrica. Doar că un calcul arată că ele și-au atins limita de expunere pe acțiuni, potrivit propriilor reguli. Cumulat, cele 7 de fonduri de pensii de la noi au 18 miliarde de Euro. Regula spune că expunerea pe o singură companie nu poate depăși 5 la sută din activul lor, astfel suma maxima pe care fondurile de pensii private românești ar putea-o plasa in Hidroelectrica se ridica la 900 milioane de euro. Și tot propriile reguli de funcționare  le interzic acestor fonduri, cele mai multe cu grad de risc mediu, să investească în acțiuni mai mult de 25 la sută din activul net. Majoritatea au deja cam 22 la suta alocați în acțiuni. Asta înseamnă că ar trebui să vândă pe BVB din acțiunile pe care le dețin deja, ca să poată cumpăra 5% în Hidroelectrica, asta fiind improbabil datorită efectelor negative în lanț asupra pieței locale de capital.

De asta poziția celui mai mare cumpărător din piață este considerată neîndestulătoare de Fondul Proprietatea. Și atunci de unde o să vină restul banilor până la 2 miliarde euro, ba chiar 4 miliarde euro, asta pentru ca oferta sa fie suprasubscrisa? Un calcul preliminar arată că piața românească ar putea investi în mod realist cam 500 de milioane de Euro în listarea Hidroelectrica.

Știu sună complicat, dar aveți un pic de răbdare căci…

De ce e important pentru noi?

Vă voi spune imediat și avantajele unei astfel de listări duale. Dar, rețineți, listarea unei părți din cea mai importantă companie românească de energie este ceva ce schimbă totul. E vorba de  imaginea pe care Statul o va avea in mod constant asupra valorii companiei pe care o deține, este vorba de  banii pe care-i poate încasa indirect  statul, prin deținerea sa de 6% la FP, de transparența suplimentară pe care Hidroelectrica va trebui sa o ofere pieței, de încrederea suplimentară pe care Hidroelectrica o va transmite oricărui partener de afaceri prin noul său statut de companie listată. ,  Și, în definitiv, despre cât de bogați sau săraci suntem. Atenție însă, statul rămâne acționar majoritar cu o deținere de 80%  in Hidroelectrica și nu vinde nicio acțiune în această listare.

Care sunt de fapt avantajele pentru contribuabilul român

Știu că e vorbă mare, dar transparența este un avantaj. Hidroelectrica are un trecut nu tocmai limpede în unele contracte, acelea cu ”băieții deștepți” și pierdea 300-400 milioane de euro pe an, nu era nimic public. Existența unor acționari mari, de anvergură internațională, îi va obliga pe conducători să lucreze numai la vedere. Orice derapaj poate fi sancționat, iar contracte dubioase nu se vor mai putea face. Faptul că mari companii de pe planetă vor deține o parte minoritară din această companie ne va ajuta și pe noi să știm ce face statul român cu resursele noastre. 

O listare și pe o bursă internațională in condiții de maximizare a prețului  care poate fi obținută pentru Hidroelectrica  sporește valoarea acțiunilor deținute de Fondurile de Pensii la Fondul Proprietatea. Implicit valoarea pensiilor noastre va crește. Este un efect indirect, dar prefer să fiu asociat la câștig cu companii mari din această lume. 

Ce efect are asupra prețului curentului electric? 

Pe termen scurt probabil că nu are. Dar pe termen mediu și lung beneficiile rezidă în încrederea pe care piața de capital românească și sistemul energetic românesc poate să le genereze în rândul investitorilor atât mici cât și foarte mari care vor fi dispuși să susțină planurile viitoare ale companiei de a investi în noi capacități de producție. Un preț la energie mai mic poate fi obținut doar prin dezvoltarea de noi capacități de producție, iar pentru acest lucru este nevoie de investiții. Piața de capital internațională poate oferi acest capital la un cost mai mic si într-un termen mult mai scurt după ce compania este listată.

Articol promovat de Fondul Proprietatea.

Foto Pexels

Cum alegi implantul dentar potrivit? Doi chirurgi de top răspund.

Știi cum e? Îți bagă un ac acolo, pe gaura aia și apoi merge cu el în jos și-l învârte. Și scoate ce e acolo cu un fel de pensetă. Am crezut că mor. Cred că m-au legat de scaun ca să nu fug. Dar am auzit de unii care au leșinat. Asta este ce mai îngrozitoare durere cu putință…”

Scosul” nervului de la măsea sau “omorârea” nervului era aproape apogeul mersului la dentist în anii ‘80-’90. Și o dovadă a curajului între băieții de la bloc sau de la facultate. Un bărbat adevărat trebuie să fi trecut prin această durere și, de fapt, prin acest ritual care te ducea la maturitate. De fiecare dată când îl auzeam pe câte unul cu povestea asta, mi se ridica părul din cap. 

Spun aproape apogeul pentru că exista și o culme a curajului: extracția. Din când în când apărea un cetățean, umflat la față, abia vorbind și care anunța că a rămas fără o măsea. “N-a prins anestezia…Știi cum a fost…pe viu mi-a scos-o.” Existau povești ale căror detalii te îngenuncheau pe loc. „A sărit puroiul pe doctor, știi cum… „Și, inevitabilul: “avea niște rădăcini, a pus doctorul piciorul pe scaun ca să poată trage”.

Nu mi-a fost clar atunci de ce se face, când se face, care e procedura, dar știam că atunci când văd un om venind dărâmat de la dentist, i s-a întâmplat una din astea două.  Pe măsură ce anii au trecut și tehnologia de top a venit și în România, mi s-a mai completat povestea în minte. Mai ales că cei din jurul meu au ajuns să vorbească des despre implant. Fiori am avut de fiecare dată când i-am auzit, dar am început să cred că ceva s-a schimbat. Pentru că lumea nu mai povestea ca despre o mare nenorocire. Parcă nu mai era așa un act de curaj. Și parcă scosul măselei, la nevoie, și înlocuitul au devenit o procedură obișnuită, care face parte din normalul vieții. 

Ce știi despre implantul dentar, în mod obișnuit 

Am un coleg care “a șurubăit” în gură vreme de jumătate de an. A avut tot felul de intervenții complicate care au presupus burghie, găuri în maxilar, uneori vorbit mai puțin, dar care mi-a zâmbit apoi cu  dantură perfectă. “Implanturi!”, mi-a spus zâmbind. Un amic ne-a anunțat că nu poate veni la o petrecere pentru că-și face opt implanturi. Opt? Prima dată m-am gândit că o să moară de durere, că-l găsim în chinuri, că este cel  mai mare act de curaj de pe lumea asta. Dar e bine, sănătos și râde. Imediat o să vă arăt că opt implanturi nu e mare lucru. Se poate și mai mult. Deodată.  

Și apoi am văzut-o pe Alina, soția mea, care privea fenomenul mai curând cu curiozitate. Era fascinată de dispozitivul din titan și zirconiu și mai ales de faptul că doctorița sa refuzase să-l pună pe primul pentru că venise o mică zgârietură. “Or, un lucru care te va însoți toată viața nu trebuie să aibă greșeli.

În ce mă privește, am avut parte de o “omorâre de nerv”, dar în niciun caz de experiența terifiantă din mintea mea. Ce țin minte clar e o ustensilă pe canal, dar și faptul că nu durea cum m-aș fi așteptat. Explicația cred că e binevenită.

De fapt, azi, dacă intri într-o clinică modernă, îți dai seama cât de mult a avansat această știință. Și că stomatologia poate fi făcută fără durere și fără spaimele din trecut. 

Cine are experiență mare în implantul dentar?

Dentalmed este una dintre cele mai mari clinici de specialitate de la noi. Și are o experiență uriașă în arta implantului. 

În ultimele săptămâni am stat de vorbă cu doi chirurgi importanți despre această procedură medicală, SF acum câțiva ani, dar care în ziua de azi este, de fapt, o chestiune banală.  

Dentalmed este o clinică stomatologică de top, în București, care are un avantaj excepțional. Medicii care lucrează aici au specializări și hiper specializări, adică știu să facă la milimetru, poate chiar la micron, un anumit tip de tratament, împărțindu-și sarcinile. De asemenea, Dentalmed este o clinică cu o tehnologie de excepție, în care se face de la tomografie 3D până la chirurgie pediatrică. Și totul in-house, cum s-ar spune, adică ești diagnosticat și vindecat în aceeași clădire, de aceeași echipă. Iar sintagma Luxury Dental Clinic care apare pe pagina sa de internet, nu se referă la modul în care arată clinicile companiei, ci de fapt la un tip de investiție în modul în care ești tratat de către personal și medici. 

Clinica Dentalmed

Tehnica și tehnologia de implant dentar au ajuns la un nivel comparabil cu orice clinică din lumea mare. Dacă te uiți pe pagina Dentalmed, o să găsești o sumedenie de tehnici și o mulțime de tipuri de implanturi. De la prețuri și materiale accesibile până la cele mai noi invenții și aliaje ale mileniului nostru. În fapt, îndrăznesc să cred că e o mică dificultate în a alege tipul de implant pe care să-l folosești. 

Îmi dau seama de asta din convorbirile mele cu dentiștii Dentalmed, dar și din mulțimea de căutări pe care pacienții le fac pe Google. Așa că am ales cele mai frecvente întrebări de pe Google și le-am adresat unor stomatologi Dentalmed pentru a obține răspunsuri clare și utile, dincolo de paginile de internet. Așadar, chirurgii dr. Mihnea Velisarato și dr. Dragoș Popescu au răspuns la întrebările voastre. 

Ce este, de fapt, un implant dentar?

La carte scrie că implantul este un șurub, din titan, cel mai adesea, care înlocuiește rădăcina dintelui lipsă. Sau după cum spune chirurgul dr. Mihnea Velisarato de la Dentalmed: ”Cea mai comodă și mai prietenoasă variantă de înlocuire a unui dinte”. Dr. Dragoș Popescu adaugă: “Ce încercăm noi să facem este să oferim cel mai apropiat lucru de ceea ce a făcut natura. Cel mai confortabil care poate fi făcut de om”.

Tehnic, un dinte pe implant este alcătuit din trei părți. Este vorba de șurubul care se introduce în os (implantul propriu-zis), un bont protetic și o coroană dentară, care va fi elementul vizibil în gură al viitorului dinte. Operațiunea se realizează cu ajutorul unor freze sau burghie care dau gaură în os. După curățarea locului și introducerea șurubului, zona se lasă la vindecat câteva luni și apoi este instalat dintele nou. Esența este ca noul dinte să aibă un sistem de prindere în os, așa cum au fost rădăcinile celui natural. În timp, osul se solidifică în jurul implantului. 

Sau, după cum mi-a spus dr. Dragoș Popescu este primul pas spre sănătate. “O sumedenie de boli digestive încep de la dinți. Digestia începe în cavitatea bucală. Totul se reduce la calitatea vieții. Implanturile acestea te feresc de boală și-ți dau o calitate a vieții mai bună și o sănătate mai bună.

Când îmi trebuie implant dentar?

Când un dinte nu mai este viabil. Atunci când nu mai poate fi salvat, nici măcar prin omorârea nervului, introducerea unui pivot și reconstruirea sa. De fapt, fiecare pacient hotărăște cu ajutorul medicului acest moment, dar și modul în care procedura medicală îl va ajuta.

Există și alte soluții?

Acestea se analizează de la caz la caz alături de un medic. Niciun medic serios nu-ți va propune un implant dacă acesta nu este sută la sută necesar. Există și alte metode care să-ți redea confortul și calitatea dinților din trecut. 

Aici vei găsi un tabel cu alternativele la implant dentar și ce presupun ele în comparație cu acesta.

Cum aleg implantul dintre numeroasele variante? 

Și aici există un tabel cu prețuri pentru implanturi dentare și metode. Alegerea soluției nu este, însă, una comercială. Alegerea soluției este dată de tipul de probleme cu care te confrunți, structura oaselor tale, sănătatea gingiei, numărul intervențiilor necesare și, nu în ultimul rând, abordarea medicului. Inclusiv modul în care este obișnuit să lucreze cu anumite tipuri de implanturi. 

Un preț al implantului dentar mai mare înseamnă că e mai bun?

Există prețuri mai mari și într-adevăr implanturile acelea sunt, poate mai bune sau mai evoluate. Dar aceasta este medicină. Tu impreuna cu medicul implantolog veti alege implantul cel mai potrivit cazului tau. Chirurgul dr. Mihnea Velisarato spune că alegerea “va fi făcută în funcție de oferta osoasă a pacientului. Adică de cât os cantitativ si calitativ are pacientul în zona respectivă.

Dr. Mihnea Velisarato

Și asta se face cu ajutorul unui indicator Bone to Implant Contact. Acesta măsoară microscopic cât din implantul pus are contact cu suprafața osoasă. Și cu cât implantul este mai bun, contactul depășește 90 la sută. Doar că acest tip de implant se recomandă atunci când cantitatea de os este limitată, precară. Mai pe șleau, nu ai nevoie de cel mai scump implant, dacă ai destul os sănătos.  “Brandurile renumite au un coeficient BIC de peste 90 la sută.” Adică va rezista mai mult în gură, dar pe care medicul îl recomandă când oferta osoasă este mică.  Un implant din acesta cu peste 90 la sută poate echivala cu unul cu un coeficient mai mic, dar care este mai lung și se instalează într-o zonă cu mai mult os. Deci este și ceva subiectiv aici. Mai ține de și de experiența medicului și de implanturile cu care a lucrat anterior.

Chirurgul dr. Dragoș Popescu spune că  “Teoretic, cu cât e mai scump, poate fi mai bun. Dar noi ne uităm prima dată la numărul de ani de studii din spate. Pot apărea companii care oferă implanturi noi, senzaționale, dar întotdeauna trebuie dublate de studii aprofundate de lungime mare.”

Implant din titan sau zirconiu?

Una dintre cele mai des rostite întrebări pe Google. De obicei, un implant dentar este din titan sau din aliaj titan-zirconiu. Zirconiul este un material mai nou care încă nu este studiat la fel de mult. Implanturile din titan sunt urmărite de peste 30 de ani. Zirconiul este un material nou excepțional, dar despre care știm mai puțin. Chirurgii consideră că titaniul este un material mai versatil care poate fi adaptat mai bine unor unghiuri dificile.  

În schimb, se practică des ca ca bontul protetic si coroana pe implant să fie făcute din zirconiu. Acesta seamănă la agregare cu un porțelan. Are și capacitățile acestuia. Fiind însă alb, valoarea sa estetică este mult mai mare. Așadar, de obicei, șurub de titan sau aliaj de titan – zirconiu și bont protetic de zirconiu plus clasica coroană de porțelan pe suport zirconiu sau chiar în totalitate din zirconiu. 

Dr. Dragoș Popescu spune: “Știți unde se vede cel mai bine diferența dintre zirconiu și titan? Într-un club unde este lumină violetă. Zirconiul are avantajul că are o aparență naturală. 90 la sută sunt titan plus zirconiu. Iar zirconiul este biocompatibil total.

Dr. Mihnea Velisarato: “Titaniul este foarte studiat. De 30 de ani. Vine cu multe studii clinice în spate. Știi la ce să te aștepți. La zirconiu, nu.”

Implant dentar secțiune. Foto: Pexels

Implantul dentar doare?

Știința modernă a stomatologie împiedică durerea. Se lucrează cu anestezie locală, ba, mai mult, în cele mai multe cazuri, la Dentalmed se lucrează cu anestezie venoasă și cu anestezist prezent la operație. Nu e vorba de o anestezie generală, ci de proceduri de reducere a anxietății si a durerii, intraoperator si pe termen mai lung. Durerea postoperatorie și edemul sunt întâlnite, firesc, dar de la DentalMed pacientul pleacă cu toate medicamentele pregătite de stafful clinicii, care să atenueze eventualele probleme. 

Dr. Mihnea Velisarato: “Sunt multe cazuri în care, pe lângă o anestezie locală, este necesară și o anestezie pe venă. Sunt niște substanțe care controlează anxietatea, pulsul, e vorba si de antibiotice. Sunt substanțe care sunt utile și post operator. Cu alte cuvinte, în timpul operației nu există nicio durere.

Câte implanturi dentare poți face deodată?

Când am auzit unul dintre prietenii mei că a făcut nu mai puțin de opt în câteva zile, am spus că este un erou. După care, vorbind cu dr. Mihnea Velisarato și dr. Dragoș Popescu, i-am mai tăiat din vitejie. Adevărul este că se pot face și peste zece implanturi deodată, iar operația durează cam două – trei ore. Domnul Velisarato i-a pus zece implanturi deodată tatălui său, care avea vârsta de 90 de ani. Așadar, limita ține de puterea pacientului și limita chirugului.

Dr. Mihnea Velisarato: “Nu există un număr de implanturi care se pot pune deodată. Totul ține de nevoile pacientului, de îndemânarea medicului, de cantitatea de anestezic. Și atunci astea dictează câte poți pune. Eu am pus și 14 odată, dar cu o procedură mai complicată, și a durat spre trei ore. Dar acesta este un timp scurt. De multe ori, poți extrage dintele și insera implantul, în aceeași sedință.

Poți mânca dupa ce ti s-a inserat un implant dentar?

Postoperator, o perioadă este indicat sa consumi mâncăruri lichide sau pasate, fara extreme de temperatură (prea fierbinți sau prea reci).

Implantul dentar se poate face într-o zi? 

Știu că sună ciudat, dar e o întrebare adresată frecvent. Multă lume își dorește să termine treaba repede. Dar nu uitați că este o procedură medicală. Criteriul vitezei, oricât de plăcut ar fi pentru noi, nu este cel mai important. Răspunsul este că se poate face într-o zi, dar numai dacă sunt îndeplinite condițiile medicale. Respectiv se poate face incizia, curățarea locului și introducerea șurubului. Dar partea de vindecare și de îmbogățire a osului, trebuie așteptată. 

Dr. Dragoș Popescu spune că “Până la urmă este o procedură agresivă. Nu poți să o grăbești. O faci și în funcție de puterea pacientului. Dacă trebuie să aștepți patru luni, vei aștepta patru luni și dacă ești Bill Gates. Pe de altă parte, abordăm diferit și în funcție de vârsta pacientului. La 80 de ani, îți trebuie calitatea vieții cât mai repede. Nu mai ai timp să aștepți. Un an e mult. La 30 de ani, poți aștepta câteva luni.

Dr. Dragoș Popescu

Toate operațiunile legate de implant se pot face la Dentalmed?

Da. Inclusiv evaluarea se face la această clinică, cu tot cu examenul tomograf. După care urmează analizele și tot ce este necesar ca operația să fie o reușită. La Dentalmed e plăcut și pentru că de la intrare ești preluat de un ghid care are grijă de dosarul tău de la cap la coadă. Primești nu numai îngrijirea preoperatorie, dar mai ales post-operatorie, când ești ghidat de la cap la coadă. 

De altfel, vă las aici un link cu tot ce înseamnă pașii operației de implant dentar.  

Se poate face implant dentar dacă ai osteoporoză?

Osteoporoza afectează mai mult oasele membrelor și mai puțin cele ale maxilarului. Este, însă, o problemă, da. Pentru că osul se regenerează mai greu. Iar dacă ai și tratament, trebuie să-l oprești ca implantul să aibă loc. De obicei se fac teste ca să se vadă riscul osteonecrozei. După acestea se pot face implanturi și nu este aceasta o contraindicație. Iar, mai nou, marile companii au produs implanturi într-un mediu lichid. Dr. Mihnea Velisarato: “Implantul acesta (Straumann SLActive) este folosit pentru pacienții cu osteoporoză sau alte boli, cum ar fi la diabet.”  

Implantul dentar este pe viață?

Implantul este considerat de succes dacă se mai află în gură după 10 ani. Studiile medicale urmăresc această procedură în ultimii 30 de ani. Ce știm foarte clar că un implant este gândit pe viață, dar că trebuie îngrijit ca să rămână acolo vreme îndelungată. Respectiv zona trebuie igienizată de mai multe ori pe an, iar placa bacteriană trebuie îndepărtată. Cu cât aceste operațiuni se fac ca la carte, reușita va fi mai mare. 

Dr. Dragoș Popescu: “Starea de sănătate a unui om nu poate fi estimată mai mult de 10 ani. Șurubul, da, este garantat pe viață, dar legătura sa cu osul, ce se întâmplă în corpul nostru nu poate primi o garanție pe viață.

Dr. Mihnea Velisarato: “Problemele la un moment dat apar. Și fiziologic ni se reduc oasele. Dar pot apărea infecții, poate apărea diabetul. Studiile merg până la 20 de ani, dar noi considerăm succes dacă implantul este peste 10 ani în gură. Nu știm cât va dura în realitate. E ca și cum un ginecolog îi va spune unei mame, copilul dvs. nu va purta ochelari.”

Este demontabil implantul dentar?

Doar dacă este nevoie. De ce ai scoate un astfel de dispozitiv din gură? Sunt două motive: apariția unei boli și îmbătrânirea. Dacă apare o boală, atunci se pot produce infecții sau apărea probleme care să afecteze osul. Și atunci se fac ajustări. Și nu uitați că îmbătrânim și că oasele noastre se micșorează. Asta înseamnă că este posibil ca, o dată în viață, să trebuiască să umblăm  la aceste implanturi.

Știu că multă lumea se va uita la vârstă. După studiile Dentalmed, vârsta medie a pacienților este de 48 de ani. Asta arată ceva, spune dr. Dragoș Popescu: “Ține de educație și de presiune socială. Nimeni nu se uită în gură să te trimită la doctor. Iar dacă nu facem educația necesară ca oamenii să se îngrijească, ajungem aici.

Asta înseamnă că nu e obligatoriu să ajungeți la implant. S-ar putea să nu fie necesar. Dar dacă este, atunci sper să fi răspuns la curiozitățile voastre cumva și ca acest articol să fie de folos. Mult mai multe date sunt pe site-ul Dentalmed, iar recomandarea mea este să stați de vorbă măcar o dată cu medicii de acolo. E o discuție, iar modul în care veți fi primiți chiar o să însemne mult pentru voi. 

Articol promovat de clinica Dentalmed

Foto principal: Pexels

Cum arată “o școală normală”

Ovidiu Atanasiu povestește măsurat, dar cu pasiune despre munca sa la AmSchool. 

“Crede-mă, mi-a fost rușine cumplită de profesoara aceea din America. Mi-a trimis înapoi lucrarea unuia dintre elevi și mi-a scris sec: plagiat, zero puncte. Plagiat, cum plagiat? Am stat de vorbă cu copilul. Nici vorbă, mi-a spus. Doar numele sunt din alte povești… Îi scriu înapoi. Nu a plagiat. Îmi trimite textul înapoi cu fragmentele copiate, din ce lucrare sunt și în ce proporție au fost luate…72 la sută de aici, 48 la sută de aici, 60 la sută de aici…Ce ai făcut?, îl întreb. Îmi dau seama pe parcurs că a scris după dictarea unor personaje care citeau cărți pe Youtube…Zero puncte a rămas”

O oră obișnuită la o școală atipică din București. Și unul dintre riscurile responsabilizării unor copii de gimnaziu și liceu. Un sistem care îți dă libertatea de a alege cât și cum înveți, dar care te evaluează permanent prin profesori și tutori, astfel încât performanța ta să fie clară și să nu existe loc de regres. 

Sistemul se numește flipped education, este creat pe un concept american și sub umbrela unei prestigioase universități americane, cea din Missouri. Ramura sa specială, Mizzou Academy oferă programe de studiu pe tot mapamondul. Iar școala sa din România este concepută după dorințele unor adolescenți din cadrul Success Academy, de aproape 8 de ani o instituție cunoscută pentru pregătirea copiilor. 

Am zâmbit la scena cu plagiatul. Am încercat să mi-o închipui într-un liceu din România sau poate chiar la facultate. La doctorat mi se pare imposibil 🙂 Încerc să vă explic, mai departe, ce este acest loc și ce le propune copiilor din clasa a 6-a până într-a 12-a.  

Dacă această întâmplare v-a stârnit interesul, puteți intra direct pe site-ul lor.    

Ce înseamnă flipped education

Acesta este un program educațional în care responsabilitatea îi revine în mare măsură elevului și familiei sale. El își alege cantitatea de materie zilnică, modul în care învață, datele la care ia vacanță. Tehnic îl obligă să se comporte ca un adult și este evaluat în permanență. În demersul beneficiază de sprijinul unor tutori sau meditatori, dacă vreți, și de cursurile sau evaluarea unor profesori. 

Învață din manuale online, citesc materialele puse la dispoziție sau le vizionează, participă la probele practice și răspund la testele de la finalul fiecărui curs. Acestea sunt corectate de profesorii americani. Ca rezultatul să fie atins, copilul este ajutat de un tutore la fiecare obiect. 

Ce este AmSchool

AmSchool sau American Alternative School este o școală privată din București care a fost construită pe un schelet oferit de Universitatea din Missouri. Aceasta a dezvoltat un program mondial de cursuri denumit Mizzou Academy, care instruiește copii din toată lumea. Mizzou Academy oferă programa, cursurile și profesorii. AmSchool centralizează aceste lucruri în București și aduce meditatorii. Cursurile se fac după programa americană. Școala este acreditată în mai multe sisteme internaționale de învățământ. 

Vă las aici o listă integrală.

Cum s-a născut 

Fondatorii AmSchool sunt aceiași oameni care au construit Success Academy. De aproape 8 ani, acest hub de pregătire oferă copiilor cunoștințe aplicate necesare pentru a lucra în mediul de afaceri și nu numai. De la cum să vorbești în public, să faci o prezentare sau să iei o decizie.

Când au vrut să facă o școală, fondatorii i-au rugat pe adolescenții din Success Academy să spună cum ar arăta școala pe care și-ar dori-o. Copiii au numit-o “școala normală la cap.” Iar, Ovidiu Atanasiu spune că este o școală în care ne aducem aminte că putem avea încredere în copii noștri.  

Cum se face programa

Programa este realizată de profesorii americani și are cunoștințele necesare ca să poți absolvi cu brio testele SAT, echivalentul american al Bacalaureatului. Tehnic, sunt toate obiectele și cunoștințele pe care un elev le-ar primi într-o școală americană. Plus limba română pe care fondatorii o consideră obligatorie câtă vreme trăiești și muncești în această țară. 

Ce învață? Cum sunt evaluați?

Toate materiile clasice de la engleză la istorie, chimie, biologie. Cursurile sunt online. În primele două ore ale zilei copiii au activitate individuală și citesc singuri cursurile din ziua respectivă, apoi urmăresc probele practice și, eventual, dau teste. De la ora 11 în școală vin meditatorii sau tutorii. Ei lucrează individual cu fiecare copil, acolo unde li se cere ajutorul. 

Evaluarea este permanentă prin intermediul testelor, iar copilul și familia știu în permanență la ce nivel sunt și unde au de lucrat. Există și două examene: unul de jumătate de semestru și altul de final de semestru, cele care dau și nota la obiectul respectiv. 

În AmSchool se lucrează și cu Majors. Acestea sunt materii de orientare către carieră. Asta înseamnă Drept, Medicină, Regie, Finanțe, astfel încât copiii să-și dea seama care este drumul de urmat.

Ce examene dau la final?

Cei mai mulți dintre ei optează pentru SAT, bacalaureatul american. Dar poți alege și A Levels, echivalentul englez, dacă facultatea la care vrea să studieze o cere. Dacă elevul optează pentru o școală românească, SAT este recunoscut și în România. Universitatea Babeș-Bolyai îl acceptă direct, fără echivalare, de exemplu. 

Examenele finale pot fi date atât la centrele din România cât și la cele din străinătate. Știți că în acest caz nu se pică, dar numărul de puncte îți dă dreptul să intre la facultăți mai bune sau mai slabe. Ovidiu Atanasiu zâmbește și-mi spune că unul dintre elevii lor ajunge la 1560 de puncte, scor de MIT. “Și s-a pregătit de unul singur, responsabil?” “Cu tutorii noștri.”

Ce posibilități de a merge mai departe sunt?

Toate școlile lumii. Și cu un traseu de pregătire adecvată care să-ți ofere o șansă de succes cât mai mare. 

Se dă examen?

Nu. Pe parcursul școlii, numărul testelor va fi însă destul de mare. Iar dacă nu ții ritmul, atunci poți face altă alegere. 

Iar dacă sunteți interesați de modelul Success Academy, intrați aici

Articol susținut de AmSchool

Ce înseamnă un abonament medical în România. Câteva calcule nevăzute.

#advertorial

Cu zece ani în urmă, am petrecut mai bine de șase ore într-o sală de așteptare a unui spital bucureștean. Am scris atunci cu încrâncenare. Despre durere, răbdare, iubire, dezinteres și curajul unor medici de a-și face meseria. Zeci de pacienți am stat acolo ca într-un purgatoriu, înconjurați de birocrație, nervi, fără ferestre, și cu un miros de varză acră care străbătea holul spitalului. 

Printre pacienții cronici se amestecau cazurile de la urgență, copii și adulți erau văzuți de aceeași doctoriță inimoasă, care în ziua aceea era “și asistentă și infirmieră.”

Două motive erau pentru aglomerația aceea. Măiestria medicului și faptul că un examen Doppler era prohibitiv atunci. 

Spun asta pentru că, între timp, pentru mulți români, situația s-a schimbat. Astăzi un examen medical de tipul acesta este accesibil și ca timp și ca bani pentru mulți dintre noi. Și poți să te duci la clinică la ora dorită, la medicul dorit, chiar dacă trebuie să aștepți. Dar așteptarea este parte din toate sistemele medicale ale lumii.

Iar dacă ești și abonat, s-ar putea să ai și câteva beneficii, mai ales ca preț, atunci când îți alegi doctorii. 

Nu am făcut niciun secret din faptul că sunt de ani buni abonatul Rețelei de Sănătate Regina Maria. Faptul că nu mai stau la cozi sau că economisesc niște bani nici măcar nu o consider marea realizare a sistemului. Ci platforma din care îmi aleg medicii la care mă duc. 

Știți la ce mă uit? La CV-uri. Pentru că sunt realmente importante. Poți să vezi repede cât și unde a studiat medicul tău, ce experiență are și dacă e priceput la ce ai tu. Eu așa am ales ultimele dăți și mi s-a părut corect. 

Astăzi vreau să vă prezint o perspectivă nouă asupra abonamentelor medicale. 

Pentru noi sunt importante timpul și banii. Dar există o dimensiune pe care nu am văzut-o niciodată și la care merită să ne uităm. Faptul că astăzi nu mai stau la o coadă într-o cameră fără geamuri, la un subsol, arată o transformare a României. Și care oferă multora dintre noi servicii de calitate. 

În România sunt astăzi peste 1,62 de milioane de abonați la servicii medicale, conform studiului “ „Piața abonamentelor medicale: analiza impactului economic și social în România”, realizat de compania de analiză E&Y. Asta înseamnă că un român din trei care muncesc activ este abonat, fie individual, fie prin intermediul companiei sale. De exemplu, rețeaua Regina Maria are un portofoliu de 8000 de companii, care oferă 720 de mii abonamente. 

Dar lucrurile mai spectaculoase încep de aici. Aceste abonamente medicale generează un impact pe orizontală de 776 de milioane de Euro. Ca să mă fac mai bine înțeles, pentru funcționarea acestor servicii, diverse companii și lucrători, generează în economie o cifră de afaceri de aproape 800 de milioane de Euro. Iar de câte ori se creează un loc de muncă pe piața abonamentelor medicale, acesta generează alte două noi locuri de muncă în România.

Pentru prima oară aflu și eu această cifră.

Companiile private din România au investit în infrastructura sanitară, asta însemnând aparatură și spații, 2,8 miliarde de Euro. Suma este mai mare cu un miliard de Euro decât ce bani are acum România în programele europene pentru construirea de spitale. Iar aceste 2,8 miliarde de Euro vin din investiții private, credite și bani din abonamente. Căci abonamentele susțin, de fapt, dezvoltarea infrastructurii. Cum ar veni, când te abonezi, construiești sau utilezi spitalul la care ai contract. Bonus, îți vezi și de sănătate. 

Din această sumă, doar rețeaua Regina Maria a investit 200 de milioane de Euro în deschiderea sau extinderea de spitale. Astăzi are peste 400 de locații proprii sau partenere în toată România – clinici și spitale, iar în ele lucrează nu mai puțin de 3000 de medici, la un click distanță. Nu știu dacă ați remarcat că în clinica virtuală te poți programa chiar și în 24 de ore. Bine, la unele specialități, eu am găsit medic chiar și peste șase ore. 

Am vrut să vă povestesc asta pentru că eu sunt convins că discuția publică din România nu poate fi doar o stare de revoltă și de nemulțumire continuă. Țara asta se construiește sub ochii noștri și nu avem timp să observăm asta. 

Mai există un calcul din studiul E&Y, care merită numit. Pentru că, iarăși nu-l vedem. 

Un abonament medical de companie costă până în 15 Euro pe lună. Dar se adună de la multă lume. Iar asta face diferența. Pentru că studiul arată că angajații care merg la doctor în anul acela beneficiază de servicii gratuite în valoare de 570 de Euro. Așadar compania plătește pentru tine anual cam 180 de Euro, iar dacă ai o problemă, tu primești prin consultații și analize o sumă de trei ori mai mare. Pentru că aceasta este marea putere a comunității.  

Sunt sigur că toți avem experiențele noastre mai bune sau mai proaste la medic. Ale mele s-au îmbunătățit în ultimii ani. De asta cred că merită, la final, să vă mai spun câteva dintre beneficiile unui abonament.

  • 90 la sută dintre analizele recomandate anual* sunt incluse gratuit în abonament
  • Programarea se poate face rapid la orice specialitate, chiar și online sau de pe telefonul mobil. Durează doar dacă vrei la un medic foarte cunoscut
  • Evaluare și monitorizare gratuite post-Covid
  • Acces prioritar la medicii de familie din Rețea
  • Economisirea de bani. 

Acest text nu este menit să vă convingă. Fiecare își gestionează viața potrivit înțelepciunii sale. Vreau doar să introduc în spațiul public date mai complexe decât am plătit x și am primit y. Societățile au un ritm și o construcție mai complicate și pare că România a înțeles care este drumul cel bun. 

*Încerc o explicație pentru ce înseamnă recomandate anual. Și mă gândesc pe viitor să scriu un text separat despre asta pentru că necesită câteva explicații

Recomandate anual înseamnă, în viziunea medicilor, consultatii de prevenție, analize de laborator, screeninguri oncologice (în funcție de vârstă, sex și istoric medical) pe care este bine să ni le facem anual, pentru a ne monitoriza starea de sănătate. În alte state, Germania de exemplu, persoanele care nu merg anual la medic pentru efectuarea acestor investigatii preventive, riscă să își piardă asigurarea medicală de la stat (echivalentul CNAS-ului nostru). Întrebarea mea este dacă nu cumva ar trebui să avem o dezbatere chiar despre această necesitate. Sau despre cum să impulsionăm lumea să facă aceste analize recomandate anual. Asta ar însemna, de fapt, să ne crem drepturile. Cum procedăm?

Photo by Pavel Danilyuk:

#articol susținut de Rețeaua Regina Maria

Super-aplicație românească: transferi bani instantaneu, plătești facturi, dar mai ales câștigi timp (P)

“Știi de ce nu mai pot să revină vreodată în România?” Întrebarea m-a prins cu un plic de bani în mână, în toamna lui 2003, la Londra. Încercam să-i număr și să-i pun pe căprării, pe cheltuieli. Plicul îl ridicasem cu câteva minute în urmă de la banca de lângă biroul nostru. Nu eram “european” și nu puteam avea un card emis acolo. Aveam un card în România, dar el era inutil la Londra. Încă se mergea cu viză. Așa că lunar primeam un plic. Chiar și cu bancnote mici. Englezii erau politicoși. 

“Nu aș mai putea lucra niciodată așa cu banii”, a continuat colegul meu. “Tu știi că eu niciodată nu mai merg la ghișeu, nu mai fac plăți cu cash, nu mai am problema cozii în viață?” La data respectivă era pur și simplu o rezolvare și un stil de viață pe care lumea mea de abia îl concepea. “De asta nu mă întorc în România, facilitățile astea bancare s-au lipit de mine.”

Mi-a rămas discuția asta în memorie de fiecare dată când am mai făcut un pas spre relaxarea mea în relație cu facturile. Adevărul este că timpul oferit de serviciile financiare noi este cea mai mare valoare.

Și am devenit early adopter. Am și am avut direct debit, aplicații bancare, aplicații de plată, abonamente recurente. Am construit un sistem care îmi dă dreptul să nu-mi mai bat capul și să devin eficient. Are un singur defect: este spart în bucăți. 

Dar am rezolvat asta când mi s-a cerut să testez Pago 

Pago este o aplicație românească din care poți să plătești tot: facturi la utilități, asigurări de mașină, asigurări de călătorie, respectiv tot, prieteni. 390 de furnizori s-au inscris acolo. Plus taxe. Da, are ghiseul.ro. Și încă ceva: donații. Iar eu donez la două asociații caritabile. Iar acolo ai o listă de opțiuni care-ți arată și la ce nivel este proiectul finanțat. Ocazie cu care vă anunț că ați dat o mână de ajutor teribilă la MagiCAMP. Felicitări vouă!

Și, da, ce este mai important, poți transfera bani la prieteni. Știți voi, faza de la masă când unii au cash, alții sunt la alte bănci, cine o să plătească? Nu are importanță, îi dai bani prin Pago. 

De aici poate fi descărcată aplicația

Ce e nou? Pago devine o super aplicație. Ai transfer instantaneu doar cu numărul de telefon

Încerc să fiu foarte clar. 

Din 7 februarie, dacă ai Pago, poți trimite bani oricărui contact din telefon. Transferul este instantaneu, nu vine mâine sau în ziua în care băncile își reiau activitatea. Este 1 ianuarie, vrei să împarți nota cu prietenii? Trimiți banii pe loc din telefon și prietenul îi primește în câteva secunde. 

Banii pot fi trimiși către orice card emis în România sau către orice card Revolut. În foarte scurt timp, transferul va putea fi făcut către orice card european.

Poți transfera bani și între cardurile proprii, chiar dacă sunt de la alte bănci. Și, da, transferul nu durează doar câteva secunde, în loc de două zile lucrătoare. Poate să fie și weekend. 

Nu este nevoie să mai introduci datele cardului la plată. Apeși butonul și a plecat la destinație. 

Iar în luna februarie serviciul este gratuit pentru cei care au un card Visa. După prima lună, cei care au deja un abonament primesc până la trei tranzacții gratuite. Dacă depășești, plătești 99 de bani pe tranzacție, indiferent de cât transferi. Dacă nu ești abonat Pago, pentru acest serviciu ai trei abonamente noi, cel mai scump fiind 5,99 lei.  

Pago este construită de clienți

Facilitățile au apărut în forma aceasta pentru că Pago a lucrat după cererile clienților. Au apărut la comandă, cum ar veni, și răspund dorințelor oamenilor. Fix cum se fac potecile în parcurile londoneze. Întâi iarba și apoi cărarea, după traseul ales de oameni. La fel face acum Pago care își lasă clienții să-i construiască aplicația. 

Ar mai fi ceva. Înapoi, în 2003, văzută din Londra, România financiară era o țară de nelocuit. O țară “în care nu m-aș mai putea întoarce.” 20 de ani mai târziu, România cucerește Europa cu această aplicație. Pago este construită de români, iar serviciile sale ajung acum în Polonia și Italia.

În ce mă privește, Pago nu doar îmbunătățește România, ci îmi redă timp. Îmi dă timp. Să pot face lucrurile acelea de care am nevoie. Iar asta este cea mai mare valoare a unei aplicații.  

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!