Advertorial | Striblea.ro

De ce să le oferi angajaților un screening medical complet

27 iunie 2024 Cătălin Striblea 0 comentarii

În anul 2022, în România au fost acordate 8 milioane de zile de concediu medical la o populație lucrătoare de 6 milioane de oameni. Numărul de zile acordate pare atât de mare încât guvernul a zis că este necesară o verificare a modului în care s-au acordat. Dar, dacă te uiți la câte zile sunt pe cap de locuitor, atunci situația se schimbă. Ar rezulta că fiecare angajat din România a primit 1,3 zile de concediu medical într-un an.

Deodată, nu mai pare atât de mult și nici măcar implauzibil. Mai ales că, dacă leg aceste date de cele furnizate de Data Intelligence Unit de la Publicis Group, vom vedea că majoritatea românilor nici nu se gândesc că starea lor de sănătate este îngrijorătoare. Cei mai mulți dintre români nu sunt preocupați de starea lor de sănătate și nici de controale. 70 la sută cred că au o sănătate foarte bună. Două treimi nici nu se gândesc ca vreodată să facă analizele anuale.

De asta nu m-ar surprinde ca mulți dintre ei să aibă brusc nevoie de o zi de concediu medical.

Când vorbește despre concedii medicale, statul are un interes particular. Este vorba despre plata a 1,5 miliarde de lei, pe care-i datorează companiilor când un angajat solicită intrarea în concediu. La plata acestor bani au fost amânări și de aproape un an, dar o parte semnificativă au fost plătiți în luna octombrie 2023.

Mie mi se pare, însă, că nu relația statului cu concediile medicale este cea mai importantă. Un studiu PwC arată că pierderile suferite de firme din cauza concediilor medicale ajung până la 32,5 miliarde de lei. De fapt, dincolo de discuția legată de stat, cel mai mare interes ca să fie cât mai puține concedii medicale îl au chiar angajatorii. De fapt, fiecare angajat care pleacă de la locul de muncă o zi duce la o pierdere de 4000 de lei în medie. Este interesul companiilor să aibă cât mai puține astfel de zile.

De altfel, de acum 20 de ani, mai multe companii occidentale au început să schimbe abordarea în relația cu angajații. Aceștia au trecut prin programe de screening care vizau greutatea corporală și posibilitatea ca angajații să facă boli cardiovasculare, diabet sau să aibă probleme locomotorii. Tendința aceasta se manifestă de câțiva ani și în România. Și cred că are un dublu avantaj. Are grijă de sănătatea angajaților, dar și de bunul mers al companiei.

Viața și sănătatea sunt o responsabilitate individuală, dar prevenția și vindecarea sunt responsabilității colective. Suntem într-un stadiu de dezvoltare socială care ne obligă să avem grijă chiar și de cei care se îngrijesc mai puțin de ei. Asta pentru că pagubele suferite odată cu îmbolnăvirea unui om ne afectează pe toți.

De asta spun că o companie are responsabilitatea să ofere angajaților mijloace care să-i țină sănătoși, dar și angajații au responsabilitatea de a avea grijă de sănătatea lor. De exemplu, prin oferirea de abonamente medicale, companiile facilitează accesul angajaților la servicii medicale. Un abonat merge mai des la medic, în medie 3x mai mult ca un pacient neabonat. Rețeaua de Sănătate Regina Maria gestionează peste 850 de mii abonamente medicale. Abonamentele medicale se pot personaliza, companiile fiind preocupate să ofere angajaților pachete cât mai complexe, cu mai multe servicii medicale incluse -servicii de psihoterapie și stomatologie. În completarea abonamentelor medicale, companiile pot implementa programe de screening pentru angajați chiar la locul de muncă. Conform rețelei de sănătate, există pacienți adulți care nu au făcut niciodată în viață o ecografie.

Câte screening-uri poate face un abonat într-un an?

Screening-urile reprezintă investigații de prevenție și pot fi făcute anual sau în funcție de recomandările medicului. Abonamentele medicale Regina Maria includ peste 90% dintre investigațiile recomandate de medic anual și, în funcție de tipul acestora, anumite screening-uri.

Când spunem screening, care este pachetul de analize exact?

În funcție de boala pentru care este realizată procedura de screening, există anumite tipuri de teste sau anumite analize imagistice care sunt recomandate fiecărui pacient. De exemplu, în cazul cancerului de sân sunt recomandate ecografii sau mamografii. O detaliere a analizelor de screening este disponibilă aici

Alături de teste de screening, abonamentele medicale includ peste 90% dintre investigațiile recomandate de medic anual.

Cum funcționează screening-ul în relația dintre companii?

Programele de screening sunt stabilite împreună cu companiile, în funcție de nevoile specifice ale angajaților lor. Etapele procesului includ, astfel, stabilirea nevoii pe care o are compania, propunerea unui plan personalizat, organizarea campaniei și desfășurarea programului chiar la locul de muncă al angajaților, prin intermediul caravanelor Regina Maria.

Este o facilitate oferită de Regina Maria pentru companiile partenere?

Programele de screening reprezintă servicii pe care companiile aleg să le ofere angajaților completând alte beneficii medicale: abonamentele medicale.

Un astfel de program de screening este realizat de la un anumit tip de pachet în sus?

Nu există un ”prag” sau un pachet de pornire – o companie poate discuta despre oferirea unui serviciu de screening pentru angajați împreună cu REGINA MARIA indiferent de forma parteneriatelor desfășurate anterior. Mai multe detalii poți solicita aici

Cât timp durează astfel de campanii ?

Un program de screening dezvoltat de o companie alături de REGINA MARIA include un timing specific, stabilit de la bun început. Angajații au la dispoziție o anumită perioadă de înscriere, în funcție de detaliile stabilite, iar apoi sunt programate consultațiile propriu-zise, care au loc, de obicei, în cadrul caravanei REGINA MARIA, care se deplasează la sediile companiilor.

Eu zic că este nu numai o veste bună, ci, în mare măsură, și o obligație, dacă ești angajator. Pentru că astăzi nu mai există doar responsabilitate individuală. În materie de sănătate cred în abordări colective.

În primul rând pentru că împreună putem să avem grijă și de viața celor mai slabi sau dezinteresați. Poți evita boli grave și câștiga ani de viață pentru angajați. Iar asta este vital.

Apoi pentru că este cel mai ieftin pentru toată lumea: cetățean, companie și stat. Sună cinic, poate, dacă vorbești în termeni de bani, dar este o realitate de care trebuie să te preocupi. În plus, poți evita ca un om realmente bun să fie pierdut pentru companie și pentru societate.

De asta, campaniile de screening implementate de companii pentru angajați sunt cea mai simplă cale de a face bine.

Patru luni de SGR: Semnele bune, problemele și o mirare: nu vă vreți banii înapoi?

4 aprilie 2024 Cătălin Striblea 2 comentarii

De anul acesta avem un nou obicei în familie. Deși sunt dintre cei care pun apa în termos sau sticle când pleacă de acasă, încă avem mult plastic pe care trebuie să-l trimitem la reciclare. La noi în sat, ani buni am lăsat plasticul la poartă, pentru că joia vine o mașină de la primărie care-l ia. De cele mai multe ori nu mai avea ce lua, pentru că dispărea peste noapte.

Acum procedăm așa. Plasticul mic merge la RetuRO, plasticul mare merge la sac, la mașina primăriei. O vă povestesc din experiența noastră. Apoi vă dau câteva date de la RetuRO ca să înțelegeți unde suntem.

Cum a funcționat RetuRO pentru mine

Noi am dus pet-uri mici, cu capacitate de până în 3 litri, exclusiv plastic, la supermarketurile din sat. Toate cele pe care le-am vizitat au instalat RVM.

Nu toate recipientele sunt eligibile SGR. Urmăriți semnul de pe ambalaje! Sunt diverse ambalaje de băuturi care, probabil, sunt făcute cu multe luni înainte, dar încep să întâlnesc din ce în ce mai des recipiente marcate. Important. Vedeți și ce formă au ambalajele alea că sunt sticle care pot bloca presa. Mi-a plăcut că o rețea de magazine a pus poze cu ce poți să pui sau nu în aparat.

De obicei, punem plasticul marcat în portbagaj la mașină și îl predăm la supermarket când avem treabă acolo. Nu am mers special pentru asta. În câteva rânduri, am evitat predarea pentru că era coadă de câte 3-4 oameni. Ce m-a bucurat este că am văzut mulți copii. Pentru că primesc un ban de buzunar, dar și învață ceva.

Într-una dintre seri, coșurile aparatului erau pline și nu mai primeau pet-uri. Drept urmare, lumea lăsase sticlele alături de aparat în ideea că le va lua cineva. Asta m-a bucurat și m-a mirat. O dată pentru că oamenii au vrut să recicleze și nu au aruncat pe stradă sau cine știe unde. M-am mirat pentru că eu nu aș fi lăsat banii din mână. Eu am dus plasticul meu înapoi la mașină și l-am păstrat. Știu că 50 de bani nu-s o avere, dar sunt banii mei și la o sută de sticle aș pierde 50 de lei. Deci nu mai lăsați sticla acolo, că vă iau alții banii.

A doua zi aparatul mergea. Oamenii de la magazin mi-au spus că și-ar dori ca mașina de colectare să vină mai des. Din discuție, însă, mi-am dat seama că cei de la magazin au o muncă în plus și că le pare o corvoadă suplimentară.

În două situații, aparatul s-a blocat. Am citit povestea asta și pe Facebook. O dată s-a reparat singur după ce am mai învârtit sticlele pe acolo. Altă dată, blocat a rămas și a trebuit să vină un lucrător. Dar s-a reparat. Soluții există.

Pe voucher scrie numele rețelei în care se află magazinul unde ați dus la reciclat. Eu am folosit bonurile doar în magazinele unde am dus ambalajele. Este mai la îndemână. Voucherul poate fi folosit însă în toată rețeaua respectivă, fie că faci cumpărături sau vrei numerarul înapoi.

Una peste alta, experiența mea este pozitivă. Mai ales pentru că sistemul funcționează doar de trei luni. Este clar că apar probleme, este loc de îmbunătățire și de mai bine. Vor fi mai multe mașini și mai multe centre de numărare și sortare în anii următori. Cred că sistemul este bun pentru societate și că trebuie să muncim noi toți ca să-l avem. E o șansă să ne ținem țara curată.

Ce înseamnă SGR pentru noi toți

Argumentele pozitive le vedem și în datele mari. Și o să vă spun câteva dintre cele pe care compania care administrează sistemul, RetuRO, le-a făcut publice.

În primul rând, încetul cu încetul, pe piață apar din ce în ce mai multe ambalaje marcate cu logo-ul „Ambalaj cu garanție”. De exemplu, în februarie au intrat pe piață de 7 ori mai multe ambalaje față de prima lună a programului – am ajuns la 290 de milioane, față de 42 de milioane în decembrie. În total, în aceste prime 3 luni, intraseră în piață peste 500 de milioane de ambalaje.

Câte dintre acestea au fost returnate? În primele 4 luni de funcționare a sistemului, consumatorii români au returnat peste 100 de milioane de ambalaje SGR. Volumul de ambalaje colectate a crescut în fiecare lună de la implementarea sistemului, de la 30.000 de ambalaje în decembrie 2023 la peste 20 de milioane în februarie și aproximativ 80 de milioane în luna martie. Dar ce ne arată calculul acesta? Că fiecare român a reciclat în medie câte 2-3 ambalaje de persoană. Și că este loc de mai bine.

Eu am și o doză de mirare aici. Evident, nu te poți aștepta ca rata de colectare să ajungă la cote înalte din prima lună. Dar fiecare ambalaj care nu este returnat la punctele de colectare înseamnă o pierdere financiară pentru fiecare cumpărător. Am reciclat 5 la sută din ambalaje. Restul înseamnă 237 de milioane de lei pe care i-am cheltuit, dar nu i-am recuperat însă. Evident, și acesta este un lucru care se învață. Dar dacă schimbăm perspectiva și ne raportăm la începutul programului, vedem clar pași semnificativi în direcția cea bună.

Mai sunt câteva semne bune

În primul rând că, de la începutul anului, rata de colectare prin SGR a crescut de 700 de ori (de la 31.000 la 21 de milioane de ambalaje. Adică în fiecare zi mai mulți oameni au venit la RVM-uri. Spun asta pentru că RVM-urile au strâns 99% din recipiente.

Până acum au intrat în sistem 67 la sută dintre comercianții din România. 37,5 la sută dintre ei pot implementa SGR și organiza puncte de colectare. Este și o perioadă în care toată lumea testează cele mai eficiente sisteme interne ca să poată oferi un serviciu de calitate.

Micii comercianți au mai multe probleme la implementare, dar și aici se găsesc soluții. Unii dintre ei încearcă o variantă scurtă de colectare, adică transportă ei ambalajele la RVM sau fac strângere manuală ad-hoc. Pentru mulți dintre ei problema este legată de spațiu.

Dar, încă o dată, suntem la patru luni de la începerea programului. Și dincolo de aceste obstacole faptul că cei mai mulți comercianți din România s-au înscris în sistem este un succes. Asta înseamnă că oamenii înțeleg importanța și avantajele momentului. Cred că este conștientizarea unui pas uriaș spre o țară mai civilizată.

În prezent, există 3 centre logistice deschise, la Bonțida, în județul Cluj, la Giarmata, în județul Timiș, și în județul Brașov, iar în următoarele 3 luni RetuRO pregătește deschiderea centrelor din Ilfov, Bacău, Prahova și Dolj. Aceste trei centre regionale pot procesa, cumulat, peste 1,7 miliarde de ambalaje anual, de peste trei ori mai mult decât totalul ambalajelor SGR introduse pe piață până în prezent.

Una peste alta, am început să ne mișcăm. Da, e puțin mai complicat la început, până când ne obișnuim cu noul sistem, dar important este că principiul e bun și că funcționează și la alții. În câteva luni de acum încolo, o să învățăm și mai mult.

Merlot Primordial Elogium, un vin românesc făcut cu măiestrie franceză (P)

13 martie 2024 Cătălin Striblea 0 comentarii

Fiecare dintre noi are o istorie personală a vinului. O istorie a întâlnirii cu el, o istorie a mai multor pahare, o istorie a recomandărilor, dar și una a căutării. Dacă traversezi anii 80 sau 90 ai României, istoria asta este sinuoasă, fără reguli, contrariantă și deseori zăpăcitoare.

Și primele care-mi vin în cap sunt recipentele. Am văzut vin elegant în damigene. Jumătate răchită și jumătate sticlă. De cele mai multe ori era vin alb, care se răcea cu gheață sau cu sifon. Deseori, în trenuri sau autobuze, cineva căra o canistră. Dopul de plastic era dublat de o garnitură de celofan, ”ca să nu curgă”. Uneori era pus de-a dreptul un cocean de porumb.

Nu-mi aduc aminte să fi văzut sticle de vin în afară de cele pe care le aducea taică-meu și lipea etichete de Zghihară pe ele. Le ducea la convocări, când colegii din toată țara sunau: ”Gică, aduci tu vinul?” Vinul, zicea tata, era bun; eu n-aveam decât să mă încred în ce zicea.

Ce știu e că-mi plăceau sticlele de Busuioacă de Bohotin, de doi litri, de plastic, care ajungeau în casă câteodată. Busoiaca de la vremea aia era dulce și așa va rămâne pentru mine multă vreme de acum încolo. Asta era deja după 1990, iar în anii următori a fost declanșată o veselie a sticlelor de plastic. Le vedeai oriunde, erau nelipsite de la chef la cumătrie și dirijau destinul bahic al României.

Care o fi fost bun? Greu de spus

Știu că toată lumea se lăuda cu ce făcea prin casă. Mi-a rămas în minte o întâmplare de sărbători, când am plecat la urat mai mulți dintre noi. Am ajuns în ceea ce se chema ”Cartier”, la noi, la Vaslui. Adică un cartier de case. Aici am intrat în casa unui cetățean, o casă friguroasă rău, în ajun de anul nou. Ne-am făcut numărul cu urătura, dar cetățeanul nu a scos bani ca vecinii, ci, pe model vechi, nuci, mere covrigi și vin. Vinul era roșu, negru trăsnitor. Mi-a pus o cană în față și s-a uitat fix la mine cum o beau. ”Bun, ăăă?!” , îmi zice. Mă blochez. Vinul era rece, adus de afară, și îți rămânea în gât. Și avea un gust atroce de mazăre. Nu o să-l uit cât trăiesc. “Bun, ăăă?!”, repetă omul. “Așa trebuie să fie vinul. Să nu uiți.” Lecția continuă. “Vezi cum lasă urme roșii pe pahar? Așa trebuie să fie, groase”. Lecția presupune să mai iau o cană. Da, se bea cu cana. Intră cu hopuri. Rece, dar mă încălzește și mă face să uit de gustul teribil de neplăcut. Să fi dat de primul meu vin sec, puternic, corpolent, cu arome tari? Sigur nu. Dar mi-a rămas în minte.

După care ani la rând mi-au fost prezentate diverse, zmeurici, căpșunici, nohanuri, vinuri albe “de la care nu te doare capul”. “Nu au zahăr, nu au sulf, nu au conservanți. Totul este natural de primă mână”. Excursia asta a durat ani buni, până când România a hotărât să revină și să-și revendice viața bună pe care o mai cunoscuse în trecut.

Revenirea

Oameni destoinici s-au apucat de făcut vin cu carte, metodă, dedicare și multă muncă. Și, mai ales, cu atenție la ce se întâmplă în lume. Podgoriile mari au tras lumea după ele, apoi au apărut podgoriile mici, cu idei deștepte. Am ajuns cumva să fim din nou luați în seamă. Suntem a șasea țară producătoare de vin din Europa și tragem tare. Și eu, laolaltă cu ei, am învățat. Și am întâlnit oameni care stau să-ți explice. Nu a mai părut nelalocul lui să auzi despre arome, nuanțe și buchet. Chiar le identific pe multe dintre ele. În ultimii ani am degustat sute de vinuri românești din zeci de crame. A fost un joc pe care mi l-am propus, ca să-mi recunosc țara. Și, de multe ori, am aplaudat de unul singur. O parte din colecție o găsiți pe Vivino, pe contul meu. Pot să fac și niște topuri, dar ar fi nedrepte.

Am și câteva certitudini

De câțiva ani am descoperit Domeniul Bogdan și gama sa Primordial. Domeniul Bogdan nu este chiar o podgorie mică, are peste 150 de hectare. Dar vine cu o particularitate. Folosește o tehnică numită biodinamică. Adică natura din jurul viței este lăsată să se dezvolte așa cum știe ea. Fără pesticide, erbicide sau alte invenții. Doar tehnologia necesară ca pământul, apa și soarele să-și poată vedea de treabă. Tehnic, presupune să ai și câteva plante care să-ți spună dacă via nu suferă. De exemplu, trandafirii pot să-ți spună dacă apare o boală sau nu.

Din pământul acesta nealterat se face gama Primordial. Am mai povestit eu de Chardonnay-ul lor de chihlimbar. Mai e acolo un Sauvignon de excepție. Gama Primordial este lucrată de marele oenolog francez Philippe Cambie. S-a dus de curând, dar a strâns în viața lui 15 vinuri de 100 de puncte Parker. Unul dintre ultimele făcute de el este Merlot-ul de la Domeniul Bogdan. Cu atenție, migală, arome de vanilie, cireșe și un pic de vișină. Dar câte nu se mai găsesc acolo…

Minunea asta se numește Elogium, este meșterit de doi ani încoace și acum vine către noi. Sunt doar 10500 de sticle și zic să prindeți una dintre ele. O să vă faceți o bucurie mare vouă și celor din jur. Alegeți un pahar cât mai mare, răciți-l cu încredere și bucurați-vă de textura sa minunată. Culoarea proaspătă vă va cuceri de prima dată.

Cu ocazia asta se anunță și o schimbare de ștafetă

După Philippe Cambie, de vinurile de la Domeniul Bogdan se va îngriji Stephane Dernoncourt, un alt nume mare de tot al vinurilor mondiale. Stephane este considerat între primii 10 cei mai influenți oameni din industria vinului, iar amprenta sa va fi găsită în tot ce face Domeniul Bogdan.

De asta zic, când vrei să bei ceva românesc care sigur este bun, Elogium de la Domeniul Bogdan este o garanție. Liniștit merg cu el și în străinătate. Vă las aici și câteva cuvinte de la specialiști, oameni care scriu doar despre asta.

Iar, la final, unul dintre acele lucruri care face vinul minunat. Am încheiat o seară de degustare din gama Primordial cu o Fetească Neagră. Este una dintre mândriile companiei. Un vin complet. Mi s-a cerut părerea în comparație cu Merlot-ul. Și cum mi se dezlegase gura, zic cu încredere, Merlot-ul este un vin mai înalt decât Feteasca. Bogdan Mihalcea și Marinela Ardelean mi-au zâmbit. Și mi-au schimbat paharul cu unul cu o adâncime și deschidere mai mari. ”Dar acum?” În câteva secunde, Feteasca și-a schimbat textura, dar și aspirațiile. A mai rămas să studiez. Așa că m-am întors la Merlot zilele astea. Pot să spun din nou, cu mâna pe inimă: ”este un vin mai înalt”.

Care-i treaba cu prostata? Un răspuns simplu

24 noiembrie 2023 Cătălin Striblea 0 comentarii

Marți seară, la meciul dintre România și Elveția, câțiva spectatori au avut o seară proastă. Mă rog, mai proastă decât spectatorii care s-au bucurat de meci și mai ales de rezultat. Dar cum ai putea să ai o seară proastă într-un astfel de moment? Cazul acestor spectatori este ceva mai special, un pic mai complicat și este menit să-i pună pe gânduri. Pe ei și pe noi.

Așadar, câteva zeci de spectatori au stat pe scaune de stadion modificate în mod voit Scaunele erau făcute în așa fel încât să le dea un disconfort în zona dorsală și pelviană. Este ca și cum ai sta pe un mic dâmb care vreme de două ore îți intră în șezut și te presează. Te face să te întorci de pe o parte pe alta, să cauți poziția potrivită și să te întrebi ce o fi în neregulă. Până la urmă te obișnuiești, te adaptezi, și uiți.

Dar poate ar fi bine să-ți pui o întrebare. De ce azi statul pe scaun a fost mai incomod? Mă deranjează ceva? E ceva în neregulă cu sănătatea mea? Nu neapărat, dar ar putea să fie. Acest disconfort din zona șezutului este de fapt unul dintre rarele semne ale cancerului de prostată. Da, prieteni, cancerul de prostată nu are semne decât când este prea târziu. Și până atunci, ar fi bine să ne înarmăm cu date, cunoștințe și idei care să ne păzească.

Așadar, să purtăm în public discuția aceea pe care noi, bărbații, o purtăm râzând pe la colțuri. Ce știm, așadar, în hlizeala noastră?

Știm că-s necazuri când e o problemă cu presiunea. De aici și urarea pe care ne-o facem în drum spre baie: “să ai presiune!”. Lipsa ei este un semn clar că ceva este în neregulă. Doar că nu e musai de la cancer. Mai sunt și alte cauze.

Mai știm că este tare neplăcut la celebrul tușeu. Ne povestim cu haz, după, despre experiența și glumele doctorului care face constatarea cu pricina. Momentul ni se pare ridicol, haios, dar când se aduce berea poate fi trecut la întâmplările nostime ale vieții. Acum e mai rar, de când sunt atât de multe aparate de imagistică. Dar sunt medici care te verifică musai așa.

Și dacă zâmbiți acum, hai să ne oprim un pic.

Pentru că, de fapt, noi și conaționalii noștri nu știm foarte multe despre prostată, darămite despre cancer. Un studiu efectuat recent pe un eșantion de 788 de bărbați români ne arată că deși 9 din 10 bărbați români declară că știu ce este prostata, doar 80% dintre ei știu sigur că femeile nu au prostată. Conform aceluiași studiu,74 % dintre bărbații români nu știu cum se stabilește diagnosticul cancerului de prostată.

E de ajuns? Stați să mai vedeți.

Aproximativ jumătate dintre respondenți știu cum arată prostata (42%) și care este

funcția principală a acesteia (51%). 75% dintre respondenți cunosc faptul că medicul urolog este cel care diagnostichează un posibil cancer de prostată.

Și cred că este și firesc așa. Pentru că, vă aduceți aminte, cancerul de prostată nu are multe simptome, iar cele care apar sunt ignorate cu succes. În plus, cancerul apare la o vârstă la care mulți ne însingurăm, ni se pare firesc să ne îmbolnăvim. Ce să mai aștepți la peste 60 de ani?

Dar dacă nu trebuie să fie musai așa?

Viața trebuie să fie bună în orice moment. De asta vă povestesc despre ceea ce și pentru mine a fost în mare o noutate, dar mai ales o necunoscută. Am auzit de existența unui test de sânge care poate identifica posibilitatea unei astfel de boli. Testul se numește PSA și este cea mai simplă verificare a apariției bolii. Tehnic, în analiza sângelui apar indicatori care ar putea să te pună pe gânduri. Este un produs care funcționează de 40 de ani în lumea medicală

De fapt, testul este cunoscut de mai puțin de o treime dintre bărbații din România. 73 la sută nu au auzit niciodată de testul PSA. Iar de făcut și l-au făcut doar 3 din 10. Asta nu este vina nimănui și nu este nicio dramă. Suntem în proces de învățare împreună. Dacă ai ajuns până aici citind acest articol, de acum vei ști: dacă vrei să afli care-i treaba cu prostata, poți solicita un astfel de test PSA când îți faci analizele anuale de sânge.

Cum funcționează testul PSA?

În modul cel mai banal cu putință. Când ți se ia sânge pentru alte investigații, o parte din el va fi pus într-o fiolă separată. După câteva zile, rezultatul îți va indica apariția sau nu a unor markeri. Dacă aceștia apar, poate este timpul să faci analize suplimentare și să începi să te gândești dacă nu cumva ai avut un disconfort în ultima vreme. Cel mai bine să faci toate acestea cu ajutorul unui urolog, adică doctorul care se ocupă de aparatul genital masculin. Da, fac precizarea asta pentru că nu toată lumea știe denumirea.

Testul este de găsit la cele mai multe laboratoare de analize, iar medicul urolog vă poate spune clar unde să mergeți. Da, vine însoțit de un cost suplimentar, accesibil însă, dar până la urmă plătești pentru sănătatea ta. Și atenție, nu depistează doar cancer, testul poate arăta și alte probleme ale prostatei. De asta zic, vorbește cu medicul de familie

Cât de precis este un astfel de test?

Este un indicator precis însoțit de alte informații. Nivelul proteinei respective variază în timp, dar ce este cert este că în cazul apariției cancerului, proteina respectivă crește cu viteză. Astfel, dacă între două teste mărirea e considerabilă este timpul să te gândești că ar fi ceva în neregulă. Dacă ai și disconfort sau lipsă de presiune, mergi la doctor! Nu toată lumea care face un test PSA are nevoie și de biopsie, însă de asta studiați și simptomele sau faceți teste consecutive. Mai ales că testul PSA identifică cancerul în cazul a 80 la sută dintre bărbați, deci rata de detecție este foarte mare.

Cel mai eficient este să privești această analiză ca una obișnuită. Așa cum faci analize pentru ficat, include și acest mic indicator pentru prostată. O faci tot pentru tine.

Și, da, dacă te simți precum spectatorii de la meciul cu Elveția – nu la scor mă refer – poate ar fi bine să iei în considerare acest test. În fine, zic eu, cel mai bine ca data viitoare când faci analize, cere și un PSA. O să fii mai bine pregătit. Și poate mai voios la următorul meci.

Acest articol a fost scris pentru campania de informare „Care-i treaba cu prostata?”, inițiată de Janssen România și susținută de FABC (Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer), Societatea Națională de Medicina Familiei, Asociația Română de Urologie, Societatea Națională de Oncologie Medicală din România și Societatea Română de Radioterapie și Oncologie Medicală.

Studiu Confidex: ”Economia va scădea în 2023”

14 noiembrie 2023 Cătălin Striblea 0 comentarii

De două ori pe an grupul Impetum face un sondaj în rândul companiilor din România ca să afle gradul de optimism al managerilor față de economia țării. Anul acesta au răspuns 550 de companii, de la microîntreprinderi până la companii care depășesc cifra de afaceri de 10 de milioane de euro.

Rezultatele acestui studiu, singurul longitudinal, privind economia românească în semestrul 2 al anului 2023, sunt îngrijorătoare. Răspunsurile managerilor la întrebări avertizează asupra unor turbulențe anul viitor. Iată câteva concluzii, pe scurt.

Mai puțin de jumătate dintre manageri au încredere în economia românească în perioada următoare. Indicele de încredere a scăzut de la 50 de procente, cea mai înaltă valoare înregistrată vreodată, la 48,2 la sută. Aceasta este o valoare medie, mai jos de atât fiind doar la începutul războiului din Ucraina și începutul crizei energetice. Cel mai prost episod a fost în mijlocul pandemiei, la începutul puseului inflaționist, cu o încredere de 41 de procente.

Motivul clar al scăderii este reforma fiscală. 75 la sută dintre companii spun că vor fi afectate de măririle de taxe.

Următoarele temeri majore sunt legate de lipsa forței de muncă și lipsa capitalului financiar. Companiile vor înregistra presiuni salariale și vor avea scăderi de profit.

Majoritatea celor care au răspuns cred că puseul inflaționist va continua și în 2024.

70 la sută dintre managerii români cred că economia românească se va înrăutăți în următoarele luni.

Cât de mare este îngrijorarea liderilor de companii

Cred că cel mai relevant indicator este cel legat de gradul de relaxare al șefilor de companii. Acesta s-a prăbușit de la 41 la 26 la sută. Peste o treime dintre ei se declară foarte îngrijorați.

Care sunt sectoarele cele mai afectate?

Agricultura și industria au cotele cele mai mici de încredere. Este vorba în mod clar de costul resurselor, al curentului și al gazului, dar și de consumul scăzut din piețe. Energia are gradul cel mai mare de optimism. Motivele sunt două. Primul este că guvernul a anunțat că va susține prețurile și iarna aceasta. Chiar și o eventuală mărire de prețuri va aduce beneficii pentru companii.

Ce cred managerii despre ultimele 6 luni

Sunt câteva date care îngrijorează rău. Mai bine de două treimi dintre cei care au răspuns spun că economiile globală, europeană și cea din România s-au înrăutățit. Problema cea mai mare este în România unde 69 la sută din manageri au acest sentiment. Aproape jumătate dintre ei spun că situația este mai rea și în sector, iar o treime spun că activitatea companiei lor este mai slabă.

Ce va fi în următoarele 6 luni?

Cea mai sumbră previziune este cea pentru economia românească. Două treimi dintre liderii companiilor spun că situația se va înrăutăți. Procentul este mai mic în economia globală și cea europeană.

Atenție la leu

Aproape 60 la sută dintre managerii români cred că leul va scădea în următoarele luni. Întrebarea care se pune este dacă BNR îl va susține ca să rămână la paritatea de 5 lei. Ce este clar e că inflația va crește din nou și că se va mări șomajul.

Ce-i îngrijorează pe manageri în companiile lor?

Sunt trei lucruri: noile taxe, lipsa forței de muncă și o scădere a vânzărilor și a clienților. Toate concurează pentru o economie slabă, chiar cu posibilitate de recesiune. Cum încrederea nu este mare nici în investițiile de stat, starea de lucruri este pesimistă.

De fapt, concurența dintre lipsa de investiții, mărirea taxelor, puține fonduri europene atrase și cheltuieli de stat absurde duc la o criză bugetară care va lovi serios funcționarea companiilor.

Ce situații critice urmează?

Avem un răspuns aproape unanim: munca la negru va înflori. De fapt, va fi o creștere importantă spun cam 80 la sută dintre manageri. 57 la sută cred că va urma o recesiune

Există vești bune?

Da. Managerii companiilor mari sunt mai optimiști pentru perioada următoare. Ne referim aici la companiile de peste 10 de milioane de Euro. Ei vor trece mai bine de turbulențe pentru că au acces la finanțare, dar și piețe pe care le controlează.

Câteva oportunități

18 la sută dintre manageri speră la o creștere a cererii în piață. Iar 15 la sută speră că piața se va diversifica, ceea ce le va da o perioadă de respiro. Una dintre posibilele veste de salvare vine de la un nou tip de finanțare pe piața românească. Mai bine de jumătate dintre manageri ar accepta finanțare de la fonduri de investiții și ”business angels”. 80 la sută dintre managerii de companii spun că acestea sunt finanțări serioase și corecte. Numărul managerilor care ar apela la astfel de investiții a ajuns la 40 la sută. Și probabil că, dacă situația se înrăutățește, iar băncile vor ține creditul scump, numărul lor va crește.

”Se observă că valoarea indicelui stării de spirit a managerilor care conduc marile companii, cu cifra de afaceri peste 10 milioane de euro este cu peste 10% mai mare decât în companiile cu afaceri mai mici de 1 milion de euro. Aceste cifre indică un grad de stabilitate mai mare a afacerilor mari în fața incertitudinilor mediului. Este un semnal care indică nevoia de investiții în direcția consolidării poziției în piață pentru companiile care au ca obiective strategice dezvoltarea și scalarea”, a declarat Andrei Cionca, CEO & Co-founder Impetum Group.

Concluziile mele

Companiile noastre se pregătesc de turbulențe anul viitor. În mod clar, mărirea de taxe, inflația și creșterea salariilor va duce la scăderea profitului companiilor. Asta înseamnă și venituri mai mici din taxe pentru stat. Ne pregătim de o perioadă de stagnare și, în absența unor bani intrați în economie, chiar de recesiune.

Despre autorii studiului

Impetum Group este grupul românesc care aduce împreună capital, management și servicii, format din reunirea sub aceeași umbrelă a CITR, liderul pieței de insolvență din România, ROCA Investments, soluție de private equity care urmărește consolidarea și scalarea IMM-urilor românești cu potențial, ROCA X, Venture Capital destinat start-up-urilor disruptive din piața de tehnologie și Agista, fond de growth equity cu focus pe companii care au demonstrat o creștere susținută cu resurse limitate în nișa în care activează și caută să-și accelereze scalarea la nivel național și internațional.

Ai un magazin cu băuturi? Citește aici! Nu ai un magazin? Tot trebuie să știi

12 noiembrie 2023 Cătălin Striblea 5 comentarii

*Articol promovat de RetuRo

Din 30 noiembrie, în România va funcționa Sistemul de Garanție Returnare. Adică plătim o garanție la cumpărarea unui produs și ne luăm banii înapoi dacă ducem ambalajul înapoi la magazin. Este o schimbare atât de mare în viața noastră, încât merită câteva explicații. Și o dezbatere pe măsură.

Dacă e să fim onești, România și-a pus cele mai multe întrebări legate de plastic când a apărut dopul acela legat de sticlă. Ideea că te încurcă la băut a fost mult mai puternică decât faptul că la orice trecere de cale ferată sau intersecție din câmp sunt camioane plastic. Iar dacă v-ați oprit vreodată la un popas din cele publice de pe drumuri, cu atât mai mult ați văzut plastic, sticlă sau doze de aluminiu. Ne înecăm în plastic și ambalaje, însă de luna asta putem face o schimbare decisivă. În România, la populația noastră, trebuie să recuperăm 7 miliarde de ambalaje anual.

Suntem la mai puțin de o lună de ceea ce ar putea fi un T zero al curățeniei și conștiinței la noi în țară. Din 30 noiembrie va funcționa un sistem în care putem să recuperăm, să reciclăm, să dăm înapoi o mare parte din ambalajele de plastic, metal și sticlă.

Ce înseamnă Sistemul de Garanție Returnare

Din 30 noiembrie, în magazinele din România va începe să funcționeze un sistem de garanție și returnare a ambalajelor de plastic, metal sau sticlă. Fiecare magazin care vinde băuturi din categoriile apă îmbuteliată, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin, băuturi spirtoase, în ambalaje primare nereutilizabile din plastic, sticlă sau aluminiu, cu dimensiuni între 0,1 litri și 3 litri trebuie să organizeze un punct de returnare.

Cine este RetuRO

Aceasta este o companie care va funcționa în toată România și care tocmai rafinează un sistem care să înroleze toate magazinele care vând produse ambalate conform definiției de mai sus.

Compania are trei acţionari privaţi: Asociaţia Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate (30%), Asociaţia Berarii României pentru Mediu (30%) şi Asociaţia Retailerilor pentru Mediu (20%), şi un acţionar public, statul român, prin autoritatea centrală de mediu, ce deţine 20% din acţiuni.

Compania este non-profit. Ea nu poate face o afacere din reciclare. Scopul este acela de a ajunge la o rată de colectare la cel mai înalt nivel european. Asta înseamnă să nu mai avem plastic pe toate drumurile.

Dacă face profit, compania este obligată să-l reinvestească, astfel încât să asigure scopul său de funcționare: să ne scape de ambalajele de băuturi.

Ce înseamnă asta pentru comercianți?

Toți comercianții care vând produse în ambalaje care se încadrează în definiție sunt obligați să facă parte din sistem. Iată cele trei lucruri pe care trebuie să le facă.

Înregistrare pe www.returosgr.ro
Semnare contract
Setarea afacerii ca punct de returnare

Este obligatoriu să faci parte din sistem?

Da. Mai mult de atât, legea prevede sancțiuni sub formă de amenzi pentru comercianții care nu fac asta. Acestea pot fi între 20.000 la 40.000 RON. Mai mult, dacă nu intră în sistem, funcționarea magazinelor poate fi oprită până la intrarea în legalitate.

Există excepții?

Da. Nu trebuie să organizeze puncte de colectare companiile din HORECA, cele care fac comerț online sau cu automate de vânzare. Dar, atenție, este obligatoriu să se înscrie în sistem.

Ce este un RVM?

RVM este aparatul de colectare automată. Pe șleau, aparatul în care bagi ambalajul și care îți dă voucherul. El are câteva caracteristici care sunt descrise în lege. RetuRO – compania care administrează Sistemul Garanție Returnare (SGR) în România – a publicat pe platforma https://returosgr.ro/info-comercianti-documente-utile specificațiile și cerințele pentru automatele de preluare a ambalajelor de băuturi (RVM).

Este obligatoriu să ai un RVM?

Nu. Dacă ești un magazin mic poți opta și pentru un sistem de colectare manuală. Adică să strângi ambalajele și să plătești cu numerar returnarea acestora. Trebuie să ai însă acces la sistemul electronic SGR de evidență al ambalajelor. Acest lucru este obligatoriu deoarece de el depinde ridicarea de către RetuRO a ambalajelor. Sistemul raportează dacă un comerciant are o cantitate de ambalaje care să permită sosirea mașinii care face transportul.

Cine plătește banii pentru garanție?

Banii vor fi decontați de RetuRO comercianților de sistem. Pe măsură ce aceștia vor înscrie ambalaje recuperate în sistem, banii vor veni către conturile lor.

Ce avantaj am, fiind comerciant, dacă sunt parte din sistem?

Contribui și tu la o Românie mai curată pe termen lung
Putem atinge împreună cotele ridicate de reciclare impuse de UE
Studiile arată că, de obicei, clienții cheltuiesc banii acolo unde-i primesc, adică în magazin

Primesc bani dacă magazinul meu face parte din sistem?

Da. Pe lângă banii de garanție, în fiecare lună, fiecare magazin va primi o taxă de manevrare a tuturor acestor amabalaje. Adică vei fi plătit pentru munca ta și a colegilor tăi ca să recuperați aceste ambalaje. Condițiile sunt prevăzute de contract.

De unde să mă informez?

Ghidul complet de înregistrare poate fi consultat la adresa pe pagina Returo SGR

Sesiunile SGR, o serie de webinarii pentru producătorii, importatorii, comercianții de băuturi și reprezentanții Horeca din România sunt disponibile gratuit pe platforma https://returosgr.ro/#webinars și pot fi consultate în continuare, pentru o informare completă asupra sistemului, obligațiilor legale, a beneficiilor și a pașilor următori pentru înrolare.

Ce înseamnă pentru clienți

De câte ori cumpărăm un produs cu ambalajele cu logo vom plăti o taxă de 50 de bani. Când și dacă îl aducem înapoi, primim bani, fie numerar, fie sub formă de voucher. De obicei, vouchere vom primi în marile magazine de la automatele de colectare, iar numerarul în magazinele mici, unde colectarea mabalajelor se face manual.

Nu este obligatoriu să avem bon fiscal. Nu este obligatoriu să fi cumpărat ambalajele din acel magazin.

Cum trebuie să arate ambalajul cu care vin la magazin?

Ambalajul trebuie returnat întreg, fără a fi degradat sau deformat, acesta trebuie golit în întregime de conținut și trebuie să aibă marcajul care indică apartenența la SGR aplicat în mod vizibil și lizibil.

Este obligatoriu să folosim voucherele?

Nu, ele pot fi schimbate în bani la casa supermarketului. Dacă vrem, putem să le folosim și la cumpărături în acel magazin.

În concluzie, cumperi produsul, plătești garanția, te întorci la orice magazin și-ți recuperezi banii.

(P) Oferta E.ON la fotovoltaice: o lună curent gratis pentru fiecare kilowatt instalat

30 iulie 2023 Cătălin Striblea 0 comentarii

Dacă sunteți în programul AFM pentru fotovoltaice, din această săptămână vă puteți alege instalatorul. E.ON este instalator validat și una dintre cele mai experimentate companii în domeniu.

Mai jos găsiți un video cu toate datele despre oferta E.ON. pentru instalarea de fotovoltaice, în ceea ce compania numește programul E.ON Solar .

Din punctul meu de vedere, cel mai important punct de atracție este că pentru fiecare kilowatt instalat, compania îți plătește o factură la curent. Ai instalat 5 kilowați, primești 5 luni de curent gratis. Și așa mai departe.

Iată și restul datelor principale

Sistem de finanțare în rate
Lucrare livrată la cheie
Birocrația, inclusiv dosarul de prosumator, rezolvat de E.ON
15 ani de garanție la panouri
Economii anuale de 8500 de lei
Opțional, instalație de încărcare auto
Asistență și mentenanță 24/7

Și o observație personală despre sistemul de fotovoltaice.

Aproape se face anul de când am instalat sistemul. Sunt 9kW, o investiție mare la o casă peste medie ca mărime. Acum este în plină funcționare și în vârful de sarcină împinge în sistem peste 8 kw.. În iunie și iulie au plecat în sistem peste 1 mW.

Nu am stat să fac calcule legate de rentabilitate prosumatorului, încă. Las să treacă anul ca să pot vedea tot ce înseamnă investiție, facturi, întoarcerea de la stat. Dar ce vă pot spune este că am recăpătat un confort la care renunțasem de mai bine de doi ani. Pot folosi ziua aerul condiționat. Și chiar și așa instalația încă are putere să mai dea energie în sistem.

Și încă ceva. Subvenția plătită de stat se va ridica. Acum prețul este în parametri acceptabili. Dar nu știm ce rezervă viitorul. De asta, în primul rând, cred că o astfel de instalație este importantă.

#acest text este publicitate

Prima mea masă la KFC într-un deceniu

12 iunie 2023 Cătălin Striblea 0 comentarii

(P) Nu am mâncat la KFC de mai bine de zece ani. Am refuzat statornic orice invitație, iar dacă a fost să însoțesc câțiva prieteni, atunci am mâncat cartofi și am băut câte ceva. Am reușit să ignor și gălețile cu pui care aterizează în redacție destul de des sau când ne mai adunăm cu prietenii, pe nepusă masă. Deși, când îl văd pe editorul nostru Dan, care ia o găleată seara spre casă, după Vorbitorincii, îmi vine să leșin de poftă.

Am poftit și la strips în fel și chip, sincer să vă spun. Aripioarele mi-au zburat și imaginar în fața ochilor. E și o salată coleslaw acolo care era printre preferatele mele.

Motivul este unul singur și nu are legătură cu preferințele mele alimentare. Nu pot mânca ou. În niciun fel: nici fiert, nici gătit, nici în prăjituri. Sunt intolerant și mi se face rău, mai ales dacă e o cantitate mai mare. Am descoperit asta prin 2010-2011, după ani de zile de lipsă de explicații.

Refuz orice este galben, iar tot ce seamănă a șnițel, la mine în cap vine cu un mare semnal de alarmă. Așa că am șters KFC de pe harta mea culinară vreme de un deceniu, convins fiind că îmi face rău.

Nu am făcut un secret din asta, cei din jurul meu știu povestea, așa că poate și acesta este unul dintre motivele invitației de mai jos. KFC România m-a invitat să fac un tur la bucătăria sa de la Drive Thru Pallady, ca să văd cum se gătește și să mă convingă că o parte semnificativă dintre produse nu conține ou. Ocazie cu care am pus și eu câteva întrebări dintre cele care circulă în spațiul public. Diverse mituri legate de mâncarea la fast-food, cum ar veni. Și chiar de aici începem.

Bine, nu începem înainte de a mă îmbrăca în cosmonaut și de a mă spăla și dezinfecta repetat. Lângă mine o să-l vedeți pe Marian Gogu, directorul general al companiei. Cosmonaut și el, dar cu mai multe ieșiri în spațiul bucătăriei KFC. De fapt, un om care a început să lucreze la KFC din facultate și a făcut carieră aici.

KFC nu se prezintă pe sine ca un fast-food, ci este un restaurant cu serviciu rapid.

“Quick Service restaurants” le spune în întreaga lume și diferența constă în faptul că mâncarea se face pe loc, iar produsele sunt proaspete.

Puiul este refrigerat și vine în pungi cu termen de expirare de cinci zile, așa cum îl știm și noi la alimentara de la colț. Fie că este vorba de piept, aripioare sau pulpe, acestea sunt proaspete și livrate de ferme avicole din România. Pentru că întreg sistemul de lucru este automatizat, un astfel de pui nu stă la frigider mai mult de 48 de ore.

Singurele produse congelate de la KFC sunt o rezervă de maximum 15 la sută pui, în caz de rupere a lanțului de aprovizionare, cartofii și pâinea. Pentru cele din urmă se folosesc fabrici din import. Salatele se prepară pe loc și sunt refrigerate.

Cum se fac fripturile?

Puiul este marinat într-o instalație specială. Marinada se face în funcție de rețetele fiecărui preparat, însă cele 11 condimente care dau gustul de KFC sunt de fapt amestecate în faină și sunt folosite doar pentru produsele rețetă originală, adică bucățile de pui Kentucky. Legenda spune că aceste condimente sunt ambalate jumătate într-o fabrică, jumătate într-alta și a treia le pune la un loc, ca să păstreze secretul.

Fac o paranteză aici. Gândiți-vă cum miroase când intrați în KFC și folosiți-vă un pic imaginația pentru a simți mirosul din spatele bucătăriei. Și acum gândiți-vă la cosmonautul vostru de 100 de kile, pus să umble printre fripturi și alte lucruri la care nu a avut voie zece ani și să se concentreze la discuție.

Bonus: nu are voie să atingă nimic, iar ideea că ai putea ronțăi ceva cât treci prin bucătărie este din zona filmelor SF. De aici și întrebarea celor din jur: “Da’ dumneavoastră nu zâmbiți niciodată, domnu’ Striblea?” “Ba, zâmbesc, doamnă, dar acum leșin de foame și de poftă.” Și, sincer, nu mi-a dat prin cap niciodată cât durează imunizarea la mâncare. Înțeleg că angajații au un program prin care mănâncă cu costuri reduse. Oricum, eram singurul gras din peisaj.

Să revenim la gătit

După marinare, urmează gătirea. Puiul este scos din recipient, tăvălit manual prin făină și condimente și așezat pe friteuze măricele. Majoritatea celor care fac treaba asta sunt bărbați pentru că ustensilele sunt grele. Am stat un pic să-i văd la muncă și am văzut o scenă de bucătărie normală. O masă de aluminiu pe care se întinde făina, se dă puiul prin ea, este iarăși presărat din belșug cu făină, pus pe friteuză și apoi la baia fierbinte de ulei.

De astea trebuie să te ferești, deci mă țin bine la distanță. Se lucrează cu instrucțiuni clare, mașinării precise, dar este o muncă la care trebuie să te ții de instructaj. Am luat distanță și mi-am băgat nasul doar ca să văd cum funcționează senzorii portabili care măsoară calitatea.

Prăjirea se face cu ulei de rapiță, cel mai rezistent la cicluri îndelungate de folosire. Calitatea este controlată cu senzori care spun când trebuie filtrat uleiul și când trebuie aruncat. Apropo, acesta este recuperat și trimis la biodiesel sau la transformarea sa în săpun.

KFC și puiul său digitalizat

Puiul preparat se pune în sertare calde și de acolo pleacă la client. Sau este recuperat dacă nu a fost vândut în 90 de minute. Exact, la KFC, tot ce nu se vinde în 90 de minute intră în programul Harvest care recuperează mâncarea în scopuri caritabile. Nu, nu este mai proastă calitativ, dar acesta este standardul aici. Sertarele stau la 60 de grade Celsius, cât să nu permită bacteriilor dezvoltarea, dar clientul trebuie să primească cel mai bun gust, adică cel mai aproape de gătire. Dacă mâncarea nu ajunge la Harvest în cel mult 48 de ore, atunci se aruncă.

Dar cum faci să nu arunci mâncare sau să ai pierdere?

Procesul este controlat digital. Un program controlează tot ce înseamnă timp, temperaturi și nevoi. Programul adună date în luni de zile și apoi le spune exact celor din bucătărie în ce ritm să lucreze. Știe care sunt zilele cele mai aglomerate, orele cu cei mai mulți clienți, ce cantitate se vinde chiar în acel moment și trimite informațiile către toate departamentele pe o sumedenie de monitoare.

De fapt, aceste bucătării, care nu au mai mult de 150 de metri pătrați, sunt mici fabrici automatizate. Nu lasă loc de greșeală nici la stocare, nici la gătire. Senzorii de temperatură anunță dacă frigiderele sunt în neregulă, dacă ușile rămân deschise și fac baze de date cu măsurători de cinci ori pe zi.

Norme sanitare ca în farmacie

Când intră un intrus ca mine cu mișcări delicate și precise în mediul necunoscut, toate alarmele umane se activează. Marian mă ține din priviri. “Spală-te pe mână. Ai atins punga cu pui din frigider. Spală-te pe mână, ai atins cutare ușă. Nu pune mâna acolo. Șterge chiuveta. Aici nu ai voie.” Am încercat să mă bag și la o servire de drive-thru, dar am simțit că sar calul. Drept urmare, am urmat cuminte traseul.

Măsurile de siguranță alimentară sunt complicate și asemănătoare unui spital. Uniforme speciale, obligația de a te spăla pe mâini după folosirea oricărei ustensile și la trecerea dintr-o zonă într-alta. Coduri de culori pentru diverse aparate și multă atenție. Există dușuri în vestiarul angajaților, iar spălatul pe mâini are o tehnică de chirurgi: spălare, săpunire, curățare, dezinfectare. Cred că m-am spălat de trei ori pe mâini cât am trecut pe acolo.

KFC este totuși o corporație

Dincolo de restaurante cu serviciu rapid, mâncare și găleți cu pui, KFC rămâne totuși o corporație globală. Am lucrat ani buni în corporații și recunosc semnele mecanismelor care funcționează. De la curățenie, până la afișele răspândite pe pereți, cu sarcini sau cu laude, cu programe sau cu orar pentru training. Există în zona bucătăriei o cameră specială în care angajații fac pregătirea de muncă. Aceasta se face nu numai la început, dar și pe parcurs. KFC angajează de la 16 ani și te poți pregăti în domeniu până și pentru funcțiile de manager.

Și, ca în orice corporație, există controale. De trei ori pe an, compania mamă îi verifică pe francizori. Vin neanunțați, intră în restaurant și verifică tot ce-am văzut eu. De la temperatură la curățenia de lângă restaurant.

Dacă ați avut răbdare până aici, reiau legătura cu cei ce au intoleranțe.

Așadar, stimați colegi de suferință, sunt două tipuri de cruste pentru puiul KFC. Cel care este nepicant are un înveliș ce se numește “milk&egg” care nu e destinat celor cu intoleranță sau alergie la ou, după cum îi spune și numele. Al doilea, cel picant, nu conține urmă de ou. Ca să fie clar, dacă ai intoleranță la ouă, îl alegi pe cel picant. Exact, cel care a și dat renumele restaurantului.

Drept urmare, puteți să mă admirați, mulțumit, mâncând la KFC prima dată după un deceniu. Voi o puteți face mai des. E la fel de bun cum îmi aminteam. Poate un pic mai bine.

O rugăminte de la mine și de la oamenii care muncesc aici. Este evident că în viață lucrurile nu sunt perfecte și că avem îndoieli, nelămuriri sau reclamații. Dacă de-a lungul timpului, credeți că este ceva de transmis KFC, folosiți acest link

Bonus: Slavă Domnului că încă mai păstrează vânzători la tejghea. Ecranele astea noi, unde comanzi singur, mă pun în dificultate. Mai ales când un puști de zece ani lângă mine pare că operează la ele de o viață.

Acest text este un advertorial

Câteva sfaturi utile pentru cei care intră în Casa Verde fotovoltaice

8 iunie 2023 Cătălin Striblea 0 comentarii

(P) Mai jos găsiți un interviu cu Andrei Ștefănescu, director general adjunct al E.ON Energie. Încerc să lămuresc cât mai multe întrebări pe care le-am găsit pe forumuri despre Casa Verde fotovoltaice. Câteva precizări înainte, însă.

Știți că am fotovoltaice de ceva vreme. Am pus fără programul Casa Verde pentru că acesta are o deficiență mare din punctul meu de vedere: timpul îndelungat în care se face instalarea. Dar recunosc că programul încurajează enorm pe toți cei care vor să fie parte din acest sistem. Și, da, vă spun că pentru mine afacerea rentează. Impactul asupra facturilor este clar, iar casa se susține pe timp de zi doar din panouri și și injectez destul de mult. Explic în podcast cu ce m-am confruntat

Între timp, Administrația Fondului de Mediu la lansat programul Casa Verde pentru fotovoltaice, pe rând, în toate regiunile țării. Doritorii sunt mulți, iar banii se epuizează în câteva minute.

Ce faci însă după ce se aprobă subvenția?

Am strâns întrebări legate de durata aprobării, timpul posibil de instalare, blocajele în obținerea documentelor de prosumator, chestiuni birocratice precum subvenții doar la adresa de buletin, dar și despre modul în care îți alegi instalatorul.

Invitatul meu este Andrei Ștefănescu, directorul general adjunct al E.ON Energie. Discutăm și despre programul E.ON Solar Home , care vă pune la dispoziție la cheie o instalație de fotovoltaice.

Iată câteva întrebări pe care le-am strâns de pe forumuri și de pe Facebook și la care primiți răspuns în acest podcast.

1. Cât durează analiza dosarului?

2. În cât timp ai panourile pe casă?

3. Cât durează să devii prosumator ?

4. De ce trebuie să pui doar la adresa din CI?

5. Cât de rentabil este să fii prosumator

6. De ce să alegi un instalator sau altul?

Știu că sunt dezbateri îndelungate despre subiect, dar sper că întrebările pe care le-am pus aici să aibă răspunsuri lămuritoare.

Cum să economisești anual 2000 de lei la curent și gaz. Câteva calcule

17 aprilie 2023 Cătălin Striblea 0 comentarii

*advertorial

De câteva luni încoace socotesc cât se poate de atent ce fac cu curentul și gazul. La curent, am rezolvat-o parțial, mai ales cu fotovoltaicele, dar tot îmi dau seama că risipesc enorm de mulți bani.

Sunt o grămadă de gesturi mici care, odată făcute, pot îmbunătăți balanța economică. Multe dintre ele le găsiți pe Stația de Energie de la EON. Oamenii de acolo au făcut câteva calcule care arată că în fiecare an risipim 2000 de lei pe neatenție. De la folosirea inadecvată a electrocasnicelor până la aerisire incorectă, sunt zeci de moduri în care aruncăm bani pe fereastră.

Am pus toate exemplele în videoul de mai jos și mi-am spus că dacă reușesc să aplic măcar trei dintre ele, o să fiu ceva mai câștigat.