scoala

Țara fără hârtie igienică

Mă deranjează o situație zilele astea. Și-mi dă un sentiment de neputință. Pentru că nu știu cum să-i explic unui copil asta. 

Am tras cu urechea la câțiva puști aflați în pragul liceului. Împărțeau un suc la mall. ”Dacă intri acolo, faci sigur Ebola, două tipuri de cancer și o boală de piele.”  Vorbeau de toaleta din școala lor. ”Nu se poate intra acolo de miros,” spune un altul. ”Nu am avut niciodată hârtie igienică,” apare o concluzie. 

Mi-aduc aminte de fiu-meu care evită cât se poate toaleta din școală. E renovată, înțeleg, dar în mintea copilului s-a format, după ani, ideea că acesta este un loc de evitat. Deunăzi, doi părinți mi se plângeau că al lor nu se duce la toaleta școlii pentru că nu are niciodată hârtie igienică. Am scris pe Facebook și am cules mesaje. Nu numai hârtia igienică lipsește. Lipsește și apa și săpunul. Ca să nu spun de cazurile unde lipsește cu totul wc-ul. Nu ați uitat că în România, o copilă a murit căzută în haznaua din curtea școlii. 

Mai mult

Oameni de care nu vorbește nimeni. Și o faptă bună

Uneori, viața este la un telefon distanță. Un telefon pe care o secretară îl poate da sau nu. Dintre toate lucrurile din lume, te-ai gândi vreodată că o secretară sau dispoziția ei este cea care poate face diferența? Un minut mai devreme sau unul mai târziu, cineva care intră pe ușă sau nu, un gând care poate veni sau nu. Toate astea duc la un telefon care îți arată că drumul tău este în altă parte.

Asta i s-a întâmplat lui Dragoș. Un telefon de la secretara DGASPC Huși i-a arătat cu 18 ani întârziere că este viață și pentru el. Că este și el important. Când a fost sunat, Dragoș Pleșuvu avea 18 ani, nu luase Bacalaureatul și lucra într-un bar din Huși, Zodiac. Întâmplător, am fost odată acolo. Ne-am întâlnit. Nu l-am reținut.  Poate era și un motiv.

Mai mult

În România, școala arde pe proprie răspundere

Știrea că școala arsă nu are autorizație ISU nu este surprinzătoare. Aș zice că e mai curând o non-știre. Majoritatea școlilor din București nu au autorizație și asta din rațiuni simple. Nimeni nu e capabil să îndeplinească noile normative ISU. Și chiar de le-ar îndeplini cineva, acestea se vor schimba în câteva luni și le vor invalida pe cele vechi.

Ieri am vorbit cu un prieten care lucrează în administrație. E într-o funcție neutră față de problema asta, dar vede ambele părți. Mi-a explicat cum arată toată povestea din interiorul sistemului. Și o să vă spun pe puncte.

Mai mult

Vladimir s-a tuns

Vladimir s-a tuns. De unul singur. Adică a decis de unul singur. A meditat și a cochetat cu ideea vreo două săptămâni după care s-a hotărât. Nu mi-e foarte clar de ce. Și mai ales de ce după ce-și câștigase toate bătăliile. 

La școală lumea nu-l mai întreba deja de ce are părul lung. După un an trecuse de tot tirul de întrebări. Și cred că se obișnuise toată lumea că asta e situația. Mai curând cred că-l enerva faptul că trebuie să și-l prindă. Iar asta trebuia să se întâmple la majoritatea orelor și apoi când mânca. Asta era adevărata dramă: ”prinde-ți părul! nu vezi că atârnă peste tot?”

Mai mult

3R, 30 de ani mai târziu. Și e de bine

Mi-aduc aminte foarte clar că la noi în școală, numărul 4 din Vaslui, era un fel de rulotă plină de cartoane. Erau adunate acolo sute de kilograme de hârtii inutile, carton mult și discursuri cu tovarășii, presupun. Nu țin minte să fi ridicat cineva hârtiile de acolo și nici nu interesea pe nimeni. 

Umplerea rulotei era o corvoadă și un frecuș nedemn, ni se părea nouă. Cam o dată pe lună trebuia să aducem la școală tot felul de chestii. Cel mai nasol era la treaba cu borcanele. Un borcan gol pe vremea aia era o avere. Mai ales dacă avea și capac. Borcanele alea se umpleau și te ajutau să treci iarna când nu se găsea nimic. Și nu se găsea nimic. 

Mai mult

Aș tunde un profesor. În public

Am citit cu atenție povestea de la Ploiești despre profesoara care a tăiat câte o șuviță din părul elevilor ce nu se supuneau regulilor interne. Am citit cu atenție și explicațiile sale și m-am bucurat să văd că este o persoană echilibrată care simte nevoia de a avea reguli în comunitate. 

Magda Vasile a spus în Adevărul câteva lucruri corecte „Sunt profesor serios care încearcă să-i determine pe elevi să-şi găsească un drum, o ţinută care să-i facă să se descurce când vor ieşi din băncile şcolii. Consider că elevii noştri au egalitate de şanse şi atunci încerc să construiesc în ei un simţ civic. Relativ la ce s-a întâmplat vinerea trecută, pot să spun că, în cadrul orei de dirigenţie, în mod repetat, le-am explicat ce trebuie să facă. Elevii vin la şcoală cu un fel de moţ gen samurai în vârful capului, iar când îşi dau acel moţ jos sunt în permanenţă preocupaţi să-şi aşeze freza, să fie într-o formă anume, să aibă un look, nemaifiind atenţi la ceea ce se întâmplă în clasă.”

Mai mult

O probă de ticăloșie în administrația locală

Colegii mei de la Digi 24 au trecut prin mai multe localități din țară. Au încercat să vadă ce se întâmplă cu primăriile care au rămas fără bani după ce au mărit salariile angajaților. Ceea ce-au constatat este o situație dramatică. Dar nu numai atât. Cazurile oscilează între prostie și ticăloșie, căci mărirea lor de salarii înseamnă că nu mai sunt bani pentru școli. Urmăriți dialogurile de mai jos.   

La Dimăcheni, în Botoșani, nu mai sunt bani pentru transportul copiilor. Viceprimarul recunoaşte că elevii ar fi avut cu ce merge la școală, dacă salariile nu s-ar fi mărit.

Mai mult

Școala care te învață să desfaci banana

Pozele cu copiii de la Cluj, care mimau sexul oral, au fost șterse de pe Facebook. Cineva și-a dat seamă că urmează o mică furtună. Pozele, aproape 20, înfățișau mai multe cupluri la balul bobocilor, în care fetele îngenuncheau în fața unor băieți și mâncau o banană dintre picioarele lor.

Dar fotografiile nu vor dispărea niciodată pentru că sunt în ziare deja. Pentru că sunt pe diverse site-uri și pentru că multă lume le-a salvat. Și astea sunt doar câteva din pozele făcute acolo, căci de față au fost sute de persoane. Așa că este timpul să vorbim despre tot ce nu este în regulă.

Nu este în regulă ca un bal întreg să fie organizat fără adulți și lucrurile să scape de sub control. Cineva trebuie să fie responsabil. Nu e firesc ca un club să poată fi închiriat doar de copii. Profesorii au responsabilități și în afara școlii. Iar dacă profesorii au fost excluși, ce părinți și-au asumat responsabilitatea organizării? Și de au făcut asta?

Mai mult

Scrisoarea unui copil tuns la școală

Îmi scrie un puști din ultimul an de liceu. 
 
”Am fost amenintat cu nota scazuta la purtare si mi-a fost scazuta de-a lungul clasei a 9-a si a 10-a din cauza parului care depasea 7 cm si care era foarte ingrijit. Asta in liceul …. din Bucuresti. In clasele a 9-a si a 10-a am avut media 7 respectiv 6 la purtare din cauza parului si a uniformei , iar in final am fost fortat sa ma tund altfel, caci ma lasau repetent din cauza parului. Ma bucur ca intr-un final am reusit sa ma mut din acel liceu, se intampla lucruri absurde si credeam ca la mine este problema

Mai mult

Tudor, chiar nu contează cât de lung ai părul

Nu am vrut să scriu mult despre povestea lui Tudor Helgiu, dat afară de la ore pentru că nu e tuns. Povestea lui m-a umplut de lehamite. Ce drac de școală o mai fi și aia în care, la 25 de ani de când eram eu la liceu, tot te mai caută să vii cu ”tac-tu tuns”?  Prostia asta este atât de mare, jignitoare și tembelă pentru noi ca societate, încât nu-ți mai vine să spui nimic. Și apoi mi-am adus aminte. 

În clasa a X-a am sărutat o fată în curtea școlii. Țin minte și acum că eram pe un trunchi de copac tăiat, undeva sub ferestrele cantinei. Sărutul s-a dorit a fi fără martori, dar a existat unul. Profesorul de chimie Badiu, un zbir, renumit pentru duritate, materie încâlcită și situații absurde. 

Mai mult