scoala

Noua admitere la liceu. Sau școala care te lasă în urmă

Las aici câteva gânduri despre preconizata nouă admitere la liceu, care se va dovedi a fi cel mai greu examen din viața elevilor români. Și cel mai important. Noile legi ale educației sunt în dezbatere la partide și apoi vor intra în dezbatere parlamentară.

Cred, din discuțiile purtate cu oficiali români, că cele de mai jos au mari șanse să intre în vigoare, așa cum sunt trecute în propunerile ministerului. Focusul parlamentarilor nu este pe aceste prevederi.

Cum va arăta noua admitere

Așadar, după intrarea legilor în vigoare, nu știm exact data, toate liceele din România vor putea organiza admitere proprie. Atenție, toate, nu doar Colegiile Naționale așa cum se prevedea inițial. Iar admiterea va fi organizată după evaluarea națională. Așadar, un copil de clasa a opta va da Evaluare Națională, iar apoi, dacă vrea la un liceu bun, va trebui să dea și admitere. Iar probele, căci vor fi mai multe, se vor da la disciplinele de profil. De exemplu, vrei la mate-info, dai examen și la matematică și la informatică. Vrei la chimie biologie, dai la cele două admitere și tot așa. 

Detaliile propunerii se dezbat acum de către oamenii din partide și se vor dezbate și în Parlament. Ce știm sigur este că admiterea va putea fi organizată de liceele care au an de an concurență, adică la clasele lor se solicită intrarea de mai mulți copii față de câte locuri sunt. Dacă sunt 300 de locuri la clasa a noua și 301 doritori, se dă examen. Dacă sunt 300 de locuri și 299 de doritori, pierzi dreptul de a face examen. Propunerea pusă pe masă de minister spune că liceele sunt cele care decid dacă iau sau nu în calcul Evaluarea Națională. Și cât. Subiectele vor veni tot de la minister. Atenție, se scot la concurs, doar 90 la sută din locuri. Adică 10 la sută sunt pentru copiii cu nevoi speciale. 

Și o altă discuție există despre ce se întâmplă cu copiii care ratează admiterea. Cel mai probabil ei vor intra la alte licee pe baza Evaluării Naționale. Iar pe aceste detalii se vor da bătălii grele. Propunerea pare complicată, dar ea vine ca urmare a zeci de consultări cu părinți, profesori și elevi. Pare că societatea noastră îi dorește acest lucru.

Care sunt consecințele?

Polarizarea excesivă. Va fi asigurată reușita copiilor din familiile cu putere și resurse. Soarta școlară este încredințată în primul rând familiilor și preocupării personale. Sarcina școlii este să contribuie la această reușită personală. Individul este valorizat în acest tip de sistem și nu grupul, colectivul, societatea.

A doua consecință este că meditațiile vor fi încurajate masiv. La și mai multe obiecte decât până acum. Copiii care vor la chimie-biologie vor trebui să se pregătească și aici. Nu suntem singurul stat în care se întâmplă asta. Acesta este modelul coreean, cel asiatic, în general, unde meditațiile sunt mare parte din învățătura copilului. Politica s-a dovedit a fi păguboasă în China, acolo unde statul a blocat-o anul trecut.

O altă consecință este obligare copilului să ia o decizie majoră de orientare profesională la o vârstă fragedă. Cu siguranță un copil de 14 ani și familia sa încă nu știu care este drumul cel mai bun în viață. Norocul este că în lumea de azi, poți corecta și mai târziu aceste lucruri.

În fine, din ceea ce discut cu oficiali români, adevărul este că ceea ce vedem aici include și o fentă. Pentru că ei estimează că în câțiva ani, majoritatea liceelor vor renunța la acest model de examene și că-l vor păstra doar Colegiile Naționale, cele interesate de la bun început.

De ce este important pentru societate

Principala întrebare pe care trebui să ne-o punem este de ce România insistă pentru polarizare. De ce sistemul încurajează familiile cu putere și copiii lor, care oricum s-ar descurca, în pofida accentului pus pe media corpului școlar.

Când este o societate mai puternică? Atunci când vârfurile sale super -performează sau când elevii de mijloc sunt capabili să răspundă unor cerințe medii și înalte? Eu cred că varianta a doua este mai utilă. În România, copiii buni care ajung la licee mai puțin importante, din diverse cauze, sunt sprijiniți de familii și sistem să performeze mai departe. Au la dispoziție instrumente ale succesului.

În schimb, dacă ești copil mediu sau fără posibilități, ești silit ca toată viața ta să primești învățătură de calitate medie sau chiar slabă. Nu vei avea șansa de a vedea cum se pune problema într-o școală bună cu cerințe maxime. Viitorul tău va fi setat în zona medie a vieții și va trebui să te zbați să faci performanță.

Sistemul propus azi de PNL și PSD ar trebui să vină la pachet cu un program. masiv de impulsionare a copiilor care sunt sub media școlară sau chiar la media școlară. Trebuie găsite acele soluții care să-i atragă pe profesorii buni și în aceste școli. Aceasta este bătălia de dus și cea care poate modifica România.

Colegiile Naționale vor rămâne acele laboratoare ale elitelor și vor funcționa foarte bine. Întrebarea este, dacă nu cumva, impulsionăm educația de top și pregătim cu resursele noastre copii foarte buni, dar care să aducă valoare adăugată altor societăți, prin plecarea din țară. Căci reușita individuală duce și către această concluzie.

Din păcate, cu această abordare ratăm un moment. Clasa politică a răspuns cererilor societății. Firesc, toată lumea vrea ce este mai bun pentru copil, întâi și de abia apoi pentru societate. Rostul statului este să creeze acele mecanisme care să dea posibilitate individului să exceleze, dar să echilibreze cu posibilitatea ca societatea să funcționeze bine laolaltă.

Util este un proverb care nu-i românesc, dar care, acum, ne-ar fi fost tare de ajutor. „Dacă vrei să ajungi repede, mergi singur, dacă vreți să ajungi departe, mergeți împreună.”

Foto: Alberto Groșescu, Inquam Photos.

Dialoguri cu Paul Olteanu, II #2. Zicători românești: „Cine v-a lucrat aici, domnule?”

Împreună cu Paul Olteanu pun la încercare expresii și zicători din România. Mai este înțelepciunea populară actuală în anul 2022? Și, dacă da cu ce efecte? În episodul doi al noului sezon, discutăm despre noul și “apreciatul” “cine v-a lucrat aici”.

“De câte ori au asta, parcă nu-mi vine să lucrez cu persoana respectivă,” spune Paul.

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Dialoguri cu Paul Olteanu #13. Cum să nu mai mergem la frigider de zece ori pe zi

Vi s-a întâmplat să lucrați de acasă și să simțiți nevoia de a merge la frigider doar ca să vă dați o pauză? Dar să deschideți un pahar de vin când lucrurile merge prost. “Dependențele nu sunt alegeri conștiente, ci mecanisme pe care le-am automatizat”, îmi spune Paul Olteanu în dialogurile noastre. Cum scăpăm de ele?

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neuroștiințalaclasă.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.    

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Dialoguri cu Paul Olteanu #11. „Vinovăția nu înseamnă rușine”

Reiau discuția cu Paul Olteanu privind comportamentul nostru atunci când cineva greșește. Vinovăția este un sentiment necesar pentru a ne raporta la valorile corecte, spune Paul. Dar până unde ar trebui să meargă acest sentiment?  

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neuroștiințalaclasă.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.    

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Dialoguri cu Paul Olteanu #9. “Ar trebui să trăim plăcere în munca noastră, nu în rezultat ”

Noua ediție de Mind Architect la Europa FM aduce o discuție despre plăcerea pe  care o trăim sau nu la muncă. Paul Olteanu spune în discuția noastră că ceea ce ar trebui să urmărim la serviciul nostru este să avem plăcerea lucrului făcut. Sau în prezența noastră acolo și mai puțin în performanța pe care am putea-o avea. 

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neuroștiințalaclasă.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.    

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Aici este episodul 8

Dialoguri cu Paul Olteanu #6. ”Cât a luat colegul” este o frază toxică

În noul episod al podcastului Mind Architect la Europa FM, discut cu Paul Olteanu vorbesc despre cea mai cunoscută frază din școala românească. “Cât a luat colegul?” și “Tu de ce-ai luat doar atât”. Paul Olteanu spune că această frază este toxică. Pentru că ea setează un nivel de competiție, dar cu țintă mișcătoare. Și că ar trebui ca această competiție să fie în raport cu standarde pe care ni le fixăm noi înșine. Așadar, mai curând obiective personale decât întrecerea cu o persoană.  

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neuroștiințalaclasă.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.    

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Aici este episodul 5 despre stima de sine

Dialoguri cu Paul Olteanu #4 De ce nu este greșeala admisibilă în România

În al patrulea episod al podcastului Mind Architect la Europa FM, discut cu Paul Olteanu despre cum să învățăm mai bine și de ce calitatea procesului de învățare este dată de metodă, nu de conținut. În plus, aflăm de ce greșeala nu este acceptabilă în România, dar și cum ar trebui să ne comportăm atunci când un copil greșește la clasă sau acasă. 

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neurostiintalaclasa.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Iar aici este siteul neurostiintalaclasa.ro

Mai bine le mărim alocația la 600 de lei decât să facem educație sexuală

La ora la care scriu nu știu ce fel de lege o să avem în materie de educație sexuală. Și ca să evităm orice fel de confuzii, trebuie să știți că textul retrimis în dezbatere de Președinte nu se referă la educația sexuală. Este o lege de protecție a copilului, cu numeroase chestiuni între care cuprinde și acest lucru.

Cel mai probabil, după vot, o să avem o lege care nu va folosi cuvântul educație sexuală, ci îi va spune educație sanitară. Și aceasta se face doar cu acordul părinților. Cele două citate de mai jos cred că rezumă clar situația.

„Noi USR PLUS am venit cu 4 propuneri de amendamente în comisie și am încercat formule de compromis. Dar, votul majoritar a afirmat că nu se vrea educație sexuală nici măcar o dată pe semestru, că nu o putem numi nici așa, că nu o vrem nici din clasa a 5-a, că nu e bine nici să fie predate cursurile de cadre medicale și nici să fie predată doar la liceu. Nimic nu a fost acceptat. Politicienii vor ca până la 18 ani în școală educația sexuală să fie un subiect tabu”

Irineu Darău USRPLUS

Și cealaltă parte

„La secțiunea sexualitate, citez „bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp, despre masturbarea timpurie”. Dincolo de faptul că suntem persoane mature, personal acest tip de mizerie ca părinte și ca bunic mie îmi generează o reacție profund contra unei astfel de modalități și ideologii neomarxiste de a impune călcarea în picioare a inocenței copiilor noștri. Dincolo de aspectele ideologice, avem obligații de natură constituțională și tratate internaționale. Protocol la convenția drepturilor omului: art.2 Statul în exercitarea funcțiilor în domeniul educației va respecta dreptul părinților de a asigura educația conform convingerilor religioase și filozofice. Este un drept internațional care este aplicabil și în România”

Titus Corlățean, PSD

Întreaga dezbatere aiuritoare este aici

Acum aș vrea să știți cum stă treaba din punctul meu de vedere.

Ce aș hotărî pentru copilul meu

Dacă legea vine cu acordul părinților și dacă aceste ore se vor face în realitate până când termină liceul, sunt de acord ca să participe la aceste cursuri. Mi se pare necesar să afle de la oameni pregătiți ce se întâmplă cu corpul lui și cum poate interpreta toate aceste schimbări. Mai mult, aș dori să afle ce se întâmplă și se poate întâmpla între doi oameni care se iubesc.

De ce cred că asta este normal? Pentru că nu orele de educație sexuală îi vor hipersexualiza viața, ci telefonul și internetul vor face acest lucru. Lumea din jurul lui este încărcată de sexualitate, iar el trebuie să afle care sunt părțile bune și proaste. Trebuie să înțeleagă că nu tot ce vede pe internet este bun sau real. Și să afle cum se văd lucrurile și din perspectiva altor oameni.

Noi îi explicăm, evident, câteva lucruri și-i spunem cum trebuie să interpreteze anumite situații, dar nu le știm pe toate. Sunt oameni pregătiți să-i explice anumite transformări. Și cred că orice adolescent într-o perioadă dificilă simte că poate să vorbească, uneori, mai bine cu alții, decât cu părinții. Asta îi dă și un sentiment de valorizare.

Nu cred că cineva de la școală îi poate arăta ceva de care nu a văzut sau nu a auzit. Nu cred că-i poate trezi instincte pe care nu le are sau să nu le fi simțit pe net. Iar să-i dea altă orientare sexuală, m-aș mira profund să n-o găsească singur pe a lui.

Oricât ne-am păcăli ca părinți că le putem păstra inocența, ne amăgim. Și apoi cum am vrea să-i trimitem în viață? Profund necunoscători? Asta înseamnă că vor primi educație de la alți adulți pe care nu-i cunoaștem și asupra cărora nu avem niciun control. Mă refer aici la persoanele pe care le va cunoaște ca adult. Și care îl vor influența decisiv. Câtă vreme sunt acasă, mai e o șansă de bine.

Recunosc, puterile noastre sunt limitate aici, un ajutor e binevenit. Pentru că nu vreau să învețe ca generația mea pe la colțul blocului.

Ce mi-aș dori pentru societate

La cum merge treaba în România, aș fi putut să mă opresc după ce am scris rândurile de mai sus. Dar nu trăim singuri. Copilul meu va avea parteneri de viață, societatea are nevoie de oameni care să înțeleagă lucrurile mai bine. Ne va da mai multă stabilitate și mai mult calm.

Dar este ceva mai mult de atât. Statul este responsabil pentru cetățenii săi, chiar și pentru copii, nu numai când dă bani la alocație. Orice boier poate să dea bani și asta este modalitatea cea mai simplă să zici c-ai avut grijă.

Statul trebuie să aibă grijă prin educație de toți cetățenii săi, mai mult sau mai puțini instruiți, mai mult sau mai puțini vulnerabili. Nu există ideologie când le spui unora cum funcționează corpul. Și nici când îi înveți cum e cu dragostea.

Și nici atunci când le spui ce este consimțământul și că ai dreptul să spui nu. Or, stabilirea unei bariere de semnătură îi pune în pericol pe copiii care au părinți nepăsători, pe cei care sunt abuzați sau trăiesc la periferia societății. Îi pune în pericol pe cei care nu au acces la școală decât limitat, dar în care diverse partide aruncă cu bani.

Știința despre sex sau știința despre tine nu e un lucru de teamă. Dimpotrivă, este ceva de dorit. Unii vor afla atunci cu surprindere că sunt abuzați. Și nu la școală, ci acasă sau de cunoscuții lor.

Prin atitudinea lor, frontul comun PSD-PNL-AUR-UDMR îi pune într-o poziție vulnerabilă pe cei mai salbi dintre cetățenii săi.

Și încă ceva, politicienii nu sunt puși acolo să dea cu bani în populație și să ia măsuri populare. Căci despre asta e vorba. Sunt puși să rezolve niște probleme. Or astea sunt: mame minore, abuz sexual, discriminare.

Refuzul PNL și UDMR de a vorbi în plen este cu atât mai ipocrit. PNL se face că reformează ceva, dar nu vrea nimic. Cât despre fereala de masturbare invocată de domnul Corlățean, mă umflă râsul.

Și asta doar despre cei vulnerabili. Despre restul, pe care-i bănuiți mai instruiți, vă las aici un text care ar trebui citit la tribuna Parlamentului. Căci îți arată niște realități înspăimântătoare. Iaca, domnilor politicieni.

A, stai, că mai am una tare și foarte recenta. Studentă, 23  de ani, venită cu maman de mânuță, maman foarte revoltată că nu i se permite accesul (Covid stuff, amenda DSP etc. Pt mine e mană cerească restricția asta). “Doamna doctor, eu am făcut sex cu iubitul pe ciclu și nu am rămas gravidă. Nuuuuu, nu acum, păi ce, de ce vă strâmbați? Nu acum, al’dată. Și acum, când am făcut intre cicluri, cum de am rămas ?!” Zic “doamnă, cățelele rămân gravide pe ciclu. La oameni e oleacă invers, u know?” Fața ei când i-am desenat cum stă treaba… priceless. Dau cu zău.

Blog Mihai Vasilescu

Întreg textul halucinant este aici

Sincer, eu îi înțeleg perfect când vor să dea 600 de lei la alocație, în loc să-i învețe despre mintea și trupul lor. Este același model cu care au guvernat vreme de 30 de ani. Aruncă-le 100 de lei, dar să nu gândească mai mult de atât. Nu le lăsa arme de a riposta, de a face mai mult, de a se păzi. Și nici posibilitatea de a da un consimțământ informat.

Doar că asta se cam termină, domnilor. Vine o nouă civilizație peste voi. Puteți să-i ziceți ideologie, dar măcar e mai sănătoasă.

Photo by cottonbro from Pexels

Pandemia nu trece doar cu acțiunea guvernului. Avem și noi rolul nostru

Joi am făcut o ediție specială România în Direct despre cum o să redeschidem școala. O ediție cu mai multe întrebări decât răspunsuri și nenumărate incertitudini. Nu știm ce avem de făcut, cât de sigur sau nesigur este și ce este mai bine pentru copii. Dar și pentru noi. Vă las aici înregistrarea despre care o să vedeți că este dominată de aceste nesiguranțe.

România în Direct, cu Cătălin Striblea: Cum să înceapă școala? Ediție specială cu părinți și profesori

România în Direct, cu Cătălin Striblea: Cum să înceapă școala? Ediție specială cu părinți și profesorihttps://www.europafm.ro/romania-in-direct-cu-catalin-striblea-cum-sa-inceapa-scoala-editie-speciala-cu-parinti-si-profesori/

Publicată de Radio Europa FM pe Joi, 20 august 2020

La un moment dat, mai spre finalul emisiunii, m-a sunat o doamnă învățătoare care mi-a spus că este chiar la școală, la făcut curățenie în clasa în care i-a fost alocată și pe care o va avea patru ani.

Am spus că e frumos și că e firesc să participe la acțiunile astea pentru că e locul în care va sta patru ani. Apoi am primit următorul mesaj de la un domn ascultător.

„Cum să fie firesc, Cătălin, ca profesorul/educatorul să facă curățenie la școală??? Când ne schimbăm mentalitatea asta retrogradă care ne face să credem că la un loc de muncă trebuie să mai faci și alte 7 job-uri pentru care în orice loc normal sunt angajați alți oameni care se pricep la acele lucruri? Bine că trebuie profesorii să facă curat, dar guvernul nu trebuie să aibe responsabilități și doamna de română, cea agramată, să nu fie criticată de nimeni pentru că nu a fost in stare să facă nici măcar un ghid de covid in 6 luni…Ce e cu noi românii?”

I-am răspuns așa. Ce e retrograd în a face curat la locul de muncă? Dvs așteptați ca în birou la dvs să vină femeia de serviciu tot timpul? Dar vasele le spălați la muncă, după ce mâncați? Ce altceva mai așteptați de la femeia de serviciu? Știți că în retrogradele școli japoneze nu există oameni de serviciu? Nu zic să văruiască sau să facă părțile grele ale acestei munci pentru care, firesc, plătim oameni, dar nu e nicio rușine să pui mâna să ajuți în locul în care muncești.

Asta nu e tot însă. Ceva mai dimineață, în Deșteptarea de vară, am spus că, în această situație, trebuie să așteptăm mai puțin de la stat și mai mult de la ce putem face noi. Asta a stârnit câteva mesaje în care eram făcut arșice și-n care treceam de la cel mai prost om din lume, la cel mai incompetent jurnalist în viață. O rușine, cum ar veni.

Și de asta îmi dau seama că reflexul nostru de a cere socoteală și de a aștepta ceva de la stat este foarte mare, greu de învins. Am crescut ca societate cu aceste așteptări. În care statul trebuie să facă. Și are destule restanțe. Doar că acum, specific în această situație, nu cred că abordarea asta ne ajută foarte tare. Epidemia nu trece dacă țipăm la Orban, Anisie, Ciolacu.

Știu că foarte multă lume așteaptă intervenția statului. Sau consideră că statul este deja vinovat. Administrația este slabă, nevolnică și plină de pile, lucruri despre care deja am vorbit. Este într-o întârziere fantastică și a avut destule luni la dispoziție. Doar că asta nu rezolvă cu nimic situația. 

Așadar ce poate face statul?

Întâi de toate poate face reguli clare. 

Apoi poate verifica dacă acestea se aplică. Trebuie să ofere resurse acolo unde este necesar. Și aici mă refer mai curând la guvern și instituțiile naționale. 

Dar eu cred că, mai curând, aici este vorba de ceea ce putem face noi. De modul în care ne implicăm, găsim soluții și colaborăm cu cei care au grijă de copiii noștri. Da, sigur, dăm vina pe stat, dar cum mergem mai departe? Mă ajută azi să țip la Orban sau la Anisie? Sigur. Presiunea este necesară. Statul ne-a trădat din nou. Pot să merg la vot să-i penalizez, că votarea vine repede. Dar nu e de ajuns. Orban, Anisie, Ciolacu nu sunt în clasă cu copilul meu să vadă dacă se aerisește, dacă se respectă culoarele sau au dezinfectant. Aici e vorba de ce poate face o comunitate. 

Iar până când problema ajunge la guvern, cred că primăria e mai aproape. Mi-aș dori zilele astea să-i văd prin școli pe toți consilierii locali și județeni, interesându-se de ceea ce este nevoie. Și pe școli luând legătura cu părinții ca să le explice ce au de făcut.

La fel, văd posibilitatea de a ajuta școala, dacă este permis și unde e nevoie. De la curățenie până la supravegherea unor grupuri de copii care nu au voie să interacționeze când vor începe orele.

Pandemia NU trece numai prin implicarea guvernului. Mai ales a unui guvern cu standarde joase ca în România. Pandemia e între noi și tot noi o rezolvăm. Dacă guvernul nu poate, rezolvăm și cu el după.

Dar până atunci trebuie să respectăm regulile, să ne spălăm pe mâini, să purtăm mască și să verificăm ce s-a întâmplat la școala noastră. Și să punem presiune pentru alocarea resurselor.

Un mesaj pentru toți cei care n-au avut Balul de Absolvire

Este Ziua  Balului de Absolvire la Europa FM și la colegii noștri de la Virgin. Darul nostru pentru două generații speciale de copii care nu au primit ceea ce  meritau după ani de muncă. Fie că ești clasa a VIII-a, fie că ești a XII-a sau le ești părinte, vreau să-ți spun un lucru: ce e mai important, de abia urmează!

Scriu aceste rânduri cu gândul la copilul meu de clasa a opta. Și-a luat la revedere de la colegii săi din ultimii patru ani prin intermediul calculatorului. Nu o spune, dar simt că și-ar fi dorit foarte mult ca întâlnirea asta să fi avut loc față în față. În ianuarie deja se gândea la hainele pentru banchet și pregătea, în mintea sa, ultima zi împreună. Regula în școala lor este să fie petrecuți de profesori și colegii mai mici cu flori către ieșire. În urale, aplauze și îmbrățișări. Și în ciuda zâmbetelor care au fost acum pe calculator, cred că e un gol acolo. 

Săptămâna trecută am văzut câteva imagini în presa din Bistrița. Un grup de liceeni s-a întâlnit la porțile școlii pentru a-și lua la revedere. Cu flori în mână, măști la gură, în grupuri de câte trei, dar în spatele unor grilaje de fier. Grilajele alea, în cazul lor, au făcut diferența dintre adolescență și maturitate.  Și oricât de banal sau desuet vi s-ar părea, gândiți-vă că acest moment ar fi lipsit din viețile voastre. E unic și fiecare îl merită. 

Când am văzut asta, le-am spus colegilor că trebuie să facem ceva, astfel încât această trecere, spre o nouă etapă a vieții să fie marcată cumva. Și că e datoria noastră, ca societate, să le dăm acestor copii ceea ce merită. Nu o petrecere, căci nu o putem face, dar gândul bun și speranțele unei nații.  Și  mai ales să le spunem că nicio poartă închisă și niciun gard, cât de înalt, nu pot opri visele și nici schimbare lumii. 

Recent, am recuperat câteva imagini de fix acum 24 de ani, de la petrecerea mea, de la banchetul meu. Apar și eu în trei cadre pe care o să le vedeți astăzi pe rețelele de socializare Europa FM. E o stare de energie pură și o veselie acolo și-mi dau seama c-am rămas același dansator spectaculos și după un sfert de secol. Glumesc, vă lămuriți voi!

Ce pot să vă spun vouă, însă, privind acele imagini este însă altceva. Oricât de spectaculoasă a fost acea petrecere, nu acela a fost lucrul determinant pentru generația mea. E doar un moment în timp. În primul rând mai am doar rare frânturi din acea noapte, chiar și cu imaginile în față. Timpul le șterge pe toate. Mi-aduc aminte perfect, însă, cine erau colegii mei, ce ne-a legat, care sunt lucrurile durabile pe care le-am trăit împreună. Mi-aduc aminte despre ei ce și-au dorit, ce ambiții aveau, la ce erau talentați. O să râdeți, mi-aduc aminte și de profesori și de calitățile lor sau de lipsurile lor. Sunt mult mai multe lucruri care vă leagă, decât această zi a absolvirii. Iar voi veți rămâne generația specială. Pentru că aveți puterea să vă dați examenele și să începeți viața în condiții cum nimeni nu a mai avut. E cu siguranță un pas abrupt, dar mai mare spre reușită. 

Și ce trebuie să știți foarte clar, fie că sunteți a XII-a sau a VIII-a, este că anii cei mai buni urmează. Sunt anii libertății, ai lipsei de griji, ai celor mai pure iubiri și al viselor de neoprit. Aici o să visați toate acele lucruri care mai târziu o să mute lumea din loc. Fie pe a voastră, fie a noastră. Iar pe unii dintre voi, vă aștept la primul vot în această toamnă. Și vă invit să faceți lumea, așa cum ați visat-o. Vă asigur că se poate!

Photo by Pixabay from Pexels

 

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!