Ultima oră

3 August 2021. Lecțiile ignoranței

Astăzi vorbim despre lecțiile care ne-au fost predate de ignoranță, atât în prezent, cât și în trecut. Inteligența artificială nu a reușit să ne asiste în lupta cu Covidul, iar oamenii de la Lake of the Ozarks luptă activ de partea bolii. De asemenea, America are din ce în ce mai multe similarități cu Imperiul Roman și îl urmează pas cu pas până în gura flăcărilor. Nu în ultimul rând, ne aducem aminte, cu ajutorul lui Simone Biles, că și atleții olimpici sunt oameni și contemplăm o moarte evitabilă a copilăriei.

Știrile despre coronavirus

Roboții nu au ajutat până la urmă

„Ce e ăla Covid?”-Oamenii de la Ozark

Politică

Romanii și americanii

Sfârșitul erei Merkel

În alte știri

Și atleții sunt oameni

Toys R” Us – O moarte evitabilă

Cum să îți răcești corpul pe vreme caldă

Muzica de azi

Știrea din România

Cum să schimbi o școală

Grecia, pe continent. Ce ne-a plăcut și ce este de văzut

Anul acesta am hotărât să mergem în Grecia, dar pe continent. Ideea a fost să ajungem cu mașina ca să limităm cât mai mult contactele cu alte persoane. Și ne-am dorit să ajungem în Peloponez, zona istorică cea mai încărcată, probabil, din întreaga Grecie.

Asta înseamnă, în cazul nostru, drum de două zile cu escală la Salonic, dar și o ședere de trei zile în Atena. După care am coborât și mai la sud, în zona Nafplio-Tolo, stațiuni unde în general merg localnici. O să vă zic ce și cum am văzut frumos, dacă aveți nevoie de idei.

Salonicul nu am putut să-l vedem decât la suprafață.

Nu am avut vreme de muzee sau alte frumuseți, așa c-am bătut la pas zona centrală. Foarte bune restaurantele în care merg în special grecii. Noi am fost la Three Pigs și la cele din jurul său. Un pic piperate, nu taverne, cu mare atenție la servire și la detalii. Cum se zicea pe vremuri în Cațavencu, merită dacă ești în ziua de salariu.

Atena a fost cea mai plăcută surpriză pentru mine. Mai ales prin faptul că orașul este complet umbrit de miile de copaci de pe străzi. Cred că asta face temperaturile de 40 de grade suportabile. Mai este o poveste, în special în Plaka, unde grecii lasă ușile de la marile magazine deschise, iar aerul condiționat răcește inclusiv strada. Plaka rămâne oricum o atracție, chiar și cu mai puțini oameni sau poate chiar de aceea.

Despre Acropole nu vă spun mare lucru pentru că știți. E destul e aglomerat chiar și-n pandemie. Recomand să mergeți cu o oră înainte de închidere că altfel ard toate pietrele. Există o aplicație de cumpărat bilete, dar nici supervizorii de la poartă nu au știut să ne arate cum funcționează.

Cel mai mult mi-a plăcut la Galeriile Goulandris. Familia aceasta a lăsat guvernului elen o uriașă colecție de impresioniști, tablouri pe care le-a cumpărat de la începutul anilor 1900. Basil Goulandris a fost armator, președintele Asociației Armatorilor Greci din Statele Unite. Cu averea sa uriașă a cumpărat cam tot ce vă puteți închipui de la van Gogh la Picasso. Chagall, Degas, Renoir, Toulouse-Lautrec, Pollock, Rodin, El Greco sunt de găsit într-un muzeu fantastic. Fără îndoială este de neratat.

EMST, adică Muzeul de Artă Contemporană îl recomand pentru că eu nu ratez muzeele de acest fel. Muzeul este bun, are lucruri care te intrigă. Și, la data venirii noastre, exista și o expoziție de artă africană Ubuntu.

Am avut vreme să mergem către Delphi într-una din zile. Din Atena este drum de aproximativ 90 de minute. Dacă este foarte cald, nu recomand. Urcușul este greu, nu ai unde să te adăpostești de soare. Dar locul este spectaculos. Pentru că e lume mai puțină, o să găsiți parcare mai ușor. Altfel, complicat.

Tolo și Nafplio sunt două stațiuni la sud de Atena, cât se poate de diferite una de alta.

Nafplio este o fostă capitală a Greciei, cu o zonă de oraș vechi foarte frumoasă. Străzi înguste ca în Italia, pavaj de piatră, sute de restaurante și magazine strânse unele într-altele, cele mai frumoase flori pe care le-am văzut în Grecia. Portul este încântător și o serie de restaurante te așteptă chiar pe chei. Este unul dintre locurile europene clasice. În partea aceasta de oraș nu prea ai unde circula cu mașina. De asta există o parcare uriașă chiar în centru și de acolo iei un taxi până în apropierea hotelului.

Tolo este un fel de Eforie, dar care arată cam ca în 2000. E plin de hoteluri, terase și, cu cât urci mai sus pe munte, vei avea o priveliște minunată. Ce are Tolo și nu are Nafplio? Plajă cu Nisip. Și este clar: la Tolo vii să mănânci, să stai la soare și să nu prea faci nimic.

De aici, însă, ai ocazia să te îndrepți către câteva minuni ale Greciei Antice, care sunt foarte aproape.

La nici jumătate de oră este cetatea Micene. Locul este bine conservat, ușor accesibil și o să vă întâmpine cu celebra poartă cu lei care se afla pe coperta cărții de istorie din clasa a V-a. Muzeul întrece orice așteptări. Delicatețea și fragilitatea artelor vechi elene te vor minuna. Vasele sunt absolut frumoase ca și podoabele feminine.

De aici o să ajungi repede la Corint și la cetatea sa din vârful muntelui. Iarăși este loc pentru curajoși. Se urcă mult, pe un drum de piatră nearanjată. Dacă e și cald o să vă fie greu. Dar ce vreți să vedeți cu adevărat este muzeul cetății, care se află în oraș. Rămășițele epocii romane sunt impresionante și bine păstrate.

Iar de aici, ai drum de o oră, pe coastă, către teatrul din Epidaurus. Și azi acesta poate găzdui 15 mii de spectatori în amfiteatrul său. Iar din mijlocul scenei, poți șopti și te va auzi întreaga arena. Este un loc care-ți va da fiori.

Mai am o idee care o să vă placă. Dar rezervați-vă o zi! Din Tolo sau Nafplio puteți să mergeți către Porto Chelio, stațiunea grecilor cu adevărat bogați. O să vă întâmpine zeci de iahturi, proprietăți cu ziduri înalte și restaurante foarte bune. Dar ce o să vă placă foarte tare sunt cele două drumuri pe care poți ajunge acolo. Unul trece muntele, altul se strecoară pe o coastă. Pe oriunde ați merge, peisajele sunt senzaționale.

Fotografiile sunt ale Alinkăi

O să vă placă și această zonă

1 August 2021. Ce este cafeaua etică?

După un hiatus de aproximativ o lună, ne-am întors la știri. Deci, ce e nou, poate vă întrebați? Ei bine, caracteristic unei lumi civilizate, unde lucrurile se întâmplă la timpul lor(de obicei prea târziu), nimic: totul este exact în același loc în care l-am văzut înainte de concediu, ceea ce e neplăcut de familiar. Varianta Delta încă face ravagii sub radar deoarece publicul general nu este impresionat de existența sa. În altă ordine de idei, persoana care a construit zidul lui Trump, din banii lui, respectiv 30 de milioane de dolari, îi caută un cumpărător. Ca să închei acest chapeau supraextins, Albumul ”Welcome 2 America” de Prince a ieșit după 11 ani și zici că a fost făcut pentru anul ăsta

Coronavirus

Varianta Delta și șirul Fibonacci

Măștile se întorc în capitala americană

Politică

Cum a învățat guvernul să îți irosească timpul

Omul care a construit zidul lui Trump

În alte știri

”Welcome 2 America”-Albumul nelansat a lui Prince

Ce este cafeaua etică?

Documentarul Woodstock ”99 e un avertisment

Muzica de azi

Știrea din România

Oameni care mișcă lucrurile din loc

Două săptămâni în Amazon. Jurnalul meu de călătorie #6

La cererea unor ascultători ai podcastului Vorbitorincii, reiau aici jurnalul meu de călătorie în Amazon, realizat pentru BBC. Textele sunt scrise în anul 2008, iar de atunci s-a schimbat o lume.

Samba şi peripeţii la Parintins

Ceva nu-i în regulă. Samba, samba la volum maxim. E un concert sau ce? Şi cine se uită la mine prin fereastra de la cabină?

Cam aşa m-am trezit sâmbătă. Lucrurile trebuiau lămurite rapid. Tânărul curios e doar un vecin de pe o barcă alaturată, ceea ce înseamnă ca suntem într-un port. Ce e însă cu petrecerea? De pe punte observ că nu e petrecere, ci difuzorul din curtea unei biserici, care transmite un radio religios în loc de slujbă. Iar omul meu nu era singur, ci însoţit de vreo câteva sute, care veneau în oraş cu bărcile „autobuz”.

Aşa ne-a primit Parintins, probabil cel mai cunoscut oraş din Amazon, graţie festivalului folcloric care are loc aici în fiecare an. Căpitanul a mers toata noaptea, astfel încât dimineaţa să fim în oraş. Micul dejun l-am luat pe ritmuri de samba, întrerupte după fiecare melodie de câte o scurtă predică.

Parintins e de fapt un oraş muzical. Parcă nicăieri în Brazilia nu se ascultă atâta muzică cu ferestrele deschise. Aproape din fiecare casă, bar, magazin se auzea câte o melodie. Chiar şi un Michael Jackson (Thriller) la un moment dat. Unul dintre magazine a angajat un cântăreţ, care încearcă să atragă lumea de pe stradă înăuntru.

Peste tot se vopsea, se aranja, se repara, se făcea curat. Mai e doar o lună până la marele festival, care va aduce sute de mii de turişti în zonă, într-un oraş care are doar 100 de mii de locuitori.

Festivalul boilor

Aş fi vrut să spun tauri, dar asta e situaţia. Nu e vorba de tauri ci de doi boi: Garantido si Caprichoso. Garantido inseamna ceva de genul „cu siguranţă valoros”, iar Caprichoso nu are nevoie de traducere. Ei au devenit simbolul oraşului şi reprezintă două tabere uriaşe, care se înscriu într-o luptă de trei zile, pe care o pregătesc un an întreg.

Concursul constă în realizarea unei parade, ca la Rio. Câştigă cine face cele mai frumoase care alegorice, cine are cele mai frumoase si mai bune dansatoare, cine e mai spectaculos. Se dau note pe diverse categorii şi apoi o notă generală. Pentru asta sunt aduşi juraţi din întreaga Brazilie.

Tot ca la Rio, şi aici e ca la fotbal: oraşul se împarte în două. Unii sunt caprichoso, de culoare albastră, iar ceilalţi – garantido, roşii. Și teritoriul este marcat de steaguri. Chiar lângă port se află şcoala Caprichoso, cu un uriaş steag albastru, iar în partea cealaltă de oraş Garantido are un steag roşu. Ambele sunt ridicate pe stâlpi de aproximativ 20 de metri înălţime.

Rivalitatea e atât de mare încât, vrând să vizităm şcoala Garantido, colegii mei cu tricouri albastre au fost sfătuiţi să le scoată. Din păcate, şcoala s-a închis până să fi ajuns noi.

Parada ţine trei zile şi două nopţi. Tot oraşul se adună în arena special construită pentru acest eveniment și care are 35 de mii de locuri. La poartă se află o cobră, semn că boii-simbol sunt bine păziţi.

Mulţi dintre cei veniţi din afară se înscriu într-o echipă sau în alta. Este, de fapt, principala sursă de venit pentru locuitorii oraşului. Locurile de muncă sunt foarte puţine, multă lume vrea să plece de aici. Unii chiar ne-au spus ca de-abia aşteaptă culturile de soia, ca să aibă ce munci. Şi, pentru prima oară, am văzut afişe pe maşini care îndemnau organizaţia Greenpeace să-şi ia tălpăşiţa. Oamenii vor să muncească şi să câştige.

De câştigat, deocamdată se câştigă din suveniruri. Mărgele, brăţări, un piranha pus într-un soi de ceară. În schimb, nu găseşti nicăieri măşti, ca la magazinele din alte părţi ale lumii. Una peste alta, am primit de la un magazin de suveniruri tricouri gratuite, pentru că i-am vizitat. Câte un tricou pentru toată lumea. E-adevărat, cu sigla firmei. La unul dintre magazine, deasupra tuturor preţurilor scria „Credem în Dumnezeu”.

Nume…

Am făcut turul oraşului într-un triciclu, un soi de ricşă locală, împinsă de un biciclist. Numai ca partea din faţă e mai curând un cărucior cu care se transportă la noi diverse obiecte. Meserie grea, mai ales dacă trebuie să duci doi oameni.

Şi cel care ne-a dus pe noi vrea să plece, la o mină de aluminiu dintr-un stat vecin. Nu-i ajung banii decât în perioada de festival. Îl cheamă Uanderjohn, care ar veni din englezescul Wonder John: Ion Minune.

Nu trebuie să vă mire. Lumea mai săracă din Brazilia are obiceiul să-şi boteze copiii după filmele americane. De exemplu, pe bucătarul nostru îl cheamă Washington. E un nume atât de popular încât îl poartă numeroşi brazilieni. Există însă cazuri în care se folosesc nume de parfumuri. Sau de medicamente, cum ar fi Caffeaspirina, care e un energizant local. Cele mai populare rămân totuşi binecunoscutele Joao, Maria si Antonio.

Carnavalul nostru exclusiv

Probabil că asta se poate întâmpla doar în Brazilia. Spre 10 seara căpitanul a întors brusc vaporul din drum. S-a apropiat de unul dintre maluri, unde o altă barcă îi ceruse ajutor. Cei de acolo rămăseseră fără benzină. Aşa că echipajul nostru a umplut rapid două butoaie, pe care le-a dat celor rămaşi în pană. Barca era în drum către Parintins, dar oamenii au rămas fără combustibil.

Vaporul în pană arăta ca una dintre zecile de bărci de lemn din Amazon. Cu două punţi, scorojit, înghesuit, el adăpostea câteva zeci de oameni. Pe acoperişul punţii superioare două fete îşi pregătiseră paturile pentru culcare. Lumea nu părea însă foarte preocupată că avea să-şi petreacă noaptea în
mijlocul pustietăţii. Ba chiar erau destule zâmbete. Iar după cinci minute de
sporovăială de pe-o punte pe alta, parcă eram prieteni de-o viaţă. Întâmplarea face ca cei pe care i-am scos din necaz să fie o formaţie de muzică şi dansuri populare, Banda Gemido. Nu le-a trebuit mult să-şi intre în mână.

După cinci minute s-au adunat cu toţii pe puntea din spate şi au inceput concertul, iar fetele s-au apucat de dansat. Samba, poate nu ca la marile şcoli, dar trăită din plin, oricum. Totul pe un spaţiu de doar 5 metri pătraţi. Aşa că am avut parte de o petrecere de 30 de minute cu cele mai populare cântece braziliene. Au fost şi câteva la cerere.

Colegii noştri de la secţiile braziliană şi portugheză au ştiut ce să aleagă. O tobă şi un acordeon au acompaniat un cor de fete şi băieţi, cărora li s-au alăturat cunoscătorii de portugheză de pe vapor.

O să pun pe aceasta pagină şi înregistrarea, ca să auziţi cum a fost. Trebuie sa ignoraţi însă zgomotul motoarelor, caci marinarii nu au mai avut răbdare.

Sper să putem alătura şi unul dintre cântecele lor. Ne-au dat două discuri înainte de a ne despărţi, în urale.

Colegii de la secţia indiană sunt probabil sunt cei mai fericiţi, pentru că au prins toată povestea în direct. Ei au plecat spre Parintins, noi spre …

Final neasteptat

Mai există o parte a acestui text, dar o s-o citiţi zilele următoare. Chiar înainte de-a transmite, aproape de miezul nopţii, a trebuit sa modific câte ceva. Vaporul a lovit un banc de nisip. Toată lumea se află pe punte. Nu am cum să ştiu dacă lovitura a fost puternică, dar am simţit cum vasul se ridică brusc. Apoi ne-am oprit.

Colegii mei spun că am fost norocoşi. Sau că avem un căpitan foarte priceput. Am lovit bancul perpendicular, astfel încât vaporul nu s-a înclinat în nicio parte. A fost coborâtă barca mică, pentru ca echipajul să poată verifica adâncimea apei. În orice caz, eram destul de aproape de mal. Ca să ne scoată din zonă, căpitanul a încercat – fără succes – să dea înapoi, cu motoarele amabalate la maximum.

S-au cerut informaţii de la controlorii de navigaţie, dar din cauză că nu am putut preciza poziţia exactă nu ne-au putut ajuta. Ni s-a cerut însă să ne oprim chiar dacă reuşim să scoatem vasul de pe banc. Probabil pentru a verifica dacă sunt probleme. După o jumătate de oră, vaporul a fost scos de pe banc cu ajutorul bărcii de salvare, care l-a împins dintr-o parte.

Încet-încet am ieşit din zona cu probleme. Recunosc, mi se cam înmuiaseră genunchii. Ni s-a explicat că am navigat aproape de mal din motive de siguranţă. Amazonul e foarte larg şi marinarii se tem să meargă pe mijlocul fluviului, ca să nu se rătăcească, neavând puncte de reper. Se merge mai aproape de mal, pe câteva trasee bine ştiute. Numai că fluviul îşi modificase cursul, aşa cum se mai întâmplă aici. Unde mai pui că apa era mai scăzută – un mic reflux. În cele din urmă am ieşit în larg şi acum căutam un adăpost, pentru că nu vom continua călătoria în noaptea asta.

Vă ţin la curent.

Aici este episodul cinci din această serie

25 iunie 2021. Explicații privind suspendarea lui Giuliani din avocatură

Astăzi este orice în afară de o zi remarcabilă din punct de vedere al știrilor, iar eu simt rapelul din plin, așa că haide să vă spun ce se întâmpla și să dormim după. CDC-ul extinde moratoriul aplicat evacuărilor pentru încă o lună. Asta înseamnă o amânare la plata datoriilor în masă. Vorbim și despre rețeta norocului. Nu în ultimul rând, lui Rudy Guliani i-a fost suspendată licența de avocat.

Coronavirus

CDC-ul extinde moratoriul pentru încă o lună

Nu te îngrijora dacă nu te-ai dezvoltat ca persoană în pandemie

Politică

Partidul scaunului de bar

Rudy Giuliani și-a pierdut licența de drept

În alte știri

Rețeta norocului

Oda procrastrinării

Utopia canapelelor proaste

Muzica de azi

Știrea din România

Un eseu despre corp

24 iunie 2021. Ce este varianta Delta plus

Știrile de azi ne arată că Delta are deja o nouă mutație care este și. mai contagioasă. Una peste alta vine o toamnă grea. Altfel, Google, noi sancțiuni în Europa. Aripioarele de pui se scumpesc. Și o piesă bună cu Noel Gallagher.

Știrile despre coronavirus

Cum va arăta toamna cu noua variantă de corona

Studiu pentru ivermectină în UK

Politica zilei

A fost sau n-a fost atacat vasul britanic?

De abia de aici începe lupta cu Google

În alte știri

De ce lucrează un astronaut la Tide

Se scumpesc aripioarele de pui

Un festival de film nu mai dă premiile pe sexe

Muzica de azi

Știrea din România

Satul unde nu se vaccinează nimeni

23 iunie 2021. Ce au în comun toți pacienții de Covid ajunși la terapie intensivă

După ce am postat vreo 3 articole despre cum „vine Delta”, constat că, în sfârșit, a ajuns. În Franța, Fostul președinte, Nicolas Sarkozi, se află față în față cu posibilitatea de a fi închis pentru frauda. Nu în ultimul rând, vorbim despre ce este Juneteenth, dar și despre cele mai bune sandwich-uri din DC, dar și sosurile care merg cu ele.

Coronavirus

Ce au în comun toți pacienții de Covid la terapie intensivă?

Delta a venit și a început să facă ravagii

Politică

Adevărul despre Rosenbergi

Nicolas Sarkozi ar putea fi închis

În alte știri

Cele mai bune sandwich-uri din DC…

…Și cele mai bune sosuri

Ce este Juneteenth

Muzica de azi

Știrea din România

Un film care trebuie văzut

22 iunie 2021. Doctorul Fauci: „Deciziile mele trebuie puse în context.”

Știrile de azi vă aduc un interviu cu doctorul Fauci, în care explică deciziile sale de la începutul pandemiei. Cine sunt oamenii care protestează împotriva lui Bolsonaro. Altfel, există o petiție care-i cere lui Bezos să mănânce pictura lui da Vinci, Mona Lisa.

Știrile despre coronavirus

Fauci explică o parte din deciziile și controversele sale

India este reticentă la vaccinare

Vești din politică

Protestele din Brazilia

Guvernul din Marea Britanie, scuze către victimele violurilor

În cu totul alte știri

O petiție îi cere lui Bezos să mănânce pictura Monalisa

Lisabona câștigă războiul cu mașinile

O mică listă cu rețete faine

Muzica de azi

Știrea din România

Politică și ipocrizie

Canalizarea revărsată, traficul și poluarea sunt efecte ale unei singure probleme: mafia urbanistică

Vă recomand cu încredere ediția de luni a României în Direct, pornită de la tema ploilor din ultimele zile. Ploi care au pus, din nou, la îndoială sistemele noastre de gospodărire a apelor, fie că e vorba de de cele din orașe sau despre cele din localitățile mai mici.

Știți prea bine ce s-a întâmplat. Au fost inundații în sate din Vrancea, Bacău sau Tulcea. Dar în total 49 de localități din 18 județe au trecut prin inundații mai mari sau mai mici.

Canalizările au dat pe afară, străzile au fost inundate, apa a ieșit în casele oamenilor. Drumurile au fost blocate. Spațiile mici dintre clădiri a făcut situația și mai gravă.  

E adevărat, niciun oraș nu are canalizarea adecvată vremurilor extreme pe care le trăim. Dar în egală măsură este că suntem plini de lucrări proaste, fără noimă, subdimensionate, făcute ca să se câștige o lucrare și nu ca să dea calitate vieții. Multe dintre așa zisele cartiere rezidențiale au fost cuprinse de apă și noroi. 

România urbanistică se confruntă cu două lucruri în perioada asta și-n perioada următoare.

Vremea cu fenomene extreme va continua și acestea vor fi mai dese. Planeta noastră se schimbă, iar noi nu vrem să admitem asta. Climatul temperat continental va avea în viitor două anotimpuri, probabil. Unul ploios și unul secetos. Asta înseamnă că va trebui să ne pregătim cumva. Eu nu am iluzia că o să reducem carbonul din atmosferă. Nu vrem să renunțăm la confort. Dar am putea să gândim mai mult. Să facem canalizări, rezervoare de apă. Să reamenajăm cursurile râurilor. 

Al doilea lucru cu care ne confruntăm este epidemia de corupție și de delăsare. O mare parte din necazurile de acum a apărut din cauza unor lucrări proaste și a unor furăciuni. Din cauză c-am dezvoltat cartiere cu utilități minimale sau inexistente.

Avem cartiere cu fosă, avem canalizări prea mici, avem construcții anapoda și fără norme. Sunt zone în care cu ajutorul primăriilor am asistat la o dezvoltare sălbatică. Întâi banul și apoi condițiile de viață. De asta, acum, multora le-a venit apa în casă. Sau le stă și acum pe stradă într-un amestec de noroi cu dejecții. Iar asta este a doua latură a problemei. Avem nevoie de viziune și de cinste. 

Iar în privința marilor râuri, nu uitați cine și cum conduce apele române în aceste zile. Vedeți cum am ajuns la esența discuției începute de Ovidiu Ianculescu?

Ce spune România

Cei care au intrat în direct la emisiune au fost oameni de specialitate. Fie că e vorba de primari, dezvoltatori imobiliari sau ingineri peisagiști. Fiecare a explicat de ce manieră și în ce mod autoritățile din România au greșit sau nu au vrut să-și facă treaba.

Începând de la modul în care au fost date autorizații de construire. Fără a avea toate elementele necesare. Iar dacă nu le dai, ori ajungi la judecată, ori ajungi să fii amenințat. Apoi, distrugerea făcută de construcții care nu țin seama de norme elementare de bună gospodărire. Am ajuns la situații în care construcțiile noi opresc circuitul apei în natură și duc la probleme imposibil de rezolvat.

În fine, este vorba de nepăsare, de lipsă de bani sau chiar de neînțelegere a fenomenelor cu care ne confruntăm. Dar poate cel mai tare a faptului că administrația a fost împănată de nespecialiști și lăsată la mâna unor dezvoltatori imobiliari care nu urmăresc decât profitul mare și rapid.

Distrugerea spațiului nostru comun a fost sistematică și acum este greu de întors. Ce ne-ar ajuta este modul în care construim pe viitor, dar acest lucru se poate face doar dacă primarii primesc puterea de a se opune anumitor proiecte. Iar asta înseamnă o intervenție sistematică a statului atât din punct de vedere legislativ, administrativ și penal.

Căci, dacă nu v-ați prins, traficul și poluarea și canalizările revărsate nu sunt problema ci efectul aceleiași chestiuni: dezordinea în care construim. Recuperarea orașelor noastre a devenit o prioritate pentru societate.

21 iunie 2021. Pe ce se bazează teoria virusului scăpat din laborator

Știrile de azi au o întreagă analiză privind teoria virusului care aplecat din laboratorul de la Wuhan. Care sunt acele dovezi care se adună? Se adună, de fapt? Altfel, israelienii și palestinienii nu se înțeleg în privința vaccinurilor. În fine, o să vă placă scandalul de la Yale

Știrile despre coronavirus

Biden, avertisment pentru varianta Delta

Teoria virusului din laborator nu prea are sprijin

Un pic de politică

Războiul vaccinului între Israel și Palestina

Meghan nu-l însoțește pe Harry în Anglia

În cu totul alte știri

Filmele franceze se simt bine pe Netflix

De ce este scandal la Yale

Un sat care se bazează pe bitcoin

Muzica de azi

Știrea din România

Cursa olimpică

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!