educatie

Am deranjat la Salonul Național de Artă Contemporană

Până pe 15 noiembrie are loc Salonul Național de Artă Contemporană. Am aflat de el de pe conturile de Facebook ale unor prieteni artiști. Nu am văzut să existe o campanie digitală sau fizică menită să anunțe evenimentul.

Salonul este o inițiativă anuală a Uniunii Artiștilor Plastici. După capul meu ar trebui să fie un eveniment major al anului care să arate cei mai importanți artiști de acum, de la noi. Ar trebui să fie cel mai bun de întâlnire și de educație pentru publicul mare din România.

Știind de salon, duminică am fost la Combinatul Fondului Plastic, unul dintre locurile unde sunt expozițiile. Galeriile de acolo erau deschise pe jumătate. La propriu. Cu ușile întredeschise și doar la jumătate dintre ele.

Într-una din galerii chiar era cineva care ne-a tolerat și apoi s-a ridicat de la un birou ca să se poziționeze în dreptul ușii pe care a și închis-o când am ieșit. Niciuna dintre lucrări nu avea numele autorilor sau explicații. A fost o incursiune fără repere. Aș fi fost curios să știu autorii câtorva lucrări care chiar mi-au plăcut.

În curte nu se afla niciun semn, niciun afiș, nicio broșură care să spună că acolo este un așa eveniment. Nici cei care zăboveau acolo, câteva persoane despre care am dedus că au legătură cu evenimentul, nu au avut nimic de zis celor doi rătăciți în zonă.

Este adevărat, am realizat ulterior că Salonul nu este deschis duminica la Combinat. Aici programul este de luni până vineri de la 7.30 la 14, orele potrivite pentru cultură, se știe.

Cumva ne-a venit să ne cerem scuze că am venit la momentul nepotrivit să vedem artiști români. Păcat de multe lucrări încântătoare. Dincolo de ironie, am sesizat o lipsă de respect față de public. Arta este pentru public, nu pentru un cerc de inițiați. Iar dacă vă miră lipsa de educație culturală a nației, acesta este un motiv. Și este firesc că prima dată când se taie bani, se taie de la cultură.

Dacă vă bate gândul, lucrările se mai găsesc în următoarele locuri: Simeza, Centrul Artelor Vizuale, Orizont, Galeriile de Artă ale Academiei Române, cât și săli de la Muzeul Tehnic Profesor inginer „Dimitrie Leonida”, Muzeul Național al Literaturii Române și Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.

Fotografiile sunt făcute de Alina.

Un strigăt de disperare al unui profesor: de ce fac grevă?

Guestpost: Diana Balint e profesor în România. Și e în grevă.

Mai jos regăsiți întocmai ce are a ne transmite: nouă, ca părinți; guvernaților, colegilor ei, profesori și învățători; elevilor; tuturor celor care vor să o asculte.

De peste 25 de ani sunt profesor în sistemul public de educatie.

”Si nu am renuntat la niste idealuri si nici nu voi renunta, asa cum nu am parasit aceasta tara, cand toti factorii si toate cate s-au intamplat, ar fi trebuit sa imi deschida ochii si sa plec din aceasta tara.

Dar nu, eu m-am incapatanat sa raman, pentru ca trebuie sa existe si ”prosti” ca mine, care sa ii invete pe copii sa scrie, care sa le arate copiilor valorile care trebuie sa la aiba si sa creada in ele.

Din prima luna de munca, am simtit umilinta, cand am constat ca salariul meu de profesor debutant este mai mic decat salariul unui muncitor necalificat in constructii!

Dupa alte 5 luni, cand totusi, eram mandra ca sunt profesor, am mai primit o mare palma, cand, ducandu-ma la o banca, sa imi fac un credit sa imi cumpar o masina la mana a doua/treia, am fost intrebata: dar unde lucrati cu un asa salariu?

Situatia salariului unui debutant a ramas aceeasi si in ziua de azi, doar ca mai rau, debutantul, acum are 2/3 din salariu mimim al unui muncitor necalificat in contructii.

Ce ziceți?Merită să lupt și să continui greva?

Si nu este vorba numai despre bani, este vorba despre demnitatea noastra de dascali, care am vazut si simtit, cum de-a lungul acestor 25 de ani suntem calcati in picioare si nu mai avem nici un fel de instrument sa facem in primul rand educatie!

Acum elevii au numai drepturi, parintii sunt in masura sa ne spunem ce si cat sa le predam si mai mult decat atat, am devenit niste asistenti sociali, in toata regula, ”multumita” guvernantilor care dau tot felul de ajutoare sociale elevilor si uite asa ajung la cele ”4ore”, cat sta la scoala un dascal!

Nu lucrez si nici nu imi doresc sa lucrez intr-un oras mare( as fi in pragul saraciei dpdv fianciar), lucrez intr-o localitate cu populatie dezavantajata si pe langa toate hartiile in care ne-a ingropat sistemul de educatie, trebuie sa stiu contabilitate sa pot calcula veniturile unei familii si apoi sa ii calculez si venitul/membru de familie, adica fix pentru ce am fost pregatita( sunt absolventa de chimie)!

Cum poti sa faci educatie, daca nota la purtare nu mai reprezinta nimic, pentru unii( foarte putini) nici macar absentele nemotivate, care le taie bursele nu mai au importanta!

Cum poti sa ceri rezultate la un copil, daca bursa sociala este 200 lei/luna, indiferent de nr de zile de scoala, iar bursa de merit este 200 lei/luna, doar pentru zilele de scoala?( Bursa sociala are un singur criteriu si anume venitul /membru de familie/luna si se acorda si in vacante, conditionata si de nr de absente, maxim 10 absente nemotivate /luna si 20 absente nemotivate/an, pentru lunile de vacanta).

Cum poti sa transmiti elevilor ce inseamna valoare, cand mass – media promoveaza non-valorile, cand lumea nu intelege ce este o parodie si o ia de buna?

Vreti sa vorbim de performanta? Performanta nu insemna promovabilitate de 100% la bac, performanta inseamna sa il faci pe un copil sa inteleaga de ce este important sa stie sa scrie si sa citeasca, performanta nu inseamna doar copii olimpici( dar pentru care statul nu le poate plati o deplasare sa isi ridice premiul din SUA), performanta inseamna sa il inveti, ca in functie de imprejurari trebuie sa se comporte adecvat, ca un ”Buna” nu insemna respect fata de el insusi sau fata de un batran! Astea si muuuulte alte lucruri marunte inseamna performanta, acolo jos, la talpa tarii!

Cum pot eu sa spun unui copil, daca vrei sa obtii ceva in viata trebuie sa muncesti, cand onor guvernantii au bani de n-spe tipuri de ajutoare sociale, care nu fac altceva decat sa incurajeze nemunca?

Cum sa fac educatie feleor de 11-14 ani, ca nu au dezvoltarea necesara sa faca copii, daca acum statul le plateste indemnizatie de crestere a copilului, daca vine cu burta la gura la scoala?

Sunt diriginta la clasa a VII-a si, cu toata teoria mea, despre dezvoltarea lor fizica si despre cate si mai cate, am o eleva insarcinata, care va naste la toamna. Nu am nevoie de optionalele lor, aprobate sau nu sa le fac educatie, dar ce rezultate am, daca legislatia nu ma ajuta?

De ce statul are bani de zeci de tipuri de ajutoare sociale, in loc sa aiba bani pentru educatie si pentru munca?

Aaaaa, nu avem nevoie de bacalaureat sa fim ciobani, ca in ziua de azi si un cioban are pretentie la 4000 lei pe luna, plus casa, masa, tigari!

Ce este mai convenabil, sa fii debutant in invatamant sau sa stai si sa te plimbi cu oile?

De ce mai fac grevă?

Pentru ca guvernantii nostri au stiut doar cum sa ne ingenunchieze, si ne-au dat salariile etapizat si alea dupa multe prorogari si HG-uri prin care ne-au blocat sporurile si culmea…actualii guvernanti nu isi mai aduc aminte de acele HG-uri(ca nu sunt ale lor) si uite asa, si noi, si armata si jandarmeria avem sporuri aplicate la venituri limitate( noi la martie 2018, jandarmii la 2009!!!)

Mai fac greva si pentru ca vreau sa devina realitate sloganul electoral ”Romania educata”, iar daca vrem o tara educata, in primul rand trebuie sa depolitizam educatia, sanatatea si armata!

Aceste ministere sa nu aiba ministri alesi politic, iar guvernul sa raspunda cu da, la toate solicitarile acestor ministere. Sa ramana pe functie un ministru pana poate duce la capat o reforma, nu la fiecare 4 ani, acum la fiecare jumatate de an, sa ne trezim cu alte si alte idei despre reforma si nici una dusa prea departe!(exemplu de reforma a planului cadru pentru liceu – elevii din clasa a XI-a si a XII-a , profil Stiintele naturii(SN) pot alege ca discipline optionale fizica, chimie, biologie, adica nu mai fac parte din disciplinele obligatorii!!!!)

Ar mai fi multe de spus, dar……..ne-am invatat sa suferim in tacere!

Daca ar aparea niste magazine, la care sa platim cu vocatie, am avea un trai de lux, dar cum vocatia si dedicarea pentru o munca nu este masurabila…..nu ne ramane decat sa luptam!

Acum ori niciodată!

Si daca vrei, iti si spun de ce suntem la momentul ”acum ori niciodata”.

# EU INDRAZNESC!

Ma adresez in egala masura parintilor, presedintelui tarii si guvernantilor:

Indraznesc sa continui greva pentru ca noi, ca dascali, suntem in primul rand modelatori de caractere, avem menirea, chiar obligatia, de a face EDUCATIE, de a dezvolta abilitati de viata, de a forma o cultura generala si abia la sfarsit o cultura de specialitate!

Ce modele am putea fi pentru copiii nostri daca ne-am multumi cu o mita de 2000 lei, in 5 iunie, daca am opri aceasta actiune, doar cu niste firimituri aruncate ca la caini de stimabilii nostri guvernanti sau pentru pumnul trimis in fata, prin adoptarea acelei OUG, cu care nu am fost de acord, noi, oamenii de rand, nu liderii nostri de la Bucuresti, asa cum sustin unii?

Elevii nostri nu ar avea de invatat decat ca este bine sa se multumeasca cu putin, ca degeaba incearca sa-si indeplineasca visele, ca este mai bine sa ne lasam in voia Guvernului si la mila statului!

Da, si eu si colegii mei INDRAZNIM sa stam drepti si sa dam dovada de verticalitate si sa aratam ca nu ne lasam ingenunchiati de tonuri imperative sau de strategii de razboi( OUG 42/25.05.2023).

Nu am ajuns in faza de dicatatura militara, sa facem drepti la comanda generalului Ciuca, inca suntem intr-o tara democratica, unde poporul ar trebui sa aiba ceva de spus.

Noi, cadrele didactice, nu dorim sa nu se incheie anul scolar, pentru ca ne iubim elevii si ne sunt dragi!

Nu noi suntem vinovati de aceste intarzieri!

Miscarile de protest sunt incepute din februarie 2023, chiar din decembrie, dar nimeni nu ne-a bagat in seama, nici macar in 10 mai 2023, cand am fost 15.000 de oameni in Bucuresti!

Nici greva de avertisment din 17 mai nu le-a spus nimic guvernantilor, iar dupa 3 zile de greva domniile lor s-au gandit sa ne ofere doar indreptarea greselilor lor, majorarea la nedidactic cu 7-8%, sa ajunga la aplicarea integrala a legii 153/2017!

A patra zi de greva ne-a adus OUG 42, prin care am fost atacati in mod direct( debutantii si tinerii) de a ni se taia vechimea in invatamant pe perioada suspendarii contractului de munca!

Dupa o saptamana de greva au incercat sa ne mituiasca! Da, asta a fost acea nemaipomenita oferta de 4000 lei, in transe, dar numai 2000 /1000 de lei erau si pentru urmatorii ani, cu justicarea a 70% din suma( cursuri, carti, etc). Cumva pentru nedidactic, care nu au nici minimul pe economie, se schimba in fiecare an modul de a da cu mopul sau stergerea prafului de li s-a recomandat sa isi plateasca cursuri de igiena?

Da, INDRAZNESC sa continui greva, nu pentru mine, care am ajuns la ultima treapta de salarizare si de aici pana la pensie nu imi mai creste salariul, ci pentru tinerii colegi, care nu au nici o motivatie sa intre in sistem.

Un strigat de disperare al unui umil profesor, care de-a lungul a 25 de ani, a aratat intelegere guvernantilor!”

Pascal Bruckner la București. Arta europeană și războiul său

Am fost onorat sâmbătă seara să fiu gazda dialogului cu filosoful și scriitorul francez Pascal Bruckner la Mobu Art. Inițial, am știut că domnul Bruckner va ține un discurs cu tema „Artă și societate”, la care urma să facă unele remarci introductive. Dar cu câteva ore înainte de eveniment mi-a spus „Nu vrei să dialogăm despre noua percepție asupra artei?” Mi-a pus la dispoziție un articol pe care urmează să-l publice peste Ocean și ne-am întâlnit la jumătatea drumului.

Așa am pornit o conversație despre artă, corectitudine politică, mișcarea woke, dar și despre modul în care vechi opere de artă sunt îndepărtate și devin de neacceptat pentru noi mișcări radicale.

Este un subiect pe care l-am discutat și cu Radu la prima conferință Vorbitorincii, dar la care adaug două idei care mi-au rămas în minte din discuția cu Pascal Bruckner.

Interpretările corect politice asupra artei, mai ales cele radicale, nu vor pătrunde adânc în cultura europeană. Sau nu destul cât să-i deformeze structura. „Noi am avut războaie de milenii aici, avem o istorie sângeroasă, tendința naturală este ca partea principală a societății europene să fie centristă”.

A doua chestiune interesantă este legată de linia de comunicare a corectitudinii politice, una care seamănă cu direct cu doctrina Jdanov, care vedea arta sovietică doar în conflictul bine-rău. Or în societatea europeană, cu o multitudine de nuanțe, dar și cu bani la dispoziția artei, asta este mai greu de atins.

Un zâmbet la final. Pascal Bruckner ne-a spus că este membru al juriului Goncourt, dar că astăzi ne îndreptăm către o perioadă cu mai mulți scriitori decât cititori. „Am învățat să citesc cu două viteze. Repede pentru cărțile proaste și adânc pentru ce simt că este bun.”

Pentru cei interesați, am vorbit cu Radu intens despre asta la prima conferință Vorbitorincii.

Out of the Box #8. Ai plăti ca să fii voluntar?

Într-o nouă ediție a proiectului Out of the Box, analizez alături de Lorand Balint o idee care pare neverosimilă, dar care prinde contur în străinătate: cum ar fi să fii voluntar într-o activitate, dar să și plătești să faci lucrul acesta. Într-o țară în care voluntariatul este la începuturi, România, cu atât mai mult această idee este de speriat. Până la urmă cum și de ce ar trebui să faci voluntariat? 

Lorand Balint este om de marketing, Head of Publicis Sports. a lucrat în companii globale de marketing, în poziții de top. Este școlit la ASE, dar are cursuri la New York, Boston, Londra, Ierusalim, Amsterdam. Predă ca profesor asociat la ASE sau la MBA-ul Româno-Canadian. Este editorialist în publicații de afaceri sau de sport.

Out of the Box #7. Își vor apăra românii țara în caz de război?

Această întrebare a stârnit mari polemici la România în Direct, și am hotărât că trebuie analizată mai în profunzime și din alt unghi cu Lorand Balint. Iar una dintre ideile rezultate este de fapt o întrebare. Oare în ce condiții și-ar apăra țara, de fapt, românii care spun că nu o vor face. Ce fel de societate așteaptă? Și este vreuna dintre societățile europene perfectă? La ce răspuns ajungem de aici, vedeți voi mai jos. 

Lorand Balint este om de marketing, Head of Publicis Sports. a lucrat în companii globale de marketing, în poziții de top. Este școlit la ASE, dar are cursuri la New York, Boston, Londra, Ierusalim, Amsterdam. Predă ca profesor asociat la ASE sau la MBA-ul Româno-Canadian. Este editorialist în publicații de afaceri sau de sport.

Out of the Box 4. De ce refuzăm dușul în doi sau reducerea temperaturii în case?

De ce apelurile la schimbarea comportamentului, la oprirea risipei sau la raționalizare eșuează când sunt făcute? Alături de Lorand Balint încerc să aflu de ce oamenii resping închiderea becurilor, reducerea temperaturii în case și, chiar dacă o să râdeți, dușul în doi. Cel mai probabil pentru că cei care fac astfel de cereri le adresează în mod greșit.  Dar  cum ar putea să o facă, dar nu din perspectiva crizei, ci a schimbărilor climatice. 

Lorand Balint este om de marketing, Head of Publicis Sports. a lucrat în companii globale de marketing, în poziții de top. Este școlit la ASE, dar are cursuri la New York, Boston, Londra, Ierusalim, Amsterdam. Predă ca profesor asociat la ASE sau la MBA-ul Româno-Canadian. Este editorialist în publicații de afaceri sau de sport.

Dialoguri cu Paul Olteanu II #19. De ce ține norocul cu cei curajoși?

Alături de Paul Olteanu caut răspuns la această întrebare. De unde această asociere dintre curaj și noroc și de ce este important să găsim o definiție a curajului. 

Și ca să facem discuția și mai complicată, căutăm să vedem ce înseamnă curajul față de noi înșine și cum îl gestionăm. Și evident, dacă suntem prudenți, atunci se mai poate spune că avem curaj?

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Dialoguri cu Paul Olteanu II #18. Se tem oamenii de libertate?

Descoperim într-o nouă ediție Mind Architect că românii nu prea au proverbe legate de libertate. Dar pun la încercare câteva idei din gândirea universală legată de libertate. 

De exemplu, aceea a lui George Bernard Shaw care cântărește libertatea prin prisma responsabilității. El spune că multor oameni le este frică de libertate tocmai pentru că vine cu o răspundere. Este o ocazie potrivită ca să cântărim în ce măsură libertățile au și limite. 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Dialoguri cu Paul Olteanu II #15. ”A furat, dar a și făcut”

Punem la încercare într-un nou episod Mind Architect powered by Europa FM un proverb de vremuri moderne în România. Cel care se referă în special la primarii care au furat, dar au și făcut ceva. Ce efect are fraza aceasta pe termen lung? Către ce ne va duce ea?

Un posibil rezultat este faptul că “degeaba votezi”, o altă expresie care străbate spațiul public din România. Stabilim dacă lucrurile stau chiar așa.

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Cum se face o treabă românească. Ministerul Sănătății și pastilele de iod.

Statul român , în speță Ministerul Sănătății, a mai ratat unul dintre obiectivele sale anunțate public. E vorba de distribuția pastilelor de iod, care ar ajuta în caz de atac sau accident nuclear Dar nici asta nu este îngrijorător pe cât este lipsa de asumare și maniera mișelească, cred că ăsta e termenul, în care îngroapă problema. O să vă scriu evoluția faptelor, pentru mai bună înțelegere.

Povestea

La scurt timp după începerea războiului din Ucraina, mai ales după ce Rusia a ridicat problema unor atacuri nucleare, România, în rând cu alte țări europene, a anunțat că va distribui populației pastile de iod. Ele ajută dacă sunt luate la scurt timp după o explozie.

Ministrul Rafila spunea că cele 30 de milioane de pastile de iod vor fi distribuite după o campanie de informare.

Toată lumea trebuie să fie în cunoștință de cauză, în momentul în care primește acest produs. Întreaga cantitate a ajuns deja la Direcțiile de Sănătate Publică și acum căutăm cea mai bună cale de distribuire încât ele să ajungă la toate persoanele eligibile din România”

Alexandru Rafila, 29 martie

Drept urmare avem și o broșură.

Soluția de distribuire nu s-a găsit însă. Medicii de familie nu au vrut să distribuie pastilele de iod. Refuzul ține de spațiile de depozitare, dar și de birocrația implicită. Medicii au spus că primăriile au resurse mai mari să facă asta.

Europa Liberă a scris pe larg despre asta.

Așa că după vreo lună de hârâieli, medicii au zis nu și distribuția prin medicii de familie a picat. Și asta înseamnă că întreaga campanie a picat pentru moment. Statul caută soluții, dar nu spune nimic. Și aici apare lucrul nefiresc, care ar trebui să ne îngrijoreze masiv. Pentru că oamenii serioși și responsabili nu procedează ca o coterie.

Cum am aflat

Ministerul Sănătății nu scoate o vorbă. Dar colega mea, Anca Grădinaru, jurnalist cu mare-mare experiență, urmărește subiectul de la început. Și inițiază un dialog cu secretarul de stat Tiberiu Brădățan. Omul îi spune că intenția de a face distribuția prin medicii de familie a picat. Și că, mai mult, campania nu o să aibă loc decât în caz de nevoie.

„Nu vor fi distribuite persoanelor care ar utea fi afectate decât în contextul în care va fi nevoie, lucru pe care nu și-l dorește nimeni, adică să avem un accident nuclear sau o astfel de situație care să impună administrare de iod tuturor cetățenilor. Ele vor fi distribuite în momentul în care vom avea, ferească Dumnezeu, un eveniment de tipul celor nucleare.”

Tiberiu Brădățan

Întreaga știre este aici.

Știrea este preluată de mai multe instituții de presă și începe o mică zarvă.

Drept urmare, apare răspunsul ministerului

Care spune că această campanie nu e terminată, că sunt căutate soluții și, textual, că secretarul de stat nu știe despre ce vorbește.

”Comprimatele de iodură de potasiu trebuie administrate  către persoanele eligibile în cazul pericolului de expunere la radiații ca urmare a unui incident nuclear. Ministerul Sănătății lucrează la organizarea unui sistem de distribuție gratuită către populație care va fi operationalizat după ce campania de informare publică asupra acestui subiect se va încheia. Domnul secretar de stat Tiberiu Bradațan a prezentat doar un punct de vedere personal, nefiind la curent cu acest subiect.”

Culmea este că secretarul de stat Brădățan se ocupă fix de acest lucru. Ce scrie în atribuțiile sale?

Dr. Tiberius-Marius Brădățan, numit în funcția de secretar de stat pe 4 ianuarie 2022, va coordona activitatea Centrului operativ pentru situații de urgență, a Serviciului medicină de urgență și a Serviciului de asistență medicală și planificare strategică din cadrul Direcției generale asistență medicală, medicină de urgență și programe de sănătate publică. De asemenea, acesta va avea în subordine și Compartimentul pentru probleme speciale, NATO și infrastructură critică.

Sursa

Carevasăzică, responsabilul direct habar nu are de el. Or asta înseamnă câteva lucruri. Ori că secretarul de stat pe domeniu este inutil, ori că minte. O astfel de gâlmă de organizare în interiorul ministerului ar trebui să ducă la desființarea postului.

Dar poate că minte cine a scris comunicatul de mai sus. Și poate că nu vrea să-și asume greșeala sau eșecul. Căci, după cum vedeți, nu ne este anunțată soluția, ci doar preocuparea. Cum ar fi clasicul ”tovarății lucrează și știu ei mai bine, nu mai puneți întrebări.”

Eu aș pune banii pe a doua variantă. E mai în acord cu ce știu despre administrația din România. Eșecul trebuie pasat, adevărul ocultat, iar comunicarea cât mai misterioasă. Transparența duce la întrebări și asta împinge la asumare. Și, desigur, trebuie găsiți țapi ispășitori.

Câtă vreme nu o să înțelegem că greșeala e firească și că ea duce la găsirea de soluții, nu o să putem rezolva problemele. Deocamdată avem o campanie ratată și cel puțin un mincinos. Iar interesul public este ratat cu desăvârșire. Urât episod, domnule Rafila!

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!