Alina Tonigaru

Un strigăt de disperare al unui profesor: de ce fac grevă?

Guestpost: Diana Balint e profesor în România. Și e în grevă.

Mai jos regăsiți întocmai ce are a ne transmite: nouă, ca părinți; guvernaților, colegilor ei, profesori și învățători; elevilor; tuturor celor care vor să o asculte.

De peste 25 de ani sunt profesor în sistemul public de educatie.

”Si nu am renuntat la niste idealuri si nici nu voi renunta, asa cum nu am parasit aceasta tara, cand toti factorii si toate cate s-au intamplat, ar fi trebuit sa imi deschida ochii si sa plec din aceasta tara.

Dar nu, eu m-am incapatanat sa raman, pentru ca trebuie sa existe si ”prosti” ca mine, care sa ii invete pe copii sa scrie, care sa le arate copiilor valorile care trebuie sa la aiba si sa creada in ele.

Din prima luna de munca, am simtit umilinta, cand am constat ca salariul meu de profesor debutant este mai mic decat salariul unui muncitor necalificat in constructii!

Dupa alte 5 luni, cand totusi, eram mandra ca sunt profesor, am mai primit o mare palma, cand, ducandu-ma la o banca, sa imi fac un credit sa imi cumpar o masina la mana a doua/treia, am fost intrebata: dar unde lucrati cu un asa salariu?

Situatia salariului unui debutant a ramas aceeasi si in ziua de azi, doar ca mai rau, debutantul, acum are 2/3 din salariu mimim al unui muncitor necalificat in contructii.

Ce ziceți?Merită să lupt și să continui greva?

Si nu este vorba numai despre bani, este vorba despre demnitatea noastra de dascali, care am vazut si simtit, cum de-a lungul acestor 25 de ani suntem calcati in picioare si nu mai avem nici un fel de instrument sa facem in primul rand educatie!

Acum elevii au numai drepturi, parintii sunt in masura sa ne spunem ce si cat sa le predam si mai mult decat atat, am devenit niste asistenti sociali, in toata regula, ”multumita” guvernantilor care dau tot felul de ajutoare sociale elevilor si uite asa ajung la cele ”4ore”, cat sta la scoala un dascal!

Nu lucrez si nici nu imi doresc sa lucrez intr-un oras mare( as fi in pragul saraciei dpdv fianciar), lucrez intr-o localitate cu populatie dezavantajata si pe langa toate hartiile in care ne-a ingropat sistemul de educatie, trebuie sa stiu contabilitate sa pot calcula veniturile unei familii si apoi sa ii calculez si venitul/membru de familie, adica fix pentru ce am fost pregatita( sunt absolventa de chimie)!

Cum poti sa faci educatie, daca nota la purtare nu mai reprezinta nimic, pentru unii( foarte putini) nici macar absentele nemotivate, care le taie bursele nu mai au importanta!

Cum poti sa ceri rezultate la un copil, daca bursa sociala este 200 lei/luna, indiferent de nr de zile de scoala, iar bursa de merit este 200 lei/luna, doar pentru zilele de scoala?( Bursa sociala are un singur criteriu si anume venitul /membru de familie/luna si se acorda si in vacante, conditionata si de nr de absente, maxim 10 absente nemotivate /luna si 20 absente nemotivate/an, pentru lunile de vacanta).

Cum poti sa transmiti elevilor ce inseamna valoare, cand mass – media promoveaza non-valorile, cand lumea nu intelege ce este o parodie si o ia de buna?

Vreti sa vorbim de performanta? Performanta nu insemna promovabilitate de 100% la bac, performanta inseamna sa il faci pe un copil sa inteleaga de ce este important sa stie sa scrie si sa citeasca, performanta nu inseamna doar copii olimpici( dar pentru care statul nu le poate plati o deplasare sa isi ridice premiul din SUA), performanta inseamna sa il inveti, ca in functie de imprejurari trebuie sa se comporte adecvat, ca un ”Buna” nu insemna respect fata de el insusi sau fata de un batran! Astea si muuuulte alte lucruri marunte inseamna performanta, acolo jos, la talpa tarii!

Cum pot eu sa spun unui copil, daca vrei sa obtii ceva in viata trebuie sa muncesti, cand onor guvernantii au bani de n-spe tipuri de ajutoare sociale, care nu fac altceva decat sa incurajeze nemunca?

Cum sa fac educatie feleor de 11-14 ani, ca nu au dezvoltarea necesara sa faca copii, daca acum statul le plateste indemnizatie de crestere a copilului, daca vine cu burta la gura la scoala?

Sunt diriginta la clasa a VII-a si, cu toata teoria mea, despre dezvoltarea lor fizica si despre cate si mai cate, am o eleva insarcinata, care va naste la toamna. Nu am nevoie de optionalele lor, aprobate sau nu sa le fac educatie, dar ce rezultate am, daca legislatia nu ma ajuta?

De ce statul are bani de zeci de tipuri de ajutoare sociale, in loc sa aiba bani pentru educatie si pentru munca?

Aaaaa, nu avem nevoie de bacalaureat sa fim ciobani, ca in ziua de azi si un cioban are pretentie la 4000 lei pe luna, plus casa, masa, tigari!

Ce este mai convenabil, sa fii debutant in invatamant sau sa stai si sa te plimbi cu oile?

De ce mai fac grevă?

Pentru ca guvernantii nostri au stiut doar cum sa ne ingenunchieze, si ne-au dat salariile etapizat si alea dupa multe prorogari si HG-uri prin care ne-au blocat sporurile si culmea…actualii guvernanti nu isi mai aduc aminte de acele HG-uri(ca nu sunt ale lor) si uite asa, si noi, si armata si jandarmeria avem sporuri aplicate la venituri limitate( noi la martie 2018, jandarmii la 2009!!!)

Mai fac greva si pentru ca vreau sa devina realitate sloganul electoral ”Romania educata”, iar daca vrem o tara educata, in primul rand trebuie sa depolitizam educatia, sanatatea si armata!

Aceste ministere sa nu aiba ministri alesi politic, iar guvernul sa raspunda cu da, la toate solicitarile acestor ministere. Sa ramana pe functie un ministru pana poate duce la capat o reforma, nu la fiecare 4 ani, acum la fiecare jumatate de an, sa ne trezim cu alte si alte idei despre reforma si nici una dusa prea departe!(exemplu de reforma a planului cadru pentru liceu – elevii din clasa a XI-a si a XII-a , profil Stiintele naturii(SN) pot alege ca discipline optionale fizica, chimie, biologie, adica nu mai fac parte din disciplinele obligatorii!!!!)

Ar mai fi multe de spus, dar……..ne-am invatat sa suferim in tacere!

Daca ar aparea niste magazine, la care sa platim cu vocatie, am avea un trai de lux, dar cum vocatia si dedicarea pentru o munca nu este masurabila…..nu ne ramane decat sa luptam!

Acum ori niciodată!

Si daca vrei, iti si spun de ce suntem la momentul ”acum ori niciodata”.

# EU INDRAZNESC!

Ma adresez in egala masura parintilor, presedintelui tarii si guvernantilor:

Indraznesc sa continui greva pentru ca noi, ca dascali, suntem in primul rand modelatori de caractere, avem menirea, chiar obligatia, de a face EDUCATIE, de a dezvolta abilitati de viata, de a forma o cultura generala si abia la sfarsit o cultura de specialitate!

Ce modele am putea fi pentru copiii nostri daca ne-am multumi cu o mita de 2000 lei, in 5 iunie, daca am opri aceasta actiune, doar cu niste firimituri aruncate ca la caini de stimabilii nostri guvernanti sau pentru pumnul trimis in fata, prin adoptarea acelei OUG, cu care nu am fost de acord, noi, oamenii de rand, nu liderii nostri de la Bucuresti, asa cum sustin unii?

Elevii nostri nu ar avea de invatat decat ca este bine sa se multumeasca cu putin, ca degeaba incearca sa-si indeplineasca visele, ca este mai bine sa ne lasam in voia Guvernului si la mila statului!

Da, si eu si colegii mei INDRAZNIM sa stam drepti si sa dam dovada de verticalitate si sa aratam ca nu ne lasam ingenunchiati de tonuri imperative sau de strategii de razboi( OUG 42/25.05.2023).

Nu am ajuns in faza de dicatatura militara, sa facem drepti la comanda generalului Ciuca, inca suntem intr-o tara democratica, unde poporul ar trebui sa aiba ceva de spus.

Noi, cadrele didactice, nu dorim sa nu se incheie anul scolar, pentru ca ne iubim elevii si ne sunt dragi!

Nu noi suntem vinovati de aceste intarzieri!

Miscarile de protest sunt incepute din februarie 2023, chiar din decembrie, dar nimeni nu ne-a bagat in seama, nici macar in 10 mai 2023, cand am fost 15.000 de oameni in Bucuresti!

Nici greva de avertisment din 17 mai nu le-a spus nimic guvernantilor, iar dupa 3 zile de greva domniile lor s-au gandit sa ne ofere doar indreptarea greselilor lor, majorarea la nedidactic cu 7-8%, sa ajunga la aplicarea integrala a legii 153/2017!

A patra zi de greva ne-a adus OUG 42, prin care am fost atacati in mod direct( debutantii si tinerii) de a ni se taia vechimea in invatamant pe perioada suspendarii contractului de munca!

Dupa o saptamana de greva au incercat sa ne mituiasca! Da, asta a fost acea nemaipomenita oferta de 4000 lei, in transe, dar numai 2000 /1000 de lei erau si pentru urmatorii ani, cu justicarea a 70% din suma( cursuri, carti, etc). Cumva pentru nedidactic, care nu au nici minimul pe economie, se schimba in fiecare an modul de a da cu mopul sau stergerea prafului de li s-a recomandat sa isi plateasca cursuri de igiena?

Da, INDRAZNESC sa continui greva, nu pentru mine, care am ajuns la ultima treapta de salarizare si de aici pana la pensie nu imi mai creste salariul, ci pentru tinerii colegi, care nu au nici o motivatie sa intre in sistem.

Un strigat de disperare al unui umil profesor, care de-a lungul a 25 de ani, a aratat intelegere guvernantilor!”

MoBU – o scurtă radiografie a Târgului Internațional de Artă Contemporană de la București.

Prima ediție în date

Pentru prima oară în România spațiul cultural a fost ocupat în perioada 19-28 mai 2023 de MoBU2023 – Târgul Internațional de Artă Contemporană București, care reprezintă cea mai nouă platformă de artă contemporană din zona Europei Centrale și de Est.

Astfel, 22.000 de metri pătrați din hangarele Romaero Băneasa au fost transformați într-un pavilion expozițional nonconformist, inedit și singular, strecurat între aeronave-muzeu și aeronave operaționale. Publicul a fost provocat de lucrările a 200 de artiști din SUA, Austria, Italia, Germania, Țările de Jos, Marea Britanie, Siria, Republica Moldova și România care au expus împreună în galerii, spații artist run, ce au așezat Bucureștiul pe lista europeană a târgurilor de artă contemporană.

Peste 16.000 de vizitatori

Ce am remarcat? Au fost mulți vizitatori avizați, informați cu privire la mișcările artistice ale momentului, capabili să distingă, să aprecieze și să recompenseze munca și inspirația artiștilor mai mult sau mai puțin consacrați care au expus la MoBU. Foarte multe din lucrările expuse au atins nivelul de excepționalitate așteptat de la un asemenea târg, iar organizatorii au pus la punct un program care a cuprins tururi ghidate, conferințe pe teme de artă, experiențe imersive, concerte, proiecții video, dar și performance-uri live painting cum au fost cele ale Ioanei Cristodorescu, Atoma ori Natalia Romanciuc.

Ce s-a putut vedea?

Obie Platon, ce a debutat ca street artist, devenit artist contemporan cult în arealul artei românești contemporane a lansat albumul de autor ”Paintings” alături de lucrările sale deconstructive din standul galeriei Kulterra. Aceeași galerie reprezintă și alți artiști precum Misha Diaconu – îmblânzitoare de metal frust, ale cărei contese zvelte și mlădii, în total contrast cu materialul folosit, au dominat aria conferințelor MoBU. De asemenea, MihU a imersat în spațiul expozițional infanții săi care vin să devoaleze deopotrivă angoase, anxietăți, dar și tihnă, serenitate și să provoace spectatorii la introspecție.

A fost prezentă și ALIAJ, structură colaborativă între patru artist-run spaces active în București, ALERT studio, Atelier 030202, Diptych Art Space, ETAJ artist-run space.

Desigur, nu putem vorbi de MoBU fără a aminti de Felix Aftene, Francisc Chiuariu, Irina Dragomir, Eugen Ropotaru, Ioan Nemțoi – și ei expozanți în cadrul târgului internațional de artă de la București.

Daniel Spoerri și Noul Realism

Atracția principală a fost, fără doar și poate, retrospectiva Daniel Spoerri, MoBU aducând la București lucrări ale artistului reprezentative pentru întreaga carieră de peste 70 de ani a acestuia.

Trebuie să știi că Daniel Spoerri s-a născut la Galați, în 1930 și a emigrat în Elveția în 1942, împreună cu mama Lidya Spoerri și frații săi, urmare a uciderii tatălui său, evreu. A fost, pe rând, solist al Operei de Stat din Berna, regizor, scenograf, scriitor și artist vizual. Spoerri a fost unul dintre semnatarii manifestului Nouveau réalisme (Noul Realism), o mișcare avangardistă ce a debutat în 1960.

O temă majoră a operei de artă a lui Spoerri este mâncarea, el a numit acest demers „Eat Art”. Astfel, Spoerri cartografia resturile unui festin pe o masă, recreând ospățul pe o suprafață  verticală, multe din aceste lucrări fiind prezente în premieră la București, în cadrul MoBU.

Realitatea augmentată și AI ca formă de artă

Ce a mai adus nou MoBU este și expoziția internațională cu artă augmentată de Artivive ce recreează o realitate virtuală pornind de la opere de artă consacrate. Prezentarea și demonstrația a fost făcută ”pe viu”, în cadrul Conferințelor MoBU de Sergiu Ardelean, creator și cofondator Artivive. Pe scurt: cine a fost la Muzeul Albertina din Viena, cunoaște că, scanând tablourile cu Artvive, compoziția prinde viață pe ecranul telefonului mobil, devoalând o întreagă narațiune în imagini. Cu un cont pe Artivive, acum oricine poate deveni creator de realitate augmentată ori poate accesa lucrări ale altor creatori. Genial pentru o lume care este în mișcare și o nouă generație care apreciază interactivitatea.

Conferințele MoBU

Realitatea augmentată și inteligența artificială au fost și temele altor conferințe MoBU, unde, alături de Eliana Bogdan și Adrian Posteucă publicul a putut lua contact cu creația artistică și din perspectiva Metaversului.

Conferințele au cuprins și seria de trei paneluri moderate de Horea Avram, critic de artă, Președintele Asociației Internaționale a Criticilor de Artă România, împreună cu invitații săi Mihai Zgondoiu, Ilina Schileru, Cătălin Burcea, Bogdan Rața, Florin Ștefan;  discuții asupra storrytelling-ului în artă cu Radu CoolCat, Atoma și Misha Diaconu; dezbateri MoBU x ISCOADA cu Dănuț Bumbac și invitații săi ori concilierea artiștilor stradali cu arhitectura orașului, alături de Pisica Pătrată ș Robert Obert, pe de o parte, și arhitectul Cristi Ghițău, de cealaltă parte.

Prezenți în cadrul MoBu au fost și Vorbitorincii, alături de Diana Popescu și Radu Naum, în încercarea de a decripta arta contemporană și de a o ”traduce” pe înțelesul unui public obișnuit .

Finalul Târgului Internațional de Artă Contemporană MoBU a aparținut lui Pascal Bruckner, invitat special, alături de care cei prezenți au purtat o conversație despre percepția artei de către societatea de astăzi, despre corectitudine politică și artă, dar și despre mișcarea woke și demersurile acesteia de a îndepărta opere de artă, clasicizate, considerate în prezent ofensatoare pentru un anumit grup social, rasial, etc.

În așteptarea ediției a doua

Arta contemporană este despre percepții, sentimente și trăiri pe care un artist le poate sădi în sufletul, inima și mintea privitorului, iar MoBU, dincolo de scopul său declarat de târg de artă, a excelat în inițiativa de a împrieteni masele cu artiștii vizuali ai momentului, acest fapt fiind cel mai mare câștig al expoziției și motivul pentru care în 2024 vom aștepta ediția a doua fiecare dintre noi, fie că suntem artiști, colecționari, experți sau public obișnuit.

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!