copii

Țara fără hârtie igienică

Mă deranjează o situație zilele astea. Și-mi dă un sentiment de neputință. Pentru că nu știu cum să-i explic unui copil asta. 

Am tras cu urechea la câțiva puști aflați în pragul liceului. Împărțeau un suc la mall. ”Dacă intri acolo, faci sigur Ebola, două tipuri de cancer și o boală de piele.”  Vorbeau de toaleta din școala lor. ”Nu se poate intra acolo de miros,” spune un altul. ”Nu am avut niciodată hârtie igienică,” apare o concluzie. 

Mi-aduc aminte de fiu-meu care evită cât se poate toaleta din școală. E renovată, înțeleg, dar în mintea copilului s-a format, după ani, ideea că acesta este un loc de evitat. Deunăzi, doi părinți mi se plângeau că al lor nu se duce la toaleta școlii pentru că nu are niciodată hârtie igienică. Am scris pe Facebook și am cules mesaje. Nu numai hârtia igienică lipsește. Lipsește și apa și săpunul. Ca să nu spun de cazurile unde lipsește cu totul wc-ul. Nu ați uitat că în România, o copilă a murit căzută în haznaua din curtea școlii. 

Mai mult

Ce-am văzut la Târgul de Educație. Și cum înveți să zâmbești

Am fost zilele astea la târgul de educație World Fair Education. E o experiență importantă pentru noi, dar și pentru alții, mai ales dacă copiii noștri au prins gustul unor ieșiri în afară sau au experiențe de învățare în tabere internaționale. Și mai ales pentru cei care s-au decis că viitorul copiilor lor este în străinătate, fie la universitate, fie la liceu. 

Nu e nicio surpriză că sălile erau pline. România are o pătură de cetățeni bine conectată la ce se întâmplă în afară, are oameni cu bani, are oameni hotărâți și care știu să caute ce este mai bun pentru copiii lor. Iar a studia peste granițe, în diferite forme, a devenit din ce în ce mai accesibil. Ce am văzut și ce este important de știut. 

Mai mult

Oameni de care nu vorbește nimeni. Și o faptă bună

Uneori, viața este la un telefon distanță. Un telefon pe care o secretară îl poate da sau nu. Dintre toate lucrurile din lume, te-ai gândi vreodată că o secretară sau dispoziția ei este cea care poate face diferența? Un minut mai devreme sau unul mai târziu, cineva care intră pe ușă sau nu, un gând care poate veni sau nu. Toate astea duc la un telefon care îți arată că drumul tău este în altă parte.

Asta i s-a întâmplat lui Dragoș. Un telefon de la secretara DGASPC Huși i-a arătat cu 18 ani întârziere că este viață și pentru el. Că este și el important. Când a fost sunat, Dragoș Pleșuvu avea 18 ani, nu luase Bacalaureatul și lucra într-un bar din Huși, Zodiac. Întâmplător, am fost odată acolo. Ne-am întâlnit. Nu l-am reținut.  Poate era și un motiv.

Mai mult

Ce să mai faci cu copilul în oraș

Vă las aici o listă cu ce-am mai văzut în ultima vreme prin oraș, poate vreți să mai ieșiți și nu aveți idei. Trebuie să recunosc că mare parte dintre lucrurile de mai jos se întâmplă pentru că Vladimir a ajuns la o vârstă la care trebuie cumva desprins de tabletă. Trebuie să-i mai dai și alte gânduri și alte percepții, să-i mai arăți și altceva. 

Așa că băgăm ceva cultură pe repede înainte, pentru că ne-am lămurit demult că meciurile sunt niște chinuri pentru copilul meu. De la handbal  la fotbal, de la tenis la baschet, se plictisește. Iar singura dată când am fost la F1 a dormit. Deci ce-am văzut:

Mai mult

Care ai 35 plus, vezi dacă înțelegi asta!

Vladimir m-a rugat să merg cu el la Comic Con ca să-l văd cum joacă unul dintre jocurile lui preferate. Am mai fost Comic Con, dar în calitate de portofel ambulant. Adică îl însoțeam pe acolo ca să-și cumpere ce-și dorește. De data asta am avut însă mult timp la dispozție de unul singur. 

Vladimir și prietenii lui s-au așezat la coadă și apoi la joacă. A durat destul ca eu și un alt tată să dăm vreo 3-4 tururi de târg. În general, mă prin repede care e treaba. Am înțeles de ce un poster A4 este 10 lei, de ce o chestie de pus la gât e vreo 30, de ce o mască cu o carte la pachet este 130. Am înțeles și care e partea cu fotografiile, actorii și personajele de film. Am înțeles și fetele pe jumătate dezbrăcate, dar îmbrăcate ca eroine. 

Mai mult

O lecție civică pentru fiul meu

Deunăzi a trebuit să înnoiesc pașaportul meu și cel al copilului. Am mers la Plaza Mall, că acolo s-a deschis un birou  și nici prin cap nu mi-a trecut că urmează să-i explic România reală lui fiu-miu. Mai ales c-am plătit taxa în 10 minute, iar Alina tot mă suna de la ghișeu că să vin că merge foarte repede. 

Ceea ce era și adevărat. Că eu am reușit să depun cererea în maximum zece minute Chiar voiam să scriu un text pe Facebook în care să felicit statul român pentru viteză. 

Mai mult

Aș tunde un profesor. În public

Am citit cu atenție povestea de la Ploiești despre profesoara care a tăiat câte o șuviță din părul elevilor ce nu se supuneau regulilor interne. Am citit cu atenție și explicațiile sale și m-am bucurat să văd că este o persoană echilibrată care simte nevoia de a avea reguli în comunitate. 

Magda Vasile a spus în Adevărul câteva lucruri corecte „Sunt profesor serios care încearcă să-i determine pe elevi să-şi găsească un drum, o ţinută care să-i facă să se descurce când vor ieşi din băncile şcolii. Consider că elevii noştri au egalitate de şanse şi atunci încerc să construiesc în ei un simţ civic. Relativ la ce s-a întâmplat vinerea trecută, pot să spun că, în cadrul orei de dirigenţie, în mod repetat, le-am explicat ce trebuie să facă. Elevii vin la şcoală cu un fel de moţ gen samurai în vârful capului, iar când îşi dau acel moţ jos sunt în permanenţă preocupaţi să-şi aşeze freza, să fie într-o formă anume, să aibă un look, nemaifiind atenţi la ceea ce se întâmplă în clasă.”

Mai mult

Școala care te învață să desfaci banana

Pozele cu copiii de la Cluj, care mimau sexul oral, au fost șterse de pe Facebook. Cineva și-a dat seamă că urmează o mică furtună. Pozele, aproape 20, înfățișau mai multe cupluri la balul bobocilor, în care fetele îngenuncheau în fața unor băieți și mâncau o banană dintre picioarele lor.

Dar fotografiile nu vor dispărea niciodată pentru că sunt în ziare deja. Pentru că sunt pe diverse site-uri și pentru că multă lume le-a salvat. Și astea sunt doar câteva din pozele făcute acolo, căci de față au fost sute de persoane. Așa că este timpul să vorbim despre tot ce nu este în regulă.

Nu este în regulă ca un bal întreg să fie organizat fără adulți și lucrurile să scape de sub control. Cineva trebuie să fie responsabil. Nu e firesc ca un club să poată fi închiriat doar de copii. Profesorii au responsabilități și în afara școlii. Iar dacă profesorii au fost excluși, ce părinți și-au asumat responsabilitatea organizării? Și de au făcut asta?

Mai mult

Tudor, chiar nu contează cât de lung ai părul

Nu am vrut să scriu mult despre povestea lui Tudor Helgiu, dat afară de la ore pentru că nu e tuns. Povestea lui m-a umplut de lehamite. Ce drac de școală o mai fi și aia în care, la 25 de ani de când eram eu la liceu, tot te mai caută să vii cu ”tac-tu tuns”?  Prostia asta este atât de mare, jignitoare și tembelă pentru noi ca societate, încât nu-ți mai vine să spui nimic. Și apoi mi-am adus aminte. 

În clasa a X-a am sărutat o fată în curtea școlii. Țin minte și acum că eram pe un trunchi de copac tăiat, undeva sub ferestrele cantinei. Sărutul s-a dorit a fi fără martori, dar a existat unul. Profesorul de chimie Badiu, un zbir, renumit pentru duritate, materie încâlcită și situații absurde. 

Mai mult

Avem nevoie de o ”școală pentru părinți”

Știrea este aici. E foarte simplă. Un tată a bătut un profesor al copilului său de l-a băgat în spital. L-a provocat la o luptă corp la corp în fața școlii și i-a rupt umărul. Tot el a chemat salvarea și l-a însoțit la doctor. 

Profesorul nu este chiar un nevinovat. Nu i s-a întâmplat din senin. El este acuzat că i-a bătut pe copii repetat. Este acuzat de violență și comportament agresiv cu copiii. Împotriva sa au fost depuse mai multe plângeri atât la școală cât și la Inspectorat, dar nimeni nu a luat vreo măsură. Repet, nici măcar o anchetă, deși plângerile au existat. 

Mai mult