Mihai Barbu: Vând kilometri

“Ce carte e aia albastră de acolo?”, mă întreabă tata.” E a unui băiat care s-a dus cu motocicleta până în Mongolia”.” Băiat isteț!, îmi spune, dar a avut oleacă de nebuneală la cap”. Îmi vine să râd. Că și Mihai Barbu spune asta printre rânduri  Am avut  așa un sentiment de bine citind cartea asta. Mihai Barbu călătorește pentru mine parcă, împlinind toate visele de aventură ale copilăriei.

Sunt 26 de mii de kilometri, 13 țări – mai toate fiind în felul lor un capăt de lume – și o mulțime de oameni, fiecare cu o poveste în traistă. A, și să nu uit, sute de fotografii extraordinare, dar absolut extraordinare, care transformă cartea asta într-o minune.

Ca să ajungi în Mongolia după rețeta lui Mihai trebuie, pe lângă nebunie, un fizic de fier, ca să treci peste 300 de kilometri în fiecare zi, stăpânind o motocicletă încărcată la refuz.” Mai am o motocicletă la mine”, râde Mihai la un moment dat. Apropo , să nu vă închipuiți că se merge 300 de kilometri pe asfalt. Nuuuu…  Mongolia, Tadjikistan, Uzbekistan nu au asfalt peste tot, ci pe ici pe colo, prin locurile esențiale. Șmecheria e însă să nu treci pe unde trece toată lumea. O observație doar. Aflu de la Mihai că, până și rușii, care pentru noi sunt fel de dramă națională, au avut nebuneasca idee să scoată drumurile naționale în afara localităților. Ca să mergi întins, nu târându-te cu 50 km/h prin toate satele, ca pe la noi.

Apoi, îți mai trebuie un ficat înțelegător. Manifestarea prieteniei în Rusia trece de multe ori prin vodcă. Și, Doamne, cum mai trece! Și îți mai trebuiesc  40 de prieteni care să-ți dea câte 50 de euro pentru călătorie. Plus o motocicletă fabricată de un cetățean german, care să se strice doar în fața unor meșteri pricepuți.

[citat]Răsplată pentru toată nebunia asta sunt câteva zeci de minuni, pe care altfel nu ai cum să le vezi. De la bisericile Kievului, la peisajele Mongoliei, la stepele rusești și fosta Mare Aral.[/citat] Puneți alături minunile Samarakandului, covoarele de Buhara sau porțiuni din Drumul Mătăsii și o să vedeți că sufletul ți se luminează doar citind, darămite văzându-le în fotografii. Până la urmă, despre asta e călătoria asta. Despre căutarea sufletului și punerea sa în fața tuturor, în speranța că altele se vor alătura.

Căci Mihai Barbu nu e niciun mare scriitor, niciun mare motociclist, dar e un om cu un munte de suflet. Și asta se vede prin cei pe care-i întâlnește. Cum altfel să-ți explici zecile de zâmbete, de găzduiri și de oameni care-I sar în ajutor. Rândurile astea mi-au întărit ideea că de oriunde ar fi, oamenii își doresc aceleași lucruri simple: pace, liniște, siguranță pentru copii și prieteni cu care să le împărtășească.

Și mai e ceva. Ca în orice țară estică, rândurile de mai sus se aplică rareori cetățeanului cu uniformă. De la polițiștii ruși care au încercat să-l jefuiască, până la birocrații tadjici care au stat să-l șpăguiască, Mihai, i-a portretizat pe toți. Nu uită totuși să spună că fiecare s-a purtat după suflet.

[citat nume=”Mihai Barbu” descriere=”călător”]Trebuie să ai răbdare, să oprești des, să cunoști  oamenii, să faci cu mâna, să te lași depășit, să zâmbești mult, să nu te grăbești, să vezi, să simți, să te uiți înapoi, să ai încredere, să știi, să afli, să nu-ți fie rușine să plângi, să nu încetezi să te minunezi, și mai presus de toate să iubești.[/citat] 

Nu știu care este prețul cărții acesteia. E scumpă, după condițiile grafice, dar merită. E plină de minuni. Dacă nu sunt bani, nu-i bai, găsiți totul pe mongolia.ro. Dar mai bine,a luați-vă cartea. E o formă de răsplată.

Mihai, dacă mai pleci, caută-mă!  Am să cumpăr niște kilometri. Toți cei pe care mi-aș dori a-i face, dar nu am curaj.

 

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

3 comentarii la Mihai Barbu: Vând kilometri

  1. gabi spune:

    Foarte interesant.

    O s-o citesc si eu.

  2. marius spune:

    Am citit Mongolia.ro de cateva ori. Am cumparat cartea si am daruit- o unui prieten. Apoi am cumparat- o iar. Doar pt mine. Doar a mea. Este minunată. Cumpărati_o. Aşa cum spune dl. Striblea. Pt Mihai. Care poate într_o zi va pleca din nou în locul nostru într_o călătorie.si prin cuvintele lui minunate vom însoti si noi, ăştia fricosi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *