Cum m-am băgat în ciorba lui Tatulici. La propriu

Dați timpul cu mai bine de 100 de ani înapoi. Și imaginați-vă că în orașul Corabia, cel uitat de lume azi, sunt 12 cazinouri. 12. Nici mai mult, nici mai puțin. Trenul care oprea în gară lăsa zilnic două lăzi de caviar și două cutii cu reviste din străinătățuri. Bogăția cădea pe oraș, iar la marginea sa înflorea o mahala în care 1000 de docheri își aranjau viața.

Prosperitatea asta avea un singur motiv. Imediat după Independență, boierii olteni nu mai plătesc bir la turci. Le rămâne tot grâul, iar averea li se urcă la cer. Îi cer Regelui să le facă port, iar grânele plecau toate în vestul Europei. Așa bogăție nu văzuse România niciodată.

Pe la miezul nopții, boierii, sătui de cazino, dădeau fuga în port unde descoperiseră la docheri ”ciorba de nimicuri”. Asta se făcea din resturile de la porc și vită. Carnea se ducea în casele înstărite, iar ce rămânea de la boieri se punea în cazanul docherilor. Cap, limbă, urechi, șorici, toate în amestec făceau o ciorbă genială. 

Iar Mihai Tatulici spune că este cea mai bună ciorbă din România. De-o fi așa doar el și invitații săi știu. Dar, de azi, puteți face și voi pentru că i-a trecut rețeta, recuperată în anii 90, în cartea sa despre ”Borșuri și ciorbe. Toate borșurile și ciorbele de 100 de ani. 124 de rețete cu 400 de variante.”

Ce găsiți în cartea asta este o minune culinară, greu de închipuit. Avem borșuri de sarmale, de ardei umpluți, de raci, de pește, de fragi, de varză albă, de fasole, de albitură, de dovlecei, de cartofi, de salată, de roșii. Este incredibil ce risipă de imaginație a pus nația asta în borșuri și ciorbă.

Mihai Tatulici este convins că acesta este de fapt tezaurul României, cel gastronomic. Și că țăranul român a făcut o chestiune unică, egală cu măiestria italiană în materie de paste. Românii au îmbinat până la artă carnea și legumele în fierturi, transformându-le într-o parte din ființa lor. 

Ce mi se pare simpatic la cartea asta este că Mihai Tatulici recuperează și povestea rețetelor și că înșiră istorii și povești de prin toată România. Căci, nu-i așa, de câte ori te pui la o masă undeva, apare și o farfurie de ciorbă. Așa că nu e doar o carte de rețete. E o carte de istorie. Scrisă dulce-acrișor ca pentru o ciorbă de burtă bună. O istorie a românilor pe care o simți în fiecare zi, dar până acum n-ai bănuit-o.

Bonus: cartea are și un top. Iar cea mai bună ciorbă este trecută cea de găină, ”zama moldovenească”, aia de mi-o făcea mama toată copilăria. Chiar așa e! Cea mai bună.

Vă las mai jos interviul cu Mihai Tatulici de la Digi FM în care o să auziți și manifestul său anti-șaorma.

 

 

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *