Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Zhu Rong Fu și discipolii săi.

În mitologia chineză Zhu Rong este zeul focului. Nu știu dacă e o întâmplare că maestrul poartă numele ăsta dar e cert că dacă pune mâna pe tine simți că-ți iese foc din spinare. La noi e cunoscut pentru tratmentul cu ace pe care îl face de 20 de ani în zona Obor. În fapt, omul e celebru pentru că e un mare luptător de wu-shu una din artelele marțiale chineze, discipol al unui maestru legendar Wang Ziping.  De-a lungul anilor a fost campion la suliță și lanț.

În România s-a stabilit că era un pic mai bine decât în China. Acolo era angajat într-un cabinet de acupunctură, aici are propria afacere. Dacă-l întrebi unde-i mai bine, în România sau în China, o să-ți spună că viața sa e aici. Negreșit că i-ar fi plăcut și în America. Unul din prietenii săi e instructorul lui Jet Li, iar la rangul său în artele marțiale, cu siguranță că Hollywood-ul l-ar fi primit cu brațele deschise. Mai mult

Băgați un leu aici

Am auzit una foarte bună: „Azi la CEC un leu depui/mâine el va face pui. Pentru familia Băsescu”. Oricat de surprinzator v-ar părea, totuși nu asta e principalul subiect la care ar trebui sa ne uitam zilele astea. Sunt altele mult mai importante

Victoria noastră de la RomâniaTV

Ne-or fi bătut grecii la fotbal, dar pentru noi a fost o seară foarte mișto. S-a adunat parcă toată redacția, fiecare vrând să dea o mână de ajutor. A rezultat o transmisie impecabilă, fără probleme. Dar cu mari emoții în spate, pe care le-am trecut cu bine. Vă las să vă bucurați de aceste imagini, cum ne-am bucurat și noi. Mai mult

Cazul Călărași

De ce nu e bine sa anchetam procurorii in Parlament si de ce Traian Basescu nu trebuie sa se enerveze cand intrebam de afacerile familiei sale. In fond, 1,3 milioane de euro sunt multi intr-o tara saracita.

5 ore minunate în Cadrilater

[wptouch target=”mobile”]

[/wptouch][wptouch target=”non-mobile”] [/wptouch]

Mamă, ce curaj am să scriu despre asta

Despre cartea asta s-au scris alte cărți și s-au dat doctorate. Iar eu o citesc și scriu despre ea ca despre o poveste. O să mă ciufulească rău niște mari critici. Dar mă gândesc doar că de-a lungul timpului am pierdut o grămadă din cărțile mari. Din lipsă de timp, din ideea că a apărut ceva nou, că pe ăștia bătrâni poți să-i recuperezi, n-am citit-o la vremea ei… Argumente se pot găsi. Ce pot spune e că, odată ce ai început-o, nu te mai poți lăsa. Povestea e fabuloasă, personajele excelent gândite, iar fresca e detaliată. [citat nume=”Ion Popescu” descriere=”Cel mai tare orator”] E o poveste despre cum trăiau oamenii bogați acum 200 de ani. Și trăiau bine, fără rețele de comunicare și televizor.[/citat] Aveau o grămadă de timp pentru ei, pentru discuțiile lor și pentru a se uita mai atent la oameni.

Mai mult

Nu e bucătar. E om de televiziune

În Crud, Bourdain scrie la un moment dat despre televiziunea în care lucra, Food Network: La fiecare prostire a programelor, ratingurile au crescut direct proporțional. A urmat apoi epurarea tuturor chef-ilor care construiseră rețeaua. Aproape toți cei care săvârșiseră păcatul profesionalismului au fost fie alungați, fie exilați, ca vechii bolșevici, percepuți a fi întru-totul de prisos adevăratei afaceri (…)[citat nume=”Anthony Bourdain” descriere=”Crud”] Orice imitație evidentă și de prost-gust pe care au trântit-o pe micile ecrane înregistra o creștere fulminantă a ratingurilor dar și o audiență crescută.[/citat]

Bourdain nu e cel mai bun bucătar, după cum spune singur, dar la industria televiziunii și comunicării chiar se pricepe. Așa că remarcile sale sunt absolut interesante pentru cei care lucrează în media pentru a vedea cum le arată viitorul. Noi nu suntem acolo, dar am făcut pași sănătoși, ireversibil din punctul meu de vedere.

Mai mult

Ţară debilă, idei puţine

Întâi a venit dl. Băsescu. Jovial și cu zâmbetul până la urechi ne-a anunțat: „Aici sunt banii dumneavoastră!” Era prima încercare majoră în materie de taxe noi pe care o vedeam. Țara s-a umplut de panouri  în care am fost avertizați că se lucrează în folosul nostru. Vorba a intrat în folclor, ajutată și de cântecul celor de la Taxi, care le-a căzut pe suflet românilor.

Era o vreme de sărăcie mare și, încă, de vise ale poporului  față de politicieni. Cine dracu’ era atent atunci la licitații, conflicte de interese, la șpăgile trase de politicieni și para-ndărătul practicat pe la contractele astea. Plus că Băsescu era simpatic și părea de încredere. Parcă altfel plătești unuia care îți ia banii cu zâmbetul pe buze.  Și parcă făcea și sens: dacă vrei să ai drumuri bune, plătești ceva în plus. De pe seama lui au rămas câteva drumuri bune și nicio autostradă. Mai ales ideea că nu ne trebuie autostrăzi.

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!