Cum ne batem joc de noi și memoria noastră

Am petrecut sfârșitul de săptămână într-un capăt de Românie, într-o zonă unde mergi doar dacă ai neamuri sau vreo nevoie nedeslușită. Am trecut pe un drum care leagă de civilizația Iașiului câteva comune din lunca Prutului și sfârșește la Săveni, în Botoșani. Oraș de frontieră, fost mare târg agricol, acum căzut în ruină și nepăsare. Drumul trece la un moment dat prin Ștefănești, comună devenită oraș undeva la vreo 40 de kilometri de Botoșani. Localitatea e cunoscută mai ales pentru uriașul baraj de pe Prut, aflat în apropierea sa.

Memoria copilăriei mi-a spus că pe acolo, pe undeva prin Ștefănești, trebuie să fie casa nașterii lui Ștefan Luchian, senzaționalul pictor de la a cărui moarte se fac în curând 100 de ani. Am căutat și am găsit casa. Iat-o:

Primul sentiment a fost de neîncredere. ”Nu e asta, sigur nu e asta. Am greșit drumul.”  A trecut însă pe acolo un tânăr în tricou roșu și mi-a spus : ”Asta e, dom’le, au stricat-o țiganii!” . Repede a găsit comunitatea autorii. Mizeria înconjura nu numai casa, ci și parcul care altădată pare să fi fost un loc important al comunității. Doar o reproducere pe hârtie  a rezistat stingheră pe un perete.

Știu că într-o localitate de la țară sunt multe de rezolvat. Că ai o mie de probleme mai mari decât o vechitură de casă. Dar demnitatea, respectul de sine și apartenența nu costă nimic. Cât de greu e să găsești o mână de var și doi gospodari să repare o casă? Să bați pe la porțile Consiliului Județean, ale Guvernului sau ale Uniunii Europene și să le spui: vreau și eu două sute de mii de euro, să repar o casă. Bine că pe site-ul primăriei te mândrești cu el.

O casă unde să duci copiii din sat să vadă câteva minuni? Să oprești doi rătăciți pe drum să vadă o părticică de istorie? Când ai o mărgică, așa mică, să te pună pe harta lumii și tu să o dai deoparte, îți meriți soarta: nu ești la capătul lumii că aște te-a pus geografia! Ești la capătul lumii pentru că așa ai ales tu să-ți respecți memoria.

Altminteri, văd că omul sfințește locul. La Botoșani, există o casă muzeală Ștefan Luchian. N-am înțeles exact de ce acolo, dar e bine că există. Iar dacă vreți 5 minute de minuni, aruncați un ochi pe picturile lui Luchian. Noroc că internetul ne-a făcut sat global.

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *