casa

Cum ne batem joc de noi și memoria noastră

Am petrecut sfârșitul de săptămână într-un capăt de Românie, într-o zonă unde mergi doar dacă ai neamuri sau vreo nevoie nedeslușită. Am trecut pe un drum care leagă de civilizația Iașiului câteva comune din lunca Prutului și sfârșește la Săveni, în Botoșani. Oraș de frontieră, fost mare târg agricol, acum căzut în ruină și nepăsare. Drumul trece la un moment dat prin Ștefănești, comună devenită oraș undeva la vreo 40 de kilometri de Botoșani. Localitatea e cunoscută mai ales pentru uriașul baraj de pe Prut, aflat în apropierea sa.

Memoria copilăriei mi-a spus că pe acolo, pe undeva prin Ștefănești, trebuie să fie casa nașterii lui Ștefan Luchian, senzaționalul pictor de la a cărui moarte se fac în curând 100 de ani. Am căutat și am găsit casa. Iat-o:

Mai mult

Casă, caut suflete

Ne știm de câțiva ani. Ne întâlnim cam la două-trei săptămâni, fără să ne spunem ce mai facem. Și de fiecare dată mă uit cu tristețe cum se pierde. Ar fi putut fi a mea, dar atunci am avut drumuri diferite. Este însă ceva aparte în această casă. O mână de gospodar cu suflet ar face-o acasă. Deocamdată doar berzele și-au găsit casa aici.

  Mai mult

Cea mai tare casă din România

Nu e în centrul Bucureștiului. Nici la marginea sa, în vreo suburbie de milionari. Nu a strâns cei mai buni arhitecți sau peisagiști. Și nici n-a fost nevoie de milioane să o faci. A fost nevoie doar de răbdare, simplitate și un pic de har. Și un proprietar care să nu-și dorească foarte multe. Dar care a primit un dar făurit în mii de ani. Căci e singura casă din România care are o cascadă în grădină.


Mai mult