Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Cristian Presură: „Clasa politică de la noi este tot în ’98. Rezolvă problemele cu trompeta”

Cristian Presură este fizician, cercetător, dar și inginer. Tocmai mi-a spus că are două facultăți. Nu a intrat de prima dată la fizică pentru că în liceu un profesor i-a stricat pasiunea. „așa c-am făcut întâi electrotehnica”. Acest cumul de date l-a dus însă la Phillips, compania la care lucrează acum.

Dar de fapt, darul lui Cristian Presură este altul. Sau mai zis harul său. Cristian presură este pedagog, un om care știe să transforme știința brută în ceva pe care și eu o pot înțelege.

„De ce nu mi-a plăcut mie fizica, Cristian? Ce nu am înțeles eu din optică?” „Răspunsul este simplu, Cătălin” mi-a spus. „Ți s-a predat pe scurt și complicat. Eu am făcut un experiment. Am încercat să fac explicabilă și pe înțelesul copiilor prima pagină dintr-un manual de liceu. O pagină mi-a luat șapte alte pagini de explicații. Dar să știi că materia este stufoasă nu numai la noi, ci și în Olanda.”

Vă propun, așadar un interviu despre lumea noastră în comparație cu lumea olandeză. Învăț cum fac meditații copiii olandezi, cum abordează pandemia societatea lor și mai ales cum ne-am schimbat noi. „Nu prea, să știi. Lumea politică parcă este tot în 1998. Rezolvă problemele cu trompeta.”

Și câteva recomandări

Aici este canalul de Youtube al lui Cristian Presură

Și aici demontarea unui fake-news menit să-i facă rău lui Cristian Presură

Aici am scris despre un lucru care mi-a plăcut în școala din afară

Marea tăcere prezidențială revine

În săptămânile următoare, Parlamentul va audia un număr de 26 de ambasadori propuși de președinție pentru noile posturi. E o mișcare mare în diplomația românească și absolut firească în orice democrație. Din când în când, administrațiile schimbă ambasadorii din rațiuni politice, administrative de performanță. Există și o durată estimativă a mandatului, patru ani, dar lucrurile sunt mai flexibile.

Dacă te uiți pe listă, vei constata că majoritatea celor propuși sunt profesioniști cu grade înalte în diplomația românească. Fiind un sistem relativ închis nu știm performanța reală a acestor oameni, dar o putem evalua pe baza unor factori cheie în relația statelor.

Aici este o prezentare a tuturor ambasadorilor

Ce ar trebui să știm?

Evident, însă, că mutările cele mai vizibile sunt legate de vedetele din lista de nume. George Maior pleacă din Statele Unite și merge în Iordania. Dacă te uiți la trecutul domnului Maior nu e o mișcare nepotrivită. Om cu experiență de servicii secrete, el merge într-o țară foarte complicată din punct de vedere geo-politic. Emil Hurezeanu cu experiența sa germană merge în Austria. Firesc ai spune, deși Austria are particularitățile ei. Este o țară placă turnantă unde se întâlnesc finanțe și idei din Estul sălbatic, Orient și vestul civilizat și cu totul alte provocări decât Germania.

Numirea cea mai interesantă este în Statele Unite. Și care are nevoie de explicații. Este vorba de o numire politică, nu profesională. Președintele trimite acolo cel mai important sfătuitor al său, Andrei Muraru. Este un om tânăr, energic, cu un trecut de istoric și administrație și cel care a decis de-a lungul timpului multe din aceste numiri.

În afară de calitatea sa politică și încrederea deplină pe care i-o acordă președintele, domnul Muraru nu are însă un trecut care să justifice această demnitate. I s-a oferit cea mai înaltă poziție din diplomația românească și desigur partenerii noștri vor observa că România a trimis cel mai important funcționar al administrației prezidențiale la Washington. Asta are valoare politică, dar poate să și livreze?

Dar de fapt ce vrem?

Care sunt prioritățile României în raport cu Statele Unite? Trei la număr: securitate geo-politică, investiții și ridicarea vizelor. Ne-a reușit doar prima și asta doar prin eforturi financiare uriașe. Adică, pe șleau, am cumpărat arme de la americani de s-au golit cuferele. În schimb stăm sub umbrela lor politică.

În rest, celelalte obiective au fost ratate cu brio de România. Și de ambasadorii săi care aveau o greutate mai mare decât a domnului Muraru. Dar poate el va reuși, deși acesta nu este un efort individual.

În fine, mai e o chestiune. Ce justifică aceste numiri? Ce ar trebui să știe publicul despre aceste alegeri? După cum vedeți, nimic. Asta pentru că domnul președinte nu dă interviuri niciodată. Ultimul l-a dat în 2017. De ce ar trebui să știe și unii ca noi ce mandat are domnul Muraru la Washington sau alții în zonele lor. Ce obiective li s-au fixat și cum le este evaluată performanța? Nu că m-aș aștepta la niște răspunsuri relevante, dar măcar să spălăm obrazul. Dar despre mandatele anterioare ce ar fi de spus? La fel, nimic. Tovarășii știu mai bine.

Aici este un interviu cu Andrei Muraru despre torționarul Vișinescu

Am mai scris despre tăceri aici

17 Martie 2021. Orașele noastre după pandemie

Știrile zilei au o opinie despre viitorul nostru împreună, la oraș. Altfel, Mozzarella a dat lovitura în ultimele luni. Plus nenorocirea din Mozambic, dar și haine care luptă împotriva încălzirii globale. Bonus, o piesă nouă.

Știri despre coronavirus

Premierul thailandez nu are o problemă cu Astrazeneca

Mozzarella s-a simțit bine în pandemie

Orașele noastre după pandemie

Un pic de politică

Papa și susținerea pentru comunitatea LGBTQ

Nenorocirea din Mozambic

În alte știri

Hainele care luptă cu încălzirea globală

Poluarea fonică îți afectează inima

Un fruct care trebuie mâncat la timp

Muzica de azi

Știrea din România

Reportaj la Onești după crimă

De ce am spus că filmul Colectiv este minunat

Marți dimineață, în Deșteptarea, Cătălin Tolontan a vorbit despre filmul Colectiv în care ”joacă”. Filmul este nominalizat la Oscar, de două ori, iar Tolo spune că este un film al speranței. Vlad Petreanu a spus că nici vorbă de așa ceva, că nu poate fi decât un film care arată modul în care România nu funcționează.

Intervenția întreagă o găsiți la acest link. Merită ascultată.

Eu aici sunt de partea lui Tolo. Cred că e un film al speranței. Cred că e un film care arată o țară mai aproape de normalitate decât credem. O țară zguduită de tragedii și de neputință, dar o țară care se luptă. O țară care are speranță de viață.

Este un film care-ți arată că în România se pun întrebări, că se pot deschide uși, că nu toți oamenii sunt otova. Și că ne pictează așa cum suntem cu bune și rele. Da, spitalele țării nu funcționează, dar oamenii nu au uitat ce este rău sau bine. Da, politicienii nu sunt perfecți, dar au încă niște răspunsuri.

De ce este minunat?

Cu o zi înainte de această discuție, am vorbit la radio despre nominalizare. Și am spus la un moment dat că filmul Colectiv este minunat. Și apoi am început să dau în bâlbâială pentru ce-am zis. Mi-a trecut prin cap că o să mă judece lumea c-am folosit cuvântul minunat. Căci cum ar putea să fie minunat un film izvorât dintr-o așa tragedie? Și aproape mi-am luat cuvintele înapoi.

Dar îmi dau seama că de fapt despre asta e vorba. Este un film minunat când te gândești la modul în care este făcut, la mesajul său și la scopul pe care vrea să-l atingă. Adică realizatorul reușește prin arta sa să te facă să vibrezi. Nu doar canalizează o emoție, ci îi dă și un sens. Și de asta, arta sa este minunată. Și de asta este și acolo între marile filme ale lumii, în acest an. Nu pentru că noi am trăit o dramă, ci pentru că Nanau a știut să o cuprindă cel mai bine în o sută de minute. Și să o facă să te urmărești cu sufletul la gură, deși deznodământul său este cunoscut.

Căci acesta nu este un film de propagandă, cum zic unii gândindu-se la Voiculescu sau la Tolo. Este un film care-ți arată trăirile unei societăți în fața unei tragedii. Și modul în care încearcă să se apere, să progreze și să se salveze. Și poate modul în care poate să ofere un pic de alinare celor aflați în necaz.

Filmul e găsește HBOGO și aici este trailerul

Iar aici este interviul meu Alexander Nanau, regizorul filmului

Mircea Bravo și Cristian Ilișuan: „Pandemia ne-a arătat cine suntem, la puterea a treia”

Când l-am sunat pe Mircea Bravo, a acceptat imediat să vină la Interviul de Zece. M-a sunat după o zi înapoi și mi-a spus un lucru la care nu mă așteptam. „Știi că suntem doi?” „Cum adică doi?” „În proiectul ăsta, Mircea Bravo, suntem doi.”

Așa l-am cunoscut pe Cristian Ilișuan, regizor, scenarist și omul care se află în spatele celor mai multe dintre clipurile Mircea Bravo. Cristian este cel care l-a creat pe Mircea aș cum este astăzi, l-a șlefuit ca actor și care, împreună cu o echipă mai largă, pregătește toate materialele pe care le vedeți.

„Noi credem că este timpul ca România să-l cunoască pe Cristi pentru că o mare parte din succes i se datorează. „

Cum se construiește succesul?

L-am întrebat pe Cristian Ilișuan, printre altele, dacă nu-l deranjează celebritatea pe care Mircea o are și faptul că el este omul din umbră. „Cum ar fi așa ceva? Succesul lui este succesul meu.”

În acest interviu o să aflați cum se construiește un astfel de proiect, dar și ce cred doi oameni de 30 de ani despre noua Românie. „Sigur că ne doare că marile proiecte în România nu avansează. Sigur că ne dorim să vedem și noi un spital, o autostradă. Și să nu mai face, de la aeroport din București până unde avem treabă mai mult decât am făcut cu avionul de la Cluj.”

„Umorul nostru nu este politic”, îmi spune Mircea. „Eu îl consider civic, pentru că a îndemna să mergi la vot este un lucru benefic tuturor.” Și, da, o să aflați și cum a inventat-o Cristian pe Bunica lui Mircea Bravo. Este un interviu despre o Românie, aș cum ar trebui să fie.

Și, da, au și umor spontan. Căutați replica lui Cristi la întrebarea „Cum treceți de perioada asta de pandemie?”

Alte recomandări bune

Nu uitați că în orice moment puteți asculta podcastul Vorbitorincii, pe care-l realizez alături de Radu Paraschivescu. Mai jos este episodul al treilea.

Iar aici este un interviu cu un al comic celebru la noi, Costel. Și mi-a plăcut tare mult.

Iar aici este discursul lui Mircea Bravo la Tedx

”Da, pacienții se leagă de pat, în România”

Procurorii din Sibiu au deschis un dosar pentru omor după dezvăluirile din ziarul Turnul Sfatului. Acolo merge și un control al ministrului sănătății.

Pentru cine știe articolul, el se află în întregime aici.

Iar aici este un fragment semnificativ

”Era o doamnă care intrase cu o zi înainte. Oxigen ușor, iar mâine când am mers la lucru, de la opt, într-una țipa, într-una. Era 9 jumate, nu puteam să intru, trebuia să se facă ora 11. La un moment dat nu mai aveam răbdare, am vrut să intru, la fără 10 eram deja îmbrăcat să intru. Salonul 1, patul 1, femeia era legată de mâini și de picioare. Buni, ce faci? ”Lasă-mă în pace, nu am încredere în tine„, m-a repezit. ”Buni, eu sunt, am vorbit și ieri”, i-am zis. ”A, tu ești… M-au legat, dă-mi te rog puțină apă”. ”Dar tu, buni, nu ți-a da nimeni apă până acum?” ”Nu mi-a dat nimeni că m-au legat”.

Asistent medical în Turnul Sfatului

După ce furia și emoția trec, o să vedem și dincolo de ele. L-am ascultat aseară pe un medic anestezist la Digi 24 spunând că în anumite condiții și cu anumite limitări unele proceduri descrise sunt corecte. Sau că există interpretări greșite ale unor situații de acolo. În continuare mi-e greu să cred că sunt oameni în medicină care vor să facă rău deliberat. Cred însă alte lucruri.

Câtă empatie și grijă avem în spitalele noastre?

Ca fiecare dintre noi, am întâmplări bune și rele în spitalele din România. Cunosc oameni care au întâmplări bune și rele. Dacă e un lucru care lipsește în spitalele din România atunci acela este empatia. Dragostea, grija și respectul reciproc pe care ni-l purtăm unul altuia. Dar care în multe cazuri începe să apară.

I-am invitat pe ascultătorii România în Direct la o discuție despre empatie și grijă în spitalele din România. Și am primit, în schimb, relatări despre pacienți legați de pat. Și de la medici și asistente, dar și de la pacienți. Două viziuni despărțite de o lume și de grijă. Și o lume în care nu se stă de vorbă. Vă invit să le ascultați mai jos și să trageți voi concluziile.

Mărturiile

Prima pe care o s-o auziți este Paula, fizioterapeută care lucrează în secție ATI Covid la București. Legarea se practică în rândul pacienților agitați, cu probleme neurologice care sunt intubați sau perfuzați. Ea spune că un pacient ajunge în ATI cu multiple probleme. Și că unii dintre ei își scot cateterele sau perfuziile.

În condițiile în care personalul este subdimensionat sau lipsește din zona respectivă, Paula consideră că asta este o metodă sigură de protecție a pacientului. Ea adaugă un factor care face referire la costumul de protecție. Intrarea ieșirea din sală se face doar în costume, acestea sunt greu de îmbrăcat. Dacă un pacient își face ceva rău, nu mai ai timp de intervenție. Descrie un astfel de episod în înregistrare.

Paula este atât de convinsă de corectitudinea procedurii încât a fost de acord ca același lucru să fie făcut și tatălui său, victima unui AVC în aceste zile.

Apoi a sunat Silviu de la ”unul dintre cele mai mari spitale de urgență din București.” Este medic de urgență. Povestea sa pleacă de la fuga unui pacient din spital. Dar asta nu e tot. În camera de gardă, zonă roșie, adică Covid, sunt doi medici, două asistente și un infirmier. Undeva, cam 15 bolnavi. Unii în perfuzii, alții cu aparate de respirat. Ca medic, i s-a întâmplat ca unul dintre bolnavi să coată perfuziile celorlalți. Da, practică legarea și-n camera de gardă. Am vorbit după o gardă care a durat 30 de ore.

Daniela mi-a vorbit de lumea dinainte de Covid. Soțul său a fost operat la Spitalul Universitar. A fost legat pentru că ”era agitat” și și-a scos o drenă de la operația de pe creier. a plătit ca să fie lăsată să stea lângă el zi și noapte. Apoi au ajuns la un spital privat. Acolo a aflat că legarea poate fi înlocuită cu bandajarea mâinii și astfel funcționalitatea acesteia scade, iar bolnavul nu-și mai poate face rău.

Un pic de echilibru

Sunt convins că în tot sistemul sanitar se amestecă și rău și bine. Și că emoția întunecă rațiunea. Acest tip de dezvăluiri ar fi trebuit să vină și cu explicații mai detaliate pentru publicul larg. În egală măsură cred că sunt cazuri în care bolnavul nu mai este privit cu grijă, dragoste și empatie. Poate în lumea de azi sau lumea pe care am construit-o noi, asta nu prea mai funcționează. Dar sunt convins că învățăm.

Mai este ceva la final. Este genul de subiect care invită trolii de Facebook. Și comentariile se îndreaptă otova împotriva medicilor din România. Un uriaș spirit iacobin și un altul populist răcnesc deasupra problemei. Și tocmai asta e, că problema nu mai poate fi rezolvată așa.

Altfel, este un cuvânt care tot trece prin comentariile astea. ”Eroii” scris în batjocură sau cu sarcasm. Și revine destul de des. Asta nu e o întâmplare. E o trolare care vine să adâncească falia din societate. Și cineva cultivă asta cu asupră de măsură. Zic să ne păstrăm echilibrul. Sunt medici care greșesc, sunt unii cărora nu le pasă, sunt unii reci, dar nu sunt toți. Dimpotrivă.

Aici este întreaga ediție România în Direct

Despre alte probleme în spitalele din România, aici

Pe cine a deranjat transparența lui Voiculescu

Premierul Florin Cîțu a anunțat că, foarte curând, la Ministerul Sănătății se va deplasa propriul său corp de control ca să vadă dacă publicarea unor date despre testare și vaccinare este avizată.

Am avut o discuţie cu şeful Corpului meu de control în această dimineaţă, se autosesizează să vadă dacă a fost respectată toată legislaţia, avizele dacă au fost date şi vom vedea.”

Florin Cîțu

Dar pentru că domnul Cîțu nu terminase să ne lase cu gura căscată a continuat.

„Este vorba despre publicarea unor informaţii care ţin de mai multe instituţii şi atunci trebuia să existe și avizul acelor instituţii”

Florin Cîțu

Răspunsul lui Vlad Voiculescu a fost mai curând candid. Un fel de habar nu am ce vor ăștia. Și a invocat interesul public, sugerând că a deranjat pe cineva.

Ce date a publicat Voiculescu

Acestea sunt rezumate cel mai bine într-un articol din Libertatea

El ne arată diferențe fundamentale între județele țării în privința testării. În unele se testează bine, ca la București sau la Timișoara, în altele în bătaie de joc ca la Giurgiu sau la Vrancea. Diferențele sunt uriașe și inexplicabile. Și nu sunt singurele lucruri pe care statul nu le explică în această pandemie. Și refuză să le explice.

Ce nu (mai) știm

Jurnalista Emilia Șercan a făcut o listă într-o anchetă numită Secretistan și publicată de PressOne.

Din această anchetă, rețin următoarea listă de mai jos

Nici acum, la un an distanță de la debutul epidemiei în România, nu știm câte teste se fac zilnic în fiecare județ.

Nu știm numărul zilnic de decese din fiecare județ, nu știm grupa de vârstă sau sexul celor infectați.

Nu știm nici cine face parte din Grupul de Comunicare Strategică.

Nu știm dacă Ministerului Sănătății sau Institutul Național de Sănătate Publică au un cuvânt de spus în deciziile legate de comunicarea publică a datelor legate de epidemie.

Nu știm de ce comunicarea oficială e dictată de structuri militarizate ale statului.

Nu știm care e rata reală de răspândire a virusului pentru că modul de calcul al acesteia a fost stabilit de rațiuni politice și nu științifice.

Nu știm de ce statul face atât de puține teste – dar știm că românii au scos din buzunarele lor peste 120 de milioane de euro pentru a se testa „la cerere”

Emilia Șercan

Acesta este conflictul. Unde ajungem

Nu trebuie să căutăm mult să vedem cine are dreptate aici. Interesul public spune că este obligatoriu să avem date precise și clare despre cum se lucrează în fiecare județ. Locuitorii au tot dreptul să afle dacă la ei se testează mult sau puțin, dacă rata de infectare este reală sau nu. Pentru că aceste date întăresc sau slăbesc dreptul lor la viață.

Nepublicarea acestor date și ținerea lor la secret este un atac asupra drepturilor lor constituționale.

Invocarea unor avize de cine știe unde, de la servicii, armată sau DSP-uri este o situație care se situează între ticăloșie și prostie. Sau în ambele deodată. Aici nu este niciun secret. Iar încercarea de înăbușire sub acest pretext este cel puțin comică. Nici măcar nu ai cum să duci o astfel de luptă politică. Este o acțiune de Gâgă.

Pe cine a supărat Voiculescu de s-a urnit PNL de așa manieră?

O posibilitate ar fi că scoaterea la lumină a incompetenței dăunează liderilor locali. Pentru că acum populația vede cu ochii ei cine este prost sau bun. Și cu un număr de teste atât de mic, avem mulți proști. Dar asta știam deja. Deci ce-i supără?

Trebuie să facem un pas mai departe. Către bani. Definiția de caz de astăzi, aparent este menită să protejeze resursele statului. Astfel cazurile probabile se testează doar dacă sunt ȘI contact direct. Și dacă au simptome. Pe scurt, statul român nu testează posibili asimptomatici și nu face anchetă epidemiologică.

Dacă omul are o suspiciune, atunci este invitat la privat. Și aș ajungem la cele 120 de milioane de euro amintite în ancheta Secretistan. Ne-testarea de la stat e o afacere bună. Dacă statul se apucă să testeze, unii vor pierde bani. Și asta supără foarte tare.

Și mai e ceva, dar asta plutește ca o boare și deocamdată nimeni se uită la ea. Voiculescu a publicat și centrele de vaccinare. Nici ăsta nu e un secret. Decât dacă se vede că unii sunt mai esențiali ca alții. Și c-au făcut eforturi să ajungă la vaccin mai repede și mai bine ca alții. Poate laolaltă cu membri de familie.

Într-un interviu pentru TVR, vicepremierul Barna spune că sesizarea vine de la o instituție din zona apărării. Vă las să meditați asupra acestei fraze.

Poate nu întâmplător, în acest context, a mai fost auzită peste zi vocea lui Cîțu care spune că se vaccineze cât mai mult, acolo unde se poate, chiar dacă sunt persoane din etapa 3.

Bani și esențiali speciali. Aceasta este miza acestei transparențe care tocmai va fi controlată.

Am mai scris despre asta

Ștefan Mandachi: „S-a schimbat puterea și noi tot n-avem autostrăzi”

Pe Ștefan Mandachi l-a prins o dată ziua de naștere între București și Suceava. A ieșit din mașină și s-a plâns pe Facebook că, dacă ar fi avut autostradă, sărbătorea acasă. Lupta lui pentru autostradă este cea care l-a făcut cunoscut. Dar mai curând este vorba de pasiunea pe care o pune în toate lucrurile. Fie că e vorba de făcut un metru de autostradă, fie că e vorba de făcut fântâni în Africa.

Și de ce se apucă un om cu atâta treabă să mai facă și fântâni în Africa? Păi pentru că are un caiet de vise și așa a visat el cu ochii deschiși la un moment dat. Că așa visează Ștefan Mandachi.

Dar omul Mandachi cum arată?

L-am întrebat dacă are plăceri personale. Mi-a spus câteva. Să stea cu prietenii, să petreacă cu ei. Și animalele. „Am trei porci, domnule. Astă-noapte a fătat și scroafa, am 12 purcei.” Sigur, milionarii sunt uneori excentrici. „A, nu! Am tăiat la începutul pandemiei un porc ca să facem de mâncare cui n-avea. Și atâtea proteste ce-am primit pe Facebook c-am luat sub protecție ăștia trei porci.”

Altfel, Ștefan Mandachi și-a păstrat cei peste 1400 de angajați din companie. Dar cifra de afaceri a fost cu 75 de milioane de euro mai mică în anul pandemiei. Și nu s-a terminat aici. „Tot ce vreau este să muncesc.”

Ascultați mai jos un interviu cu un personaj spectaculos condus de o energie fantastică.

Vă mai recomand câteva lucruri

Aici găsiți filmul lui Ștefan despre drumurile din România

Dacă tot n-avem autostrăzi, măcar o cărare strălucită să avem

Și nu uitați c-a apărut episodul trei din Vorbitorincii

Zece întrebări utile dacă vrei să mergi la facultate în străinătate

Articol susținut de Upgrade Academy

Pe 20-21 Martie va avea loc, în mediu virtual, cel mai important târg de educație pentru studii în străinătate. Este vorba de Upgrade University Summit, care o să le prezinte liceenilor români câteva mari universități ale lumii. Printre altele este vorba de Cambridge, NYU, Johns Hopkins sau National University of Singapore. Accesul este gratuit, dar o să revin la finalul acestui articol. 

Care sunt lucrurile de bază?

Aș vrea înainte, însă, să pun la un loc câteva sfaturi utile pentru părinții și adolescenții care-și caută viitoarea universitate la un astfel de târg. O fac pentru că și noi am fost și suntem în situația aceasta, adică avem un băiat care ar putea să studieze în afară. Și am constat din experiențele anterioare, că, deși merg la târgul de educație, nu-mi este clar ce întrebări să pun și mai ales ce răspunsuri să aștept de la cei prezenți acolo. Care este cea mai potrivită universitate, de ce ar merge copilul, cât costă, unde va sta astea sunt lucruri firești. Dar există detalii pe care doar un absolvent ți le va putea da și întrebări la care este bine să ai un răspuns. 

Am stat de vorbă cu mai mulți absolvenți și am conturat câteva sfaturi. Așadar, dacă copilul își dorește și voi sunteți de acord ca el să studieze în străinătate, iată cum ar trebui să abordați problema.

De unde ar trebui să începi?

În primul rând va trebui să faceți un lucru contraintuitiv. Nu să vă întrebați unde va merge, ci de unde va ieși și de fapt ce vrea să facă mai departe în viață. Universitatea o căutați ca să aibă o profesie. Așadar, dacă ați fixat profesia, cu aproximație, trebuie să vedeți unde vă va duce facultatea cu pricina. 

Iar prima întrebare de pus este: în ce companii va putea lucra copilul meu după această facultate. Le puteți cere celor de la facultate să vă spună la ce companii ajung absolvenții lor cu regularitate. O absolventă de fizică mi-a povestit că majoritatea colegilor ei de la Cambridge lucrează la Rolls Royce, companie care-i recrutează activ. 

Nu te rușina să întrebi care sunt salariile medii în aceste companii. Universitățile știu și este important și pentru tine. Este bine să ai acest indicator. 

Care sunt companiile partenere?

Și asta ne duce la a doua întrebare. Cu ce companii aveți parteneriate, fie pentru absolvenți, fie pentru a face internship-uri în decursul studiilor? Aceste companii în care se face practică sunt de fapt cele care recrutează activ oameni. Dacă faci matematică, de exemplu, este interesant de văzut care companii vin la facultate. Sunt giganții tech din America sau companii mai mici europene. Viitorul tău profesional începe din primii ani de facultate. 

Ce fac dacă nu m-am hotărât?

Dacă nu știi foarte clar ce facultate vrei și ce profesie ai putea avea în viitor, atunci explorează cât de libere și orientative vor fi cursurile din primii doi ani. De exemplu, aici trebuie să știi că universitățile americane îți dau o mai mare libertate de mișcare decât cele europene. Unul dintre mentorii de la Upgrade Academy, Cezar Mocan, a avut șansa să studieze la Yale Computer Science unde și-a descoperit adevărata vocație, arta digitală. Într-o universitate europeană, ar fi fost pregătit direct pentru programare.

Dar ce universități partenere aveți?

Apoi, întotdeauna întreabă cu facultăți sau universități este parteneră instituția la care te gândești să te înscrii. Ce posibilități de a face un an sau un semestru în altă parte a lumii sau în altă școală de prestigiu are studentul. Sunt multe aceste parteneriate, ce oportunități îmi oferă. Acesta este un gând de luat în calcul. 

Află cine sunt profesorii cu care te vei întâlni. Sunt printre ei cercetători de renume sau laureați ai unor premii internaționale? Care este trecutul și cv-ul lor? Vei avea sau nu oportunitatea de a lucra cu somități sau este doar o școală cu un corp profesoral bun?

Care este scorul universității și al facultății?

Și află și scorul general al universității în clasamentele școlare internaționale. Este un indicator important. Asta este important ca să nu te trăiești cu mitul că orice școală din afară este bună. Și aici trebuie să știi clar. Nu toate universitățile pe care le vei găsi la un târg au cel mai bun renume.

Este bine să verifici locul in clasamente, nu doar în general pentru universitatea respectivă, dar și pe domeniul de studiu care te interesează. Sunt multe universități foarte specializate care nu sunt niciodată cotate in topurile generale (unde criterile sunt mai complexe), dar care sunt foarte bune pe anumite programe. Spre exemplu, Olin College of Engineering este pe locul 3 in lume ca program de inginerie, dar nu apare aproape niciodată in topurile generale.

Ce cluburi funcționează în această universitate?

Foarte importantă pentru viitorul angajator este participarea la cluburile și asociațiile din interiorul facultății. Sunt foarte apreciate diverse proiecte pe care le-ai făcut cu colegii, premii pe care le-ai luat, concursuri la care ați participat sau poate chiar voluntariat. Vezi ce cluburi sunt și care sunt utile profesiei tale pe viitor. Și nu uita să afli cum poți să ajuți comunitatea din orașul în care vei trăi. Și asta se adaugă la dosarul tău. 

Aceste experiențe extracurriculare sunt importante datorită faptului că arată angajatorilor anumite calități de leadership, inițiativă sau implicare socială care pot fi dezvolate in acest tip de cluburi. Spre exemplu, dacă ai fost timp de 4 ani în timpul facultății editor la ziarul universitătii tale, angajatorii consideră asta drept o experiență de muncă foarte valoroasă care te califica pentru un job care implică scrisul sau  jurnalismul.

Spune-mi mai mult despre procedura de înscriere!

Iar dacă ți-ai făcut calculele pentru viitor, încearcă să nu fii visător și află procesul de înscriere. Vezi exact procedura și câtă importanță se dă eseului sau interviului. Ți se va spune. Află negreșit dacă pentru ei este important să ai deja voluntariat, să fi muncit sau să fi câștigat ceva concursuri. De exemplu, Anglia este mai interesată de partea academică. În Statele Unite contează și cine ești sau ce-ai făcut. 

Se muncește mult în școala asta?

Nu ezita să întrebi și despre cum se desfășoară școala. Poate așteptările tale vor fi diferite și atunci te vei chinui mult. De exemplu, află dacă cursurile pe care le vei urma sunt mai curând teoretice sau practice. Și care este încărcătura de muncă. Câte ore va trebui să dedici muncii? În fine, oamenii de la târguri îți vor putea spune foarte clar dacă vorbim de muncă individuală sau alături de profesori. Și aici ai nevoie să știi cine ești. Îți place să lucrezi singur sau ai nevoie de ajutorul grupului. E un lucru pe care să-l afli de la bun început, dacă vrei să alegi corect. 

Și, da, viața. Că ai și o viață.

În ce oraș vei locui. Este acesta unul mic sau nunul mare. Dacă e un oraș mare te vei integra ușor. Dacă este un oraș mic, în care campusul este principala atracție, gândește-te de două ori. Cine sunt oamenii care locuiesc acolo și cât te va costa viața. De asemenea este important să vezi unde vei locui și dacă facultatea te ajută fie cu cazarea, fie cu orientarea pentru cazare. Sunt universități care nu au campusuri, dar care te învață cum să procedezi ca să găsești un loc. 

Unde pun întrebările? La Upgrade Summit University

Astea sunt datele mari. Și acum înapoi de unde am pornit. Cred că ai câteva elemente de ghidaj pentru Târgul de Educație Upgrade Summit University. Vin câteva dintre cele mai mari universități ale lumii, Cambridge, Johns Hopkins, NYU, National University of Singapore, University of Amsterdam, dar și mentorii Upgrade care sunt absolvenți la cele mai prestigioase școli ale lumii. Și nu trebuie să plătești. Este gratuit. Nu se percepe taxă nici pentru public, nici pentru Universități. Este o oportunitate pentru toată lumea.

Vor  fi 19 întâlniri și cursuri online și se pleacă de la patru teme de bază: impactul pandemiei asupra procesului de aplicație, redactarea eseului personal, criteriile de acceptare ale fiecărei universități, alegerea unei facultăți din Europa în contextul Brexit. Dar folosește ocazia să afli și ce am spus mai sus ca să ai o imagine completă. 

Înscrierea gratuită pentru Upgrade Summit University se face aici

Altfel, în orice moment, mentorii de la Upgrade Academy îți stau la dispoziție ca să te conducă pe drumul acesta. Ei știu deja ce te așteaptă pentru că au absolvit aceste facultăți. Și este un drum de parcurs care nu e tocmai simplu. E bine să începi devreme, iar în clasa a X-a și a XI-a să conturezi decizia. Baftă!

Aici poți afla mai multe despre Upgrade Academy și mentorii săi

La un moment dat am făcut un interviu cu fondatorul Upgrade, Tinu Bosînceanu, absolvent de Harvard

Am mai scris despre acest subiect aici

Gabriel Musteață: „La Ape au ajuns oameni de la Loto și de la grădinițe”

Inginerul hidrotehnist, Gabriel Musteață, de la Apele Române, mi-a spus că stă acasă, alături de copilul de clasa a V-a. De când a vorbit în Recorder despre angajările ilegale de la Administrația Bazinală de Apă Prut Bârlad, viața sa s-a complicat.

O jumătate de Românie l-a sprijinit și a mai spus o dată că avem un curajos în față. Cealaltă l-a privit chiorâș și l-a luat la înjurat. Ba, mai mult, mașinăria politică i-a adus pe cap postaci și câteva pseudo-dezvăluiri. S-ar putea ajunge astfel la concluzia că Gabriel Musteață nu este numai cel mai important om de la Apele la Iași și că în jurul lui se învârtesc deciziile, dar și că și-a angajat familia acolo. L-am întrebat despre asta și a fost sincer. Răspunsurile sunt în interviu.

Altfel, am fost curios să văd până unde merge politizarea în administrația publică din România. Și am aflat că ea acoperă o mare gamă de decizii. De la cereri ilegale pentru deplasare a unor utilaje, la măsluirea unor concursuri. Dar, mai grav la presiuni făcute prin intermediul corpului de control.

Cât de protejați suntem în fața inundațiilor

Răspunsul domnului Musteață este la limită: „Încă suntem siguri că lucrurile funcționează bine.” Dar tot el spune că instituția în care a lucrat se deprofesionalizează pas cu pas. Și că în timp se vor vedea urmările acestei lucru. Un exemplu este chiar colega pe care a dat-o în vileag. La un moment dat aceasta a dat unui pârâu din Botoșani debitul Dunării pentru că nu făcea diferența dintre litri și metri cubi.

Este clar în acest moment că există o diferență de abordare între politicieni și specialiști, iar Gabriel Musteață mi-a explicat pe îndelete acest lucru. Și care ar putea fi consecințele sale. Dar există un lucru mai grav.

Gabriel Musteață nu a refuzat să lucreze la Ape după reorganizare

Inginerul spune cu subiect și predicat că premierul a fost mințit de către funcționarii de la Ape. După reorganizare, el a semnat o cerere de reîncadrare la Apele Române, dar aceasta nu a mai avut loc. Iar asta trebuie știut. Întregul interviu este mai jos.

Mai am câteva recomandări

Aici am scris despre cazul Ianculescu

Aici au început dezvăluirile lui Gabriel Musteață

Și nu uitați că în fiecare zi aveți acces la Vorbitorincii

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!