Pentru mulți dintre noi revenirea Simonei Halep este un miracol. Povestea suspendării ei ne-a dat peste cap, mai ales că Simona a fost un reper al muncii și corectitudinii.

Asprimea suspendării inițiale a pus serios la îndoială aceste lucruri. Mai ales că decizia tribunalului independent vorbea despre minciună repetată și nereguli în pașaportul biologic. Adică ni se sugerau tentative repetate de dopaj. Cred că este destul să pună pe gânduri chiar și pe fanii apropiați. O cumpănă pentru campioană și suporterii săi. În ciuda faptului că referirea la Mouratoglu era din ce în ce mai apăsată.

Reducerea atât de mare a pedepsei, la doar 9 luni, merită analizată din punct de vedere al imaginii.

De ce s-a produs această răsturnare

Judecătorii TAS au făcut diferența dintre intenție și neglijență. Chiar dacă sportivul rămâne singurul vinovat, ca și în alte cazuri, contează cum a ajuns substanța în corpul său.

Înțelegem că tribunalul nu a mai luat în calcul chestiunile legate de pașaportul biologic. Asta datorită prezenței unei probe pe care ITIA nu a acceptat-o. Este vorba de sânge recoltat la o operație pe care a făcut-o în România. Plus anunțul jucătoarei că nu mai intenționa să joace restul sezonului. De ce să te dopezi atunci?

Ce ne spune această răsturnare

Simona Halep a avut în corp substanțe dopante, dar acestea au ajuns în corpul ei fără ca ea să știe.

Apoi, rezultă că echipa Mouratoglou este vinovată de această situație. Și că asumarea tardivă a acestuia a contat mult – de fapt, definitoriu – în această situație.

În primul rând pentru că echipa ITIA nu a lucrat cu profesionalismul necesar într-o astfel de circumstanță. Că nu a luat în calcul și probele care ajută un sportiv în această confruntare.

De asemenea, echipa de acuzatori a adunat în mod incorect probe și a forțat cea mai grea pedeapsă pentru un sportiv în activitate.

Se adâncește sentimentul că Simona a fost scoasă țap ispășitor pentru o situație sau o chestiune pe care nu o știm. Sau c-a fost victima unui război pe care nu-l discernem acum.

Că ambele instituții care sunt puse să supravegheze dopajul au procedat neprofesionist și c-au distrus cariera unei jucătoare. I-au furat zece luni din viață, dar au și schimbat în mod absurd istoria acestui sport.

Termenul mult prea lung în care anchetatorii au adunat probele se dovedește a fi de fapt cea mai mare problemă, iar pentru asta, WADA și ITIA sunt obligate să schimbe procedurile pentru a nu-i nenoroci și pe alții.

În ce-o privește, Simona primește un bis pentru o carieră minunată. Fără presiune, poate juca doar pentru plăcerea ei, pentru un titlu care va fi cu atât mai valoros, dar și pentru cei care o iubesc. Și-și poate încheia cariera în condițiile ei, cu capul sus.

Și încă ceva. Simona a fost încăpățânată în a-și susține nevinovăția. A preferat să riște totul decât să facă un acord de înțelegere care să-i dea o pedeapsă mai scurtă. A făcut cum a crezut și a câștigat. Pentru că asta înseamnă că niciodată nu s-a dopat din proprie inițiativă.

Se dovedește că această cumpănă poate să-i ofere un final de vis. Sau măcar ne lasă dreptul să visăm. Cum ar fi să câștigi un mare titlu după o astfel de întâmplare?