Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

1200 de Euro și ai permisul de conducere acasă

Știrea că Florinel Coman, fotbalistul FCSB-ului are un permis de conducere dubios, din Ucraina, a fost o surpriză într-un singur sens. Permise nașpa se pot lua și din România. Adică de la Suceava, de la Argeș. De ce din Ucraina. Probabil pentru că este ieftin și vine repede, chiar și din Donbas.

Am văzut recent că există și rețeaua Congo, care a dus zeci de permise în țară.

Totuși cât de ușor este să obții un permis nelegal în România?

Asta fost întrebarea de la România în Direct, iar ediția integrală o găsiți mai jos. O să încep cu o afirmație la care te-ai gândi mai puțin. Și anume că un specialist din sistem poate vedea de la distanță unde se iau șpăgi sau nu. Asta se vede după numărul de examinați. Când la un județ se testează de două ori mai mulți candidați decât în altul, cu aceeași oameni, atunci sunt suspiciuni. Asta ne-a povestit un fost șef de Direcție.

Apoi, am aflat că există un sistem creat de examinatori care să pună piedici cursanților și să-i aducă în situația de a lua șpagă. Cu o frână de la dublă manșă, cu o atingere de volan, totul e permis. După ce cazi o dată sau de două ori, mai dai și șpagă.

Sau cumperi permisul cu totul

Asta mi-a povestit un tânăr care lucrează în străinătate. După ce a picat o dată, a trimis apoi bani acasă, 1200 de euro, cu care tatăl lui a cumpărat permisul. Se simte vinovat? Nu. Pentru că toată lumea face la fel. Și pentru că el a fost pus în situația de a da șpagă chiar de autorități.

Știe să manevreze utilajul pe care-l conduce? Nicio problemă. Și oricum nu ar fi știut după cele 30 de școală pe care le-ar face. Așadar, calificare la locul de muncă. Și e cu sufletul împăcat, să fiu fără grijă. Ar face la fel cu copilul lui? Probabil că da, pentru că asta e România.

Ascultați și vedeți modul în care granițele dintre bine și rău devin neclare în acest interviu.

Iar la final, poate ne gândim cum ar putea să fie rezolvată această problemă. Dinspre Poliție care crede că 5500 de lei pe lună nu e un salariu motivat sau dinspre popor care vrea să facă repede și fără dureri de cap orice. Mai ales când ai șpăgari în față. Știu, imposibil.

Cea mai mare bătălie a lui Nicușor Dan

O să obosesc spunând că problema orașelor noastre nu este traficul. Și nici aglomerația. Chiar nici aerul poluat sau modul în care înghițim tone de praf aici. Acestea nu sunt probleme, ci consecințe.

Și toate au o singură cauză: încălcarea oricăror reguli de urbanism în comunitățile noastre. Cu ajutorul legii, al primarilor, al consilierilor și funcționarilor de primărie. Avem în fața noastră o mafie care de ani dezile a blocat orice inițiativă de bun-simț a administrației și a cetățenilor.

Care sunt consecințele

Iar rezultatele le vedeți. Este vorba de dispariția spațiilor verzi, de construirea la grămadă și unul peste altul a numeroase blocuri, de retrocedări dubioase și puneri în posesie ciudate. Toate avizate de un sistem administrativ corupt. Și toate s-au realizat prin PUZ-uri și PUD-uri.

Toate au fost guvernate de o singură lege, încurajată de toate administrațiile PSD: ”proprietarul are dreptul să construiască”. Dacă se poate, în condiții profitabile doar lui nu și restului comunității.

Asta a dus la aglomerarea masivă a unor zone, blocarea traficului, încărcarea la maximum a rețelor de utilități, la supra popularea școlilor. Pe scurt, câțiva oameni s-au îmbogățit masiv, iar în schimb au forțat cheltuielile publice și au livrat praf și viață de o calitate mai proastă.

Dacă vreți să știți cine sunt o parte dintre ei, citiți măcare aceste două anchete de mai jos.

Clan City

Firea tunului

Și acum bătălia lui Nicușor Dan

Primarul general a cerut Consiliului General să suspende Planurile de Urbanism Zonal din toate sectoarele Bucureștiului. Asta pentru că erau făcute prin derogare de la lege și duceau la autorizarea unor construcții deja ilegale și dispariția nor spații verzi. Iată cum arată câteva fragmente din proiectul de hotărâre făcut de primar.

„Cifra de spatiu verde pe cap de locuitor pe care o propune PUZ Coordonator Sector 2 este sub nivelul de 26mp prevăzut de art. 10 din Legea nr. 24/2007 a spațiilor verzi. Împărțind suprafața prevazută pentru zona V în bilanțul zonelor (422, 53 ha) la numarul de locuitori ai Sectorului 2, este obținută valoarea de 11,37 mp spațiu verde / locuitor, mult sub norma
legală admisă. În concluzie, schimbarea destinației spațiilor verzi prevăzute ca atare în PUG și, în final, diminuarea spațiilor verzi din Sectorul 2 reprezintă o vătămare adusă dreptului locuitorilor Municipiului București la un mediu sănătos”

Proiect de hotărâre PG

 „cinci terenuri, în suprafață totală de 63, 5 hectare, își schimbă funcțiunea din L în M2 și trec, astfel, de la înalțimi maxime de P+2-P+4 la înălțimi maxime de P+14, ceea ce reprezintă o majorare a CUT-ului cu mai mult de 20%, aspect interzis de art. 32 alin. (7) din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul”

Proiect de hotărâre PG

Alte exemple semnificative găsiți în acest articol de la Digi

Ce consecințe ar putea avea

Hotârârea, dacă va fi adoptată, va bloca toate proiectele în dezvoltare, dar care nu încă autorizații de construire. Adică va produce efecte pentru viitor. Proiectele care au deja au documentele vor putea fi bine mersi mai departe. În doi ani, însă, noile autorități au posibilitatea să verifice ce urmează, dar să se uite și la legalitatea celor din urmă. Adică se poate ordine și poate chiar justiție. Dar mai ales să stabilească un cadru care să ducă la deblocarea și normalitatea orașelor noastre.

Încă ceva. În săptămânile următoare o să vedeți o bătălie uriașă. Probabil vor veni cele mai virulente atacuri, articole și afirmații despre primar. Va fi zguduitor. Nu e vorba doar de capacitatea de a răspunde a unor oameni de afaceri, ci de forța celor mai puternice clanuri interlope din România. Pentru că marile lor afaceri, acestea sunt. Va fi cumplit de dificil pentru el, dar singura cale de a trăi normal în orașele noastre.

Am mai scris despre asta aici

Aici sunt câteva imagini frumoase din București

Petronela Rotar: “Când a murit tata, nu au vrut să se complice și să-i ducă un telefon”

Când Petronela Rotar a publicat în decembrie anul trecut un poem dedicat tatălui său, pe moarte în spitalul din Brașov, postarea a făcut înconjurul internetului. Pentru că era dureros, sensibil și te oprea în loc.

Dar s-a mai întâmplat ceva. Atunci am conștientizat mulți dintre noi că, de fapt, povestea ei se repetă în zeci de mii de cazuri. Că toți cei care mor la terapie intensivă nu mai pot să-și vadă familiile. Și că este posibil ca în cazul fiecărui bolnav „cineva să nu aibă chef să ducă un telefon la urechea lui.” Pentru că asta i s-a răspuns Petronelei.

Mai sunt câteva învățături

Și apoi a mai fost ceva interesant. Petronela mi-a povestit că în urma publicării poemului a sunat-o o asistentă medicală care i-a spus că niciodată nu s-a gândit așa la cei pe moarte. „Eu credeam despre mine că sunt om bun. Și că ce mai contează pentru cineva care moare să i se vorbească. Oricum n-aude.”

Și tot așa aflăm, pas cu pas, că medicii nu au parte de consiliere psihologică în țara asta. Nici măcar cei care se confruntă cu moartea zilnic. Și că unii dintre ei fac asta pe ascuns ca să nu se afle în sistem.

De aici pornește interviul cu Petronela Rotar. Ea a fost de-a lungul anilor unul dintre avocații nevoii de igienă mentală în viețile noastre. Și una dintre persoanele care a vorbit public despre depresie, atacuri de panică, căderi nervoase. În general lucruri pe care evităm să le spunem chiar și celor apropiați.

Câteva recomandări suplimentare

Aici găsiți textele Petronelei Rotar, dar și drumul către cărțile sale.

Alte lucruri despre care nu vorbim

Nu uitați că sunt deja două episoade din Vorbitorincii pe care le puteți asculta.

La noi, doar șpaga și incompetența pot fi opere de artă

Cea mai faină imagine pe care am văzut-o vreodată într-un muzeu este cea de la Musee d’Orsay din Paris. Într-o vineri după-amiaza, în fața marilor clasici, se aflau câteva clase de copii. De la cei mici, care se tăvăleau de plictiseală, până la liceeni cuprinși de vervă sau de agitație fără telefon.

Cum ar trebui să fie

Profesorii gesticulau, povesteau, le arătau o lume. Le deschideau o lume. Nu o să ieși expert în artă din povestea asta, dar o să-i prinzi câteva înțelesuri și o să ai gustul de a te mai uita și după altceva. Iar mintea umană află că expresia, ideea și imaginea nu trebuie să se întâlnească în perfecțiune fotografică. Ci, uneori, să te pună la încercare.

Eu nu am nicio pretenție legată de artă, dar îmi plac mult muzeele. Peste tot în lumea asta, vacanțele noastre s-au petrecut în muzee. C-a fost vorba de Londra, Shanghai, Edinburgh, Viena sau Singapore, întotdeauna le-am căutat. Și obligatoriu pe cele de artă modernă. Cele care scot „drăcoaicele” din tine. Cele ale căror înțelesuri îți scapă sau te pun la încercare. Cele care te obligă să te gândești mult, apoi să pleci nemulțumit. Cele în care nu înțelegi tot pe loc sau în care ai un fulger. Sau unele în care te uiți la imagini crude amestecate cu muzică cacofonică. E o incursiune în mintea omului care pe mine mă provoacă de fiecare dată.

Dacă aveți curiozitatea, intrați pe Instagramul meu c-am salvat vreo două vizite în Highlights.

Sunt și în București două locuri de genul acesta care chiar merită: MNAC și MARe.

Două la primărie

De asta zic că ce-am văzut în holul Primăriei Sectorului 1 mi-a stârnit mai mult curiozitatea decât orice alt sentiment. Cine sunt oamenii aceștia și ce vor? Că rău sigur nu vor ei. Și așa am aflat că expoziția nu e cu draci, ci cu niște draci de studenți selectați chiar de Uniunea Artiștilor Plastici.

Nu mă miră nici că e scandal. Când o operă de artă intră în lumea obișnuită nu poți să te aștepți să o iubească tot poporul. E aproape corect să fie invers. Când Brâncuși a arătat Consiliului Local bustul lui Carol Davila a ieșit scandal. Că nu e ce trebuie. Și aceea e o sculptură foarte cuminte. După 120 de ani, lumea e mai îndrăzneață, dar instinctul este de respingere al necunoscutului.

Apoi când Brâncuși a vrut să-și doneze operele în țară, l-au luat în primire academicienii.

Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte“.

George Călinescu, 7 martie 1951

Mă scuzați de comprație, dar ce vreau să spun cu ea este că și artiștilor uriași li se pun la îndoială ideile, darămite unor necunoscuți.

Arta văzută de la covrigărie

Nu mă miră nici că jumătate din scandal este turnat politic. Oamenii de la PSD și-au luat publicul la mișto de mai multe ori. De ce nu ar face-o și de data asta? Au tot ce trebuie. Lucrări ieșite din tipare, un loc atipic, un adversar politic care mai e și străin pe deasupra. Nu numai că ne fură țara, dar ne-o mai și spurcă. De asta, domnul Ciolacu a dat o declarație de la tejgheaua covrigăriei din Buzău.

„Nu sunt critic de arta, dar nu ştiu cât de oportun este să fie femei dezbracate în holul unei instituţii publice. Poate acesta este progresismul neomarxist. E o expoziţie interesantă, eu aş merge dacă ar fi în altă parte, dar nu la primarie, acolo merg să platesc impozite. (…) Românul intra în acel hol, îşi face cruce şi pleacă: o fi primaria, nu o fi!”

Marcel Ciolacu la RTV

Instituție publică e și muzeul. Și e plin de nuduri. Faptul că sunt câteva lucrări care vor sta câteva zile la primărie nu poate o fi dramă nicăieri. Nu sunt scandaloase, nu sunt imorale. Sunt doar altfel.

O soluție suprarealistă

Nu-s nici urâte, nici frumoase. Sunt făcute să te pună la încercare. Și mie mi s-au părut enorm de potrivite. Am hotărât să le botez. Le-aș putea zice așa:

Corupție, Incompetență, Ghișeu cu fereastră la care să te apleci, Șpăguță, Autorizație întârziată, Vinere scurtă, Autorizație de construcție în parc, Sărumâna, PUZ modificat prin PUD.

Iar dacă ar fi să le duc la guvern le-aș zice

Șpriț în Pandemie, Numiri la Ape, Politizare, Pile, Neamuri de la Partid, Ordonanța 13, Noaptea ca hoții, Parveniți

Vedeți cum funcționează? Arta asta îți face mintea să lucreze.

Câteva vizite, măcar virtuale

Altfel, aici găsiți modul în care noi prețuim arta

Dar și o idee pentru o oră în București

Și aici, alți oameni curajoși

Partidul Stat, varianta PNL

Dacă nu ați fost atenți, tocmai se așterne praful peste o mică răfuială politică, dar care marchează sfârșitul ideei de reformă, dacă ea a existat vreodată. Președintele PNL, Ludovic Orban a anunțat că sporurile bugetarilor rămân în vigoare și că acestea pot fi schimbate doar odată cu schimbarea legii salarizării.

Să vedem declarațiile

”În ceea ce privește reforma în domeniul sporurilor, ea va fi făcută odată cu adoptarea legii salarizării. Din punctul meu de vedere, trebuie o analiză foarte serioasă a acestor sporuri. Sunt niște sporuri care nu-și au justificare. Sporul de condiție vătămătoare, dacă este considerată radiația antenei sau radiația calculatorului condiție vătămătoare, din punctul meu de vedere nu se poate acorda acest spor.”

Ludovic Orban

Domnul Orban a găsit o justificare foarte serioasă pentru treaba asta. Una greu de demontat. Adevărul este că hățișul legislativ al sporurilor la bugetari este atât de mare, încât nu poate fi rezolvat nici măcar prin lege. Îi dau dreptate. Dar semnalul politic e clar nu în ideea modificării, ci a amânării.

”Problema este că pe lângă revizuirea legislației, este necesară o revizuire a actelor normative de rang secundar. Parlamentul nu poate să abroge hotărâri de guvern sau ordine de ministru în care s-a hotărât ca să se acorde spor de condiții deosebite, de toxicitate pentru antenă pe bloc sau pentru calculator sau pentru praf sau alte condiții deosebite.”

Ludovic Orban

Mingea a fost preluată din zbor de doamna Turcan care a anunțat că noua lege a salarizării va apărea peste un an. Un fel de la Sfântu Așteaptă. USRPLUS a completat norma și ne-a anunțat sec:

„Momentan nu o să vină nimic dinspre guvern legat de sporuri. Pe legea bugetului nu se modifică nimic la sporuri. Rămâne să se facă pe legea salarizării. (…) Vom decide și va fi o dezbatere în Parlament care dintre sporuri trebuie eliminate

Dan Barna

Ce vrea domnul Cîțu

Toate astea îl lasă în afara jocului pe premierul Cîțu, cel care de ani buni vede cu alți ochi aparatul bugetar. Încă de când era senator, domnul Cîțu a dus o bătălie pentru corectarea bugetului. Astăzi cu toate cifrele în față vede cât de mare este dezastrul și se angajase de unul singur într-o cruciadă de limitare a unor cheltuieli nesăbuite.

Deficitul depășește în realitate șapte procente. Aparatul bugetar este exagerat de mare. Performanța acestuia nevolnică și, mai ales, corozivă. Incompetența, politizarea și corupția păstrează aceleași cote, doar partidul este nou la putere. Domnul Cîțu a dat un semnal și-n partid, încercând să ajungă la președinția sa cu o carte reformistă.

”Ştiu că există un risc politic pentru premierul care îşi asumă aşa ceva, ştiu că în acest moment foarte mulţi lideri politici se dau la o parte pentru că a face reformă e complicat, e nevoie de asumare şi nu vrea nimeni să-şi asume acest lucru. Îmi asum eu, cu toate riscurile politice, chiar dacă ştiu că şi în PNL, unde eu activez ca vicepreşedinte, va urma un Congres şi vor fi şi acolo candidaturi. Nu mă interesează acest risc, îmi asum acest risc şi mai departe, indiferent de costul pe care s-ar putea să-l plătesc în acel Congres, pentru orice funcţie aş candida acolo.”

Florin Cîțu

Și ce aflăm printre rânduri

Astea sunt faptele și datele. Citirea printre rânduri este și mai tristă. La primul semn de reformă a administrației, întreaga putere a dat din colț în colț și a fugit. De fapt, semnalul politic este clar: ”de aici nu se mișcă un pai”. PNL tocmai a îngropat orice ideea de reformă, fie că ea se referă la diminuarea aparatului bugetar, așezarea pe baze noi sau reducerea unor cheltuieli.

Exclud de aici performanța care nu mai este demult un deziderat. Adaug, însă, reacția mincinoasă și dură la numeroasele scandaluri de politizare apărute în ultima vreme. Niciunul dintre autorii morali ai dezastrului de la Ape nu a plătit cu vreo funcție sau excludere din partid. În schimb, partidul a fost destul de clar: cine face gura mare dispare. Și a mai spus și o minciună, cel puțin în cazul inginerului Musteață de la Iași, care nu a refuzat un alt post, ci a transmis în scris că vrea să lucreze mai departe la Apele Române.

Ultimele 72 de ore lămuresc complet această situație. Pentru moment, cel puțin până la congresul PNL, nimic nu va atinge imensa mașină de partid care tocmai s-a mufat la resursele statului. Și cine mai face deranj va dispărea subit. Chiar și premierul Cîțu care ar putea deveni un simplu membru de partid dacă mai iese din linia agreată.

Mai jos, ce spune publicul Europa FM despre domnul Cîțu

Toată discuția despre sporuri a fost relatată și de Hotnews

Iar aici am povestit cum se face un șmen cu sporul de radiații

Mircea Cărtărescu: „Rețelele sociale au scos răul din om ca niciodată.”

Întâlnirea cu Mircea Cărtărescu are un pretext: publicarea în Franța a cărții sale, Melancolia. Le Monde sau Le Figaro vorbesc la superlativ despre Melancolia lui Mircea Cărtărescu, la fel cum s-a întâmplat în anii trecuți cu Solenoid, de exemplu. Cărțile sale urmează acum la publicare din Germania în Statele Unite.

„Melancolia este cea mai bună scriitură a mea”, mi-a spus Mircea Cărtărescu. Niciodată nu am stăpânit mai bine această artă”. Mi-a povestit și despre cum s-ar fi descurcat Marcel și Isabel în pandemie și o să vă las pe voi să descoperiți.

Inevitabil am vorbit, însă, despre lumea care ne înconjoară și funcționarea noastră ca o comunitate. Scriitorul mi-a spus c-a fost bolnav, dar c-a evitat să meargă la spital.

Despre îmbolnăvirea cu Covid

„Probabil că numai această boală ar fi putut să fie, căci am avut frisoane vreme de zece zile. Am evitat să merg la spital pentru că un prieten doctor mi-a spus cine știe ce mai iei de acolo.” Acum îi acordă încredere lui Vlad Voiculescu și speră că acesta poate schimba ceva. Sper ca România să-și mențină parcursul european.”

Pe de altă parte, însă, Mircea Cărtărescu spune că mai grav ca pandemia este criza de dezinformare. Niciodată, manipularea și dezinformarea nu au putut să atingă atât de mulți cetățeni ca acum și să ajungă în intimitatea noastră. ” Căutați fragmentul în care vorbește despre Facebook. Cred că doar imaginația lui Mircea Cărtărescu putea aduce o astfel de imagine. Și, da, am vorbit și de ciocnirea cu Olivia Steer. Dar și despre depresie și modul în care l-a atins.

Recomandări cu același gând

Nu uitați că toate interviurile mele pot fi găsite pe toate platformele importante de podcast. Și că, recent, a apărut și acest podcast cu Radu Paraschivescu, Vorbitorincii.

Un articol despre cum se construiește România europeană

Iar aici este o cronică a Melancoliei

De câte garduri au nevoie copiii noștri

Astă-noapte, o sumedenie de oameni mi-au scris că nu putem ridica milioane de garduri ca să ne păzim copiii de toate relele. Era un răspuns la imaginile cu fetița care s-a aruncat în calea metroului, dar a scăpat. Găsiți mai jos postarea și toate comentariile ei.

Într-adevăr problema nu este în garduri. Cine alege să-și facă rău, o va face.

Iar problemele adolescenților sunt reale, îmi arată un site specializat pentru această vârstă, adolescenteenro. Nu sunt mituri. Mi-am permis să le trec mai jos exact așa cum le-au identificat ei.

1. Adolescentii au toane nu probleme reale
Problemele de sănătate mintală în rândul adolescenților există și sunt reale. Ele trebuie tratate cu seriozitate pentru a nu evolua până în momentul în care nu să nu mai permită recuperarea. Luați măsuri de la primul semn de întrebare în ceea ce privește starea proastă a unui adolescent.

2. Adolescentii cauta doar atentie, nu trebuie sa-ti faci griji
Mulți dintre adolescenții cu un comportament deviant suferă de o tulburare psihică, de aceea nevoia de atenție sau comportamentul antisocial al unui adolescent trebuie luat în serios și cu prima ocazie îndrumat către un specialist.

3. Adolescentii sunt prea tineri sa sufere de depresie
Depresia este o boală psihică ce se poate instala indiferent de vârstă. Netratată, aceasta poate conduce la suicid.

4. Daca cineva vorbeste despre sinucidere sigur nu o sa faca asta
Sinuciderea este una din cauzele principale survenite în rândul adolescenților. Când cineva vorbește despre sinucidere este foarte important ca acesta să fie luat în serios și direcționat către un specialist sau un punct de ajutor de urgență.

Ce ar trebui să schimbăm?

Adevărata problemă este însă în altă parte. De prea multă vreme refuzăm, în această țară, să facem temeinic lucruri legate de sănătatea minții și a corpului copiilor noștri. Refuzăm ore de sănătate, de educație sexuală, de cunoaștere a propriei minți. Dăm deoparte tot ce poate înseamnă protecție fizică și mentală pentru internet și hărțuire digitală. Respingem discuțiile și educația despre ce înseamnă mintea noastră. Și nici pe părinți nu-i învățăm mare lucru. Stăm și dospim în aceleași tipare de acum 40 de ani. „Că nouă ne-a prins bine.” Între timp ei sunt plecați într-o călătorie digitală fără limite, care ne depășește orice putere de înțelegere.

Dacă nu mă credeți, ascultați ce este mai jos.

Am mai scris despre asta aici

Tatiana Niculescu: „Măștile ne-au obligat să ne uităm unii în ochii altora.”

Tatiana Niculescu este scriitoarea care a redat strălucirea genului memorialistic, în România. Cărțile sale au cercetat și au povestit de-a lungul ultimilor ani despre Regina Maria, Corneliu Zelea Codreanu, Nae Ionescu sau a recuperat iubirea dintre regele Carol și Elena Lupescu.

Tatiana Niculescu este o cercetătoare stăruitoare și minuțioasă în perioada interbelică și începutul secolului trecut. Recuperează documente, fotografii și povești. De data asta ne-am întâlnit pentru că între cercetările ei s-au găsit șapte povești de iubire.

„De câte ori documentam o istorie, găseam o poveste de iubire senzațională, dar pe care nu aveam unde să o public. Acum, pentru că s-au adunat mai multe, am hotărât să le public.” Dar pentru că avem nevoie de emoții, ea le-a repovestit folosind vocile personajelor.

Nepovestitele iubiri

„Nepovestitele iubiri” se numește cartea și vom întâlni personaje precum Neagu Djuvara și iubirea sa de la 14 ani, transilvăneanca Florence Baker, celebră în Anglia ca soție a cercetătorului Samuel Baker. Niciodată nu a fost primită la curtea regală, căci a fost crescută într-un harem. Dar și povestea unei familii de francezi care-și găsește rădăcinile românești.

Am profitat de ocazie ca s-o întreb pe Tatiana Niculescu și ce se spunea în epocă despre epidemia de gripă spaniolă. „A fost mult mai greu pentru români atunci, dar gripa s-a pierdut printre morții războiului, dar și epidemiile de tifos și holeră.”

Rămâne, însă, exemplul reginei Maria despre care al cărei sacrificiu merită să aflați câte ceva. „La un moment dat, cu siguranță și ea s-a îmbolnăvit de una dintre boli, dar după o săptămână de stat la pat și-a impus să iasă din nou să-i ajute pe răniți.”

Și mai e ceva interesant pentru care merită să ascultați un pic acest interviu. O spusă care m-a făcut să tresar și mi-a dat un sens de bine. „Măștile acestea, pe care mulți le detestă, ne-au obligat să ne uităm unii în ochii altora și să ne redescoperim.” Și asta ni s-a întâmplat bun în aceste zile. „Am aflat că dincolo de bani, titluri și apreciere, cel mai important lucru din viața noastră rămân oamenii pe care-i iubim.”

Despre femeile de acum 100 de ani am mai scris aici

Nu uitați că toate podcasturile mele sunt pe platformele importante

Și că, de curând, am lansat și un podcast cu Radu Paraschivescu.

Cinci lucruri pe care statul nu ți le spune despre începerea școlii

Astăzi începe școala. Știu că toată lumea își dorește. Nici nu știi cum să cântărești între răul produs de învățatul în fața calculatorului și posibilitatea să existe focare de infectare la școală sau, mai rău, boala să ajungă la tine în casă.

Dar trebuie să spune exact în ce condiții începe această școală ca să știm la ce ne angajăm. Și eu cred că perspectivele sunt proaste din mai multe puncte de vedere.

Cinci lucruri importante

  1. Nu știm cât de mare este epidemia din România. Statul se folosește de propria incapacitate ca să redeschidă școala. Nu testăm suficient, o parte din populație nu mai apelează la sistemele medicale. Nu testăm nici măcar antigen grupuri mai mari de persoane. Autoritățile preferă această variantă ca și cum, dacă nu o vezi, boala nu există.
  2. Condițiile de siguranță din școli nu pot fi respectate. Nu se poate asigura în multe cazuri distanța de un metru. De fapt, oficial, s-a și renunțat la ea când, prin ordinul de ministru, s-a stabilit că metrul este „acolo unde se poate”
  3. Nu știm câți profesori sunt vaccinați și cât de periculos este pentru ei să se întâlnească zilnic cu sute de copii din medii diferite.
  4. Nu este clar cine și cum are dreptul de a face testarea unui copil care prezintă simptome de răceală. Teoretic, o poate face și școala cu acordul părinților. Dacă nu există acord, asta e.
  5. Dar cred că ne este foarte clar că DSP nu are posibilitatea de a face anchetă epidemiologică totală acolo unde vor apărea cazuri.

Aici găsiți mai multe despre formularul de consimțământ

O explicație despre hotărâre

Înțeleg exact presiunea socială și nevoia de a merge la școală. Știu că un stat sau o societate nu pot funcționa la infinit în formula asta. Înțeleg nevoia oamenilor de a trimite la școală, rezistența din ce în ce mai scăzută la prezența copiilor în casă. Și, da, mi-e clar că pot apărea și proteste masive dacă restricțiile mai zăbovesc.

În plus, mi-e clar că boala va fi aici pentru ceva vreme. Și că trebuie să începe, să conviețuim cu ea. Să ne formăm alt tip de reflexe și obiceiuri.

În egală măsură, să fim lucizi și să ne spunem adevărul măcar între noi. În această situație statul a modificat contractul social. Ne-a pasat o parte din responsabilitate și posibilitatea de a merge mai departe.

Mai clar, statul român și-a asumat că este posibil ca unii oameni să moară în urma acestei decizii. Sunt atât de multe variabile pe ținut sub control, încât, cu siguranță se va ajunge și acolo. Niciunul dintre miniștri nu poate spune: „da, vor muri oameni, sperăm să fie cât mai puțini”. Formalismul este o parte din fundamentul statelor care nu pot funcționa în absența lui.

Dar noi trebuie să știm că avem responsabilitatea de a ne păzi și să acționăm ca o comunitate. Și că, dacă nu o facem, în aceste condiții, este posibil ca unii să aibă necazuri.

Așadar, mergeți la școală, vorbiți cu copiii despre ce se întâmplă, învățați-i să aibă grijă de ei și de alții. Și să sperăm că viața noastră va fi asemănătoare cu ceea știam.

Despre responsabilitate am mai scris aici

Mai jos este ultima dezbatere legată de școală la România în Direct

Cum se face un șmen cu sporul de radiații

Povestea de mai jos este din categoria de-ți stă mintea în loc, dar, până la ea, un pic de răbdare.

Statul român este cel mai mare exemplu de birocrație, imobilitate , rugină și de încremenire din timp din întreaga noastră istorie. Și are și marea calitate că-și oferă singur căi de autodezvoltare, justificându-și astfel existența. Dar asta o știați deja.

Noutatea ultimului deceniu este că angajații săi au devenit feroce, practic inventând metode de a face bani și mai mulți decât cei pe care statul îi oferă deja. Există un sistem putred, în mai multe ramuri, care urmărește sporirea pe orice căi a banilor care le revin angajaților. De la promovarea legislativă unor beneficii, la crearea artificială a unor sporuri sau interpretarea abuzivă a unor prevederi legale, nimic nu lipsește.

Recent, premierul Cîțu spune c-a a găsit niște sporuri de care nu auzise niciodată. Nu le-a numit, dar unele le știm: spor de antenă, spor de arhivă, spor de Covid la prefectură. Și aici ajungem la povestea noastră, pe care am auzit-o joi, la România în Direct.

O poveste cu sporuri la România în Direct

Poate vă întrebați cum se dă sporul de radiații. De 10 la sută. Păi e simplu. Vine un evaluator, face o măsurătoare și stabilește care sunt valorile de radiații rezultate din aparatele cu pricina, face un document cu care angajații merg pe linie ierarhică în sus și iau sporul.

Doar că din când în când, instituția cu pricina mai dă și de un evaluator corect. Și omul, de cinste sau de frică, chiar se apucă să facă treabă. Unul din aceștia a sunat deunăzi la emisiune să ne spună ce-a găsit.

Ideea acestei povești e foarte simplă. Da, sunt oameni care nu au niciun fel de scrupule și cred că li se cuvine orice. Dar ei pot fi blocați de noi, cetățenii corecți și onești. Și eu cred că sunt destui printre noi.

La noi, funcția publică a fost pervertită în așa fel încât nu-ți mai oferă doar un salariu corect pentru munca ta. Ea este văzută ca o feudă în care se adună tot felul de beneficii. Acestea înseamnă sporuri, telefon, mașină, bani de deplasări, chirii, apartamente, plata unor rate la bancă. După care încep cheltuielile nesăbuite adresate publicului, dar menite să îmbogățească clientela: băncuțe, stopuri, borduri, iarbă schimbată de șapte ori.

Jumătatea cealaltă de popor se uită uneori cu uimire, alteori cu jind la ce au bugetarii de mai sus. Ei între ei se disprețuiesc pentru că drepturile sunt inegale. Unii dintre cetățenii obișnuiți pactizează și primesc o parte din beneficii. Dar soluția corectă nu e acolo. Ci în a spune stop.

Aici este întreaga ediție România în Direct, cu alte minuni de la stat

Iar aici este știrea de la care am plecat la începutul ediției

Acest articol o să te ajute să înțelegi mai bine funcționarea statului român

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!