scoala

Chucky e fra’-su lu’ Anabelle. Asta afli pe net la 9 ani

Zilele astea am fost cu Vladimir la East-European Comic Con, unde mai puteți ajunge până în seara asta. Comic Con-ul e o lume fantastică din benzi desenate și seriale care prinde viață vreme de două zile. Te întâlnești aici cu actorii din Game of Thrones, veniți cu tron cu tot, cu personajele din Team Fortress, dar și cu o grămada de jocuri, figurine, costume și o uriașă sală de gaming, unde vă puteți juca sau vedea chiar și profesioniști la lucru.

Vladimir a fost fix în lumea lui. A spart pușculița la cumpărături, a trecut pe la toate jocurile, mai avea puțin și rămânea acolo. Episodul care mă interesează s-a petrecut însă la standul unei companii de film. Cei de acolo distribuiau postere și trailere gratuit la public. Al meu vede pe perete un poster cu o păpușă însângerată: Mai mult

De ce au pierdut cei care nu vor religia în școli

Căci după anunțarea procentelor de înscriere, așa se va vedea. Cei care au susținut că religia în școli nu e necesară au pierdut. S-au înscris, la ora actuală între 85 și 90 la sută dintre elevi. Asta încheie o dezbatere care s-a purtat cu furie și la care ai fi zis că participă milioane de români. Că lumea chiar e preocupată de chestiunea asta și că de abia așteaptă să scoată copiii de la școală.

Fals. S-a văzut încă o dată ce poate face o comunitate mică într-un spațiu închis. Și cumva dezbaterea s-a cam încheiat la nivel general. Pentru că de acum încolo vorbim de drepturile minorităților. Care au obținut ce era dreptul lor și anume să nu fie puse cu forța într-un anumit tip de regim. Dar cum de au obținut un scor atât de prost?

1. Au presupus că ce gândesc ei este valabil la nivel general. Nu toată lumea se simte agresată de religie. Pe când majoriatea oamenilor se uită la religie ca la apa plată. Nici nu face rău, nici nu face bine

Mai mult

Epopeea scrisului de mână la nouă ani

Vladimir nu scrie. Pictează. Literele curg încet-încet. Întâi un rotund, apoi o codiță, un stâlpișor se urcă spre rândul de sus și apoi coboară greu-greu în jos. Se leagă de o altă gărgăriță și parcă ar fi și o umbreluță. Mda, cam cât am scris eu asta, a scris și el trei litere.

Stă chinuit pe scaun, cu capul sprijinit în mâna stângă. Ca un om lovit de soartă. Stiloul ăla pare uriaș în mâna lui. Pete de cerneală se întind peste tot. Iar caietele sunt precum o hartă din Hobbitul. Scrisul e o caznă. Mai ales când ai și câte șapte-opt pagini de teme în fiecare zi. Și asta încă e puțin. În clasa întâi au fost împinși într-un soi de concurs de caligrafie. Zeci de pagini s-au scris în viața lui. Și toate cu încetinitorul. Spre disperarea tuturor celor care stau lângă el. Întâi simți că te furnici, apoi că tremuri, în fine ți se urcă sângele la cap. Nu există ceva mai lent. Mai mult

Scrisoare de la un părinte revoltat

Mi-a scris o mămică la un articol mai vechi și am decis să public acest comentariu ca să-l vadă toată lumea. Nu-i dau numele, că nu l-a trecut, dar cred că poate fi oricare dintre numele celor  care au copii la școala publică din România:

Va rog sa nu abandonati subiectul. Acest caz, “cazul Blandu”, nu este singular. In fiecare scoala, cel putin in Bucuresti, parintii platesc fondul scolii, fondul clasei (din care se cumpara cadouri pentru profesori), se repara diverse lucruri in clasa, se cumpara casetofoane, video-proiector, etc. asta in conditiile in care invatamantul este gratuit.
“Mafia manualelor”, de care vorbeste toata lumea, continua. Suntem obligati sa cumparam manuale si auxiliare. Programa este foarte incarcata cu multa informatie si multe ore (am copilul in scoala Maria Rosetti si are 6-7ore/zi plus lectii 2-3 ore/zi =munceste mai mult decat un adult -clasa a VII-a).
Am scris acum cativa ani la MEN si atept si acum raspuns. Singura noastra speranta este presa. Stiu ca aveti in zilele acestea “subiecte fierbinti”, dar nu uitati si de problemele din invatamantul romanesc. Au distrus cu buna stiinta invatamantul si au facut o afacere din el pe spinarea a multor generatii de copii, copii care sunt pierduti acum. Mai mult

Știri despre care nu o să vorbească nimeni

O să pun din când în când aici câteva știri care nu or să intre în fluxul dezbaterilor tv. Și cum nu se va întâmpla asta, presiunea publică nu le va modifica în nici un fel. Or vinovații vor scăpa teribil de ușor. Dar ele sunt importante și ne afectează viața într-o măsură mult mai mare decât poveștile doamnei Udrea. Așadar:

Later Edit: Amicul Iulian Budoi îmi spune că proiectul a fost retras. Intenția este însă interesantă.  Guvernul se pregătește să dea afară 5000 de oameni din învățământ. Nu mi-e clar de ce, atâta vreme cât raportăm creștere economică. Au ajuns la vorba lui Băsescu. Indemnizațiile celor care nu sunt profesori vor scădea. Aici. Mai mult

Nu sunt rudă cu avocatul Elenei Udrea. Dar avem o istorie comună

Marius Striblea este unul dintre avocații Elenei Udrea, alături de Alexandru Chiciu. Adevărul este că nu știm foarte exact despre rudenia noastră. Numele de Striblea este întâlnit în nordul Moldovei. Părinții mei sunt din Botoșani, cei ai lui Marius Striblea din Suceava. Undeva este posibil să fie o legătura vagă, dar cum nu ne-am lovit unul de altul la niciun eveniment de familie, pe nicio ramură, am stabilit că ne aflăm în fața unei coincidențe. Când am stabilit? În facultate, că acolo începe istoria comună a numelor noastre. De fapt, acolo m-au întrebat colegii prima dată: sunteți rude?

Când eram în anul trei, vitorul avocat Striblea a devenit asistent universitar la Civil și a luat și grupa mea. Printr-o mare coincidență, anul cu pricina a fost primul în care ne-au strâns la școală de-adevăratelea. Până atunci nu a existat prezență strictă la noi, la Facultatea de Drept de la Universitatea Cuza. Așa că te duceai unde chiar îți făcea plăcere. De atunci, a trebuit să mergem la tot pentru că nu se mai intra în examene. Mai mult

Cum s-a convins Vladimir că e mai bine să citească

V-am spus acum ceva vreme istoria cu Harry Potter. Cum m-am apucat eu să-l citesc cu voce tare ca să-l conving pe Vladimir. Și că lui i-a plăcut  doar cât am citit eu. După care a făcut tot posibilul să nu mai reia cartea cu pricina. În rest, mă scoate din minți că citește cu o plăcere uriașă  toate romanele din seria cu ”Puștiul” sau altele asemănătoare. Și le citește cu o viteză care mă lasă cu gura căscată. Câte una pe zi. Citește în pauză la școală, chiar. Ba, mai mult, vrea să ne împărtășească toate fazele bune din ele și râde de se prăpădește.

Dar seria ”Puștiului” s-a cam terminat și a trebuit să se întoarcă la literatura ”grea”, adică Harry Potter. Are 20 de pagini pe zi dacă vrea să-și primească electronicele. Una fără alta nu se poate. Ieri de dimineață, fiind vacanță, a stat sub ochii mei. I-am pus cartea în mână și am discutat mult cu el despre cât de important este să citești. Mai mult

Voi ştiţi ce culoare are ” Legenda mănăstirii Putna”?

A venit rândul meu la teme. Verificare pe tema la lectură. Nimic complicat în capul meu, plin de surprize dacă e să-l urmărești pe Vladimir. Legenda o știți: Ștefan cel Mare trage cu arcul, despică un paltin în două și așa alege locul mănăstirii.  La finalul lecturii, copiii au de completat, direct pe carte, diverse lucruri legate de povestire. Ce au înțeles, dacă la acțiune participă personaje reale, știți voi, lucruri de clasa a treia. Iar la un moment dat intervine întrebarea cheie. Pe care o vedeți la un loc cu răspunsul mai jos.

legenda maro a lui vladimir

Mai mult

De ce trebuie finanțat public învățământul privat. Sau nu.

Guvernul a amânat cu încă un an finanțarea de la stat a învățământului privat, scrie Hotnews. Cred că e al treilea an în care se întâmplă acest lucru. Finanțarea este prevăzută în legea educației a lui Funeriu și se întemeiază pe un principiu simplu: elevii sunt egali, fie că învață la stat sau la privat și au dreptul la educație asigurată din fonduri publice. Iată și articolul din lege:

statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din invatamantul primar, gimnazial, profesional si liceal de stat, particular sau confesional acreditat, pentru elevii din invatamantul postliceal de stat, precum si, dupa caz, pentru beneficiarii cursurilor de pregatire pentru examenul national de bacalaureat. Finantarea de baza se face in limitele costului standard per elev/prescolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei Nationale„. Mai mult

Cum m-am apucat de citit Harry Potter

Știu că încă vă așteptați la analize și impresii legate de campania electorală. Dar azi trebuie să mă opresc pentru că am probleme cu Vladimir, care de dimineață este într-o grevă a cititului. Stă cu picioarele în sus, se luptă cu perne, lovește patul, iar acum ”mă trece un fior”. ”Mă trece un fior că vine finalul…Știi chestia aia pe care o simți când termini o treabă și te apropii de ce îți place ție…Atunci te trece așa…o emoție” Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!