Nu sunt rudă cu avocatul Elenei Udrea. Dar avem o istorie comună

Marius Striblea este unul dintre avocații Elenei Udrea, alături de Alexandru Chiciu. Adevărul este că nu știm foarte exact despre rudenia noastră. Numele de Striblea este întâlnit în nordul Moldovei. Părinții mei sunt din Botoșani, cei ai lui Marius Striblea din Suceava. Undeva este posibil să fie o legătura vagă, dar cum nu ne-am lovit unul de altul la niciun eveniment de familie, pe nicio ramură, am stabilit că ne aflăm în fața unei coincidențe. Când am stabilit? În facultate, că acolo începe istoria comună a numelor noastre. De fapt, acolo m-au întrebat colegii prima dată: sunteți rude?

Când eram în anul trei, vitorul avocat Striblea a devenit asistent universitar la Civil și a luat și grupa mea. Printr-o mare coincidență, anul cu pricina a fost primul în care ne-au strâns la școală de-adevăratelea. Până atunci nu a existat prezență strictă la noi, la Facultatea de Drept de la Universitatea Cuza. Așa că te duceai unde chiar îți făcea plăcere. De atunci, a trebuit să mergem la tot pentru că nu se mai intra în examene.

În consecință, am avut parte de un asistent entuziast în primul său an. Știu că a fost chiar un seminar bun, foarte aplicat pe spețe. Singurul lucru care mă încurca fundamental era prezența. Miercuri seara la emisiune, Marius Striblea mi-a făcut un compliment. Aparent eram un student bun. A fost generos. Avem note bune doar la obiectele la care îmi plăceau. Întâmplător, civilul de anul trei e mișto și simplu. Contracte. Succesiuni.

Doar că la examen, nici dracu’ nu stă să învețe toate tipurile de contracte. Eu știam cam 80% dintre ele. Dumitru Macovei, proful de civil, ne-a dat niște subiecte de m-a îngropat. Știam cel mult jumătate dintr-un contract. Drept urmare, l-am rugat pe Marius, venit la supraveghere, să mă treacă absent. Omul mi-a zis franc: ”nu pot, încerc, dar nu e fair față de colegii tăi.” Mai pe românește, ne chema la fel, toată lumea se întreba dacă suntem neamuri și dacă nu cumva o să fiu favorizat. Drept urmare, cînd Macovei mi-a prins teza goală, mi-a dat un 2 (doi) spectaculos. M-am oțărât, așa, un pic, la domnul asistent. I-am băgat-o și pe aia cu bursa, la mișto, că nu mai luam bursă. I-am zis că viața mea e nenorocită și că îmi făcuse toamna mișto. Eram ca fotbaliștii când le dă arbitrul cartonaș. După care am plecat la bere, mai curând râzând. Luasem în calcul și varianta să nu pic pe subiecte. La restanță, m-am dus beton, am scris de mi s-a acrit, dar nu am mai sărit de șase sau șapte. De, fusesem loază!

De atunci ne-am întâlnit periodic, întâmplător și mai ales în presă. Luni seara ne vedem din nou, la Ultimul Cuvânt. Și poate auzim și versiunea lui. Evident că avem și lucruri mai importante.

Ilustrația este de pe shutterstock, deși sunt sigur că am mai întâlnit-o cândva. Cred că în studenție.

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

3 comentarii la Nu sunt rudă cu avocatul Elenei Udrea. Dar avem o istorie comună

  1. Catalin Striblea, nu stiu daca ma mai stii, am fost colegi la un curs de Public Speaking cu Amalia Sterescu. Emil Calinescu sunt.

    Am o curiozitate un pic mai offtopic. Am vazut emisiunea cu pricina, am vazut discutia cu avocatul Elenei Udrea. Intrebarea mea: dupa ce ai absolvit dreptul cum de ai ajuns in presa? E o curiozitate personala: ai mai facut ulterior facultate ori master de jurnalism? Sau cum s-a intamplat acest lucru?

    1. Catalin Catalin spune:

      Salut, stiu cine esti. Te citesc. Sunt in presa de la varsta de 15 ani, adica de mai bine de 20 de ani. Prima data la televiziunea si radioul locale din Vaslui. In facultate am fost la radioul public din Iasi si apoi tot asa: Realitatea, BBC, Realitatea Fm, samd. In perioada noastra profesionalizarea se facea la locul de munca. Stiu unde bati. Am citit ce crezi despre facultatea de jurnalism. Dar nu mai e chiar asa. Majoritatea celor care vin acum in presa sunt de la jurnalism. Cine vrea sa faca meseria asta, stie ca trebuie sa treaca pe acolo, ca poate ajunge mai usor intr-o redactie. Si nu-s toti o apa si un pamant. Sunt lucruri care se intampla pas cu pas.

  2. anca ieseanca spune:

    sinteti rude, dar ce relevanta are asta? o vorba zice „prietenii ti-i alegi, rudele nu”. de fapt nu rude, ci neamuri, care termen e vag peiorativ si vrea sa insemne rude mai pe departe, de care chiar poti sa nu stii 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *