Fotografia în care domnul Orban se tolănește pe unul dintre scaunele guvernului a venit chiar în ziua în care am aflat că PNL cu USR și PLUS nu mai pot alcătui, doar ele, o majoritate guvernamentală.
Barometrul Europa FM ne arată că epoca de glorie a PNL s-a dus mai repede decât era previzibil. Și că după multe luni de grație, a scăzut, treptat de la 47 la 32 la sută. Laolaltă cu USR, 11,6 la sută, care a anunțat un fel de pact de neagresiune și cu PLUS, de nevăzut pe nicăieri, 5,1, viitoarea alianță de guvernare este o chestiune foarte complicată. Ea trebuie să se bazeze pe redistribuire sau pe ipocrizia UDMR-istă care, pentru prețul corect, se va alia cu oricine.
Așa că fotografia cu domnul Orban și colegii pică cum nu se poate mai prost. Și cred că-i mai ia câteva procente, dacă ar fi ca alegerile să fie mâine. De ce? Pentru că oricât de șprițangii am fi noi românii și oricât de împăciuitori în ideea că toată lumea face așa, senzația este de lehamite. O lehamite de aia izvorâtă din mahmureală, fum de țigară și băuturi așezate prost. Și, dacă nu mă credeți, hai să ne mai uităm o dată la poză.
Ce vedeți prima dată? Eu văd întâi masa aia cu vasele cu resturi lăsate acolo. Farfuriile alea goale pe care mai sunt urme de mâncare îți stau cumva în gât. Sticlele-s goale până la jumătate, zace și o frapieră, iar printre resturile de mâncare stau măști folosite. Apoi, fix în mijlocul imaginii, se află un prelungitor care adâncește dezordinea. Deci în cabinetul premierului, lucrurile stau alandala, în dezordine și-n murdărie.
E clar că toată lumea asistă la o povestire pe care cineva din afara cadrului i-o zice sărbătoritului. Trebuie să fie ceva vesel după râsetul ministrului economiei, care ține paharul în mână și după începutul de zâmbet al premierului. Dar nu tocmai pe placul tuturor invitaților, dacă te iei după privirea Ralucăi Turcan. Mănușile ministrului de externe, care strâng un trabuc, vin să adâncească nepotrivirea momentului.
Mă duce cu gândul la starea aceea de final de chef, de oboseală, faza aia în care toată lumea ar pleca, dar încă nu o poate face. E mahmureală, dezordine și neorânduială în această poză, dar asta o face cu atât mai puternică. Pentru că-ți arată, cine-ți conduce România. O imagine face cât o mie de cuvinte și o mie de măsuri de carantină.
Căci ce va vedea fiecare român acolo? Că măsurile sunt doar pentru restul proștilor, că nu e musai să porți mască, că regulile trebuie respectate de alții. Că e doar luptă politică și că nu e nicio rațiune în a respecta ce se scrie în actele guvernului. Ce va face azi cârciumarul care trebuie să măsoare câte un metru jumătate pe terasele din afara restaurantelor? Dar cei care trebuie să poarte măști la la locul de muncă? Dar dacă mai e întrebat cineva despre temperatură la intrarea la muncă? Va observa că toate astea trec mai ușor la un șpriț! Și, da, unii vor crede că li s-a spus o minciună uriașă.
Aproape nu mai contează ce măsuri și ce fapte vor urma după asta pentru că toți vor spune: „Las că știm noi cum sunteți. Vă amendați și apoi vă duceți la șprițuri pe din dos.”
Tehnic, acest șpriț a anulat starea de alertă din România. Politica e și o chestiune de percepții și de inimă. Iar imaginea asta va povesti mai mult decât seria de măsuri pe care domnii Vela și Arafat le mai pot anunța noaptea.
Și ar mai fi ceva. Da, știu expresia: „Hai că toți suntem așa.” Poate da, poate nu, dar acum nici nu mai avem de ce să ne corectăm.
P.S.
Două lucruri vreau să mai spun. Vineri, înainte de Avocatul Diavolului, un prieten ne-a adus câteva cafele de specialitate de la cafeneauu lui, Milu Cafe. Am vrut să-l invit în redacție de vreme ce adusese cafea pentru toată lumea. Nu ne-a lăsat, însă, doamna de la recepție. „Nu au voie persoane străine de redacție.” Aveam măști amândoi.
În week-end, copilul meu a făcut 14 ani. Ar fi trebuit să aibă o petrecere, măcar în parc, cum s-au mai făcut zilele astea. Am hotărât că nu facem, că e mai sănătos pentru toată lumea. Dar, acum cred că dacă ar fi nevoie, domnul Orban ne-ar putea organiza una.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Despre pandemie si cu sinceritate intreband: “Dar pana cand?”.
Ref. “Mic chef cu cantec la Palatul Victoria”.
Desigur ca o astfel de intamplare “cu cantec” si iz de petrecere la disperare, nu da bine la imaginea politicianului care-si vrea suporterii aflati intr-o stare de simpatie permanenta. El se straduieste saracul, sa faca fata si acestei situatii ata de neconventionala si extrem de dificila din toate punctele de vedere. Dar noi cei aflati in afara atmosferei politice fierbinti si a adevarurilor neconvenabile ascunse cu abilitate, mai vedem “ceva”. Unii, asemeni copilului din povestea “Hainele imparatului”, a lui Andersen, care-l vedea pe imparat, umbland pe strada complet dezbracat”, in timp ce “ceilalti”, il vedeau pus la patru ace, conform directivelor imparatesti, il vedem si noi, incredibil si imposibil desigur, la fel…
Sau, ca sa nu exageram prea mult, vedem ca, “este ceva care nu este…in ordine”. Ceva nu se potriveste in acest cadru apartinand unui scenariu complet rupt de realitatea concreta, aceea care contine componentele teribile ale pandemiei globale. Se pare ca ceva este …fals, iar cand spun aceasta nu ma refer la influenta (tot mai puternica ) a unor alte „teorii”, care sustin inexistenta factorilor activi care ar trebui sa sustina reperele tehnice, circumscrise acestei “prea marite”, pandemii. Astfel guvernul nostru, pare bine si solid racordat la actiuniile si directivele(?) U.E. pe care le indeplinste cu scrupulozitate si obedienta (scuzati termenul dar cam asa se vede de aici), dovedeste o atitudine aproape „habotnica” fata de… Aspectul trezeste un sentimentul deloc placut, ca atunci cans “simti” ca cineva iti ascunde ceva, prezentand o poveste care face parte dintr-un alt film. Si atunci, devine normal sa ne intrebam despre ce este vorba in “acel, alt film”?. Intrebarea incepe sa devina extrem de deranjanta in contextul promovarii de catre factorii nostri politici, guvern si presedentie, parca, a unei politici deloc intelegatoare a realitatii concrete, propunand/impunand rigid racordarea cetateanului la niste repere diferite, complet diferite de acelea care functionau “inainte de pandemie”. Iar acest aspect, ridica unalt mare mare semn de intrebare: „Unde-i si cum se prezinta pandemia in realitate”?.
Domnule Striblea, va asigur ca ma straduiesc sa raman mereu obiectiv in tratarea acestui neplacut subiect, care se pare tot mai mult inserat/insurubat fortat, de catre guvernantii nostril si nu numai ai nostri, intr-o “zona crepusculara”, incarcata cu o multitudine de potentiale si mereu alte necunoscute pericole. Asta spun alti specialisti, pe care ar trebui cel putin sa-i lasam sa vorbeasca, dar nu “de-a surda”, sa-si exprime opiniile lor, bazate pe cunostintele lor, tot denature profesionala, chiar daca nu sunt consensuale cu varianta guvernamentala. Realmente, comentariile acestora/acelora, sunt socante, prin „semnele” pe care se straduiesc sa ni-i le desopere si pe care – vai noua -, le si explica, intr-o extrema contradictie cu varianta oficiala. Si asta nu e deloc “cuser” cu acele “noi ordine”, pe care se spune ca le-ar promova o asa zisa actiune a unei „noi guvernari mondiale”. Chiar asa sa fie?. Desigur ca nu se poate!!. In mintea mea si nu numai in a mea…se intalnesc cele mai „nastrusnice” teorii; pe care cred ca le-ati aflat si dvs. (…) dar la care nu faceti nici cea mai mica aluzie. Dovediti astfel, ca sunteti un cetatean disciplinat si responsabil, ca si mine de altfel. Dar, abundenta “celorlalte” teorii, acelea care fac referire la posibile conspiratii mondiale, precum si teribila coincidenta a factorilor reper continuti in respectivele comentarii aferente, ne pot pune, cel putin pe ganduri. Nu (inca) si pe jar.
Doar doua observatii doresc sa va prezint, aferent cestorlante teorii.
Prima e legata de “enormitatea” erorii in care se afla sustinatorii respectivelor teorii anti-globale, ce sa straduiesc sa demonteze corectitudinea politicii atat de grijulie a guvernului, cu viata cetateanului. Nu cu a omului si nici cel putin cu a membrului participant la…alegerile electorale. Nu!. Pentru ca acesta, cetateanul, a devenit de acuma un numar, fie intr-o categorie fie in alta. Fie in cea a infectatilor, sau a suspectilor, sau a izolatilor, a carantinatilor, sau, in sfarsit, a decedatilor; desigur datorita teribilului virus. Asa cum se anunta de catre Ministerul Sanatatii; sau mai bine zis, de catre ministrul cel mereu iterant, respectiv. Sau de catre cel al…”Internelor” , pus mereu si constant pe fapte mari, privind intronarea unei discipline a cetateanului, fara reserve si fara comentarii sau nemultumiri exprimate; . Nu!. Cetateanul trebuie sa fie obligatoriu ajutat sa fie disciplinat, prin amenzi substantiale, convingatoare asemeni unui facor pedagogic deinlata valoare patritica. Si desigur ca aceasta stare ce trebuie sa-l cuprinda, sa-l coplesesca chiar, sa fie denuntata de catre el, ca fiind liber consimtita. Va suna asa putin, a ceva cunoscut care se petrecea in…1984/ Owen?. Chiar de loc?.
A doua observatie se refera la anume repere pe care le descrie intr-un interviu, un nebun, ca altfel nu-i poti spune, un nebun de doctor American, unu`,parca Buttar, ale carui comentarii, prezentate cu inconstienta desigur, se potrivesc al dracului de bine (scuzati expresia), cu anume previziuni (mistice desigur) ale parintelui calugar, Iulian Parvu. Pe care desigur ca la vremea cand le-a facut, oamenii “cu carte si o “dialectica corecta” si deci corespunzatoare, le-au demontat imediat. Pai adica cum?. Sa ne intoarcem la misticismul cel pagubos si retrograd?. Sa acceptam ca adevarata si posibila, teoria implementarii de cipuri in mana, s.a.m.d. spre a fi controlati precum niste roboti?. Doamne apara si ne fereste!.
Dar…am si eu totusi o nedumerire si pe cale de consecinta o propunere extrem de utila, in opinia mea, in contextul aplicatiilor materialismului dialectic in viata noastra cotidiana si nu numai.
De ce se mai jura (tovarasi…), de catre ministrii desemnati membri ai guvernului, pe Biblie ?. Asta este o blasfemie la adresa parintilor Marxism –Leninismului, nu-i asa?.
Iar propunerea mea este in stransa legatura, chiar intima am putea spune, cu nedumerirea de mai sus:
Sa se renunte imediat la aceasta practica atat de retrograda.
Sa se jure pe… “Cuvant de Onoare”, simplu, barbateste.
Caci, vorba parintelui Arsenie Boca: Nu poti fi si cu Dumnezeu si cu Mamona!.
Mai ales, ca dupa cum ne-a spus-o cu deplina sinceritate si Nietzsche: “Dumnezeu a murit”.
Asa ca asta e !. Si astfel: QED.
P.S.
Realmente am dorit o relatie coerenta, competent si respectuoasa intre cele “doua palate”. Acuma o avem, cu varf si indesat, cum se spune, iar asta imi aduce in minte o replica ce se dovedeste “teribila”: “Ai grija ce-ti doresti…”.
Dar…ma intreb si eu asa, precum cetateanul mistic, dar de loc turmentat : ce o fi dom`le cu ploile astea atat de abundente si de inopinat venite, care desigur ca pot perturba circulatia fireasca si naturala in atmosfera, a virusului?. Desigur ca, stiintific vorbind, acest lucru nu trebuie sa ne prea ocupe mintea (?!), stiut fiind ca pe lume, -vorba lui Einstein-, totul e relativ, nimic nu este adica clar si cert. Pai daca timpul/vremea asta atmospherica adica, este atat de greu de deslusit de catre meteorologi, incat totul se afla sub semnul unei probabilitati incarcate de semne si repere/elemente inca perturbatoare dupa ce au fost stabilite stiiintific, ne sunt prezentate ca….”probabile”, cu atat mai greu ne este desigur sa deslusim circulatia si mersul virusului in si prin atmosfera terestra. Prin care se pare ce de fapt nici nu se intampla a circula, chiara asa de “capul lui”, totul preupunad ca se afla “sub control” si uneori, “scapat de sub control”. Ca de…oameni suntem si supusi ispitelor ne aflam sub soare.
Sa conduci lumea…”Oooo Cezar. Morituri te salutant!”.
Cat despre Caile Domnului, ce sa mai spunem in afara de ceea se stie prea bine, ca :
“Nestiute sunt Caile Domnului si inca mai greu de deslusit”.
Asa ca totul ramane intre noi, precum ne-am inteles; noi si politicienii pe care i-am ales. Caci sunt lucruri care nu pot fi deslusite inca omului si paradoxal, cu atat mai putin omului politic, atat de antrenat si puternic angrenat intr-o actiune,inca mai importanta decat circulatia asta bezmetica a unui virus pe care unii se straduiesc parca, sa-l faca membru cu drepturi depline in societatea aceasta, apparent cat se poate de omeneasca. Despre aacest virus, lucru/obiect si subiect, despre care desigur ca nu se spune nimic: fie cu voie, sau fara de voie, fie din nestiinta sau rea credinta si rea vointa, dar la fel de bine si de pe urma unei bune intelegeri a unor ordine extreme si superioare…si atat de evident, pamantenesti.
Nu de alta, dar poate ca atata ploaie il si spala, aceasta indeplinind ruga bisericii nostre stramosesti, mereu prea blanda, vizavi de faptele noastre, nu neaparat frumoase, motiv pentru care ii cer Domnului si sa le spele pe cele rele; precum si pe virus. Si trimitandu-l apoi la sol, prin voia gravitatiei pamantenesti pomenita de catre Newton, sa fie si el integrat in Spatiul Euro-subteran al tuturor relelor, acolo unde ii este de fapt si lui, locul.
Nu cumva…Doamne, Doamne, se ocupa cu astfel de chestii, care desigur ca ne depasesc cu prea mult, puterea noastra de intelegere … ?. Dar si de tolerare a misticismului si de incalcare a ordinelor guvernamentale. Pana cand?….tovarasi.