pnl

Niciun fel de vot nu merită dacă moare cineva

Guvernul are pe masă o serie de noi măsuri care să pună capăt sporirii zilnice a cazurilor de COVID. Deocamdată ele sunt la stadiul de propuneri, dar pot fi adoptate la următoarea ședință de guvern. Iată cum arată:

  • Măști obligatorii și-n spațiile publice deschise, în anumite intervale orare, dar doar acolo unde decid autoritățile locale.
  • Fără alcool și alte băuturi la terase după ora 23. Se intră doar în limita locurilor de pe scaune. Fără dans.
  • Pe plajă, singurele șezlonguri care au voie la mai puțin de doi metri sunt cele ale familiei, asta însemnând părinți și copii.

Așadar, după o paralizie care ține de aproape trei săptămâni, dar și după ce-am ajuns într-o situație critică cu numărul cazurilor la terapie intensivă, cineva a hotărât că trebuie făcut ceva. Că nu se mai poate. Că vor muri prea mulți oameni ca să mai așteptăm.

Se dovedește că marele păcat al acestei crize este că vine înainte de alegeri și, potrivit obiceiului autohton, trebuie să faci câte ceva să mulțumești pe toată lumea. Doar că acum e imposibil, iar virusul este prost și nu știe de politică. El se simte cel mai bine acolo unde prinde mulțimi. Iar dacă aveți dubii asupra existenței sau inexistenței sau asupra testelor, urmăriți un singur indicator: cifrele de terapie intensivă. Nimeni nu te pune pe ventilator dacă nu e nevoie.

Nici aceste măsuri nu sunt cele mai potrivite. Ca de obicei, guvernul a lăsat găuri în sistem de care se poate profita. ”Prea puțin și prea târziu” spune profesorul de sănătate publică Răzvan Cherecheș. ”De ce să închizi terasele la 23? Virusul nu știe ora. Important este ca la masă să fie numărul corect de persoane.” Vă las mai jos interviul

Situația de mai sus a fost permisă de guvern dintr-un singur considerent. Avem nevoie de toate voturile pe care le putem găsi înainte de alegeri. PNL a fost supus la două tipuri de presiuni. O dată, cele ale opoziției care i-a taxat toate erorile. Și au fost enorm de multe. Și a doua oară, a unei părți din populație care și-a dorit libertate ca înainte de pandemie, dar și libertate economică totală. Nu în ultimul rând și-a însușit ideea că trebuie să le vorbească frumos oamenilor, nu să-i judece. Remarcați ieșirea din scenă a președintelui, care nu poate să fie mai mult decât un profesor sever.

Politicieni versați, cei din PNL au simțit valul de nemulțumire și au lăsat garda jos, asumând riscul că vom ajunge până aici. Doar că acum văd că nu au resurse, știința și oamenii care să răspundă crizei.

Și trebuie să încep să prioritizeze din nou. Ce să alegi? Mai multe vieți sau mai multe voturi? Câte morți sunt acceptabile și în schimbul a câte procente de vot?

Lipsa de acțiune, lipsa de fermitate, incapacitatea de a lua măsuri care să funcționeze, gestionarea incorectă a unor resurse de către PNL ne-a adus în această situație. Adăugați că și nici acum nu s-au dat în funcțiune spitale construite de ONG-uri ca Dăruiește Viață sau de alte structuri decât Ministerul Sănătății.

În egală măsură, este cinic și ticălos raționamentul PSD și aliații care a încurajat fără responsabilitate științifică atitudinile de nerespectare a legii. Dacă Orban și ai lui au greșit, voi de ce încurajați greșeala? Câți oameni trebuie să moară ca PSD să accepte că avem cu toții o problemă, nu numai PNL?

Foto Giurgiu News

Aceste calcul este făcut în laboratoare, de experți. Și este aprobat și pus în practică cu atenție. Cu metode de comunicare, cu oameni antrenați, folosind diverse canale. Eu spun că, măcar o dată în zi, aveți ocazia să vă gândiți la consecințele acțiunilor voastre. Și să vă întrebați, dacă ați fi putut salva mai multe vieți. Sau dacă nu cumva, aveți pe conștiință vreuna dintre ele.

Niciun fel de vot nu merită dacă moare cineva.

Românii au căzut de acord: vor mărirea pensiilor. Cu ce preț?

Măcar într-o singură chestiune românii au picat de acord. Majoritatea dintre noi vrea mărirea pensiilor, iar guvernul a zis ”da” și la 1 septembrie vine o majorare de măcar zece la sută. Doar că de la dorință de la putință este o cale destul de lungă. 

La începutul lunii iunie, Europa FM a dorit să măsoare câți dintre români vor mărirea pensiilor. Știam că urmează o decizie politică în această lună și am vrut să aflăm dacă aceasta este ghidată de ce crede opinia publică. Astfel, cercetătorii de la IMAS au măsurat în Barometrul Europa FM dacă și cu cât trebuie mărite pensiile. 

Barometrul Europa FM ne arată că 66.9 la sută dintre români au spus că doresc această mărire. 26 la sută dintre ei au spus că mărirea trebuie făcută chiar cu 40 la sută. Un sfert au declarat că o majorare de 20 la sută e de ajuns, iar 15 procente vorbesc de 10 la sută. Sondajul este telefonic, realizat cu 1010 persoane și cu o marjă de eroare de trei la sută.  

Acest 10 la sută este și suma la care s-a oprit ministrul de finanțe, Florin Cîțu, Luni seara el a anunțat că guvernul are o decizie în acest sens.

„Vom crește pensiile, dar vreau să alocăm mai mulți bani pentru investiții, să avem o economie care poate plăti pensii

Florin Cîțu, Digi 24

E doar ultimul dintr-un șir de oficiali care vine să ne anunțe această mărire. Primul a fost Klaus Iohannis care a spus că părinții și bunicii noștri nu trebuie să plătească prețul epidemiei. De atunci PNL s-a întrecut în declarații optimiste. A refuzat, însă, tot timpul să accepte o mărire cu 40 la sută, așa cum prevede legea. PSD și aliații presează în continuare în această zonă și probabil că vor declanșa o campanie de nemulțumire la adresa guvernului.  

Adevărul este că pensiile nu pot fi mărite nici cu 40, dar nici cu 10 la sută.

Dacă am aplica mărirea de 40 la sută doar în acest an, ar trebui suplimentar la buget aproape 4 miliarde de euro. Iar anul viitor suma, care astăzi este 14,7 miliarde de euro, ar ajunge la 22 de miliarde de euro. Dacă mărim cu doar 10 la sută, surplusul de anul viitor este de aproape 2 miliarde de euro, iar anul acesta cam de 700 de milioane de euro.  Banii aceștia nu există nici acum, decât dacă sunt împrumutați. 

Statul român mai trebuie, însă, să plătească în acest an salariile unui aparat bugetar uriaș, să ajute companiile private să treacă de criza economică, să plătească facturile crizei sanitare și, uimitor, să facă investiții în stradă școală și spital. Trebuie să recunoaștem că e nevoie de un miracol. 

Deficitul bugetar este deja la 3,67 din PIB și nu este exclus să ajungă la 8. Datoria publică va trece de 50 la sută din PIB, iar ratingul dat de diverse agenții este cu o treaptă deasupra secțiunii gunoi. La fel de adevărat, însă, este că e rușinos pentru un stat modern să mai dea o pensie medie de 1300 de lei. Pensionarii români trăiesc în sărăcie inacceptabilă.

Totuși ne îndreptăm către o catastrofă bugetară.  Sondajele arată, însă că ne îndreptăm, aproape  în unanimitate. Poate, când o să depășim perioada electorală, reușim totuși să punem la punct câteva chestiuni. Să reducem aparatul bugetar, să oprim risipa banilor pe prostii, și mai ales să reparăm inegalitățile. Prea mare distanța între 1300 și cei 20 de mii de lei ai unei pensii speciale. Și de prea multe ori deținătorii acestor drepturi stau bine în alte funcții de la stat. 

Reparați acest sistem de inegalități și atunci vom putea ajunge la pensii decente. În ce ne privește pe restul, pregătiți-vă să munciți până aproape de 70 de ani. 

PSD și PNL, business as usual

Este evident de acum că Parlamentul nu va vota o nouă stare de alertă, cel puțin nu în formă propusă de Guvern. Acesta se întâlnește în această seară pentru a adopta un proiect care să fie supus votului săptămâna viitoare. Cum cele două părți nu se înțeleg, nu este clar deloc ce ne așteaptă mai departe. 

Liderul PSD, Marcel Ciolacu spune că este exclus ca PSD să mai accepte aceleași prevederi ale stării de alertă. Cel mult, poate fi de acord cu purtarea măștilor, cu distanțarea fizică și cu limitele de persoane pentru evenimente. PSD va respinge însă achizițiile de încredințare directă, dar cere și redeschiderea spitalelor. Care în mod oficial sunt deschise. 

Nu e clar pe ce bază și-a definitivat majoritatea din Parlament această decizie. Deși a avut două întâlniri cu Raed Arafat care să-i arate ce presupune noua stare de alertă, domnul Ciolacu pare de neînduplecat. Ba, întrebat despre soarta restaurantelor, el spune că nu este specialist și că aceasta nu este responsabilitatea sa, ci a guvernului. 

Așadar, după două zile de discuții, PSD ori n-a priceput argumentele științifice ale lui Raed Arafat, ori nu  vrea să le asculte. Singurul lucru concret după aceste discuții este că decizia va fi una politică. Și care să marcheze puncte electorale.  Dar să și arate că este în controlul jocului și a adevărata sursă  a puterii. Singurul lucru care încurcă PSD este faptul că azi au fost 237 de noi îmbolnăviri. Probabil că fără acestea, decizia de a respinge starea de alertă ar fi fost mai ușoară. 

Totuși, la mijloc e vorba de câteva milioane de cetățeni. Și  mie mi-e clar că în această stare de lucruri interesul public nu mai este o prioritate a nici unuia dintre partide. Două sunt cauzele acestei situații bizare în care politicienii se contrează la propriu pe viețile noastre.

Prima este legată de modul în care Klaus Iohannis și PNL și-au asumat gestionare acestei crize. Și-au folosit imaginea și pârghiile politice pentru a trimite mesajele corecte pentru populație. Cum acestea erau însă de limitare a unor libertăți cetățenești nu putea fi cele mai bine primite. Președintele și premierul ar fi trebuit să dea întâietate unor specialiști care să comunice lucrurile importante în această criză. Autoritatea politică este importantă, dar numai dacă vine cu informația și argumentele necesare. Așa, luni de zile, România a trăit cu impresia că aceste decizii sunt luate de un grup de politicieni care lucrează fără transparență. Cum acest proces  s-a suprapus cu o mână forte care dă amenzi, cu o populare a guvernării cu toții fini și afinii PNL, dar și cu nenumărate tunuri în achiziții, imaginea de lideri hrăpăreți a sosit imediat. 

Al doilea motiv al acestei situații este și acela că inclusiv într-o criză limită a statului român, în care efectiv au murit oameni, forțele politice nu au avut o colaborare rezonabilă și în interesul publicului. Adică să fi stat la masă, ori de câte ori a fost necesar ca ei să stabilească perimetrul în care poate avea loc lupta politică, dar și soluțiile obligatorii de traversare a crizei. 

Am ajuns astfel în situația în care privim la cele două blocuri politice cum nu reușesc să ia o hotărâre referitoare la viață și la banii noștri. Dar ne solicită, culmea tupeului politic, voturile. Sper c-ați remarcat că atunci când interesul lor a prevalat, PSD și PNL s-au pus rapid de acord asupra datei și modului de desfășurare a alegerilor locale. Pentru că aceea este afacerea lor. În ce ne privește, ca de obicei, suntem pe cont propriu. Așadar, folosiți masca, spălați-vă pe mâini și păstrați distanța!

 

Reașezarea campaniei electorale: Iohannis se întoarce la statul de drept

Am intrat în linie dreaptă spre dublul rând de alegeri din această toamnă, locale și parlamentare. Și încep să se vadă cele două-trei mari teme cu care ne vom bate capul în următoare perioadă. 

Întâi de toate, să spunem că avem o decizie a CCR care ne arată că alegerile locale vor fi la toamnă, foarte probabil în septembrie. PSD va forța în continuare să stabilească data alegerilor, după cum ne-a dat de înțeles domnul Ciolacu. Dar să nu ne iluzionăm. PSD și PNL se vor înțelege asupra datelor, lucrurile aici fiind destul de clare. După ce-au votat să facă alegeri doar într-un tur, miza este să-și păstreze ce au deja acum și să scoată din joc USR, PLUS și partidul lui Victor Ponta. Ceea ce se va întâmpla în mare măsură. Necunoscuta jocului rămâne Bucureștiul, unde fără o alianță a dreptei, Gabriela Firea va rămâne primar. Dar asta înseamnă că PNL și USR trebuie să-și împartă primăriile locale, ceea ce nu au reușit încă. 

Este posibil ca alegerile generale să aibă loc în decembrie. PNL nu o să fie mulțumit cu data, dar nu prea are opțiuni. Potrivit Barometrului Europa FM este este în scădere și nici cu aliați nu mai poate face o majoritate. 

PSD crește ușor și lent, dar așteaptă luna septembrie când va da lovitura cu mărirea pensiilor. Adică PNL nu va mări cu 40 la sută, ci cu mai puțin, și așa va nemulțumi și pensionarii, dar și electoratul activ care nu vede cu ochi buni nicio mărire a pensiilor, din cauza deficitului uriaș. Această bombă plasată de PSD pe traiectoria guvernamentală va fi principalul cal de bătaie în campania electorală. PSD va apăsa cât poate de mult pe ideea că PNL a dărâmat România prosperă și că fură viața pensionarilor. 

Un al doilea punct de atac al PSD va fi un raport cu achizițiile guvernamentale în perioada de criză sanitară. O comisie parlamentară de anchetă a fost demarată. Fiecare cumpărătură, și multe au fost absurde, va fi detaliată, clasificată și amendată. Vom afla cu siguranță de mai multe abuzuri și cifre uimitoare, iar mesajul este deja cunoscut. În timp ce românii sărăcesc, liderii PNL și acoliții s-au îmbogățit. 

Cu aceste două cărți în mână, foarte probabil înaintea alegerilor, PSD va dărâma guvernul prin moțiune de cenzură ca să-și arate forța. Va fi exact însă înaintea alegerilor, astfel încât să fie un interimat numai bun de criticat. 

Care va fi răspunsul unui PNL aflat în corzi? L-am aflat de la Klaus Iohannis: un nou pachet de legi privind justiția. De fapt un pachet de legi care să repare ce-a făcut PSD-ul în anii Dragnea. Acest pachet va avea o magnitudine uriașă și practic va readuce justiția înainte de momentul atacului lui Dragnea. Este de așteptat ca măcar o parte din PSD să se opună la asta, dar asta îi va pierde. Hoția și nereformarea PSD vor fi argumentele PNL, care va atrage atenția că întoarcerea stângii la guvernare echivalează cu o revenire a lui Dragnea. 

Atacul va fi extrem de dur pentru că președintele a pregătit mai multe argumente. Și, atenție, întoarcerea la un concept care dă amețeli PSD-ului. E vorba de statul de drept. Acest anunț, complet ignorat se regăsește în discursul de după reuniunea CSAT în care s-a prezentat strategia națională de apărare. Iată și formula pe care a folosit-o președintele: securitatea națională se bazează pe relația flexibilă  dintre securitate – prosperitate – stat de drept – democrație – identitate. Se pomenește și de o analiză profundă a instituțiilor statului, dar și de o colaborare civili- militari, care în mintea PSD nu poate suna decât a colaborare dintre DNA și SRI. Pentru că domnul președinte nu dă interviuri, e greu de spus care e sensul exact al cuvintelor sale. Dar, pun mâna în foc că toamna și alegerile vor coincide și cu o viteză în plus la DNA. 

Vineri e ziua decisivă pentru economie. Până atunci, Guvernul gândește doar electoral

O veste proastă vine de la Dacia. Compania a retrimis în șomaj tehnic câteva sute de muncitori din tura de noapte. Cererea de mașini nu e atât de mare după criza sanitară. Economiile își revin mai greu, iar în privința României nu este singura veste proastă pe care o așteptăm.

Trimiterea muncitorilor de la Dacia în șomaj era o decizie așteptată. După optimismul redeschiderii toată lumea s-a lămurit că lucrurile vor merge mai greu. Chit că numărul mașinilor vândute în Franța a sporit și-n mai s-au vândut câte în martie și aprilie la un loc, lumea este în continuare reticentă. De altfel, guvernul de la Paris tocmai a dispus finanțarea Renault cu 5 miliarde de euro, ca să acopere problemele companiei. Și Germania a creat un fond special de impulsionare a vânzărilor de mașini, tot în valoare de 5 miliarde de euro. 

Asta și după ce exporturile germane s-au prăbușite cu 239 de miliarde de euro. Probabil că asta va duce și la concedieri, așa cum au fost anunțate deja în Franța. Și economia americană are pierderi la export de 246 de miliarde de dolari, iar un studiu publicat de WSJ arată că problemele ar putea ține până în 2030. Semnele arată, oameni buni, că eliberarea de sub restricții nu înseamnă simultan și ieșirea din criză. Aceasta de abia începe, din cauza schimbării comportamentelor de consum.

Unde stă România în această situație? Deloc bine. Am mai spus asta. Pe noi, această criză ne prinde în an electoral, cu un aparat bugetar imens, cu cel mai mare deficit din istorie și cu un program economic de relansare care se lasă așteptat. 

În recent apărutul raport privind inflația al BNR apare un tablou sumbru în care domină cuvântul incertitudine. Astfel, oficialii BNR se așteaptă la o scădere a consumului și la o oprire temporară a finanțării economiei în perioada viitoare. Raportul avertizează asupra creșterii șomajului, reducerii salariilor sau înghețării beneficiilor angajaților. 

De asemenea, în raport se spune că revenirea economică va fi graduală și lentă, iar PIB-ul ar putea înregistra o scădere asemănătoare cu cea din anii 2008-2009, adică de șapte procente. Adăugați aici criza sanitară despre care nu știm cât va dura și la ce presiune financiară va obliga statul român. Să mai spunem că în ultimele luni diferența dintre exporturile prăbușite și importurile pentru bunuri de consum zilnic a ajuns la niveluri record. 

Cât de prost stăm, vom afla chiar vineri când este așteptată o decizie crucială pentru economia României: agenția de rating Standard & Poors va hotărî dacă menține ratingul actual al României sau ne coboară pe treapta de mai jos care se numește junk, adică gunoi, adică o țară în care nu sunt recomandate investițiile. Potrivit analiștilor perspectiva de a ajunge acolo este cam 50 la sută.

Cheia acestei decizii va fi răspunsul guvernului în materia măririi pensiilor. Dacă acestea vor fi mărite cu 40 la sută, România intră în zona economică negativă. Ludovic Orban a anunțat că se va mări după puteri, adică nu 40 la sută, dar nici nu a spus cu ce sumă. Cert este că o mărire va avea loc. Adăugați aici că nicio restructurare nu va avea loc în aparatul bugetar.  În aceste condiții ajutorul economic de 300 de milioane de euro, promis de guvern,  este o glumă.

Singura veste bună vine de la Uniunea Europeană care ne dă 33 de miliarde de euro aproape pe degeaba. Ar fi un miracol ca România să reușească să ia toți banii și să facă din ei autostrăzi, spitale, investiții în energie și alte lucruri care să poată reașeza economia. Un miracol pentru că banii trebuie cheltuiți de aceeași funcționari care nu au reușit să facă asta cu fondurile anterioare.   

Șprițul care a terminat starea de alertă

Fotografia în care domnul Orban se tolănește pe unul dintre scaunele guvernului a venit chiar în ziua în care am aflat că PNL cu USR și PLUS nu mai pot alcătui, doar ele, o majoritate guvernamentală.

Barometrul Europa FM ne arată că epoca de glorie a PNL s-a dus mai repede decât era previzibil. Și că după multe luni de grație, a scăzut, treptat de la 47 la 32 la sută. Laolaltă cu USR, 11,6 la sută,  care a anunțat un fel de pact de neagresiune și cu PLUS, de nevăzut pe nicăieri, 5,1, viitoarea alianță de guvernare este o chestiune foarte complicată. Ea trebuie să se bazeze pe redistribuire sau pe ipocrizia UDMR-istă care, pentru prețul corect, se va alia cu oricine. 

Așa că fotografia cu domnul Orban și colegii pică cum nu se poate mai prost. Și cred că-i mai ia câteva procente, dacă ar fi ca alegerile să fie mâine. De ce? Pentru că oricât de șprițangii am fi noi românii și oricât de împăciuitori în ideea că toată lumea face așa, senzația este de lehamite. O lehamite de aia izvorâtă din mahmureală, fum de țigară și băuturi așezate prost. Și, dacă nu mă credeți, hai să ne mai uităm o dată la poză. 

Ce vedeți prima dată? Eu văd întâi masa aia cu vasele cu resturi lăsate acolo. Farfuriile alea goale pe care mai sunt urme de mâncare îți stau cumva în gât. Sticlele-s goale până la jumătate, zace și o frapieră, iar printre resturile de mâncare stau măști folosite. Apoi, fix în mijlocul imaginii, se află un prelungitor care adâncește dezordinea. Deci în cabinetul premierului, lucrurile stau alandala, în dezordine și-n murdărie. 

E clar că toată lumea asistă la o povestire pe care cineva din afara cadrului i-o zice sărbătoritului. Trebuie să fie ceva vesel după râsetul ministrului economiei, care ține paharul în mână și după începutul de zâmbet al premierului. Dar nu tocmai pe placul tuturor invitaților, dacă te iei după privirea Ralucăi Turcan. Mănușile ministrului de externe, care strâng un trabuc, vin să adâncească nepotrivirea momentului. 

Mă duce cu gândul la starea aceea de final de chef, de oboseală,  faza aia în care toată lumea ar pleca, dar încă nu o poate face. E mahmureală, dezordine și neorânduială în această poză, dar asta o face cu atât mai puternică. Pentru că-ți arată, cine-ți conduce România. O imagine face cât o mie de cuvinte și o mie de măsuri de carantină. 

Căci ce va vedea fiecare român acolo? Că măsurile sunt doar pentru restul proștilor, că nu e musai să porți mască, că regulile trebuie respectate de alții. Că e doar luptă politică și că nu e nicio rațiune în a respecta ce se scrie în actele guvernului. Ce va face azi cârciumarul care trebuie să măsoare câte un metru jumătate pe terasele din afara restaurantelor? Dar cei care trebuie să poarte măști la la locul de muncă? Dar dacă mai e întrebat cineva despre temperatură la intrarea la muncă? Va observa că toate astea trec mai ușor la un șpriț! Și, da, unii vor crede că li s-a spus o minciună uriașă. 

Aproape nu mai contează ce măsuri și ce fapte vor urma după asta pentru că toți vor spune: „Las că știm noi cum sunteți. Vă amendați și apoi vă duceți la șprițuri pe din dos.”

Tehnic, acest șpriț a anulat starea de alertă din România. Politica e și o chestiune de percepții și de inimă. Iar imaginea asta va povesti mai mult decât seria de măsuri pe care domnii Vela și Arafat le mai pot anunța noaptea. 

Și ar mai fi ceva. Da, știu expresia: „Hai că toți suntem așa.” Poate da, poate nu, dar acum nici nu mai avem de ce să ne corectăm. 

P.S. 

Două lucruri vreau să mai spun. Vineri, înainte de Avocatul Diavolului, un prieten ne-a adus câteva cafele de specialitate de la cafeneauu lui, Milu Cafe. Am vrut să-l invit în redacție de vreme ce adusese cafea pentru toată lumea. Nu ne-a lăsat, însă, doamna de la recepție. „Nu au voie persoane străine de redacție.” Aveam măști amândoi. 

În week-end, copilul meu a făcut 14 ani. Ar fi trebuit să aibă o petrecere, măcar în parc, cum s-au mai făcut zilele astea. Am hotărât că nu facem, că e mai sănătos pentru toată lumea. Dar, acum cred că dacă ar fi nevoie, domnul Orban ne-ar putea organiza una.  

 

 

CCR nu mai are credibilitate. Se mai poate face ceva?

Războiul dintre CCR și Guvern este un moment critic pentru democrația românească. El arată un sistem statal atât de putred încât nu poate funcționa nici în fața morții. Ce poate fi făcut?

Răsturnarea stării de urgență de către CCR și oprirea valului de amenzi aplicate populației au fost ultimele picături în războiul pe care PNL și președintele Iohannis îl duc cu actuala Curte. Ludovic Orban a anunțat că este începutul unei schimbări profunde. 

”Suntem din ce în ce mai hotărâți să găsim soluții pentru a schimba prevederile constituționale care reglementează activitatea CCR, pentru că este clar că trebuie schimbate dacă au dus la o asemenea componență a Curții care a devenit un inamic al Constituției.”

Mesajul e clar: nu ne place ce decizii luați, componența trebuie schimbată.Domnul Orban știe că aceasta este doar o amenințare dintr-o construcție mai amplă. Cu actualul parlament, Curtea și modul său de funcționare nu pot fi schimbate. Și poate nici cu viitorul dacă scorul nu se așează bine pentru PNL și USR. Ce face domnul Orban acum este doar o pregătirea electorală, acolo unde tema Curții poate deveni importantă. Ca în orice campanie, ai nevoie de un inamic, iar PNL tocmai a găsit un cal bun de bătaie. 

CCR are destul bube în cap. Le-am tot povestit. De la cazul Kovesi și până la participarea activă la destrămarea sistemului penal, hotărâri date pentru o persoană, desființarea unor incompatibilități, erata la referendum sunt tot atâtea episoade controversate din istoria sa. Inclusiv capacitatea de a se face preș în fața mai marilor zilei.  

Declararea stării de urgență ca neconstituțională și oprirea amenzilor sunt firești, însă. Până și inițiatorii lor știau că acolo este o problemă. Starea de urgență a fost declarată pe un mecanism greșit și acceptat pentru că altă soluție nu era. Când s-a decretat, Parlamentul nu putea fi fizic întrunit, fiind în izolare. Mărirea amenzilor era greșită, dar Iohannis și echipa sa au ales că sănătatea și oprirea pandemiei sunt  mai importante decât respectarea legii la milimetru.  Decizie firească și aproape aproape inatacabilă. Mai ales că Iohannis nu are veleități de autocrat.  

Problema arată însă un mecanism statal viciat. Pentru că ea ar fi putut fi rezolvată dacă forțele politice implicate ar fi stat măcar o oră la aceeași masă și s-ar fi consultat asupra soluțiilor. Marele păcat al democrație românești este că e într-un război neîncetat. Or în fața unui dezastru de asemenea magnitudine era o datorie a tuturor forțelor politice să se consulte asupra implicațiilor pe care le presupun măsurile din criză. 

Nu au făcut-o nicio secundă, ba, mai mult, au încercat și de-o parte și de alta să se poziționeze. Ca să adâncească problema, chiar în al 13-lea ceas, Curtea rămâne zeflemitoare și-i comunică guvernului că în chestiunea amenzilor ” e treaba lui cum se descurcă”. Pentru că așa arată colaborarea instituțională în România.

Anunțul lui Orban ne aduce o nouă bătălie de durată, care ne va măcina o vreme . Curtea nu poate fi schimbată, membrii ei nu pot fi dați afară pentru că nu ne plac, atribuțiile lor nu pot fi schimbate pentru că acum nu răspund unor imperative. Toate acestea pot costa în timp.  Iar problema nu este în mecanismele de numire de la Curte, ci în selecția oamenilor care ajung acolo. 

Până când candidaturile nu vor fi supuse dezbaterii publice, până când criteriile de selecție nu vor limpezi, dar și bazate pe profesionalism, chestiunea nu se va rezolva. Și mai ales până când politicienii de la stânga la dreapta nu vor înceta să considere curtea un mecanism care să răspundă la comenzile lor. 

De asta, am stat un pic și am judecat cum ar trebui să arate toată această poveste, într-o lume normală. Și iată la ce concluzii am ajuns

Curțile Constituționale sunt curți politice. Ar trebui să stabilim asta de la bun început. Cel mult juridico-politice, dacă vreți să introduc o nuanță. Ele sunt construite pentru a se respecta cadrul constituțional, pentru a lămuri anumite controverse, dar cel mai important sunt făcute pentru a păstra anumite curente corecte ale societății și a impulsiona unele noi. Ele trebuie să lămurească probleme grele ale societății și pur și simplu să ne împiedice să o luăm razna. Prima curte constituțională, cea de acum 100 de ani, în Austria a avut chiar un scop declarat de a ține Parlamentul în frâu. 

În mod evident, Curțile constituționale sunt o emanație politică și un teren de joacă al politicienilor. Membrii lor sunt numiți de către politicieni și pentru asta sunt construite sisteme mai mult sau mai puțin infailibile. Nu există sistem perfect. Dar mai peste tot în lume, ele au un numitor comun: judecătorii sunt persoane al căror grad de profesionalism este cel mai înalt. Ei sunt profesioniști respectați și nu oameni care primesc cea mai importantă sinecură dintr-o țară.

Ce avem în România?

Avem o curte în care sunt 5 magistrați, 3 politicieni și un profesor de drept. Dacă vă uitați la cv-ul celor cinci magistrați veți vedea că nu există criterii  unitare care să le arate gradul de profesionalism. Singurul criteriu este ca acesta să aibă 18 ani vechime în magistratură. Ca și cum alt tip de experiență profesională nu ar fi relevantă. 

Ce criterii ne lipsesc?

Mapa profesională trebuie să fie una impecabilă și să aducă condiții de integritate importante. 

Analiza publică trebuie să fie cât se poate de riguroasă. Iar ei trebuie să răspundă unor întrebări de natură să ne edifice asupra unor probleme controversate din societate. Pentru că 9 ani, sunt cei care au o putere absolută trebuie să știm dinainte ce gândesc  în anumite chestiuni. Cum văd politica penală a statului, cum se poziționează în chestiuni mai vechi de drept constituțional, de separare a puterilor în stat. Dar de exemplu ar trebui să știm și ce gândesc în materia drepturilor și libertăților civile, a parteneriatului civil, a căsătoriilor între homosexuali, avort și altor probleme cu care societate se va întâlni la un moment dat. Analizarea lor ar trebui să fie mult mai riguroasă

Eu văd necesitate alcătuirii unui dosar public cu mapa profesională, lucrări științifice, inclusiv masterul sau licența, dar și răspunsuri detaliate la o serie de întrebări precum cele de mai sus. De asemenea audierea trebuie să fie publică și nu numai în fața unui organism politic, ci și a unora profesionale. Oamenii aceștia au putere egală cu a unui președinte.

Există deja semne de profesionalizare în ceea ce privește numirile. Sunt câțiva judecători care au ce să caute acolo. Cred că e un proces pe care societatea trebuie să-l urmeze. Pentru asta este o condiție: presiune publică constantă pentru dezinfectarea deciziei politice. 

Mai jos aveți și dezbaterea mea cu Vlad Petreanu, pe această temă la Avocatul Diavolului. 

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Poate fi depolitizată Curtea Constituțională?

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Poate fi depolitizată Curtea Constituțională?https://www.europafm.ro/avocatul-diavolului-cu-vlad-petreanu-si-catalin-striblea-poate-fi-depolitizata-curtea-constitutionala/

Publicată de Radio Europa FM pe Vineri, 8 mai 2020

 

 

Barometrul Europa FM: PNL nu taie nimic de la stat până după alegeri

A venit barometrul Europa FM și asta ne dă o privire asupra prezentului, dar mai ales asupra viitorului. Pentru că datele arată prost pentru deciziile raționale și corecte care ar trebui luate în viitor. 

Pe scurt, barometrul realizat între 6 și 24 aprilie, cu 1010 interviuri telefonice, vine să ne spună că PNL scade mai departe în sondaje. E a treia lună consecutivă. A coborât de la 47 la sută la 33 la sută. Ultima dată, cu trei procente. Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că e o criză monstruoasă, care curmă vieți. Niciun partid de guvernare nu scapă nevătămat. 

PSD a luat un procent, dar îl găsim tot acolo la un sfert din intenția de vot a românilor. E în creștere, totuși. Salba de legi populiste nu a ajutat foarte tare, dar PSD își menține ectoratul. USR scade în continuare cu două procente până la 10,8, iar PLUS cu unul până la 5,1. Crește Victor Ponta și partidul său cu trei procente. 

Ce înseamnă asta de fapt? Că PNL nu a găsit răspunsul economic așteptat pentru România muncitoare. Pachetul economic nu se simte, banii de șomaj tehnic nu au ajuns, România activă suferă. Mai grav de atât, acest scor ne explică și de ce PNL nu ia măsurile de echilibrare a bugetului. Aducă să mai taie de la stat, măcar să mai reducă veniturile bugetarilor care stau de acasă. Tot acest scor ne explică de ce Iohannis și PNL nu au curaj să anunțe evidența și, anume că pensiile de abia pot fi plătite, darămite să fie crescute la toamnă. 

De fapt, marea mea teamă este că PNL nu va lua niciuna dintre măsurile nepopulare care să ne scoată din criză. Iar acestea sunt: micșorarea aparatului de stat, diminuarea cheltuielilor cu salarii și împrumuturi care să se ducă spre investiții. Ezitanți și speriați de aceste cifre se vor ascunde până după alegeri ca să rămână cumva pe primul loc al cursei. Șifonați, dar pe primul loc. 

PSD va încerca să crească pe populism. Va taxa orice greșeală de guvernare și va pune o presiune imensă pe acordarea unor bani de la stat pentru întreaga economie și mai ales pentru electoratul său. Vă apăsa pedala cu mărirea pensiilor până la maximum, dar și pe tot felul de năzbâtii precum cea cu plata chiriilor de către fisc. Cum nu are nicio apăsare în opoziție, va arunca cu legi populiste în stânga și-n dreapta.

În ce privește noua clasă politică, este evident că domnii Cioloș și Barna sau invers, conform sondajului, nu au altă soartă decât să fie împreună. Nu știu ce fac, nu știu ce păzesc sau care e planul lor, dar dacă această coaliție nu se realizează mai repede, s-ar putea să se aleagă praful,  mai ales că PLUS a ajuns iarăși la limita pragului electoral. 

Împreună ar fi a treia forță politică din România și obligatoriu partener de guvernare pentru PNL. Așa cum Victor Ponta se va alia cu PSD. 

Cu cele două blocuri conturate pe următoarele luni, vom asista la o perioadă în care, cel mai probabil, PNL va bâjbâi fără curaj în căutarea soluției electorale câștigătoare și va ignora propunerile de ieșire corectă din criză. Acestea înseamnă investiții majore în zone precum sănătate, infrastructură, digitalizare și pregătirea terenului pentru mutarea unor fabrici din Asia în România, pe măsură ce lanțurile de producție se vor reașeza. Cred că statul se va împrumuta în continuare pentru salarii și pensii ca să nu tulbure imensul aparat bugetar înaintea unor alegeri. Și, mai mult, mi-e teamă că asta ne va împotmoli pe termen mediu și lung. 

 

   

 

 

Cum rezolvă domnul Iohannis dilemele PNL.

Știți că PNL vrea alegeri pentru primari, în două tururi. De asta guvernul își asumă răspunderea pe modificarea legii. Dar tot PNL vrea alegeri anticipate. Dacă trece legea, nu are alegeri. Dacă nu trece, pierde primarii, dar are alegeri anticipate. 

PNL trăiește o dilemă. Acum este împărțit între două grupuri: unul mai curajos și unul mai conservator. Cele două grupuri trebuie să aleagă între alegeri anticipate, ceea ce le va da o putere mare și rapidă, și așteptarea alegerilor la termen, care îi vor pune tot la putere, dar probabil cu un scor mai mic. Pentru asta trebuie să sacrifice alegerile primarilor în două tururi, ceea ce i-ar da PSD-ului, iarăși, multe mandate de primar. 

Curajoșii au înțeles că este un moment teribil de bun ca să scoată PSD-ul în afara jocului pentru mulți ani, poate de tot. Conservatorii știu că puterea e bună, banii sunt buni, la fel posturile. Ei nu uită că, de-a lungul anilor, prietenia cu PSD a fost utilă ști că partidul le-a rezolvat multe din lucrurile la care visau, dar care nu puteau să le facă. Vezi aici pensii speciale, legi ale justiției, intimidarea procurorilor, rezolvarea imunităților, omorârea ANI. Să nu aveți iluzii că PNL nu a visat la așa ceva. Din cauza lui Iohannis și a presiunii publice nu au putut să o facă. 

În fine, vă spun ce cred că se va întâmpla. 

Guvernul Orban nu-și va da demisia. Va aștepta să fie demis, dacă se poate. Ca să-i momească cu alegerile anticipate, există deja în Parlament un proiect de lege astfel încât pensiile speciale să rămână, chiar dacă mandatul nu este întreg. Iohannis, care-i conduce pe curajoși, chiar vrea alegerile anticipate. Chiar dacă nu o să aibă două tururi la primar. Cuplate cu votul politic de la parlamentare, alegerile locale au potențialul să aducă o victorie uriașă a PNL. Gândiți-vă că lumea nu va mai vota administratorul, ci partidul care va domina campania electorală. De asta cred că unor peneliști sau aliați le va scăpa bila neagră la moțiune. 

Dacă nu iese, este și o variantă de rezervă. PNL știe că în actualul cadru politic poate merge cu un scor de peste 3o la sută până la alegerile de la toamnă. În privința primarilor, dacă se vor face alegeri în două tururi, au șanse mari de câștig în multe localități. Plus că mulți primari vor veni oricum la ei. În acest scenariu e de ajuns să nu facă prostii la guvernare și să nu taie bani de pe undeva. În rest, totul va fi bine. 

Iar ca să simplific și mai mult povestea asta, spun doar atât: se va face doar cum vrea domnul Iohannis.  

Iohannis vs Dăncilă, faza pe cască

Am câteva concluzii la cald după cele două conferițe de presă de marți seară. Dacă cu asta ne-am ales, asta vom comenta.

  1. Iohannis a fost bun, decent și util în comunicarea cu alegătorii. Are argumente, răspunde clar și concis, uneori are umor. A reușit să iasă din măcar două situații dificile: cea legată de Kovesi și cealaltă, generată de Dan Tăpălagă, care i-a arătat dubla măsură în ce-i privește pe Ponta și Dăncilă
  2. Iohannis a vorbit doar când i-a ajuns cuțitul la os și a simțit presiunea uriașă în chestiunea dezbaterii. A ridicat presiunea și-a mutat punctul de interes.
  3. Casele îi sunt în continuare un punct sensibil. Președintele trebuie să răspundă clar și precis legat de pierderea casei de la Sibiu. Alegătorii au dreptul să știe cum și cât a fost implicat în povestea cu actele de acolo. 
  4. Întrebările legate de politica internațională sunt punctul vulnerabil. În mandatul lui, România nu a reușit nici ridicare vizelor, nici intrarea în Schengen. Eșec pe această linie, măcar pe jumătate pentru că la Schengen PSD are o contribuție majoră
  5. De cealaltă parte, PSD vrea să conducă o țară, dar nu e în stare să facă o conferință de presă în care să se audă și jurnaliștii.
  6. De câte ori o pui să citească, doamna Dăncilă este un dezastru. Sună dezacordat ca o flașnetă
  7. Viorica Dăncilă a progresat mult în ultimile luni. Vorbește liber, stăpânește unele concepte, a adunat informații, s-a despovărat de emoții. Arată cum a reușit totuși să răzbească până la acest punct. Apreciez acest progres.
  8. Chestiunea cu ceasul este o gafă. 5000 de euro pe un ceas reprezintă mai mult de 10 salarii minime cu care se ține o grămadă de lume din România. Mai deranjant este cum a spus-o, rezultând că nu e un efort prea mare. Or este, și ar fi trebuit să știe suma.
  9. Doamna Dăncilă nu a primit și întrebările alea grele legate de Dragnea, justiție, 10 august.
  10. Povestea cu casca, distribuită masiv de PSD, inclusiv Firea, arată cât de iresponsabili au devenit politicienii români. Orice minciună spusă în spațiul public se va întoarce împotriva ta. Și nu face decât să ne șubrezească pe toți.  
  11. Nu voi renunța la credința mea că o dezbatere este necesară. Este unul dintre simbolurile democrației. Ar fi fost bine ca susținătorii doamnei Dăncilă să-l vadă și să-l audă pe cel demonizat. Ar fi fost bine și pentru ceilalți să o vadă pe doamna Dăncilă. O discuție este întotdeauna constructivă.