politica

Țara Ianculeștilor

Cazul Ianculescu are două tipuri de dezvoltări. Prima este cea emoțională în care ni se spune că nu e nevoie de decizie politică pentru numirea în diverse funcții. Înțeleg durerea și frustrările după ani buni de dezamăgiri, dar, dacă ar fi așa, de ce am mai avea nevoie de politică cu totul? Până la urmă dăm un mandat unor ca să guverneze în numele nostru. Despre asta e vorba.

A doua dezvoltare este că nici Ianculescu nu avea bască. Că era finul lui și că sigur a fost într-o cârdășie. Asta ratează esența cazului. Căci mai importantă decât plecarea sa este venirea celui care l-a înlocuit. Și anume un cetățean care nu știe ce face sistemul de gospodărire a apelor.

Miza acestei povești este să restabilim meritocrația și decizia corectă. Nu s-o punem în alte mâini despre care nici nu știm care sunt. Știți cu ce se ocupă Apele Române? Printre altele cu digurile care păzesc localități și cu albiile râurilor prin care trec viituri. Bănuiesc că nu oricine poate face treaba asta, iar dacă se strică ceva, cred că se vor pierde vieți. Adică poate avea loc un Colectiv, dar nu prin ardere ci prin forța apei. De asta avem nevoie de profesioniști peste tot.

Am vorbit despre asta la România în Direct. Sigur că opiniile au fost diverse cum șade bine unei dezbateri. Dar ce trebuie să rămână mai important după emisiunea asta sunt două mărturii. Doi oameni, ușor de identificat, care au vorbit cu subiect și predicat despre ce-au văzut.

Mihai a fost juristul Ambulanței Neamț. Și a rămas până când ”a început să facă valuri.” Adică a văzut că unele contracte nu erau în regulă. A făcut reclamații și a ajuns și-n fața unui ministru, Florian Bodog. ”S-a uitat pe acte și mi-a spus că în alte părți se fură mai mult. ” Totul s-a sfârșit prin desființarea postului său.

Apoi a sunat Carmen Grozavu, inspector la Serviciul de Gospodărire a Apelor Cluj. Colegă cu Ovidiu Ianculescu, cum ar veni. ”Problema nu este c-au fost schimbați doi directori, profesioniști, după ce-au luat concursuri. Problema este că nu mai are cine să ia o decizie. Sunt atât de multe probleme și pur și simplu, ei nu înțeleg despre ce este vorba.” Doamna Grozavu a hotărât să vorbească după ce i-a devenit șef de serviciu ”prostul clasei.” Rezultatul a fost c-au detașat-o la Galați. S-a opus.

Există și un alt tip de concluzie după toate întâmplările astea. E foarte probabil ca statul român să fi ajuns nu numai solab profesional, dar chiar ticălos.

Marea dramă constă, de fapt, în incapacitatea politicienilor de-a înțelege sisteme și de a face ordine. În politică românească au intrat tot felul de neisprăviți aduși de posibilitatea de a fura sau de căutarea unui refugiu la stat. Ei cred că e de ajuns să pui hârtii încolo și încoace. Oamenii capabili au fugit sau au fost îndepărtați și i-au lăsat pe aceștia. Iar argumentul suprem este că toată lumea fură sau toată lumea e proastă. Or nu mai este așa.

Câteva mărturii care-ți arată că România e o șandrama putredă

Sigur că, dacă vă întreb acum, o să-mi spuneți imediat că România este o țară coruptă. Și că politica și administrația românească au extins acest obicei al corupției până în punctul în care n-a mai rămas piatră peste piatră.

Incendiul de la Piatra Neamț este un exemplu cât se poate de bun. Aici, incompetența politică laolaltă cu clientelismul, neputința intelectuală și șmenul de partid au dus la moartea unor oameni.

Dar cel mai bine este să auzi acest lucruri cu urechile tale și să-ți faci o idee cât de mare este nemernicia. Iar ediția de marți a României în Direct a adus o serie de astfel de mărturii care-ți îngheață sângele în vene. Nu numai că vorbim de corupție, dar vorbim de o adaptare la viața de junglă, care duce la ignorarea completă a fricii de justiție. Dar, stați, nici măcar asta nu este o problemă. Pur și simplu oamenilor acestora nu le mai pasă de viețile celor din jur. Pentru bani se calcă peste cadavre.

Mecanismul este un cerc vicios în care, dacă ești prins, poți să alergi la nesfârșit. Trebuie să fii foarte curajos ca să-l spargi. Sau să pleci din țară. El presupune un politician care are numirea politică, apoi controlează verificarea și distribuie banii către firma care face lucrarea de mântuială. Lucrarea se face în bugetul alocat, dar costurile sunt trase în jos ca să rămână profitul cât mai mare. De acolo se plătește șpaga. Iar ceea ce o să auziți mai jos sunt câteva mărturii care o să vă arate tot atâtea mecanisme de funcționare a corupției și incompetenței ucigașe. Le-am rezumat ca să știți ce o să auziți.

  • Un antreprenor care povestește despre diferența dintre o lucrare la un spital de stat și una la un spital privat. Dacă cea de la privat este o operă de artă, la stat nu are acces decât după o subcontractare. Pe parcurs descoperă că antreprenorul numărul unu nu are decât cinci lucrători, dar că lucrările sale sunt decontate cu prioritate. De asemenea, banii povestitorului, cel care duce greul sunt pe jumătate și numai după presiuni. A rupt contractul, a denunțat, nu s-a întâmplat nimic
  • Un specialist în eficiență energetică povestește despre lipsa completă a profesioniștilor tehnici din instituțiile publice. Niște cârpaci îi numește pe cei care lucrează acolo, incapabili să înțeleagă lucrările pe care le au de făcut. Iar lucrul cel mai important este criteriul prețului celui mai mic care este sursa viciului
  • Un inginer care a lucrat la renovarea mai multor spitale. Din cauza prețului mic s-a ajuns la depășirea bugetului. Dacă ATI-ul l-a scos la linie, la următorul etaj s-a lucrat mult mai prost. Din momentul în care lucrarea s-a degradat cu bună știință, patronii l-au pus să semneze toate documentele. A demisionat.
  • Un consultant în lucrări de construcții care are o dilemă ieșită din comun. ISU și ANSVSA se contrazic asupra unei metode tehnice. Din cauza asta au blocat lucrarea.
  • Un vânzător de echipamente medicale care spune că prima întrebare pe care o primește de multe ori este ”mie ce-mi iese?”

Din ce în ce mai mulți experți povestesc despre slaba calitate a lucrărilor și materialelor pentru diverse investiții publice. Fie că este vorba de materiale ieftine la prețuri supraevaluate, fie că sunt lucrări de mântuială, acestea pun în pericol zeci de investiții, dar și viața celor care le folosesc. Adăugați controale și recepții cu ochii închiși plus o seamă de contracte date clienților de partide.

Țineți minte că la un moment dat a picat o școală, tavanul ei, chiar în timpul unei vacanțe? Și că marele noroc a fost acolo că nu erau copii. Dar ei ar fi putut fi acolo. Oare în câte alte locuri din România copiii sunt puși sub amenințare? Sau în câte locuri din România sunt spitale care mai pot să ardă?

Astea-s lucruri pe care noi ni le-am făcut nouă. România e ca o șandrama care stă să cadă. Suntem protejați de realizările unor oameni onești, de profesionalismul altora, dar în multe situații este doar noroc.

Noi avem o mentalitate care spune că, dacă fac un ban rapid, o să scap, o să trăiesc mai bine. Dar nu funcționează chiar așa. Cum o să mai scapi dacă ajungi într-un spital care arde? Chiar dacă tu ai avut pila la ce te mai ajută? Nu poți să gândești doar până la portofel. Viața bună este dată de calitatea întregii societăți de lângă tine. Dacă-i plin numai de hoți și numai de nenorociri, tot praful se alege.

Eu cred că lumea ar trebui să lucreze ca și cum copilul lui o să ajungă într-o zi acolo. O fi sigur pentru copilul meu? Dar pentru tatăl meu? E sigur ceea ce fac eu? Până n-o îndreptăm pe asta, nu scăpăm

„Suntem cu toții vinovați” este o minciună

Tragedia de la Piatra Neamț a primit o rezolvare socială din partea ministrului Nelu Tătaru care disculpă clasa politică și administrația românească în câteva cuvinte simple.

„Pentru situația de peste 30 de ani și pentru autoritățile locale și pentru neimplicare … cred că suntem toți vinovați în această țară, nu doar sistemul medical și autoritățile locale, pentru că am acceptat timp de 30 de ani să trăim într-o astfel de situație medicală.”

Nelu Tătaru

Un fel de a spune, „proști sunteți voi care ați acceptat ca noi politicienii să punem în funcție tot felul de matracuci.” Și nu numai c-ați acceptat, dar ați și lăsat povestea asta să treneze 30 de ani.

Am scris despre asta pe FB și-a rezultat un val de susținere pentru domnul ministru. Există câte o explicație pentru fiecare cuvânt pe care l-a spus. Și desigur câte o vinovăție pentru ceilalți: politicieni din tabără adversă nouă, public neimplicat, presă, oameni care vorbesc în spațiu public. O devălmășie a vinovăției.

Asta e, oameni buni. Toată societatea i-a omorât pe amărâții de la Piatra Neamț. Și pe cei de la Colectiv. N-aveți ce face. Asumați-vă! Și tăceți! Mai ales tăceți și nu lăsați să se vadă că aici e vorba de lege de responsabilități și de mecanisme controlabile. Asta a vrut să spună domnul Tătaru și i-a reușit de minune.

Or nu e așa, prieteni. Nu toată lumea e vinovată de ce s-a întâmplat acolo. Nici legal și nici moral. Legalitatea o va stabili instanța de judecată. Peste tot sunt proceduri și hârtii de urmat. Ne vom lămuri. De la mutarea la secției până la cumpărarea aparaturii. Răbdare.

Să stabilim vinovăția morală. Căci acesta este calculul politic.

Ni se spune că oamenii obișnuiți sunt vinovați pentru că nu se implică în politică și administrație. E adevărat. O bună bucată de vreme au lipsit. Dar contractul social nu presupune ca fiecare dintre noi să se apuce de politică. Este imposibil. Și, da, după o perioadă de maturizare a societății, avem o nouă generație care se implică. Dar ce să vezi nu mai are loc de toate pilele și cumetriile suite în funcții. Iar dacă o face, capătă bețe în roate. Nu e ca și cum sunt așteptați acolo.

Ni se spune că suntem vinovați pentru că nu protestăm. Ba se protestează în România. S-a stat în stradă și-n 2012 și-n 2017. Și a venit lumea fără să fie adusă cu autobuze de partid. Și azi sunt oameni în stradă pe diverse teme. Dacă protest înseamnă să dăm foc la ceva, asta e o prostie.

Ni se spune că suntem vinovați pentru că nu mergem la vot. Mergem la vot potrivit așteptărilor și standardelor europene. Nu suntem vreo autocrație care să aibă scoruri de 90 la sută. Dar nu aceasta este esența. Chiar și dacă prezența este sub așteptări, politicianul și administrația trebuie să dea răspunsuri și rezolvări corecte la ce așteaptă lumea.

Ba, mai mult, România a dat răspunsuri corecte la vot. Urmăriți ultimii ani și o să vedeți că avem alternanță la vot. Chit că ea vine la 7-8 ani sau mai repede, tot alternanță este. România a sancționat excesele, abuzul, hoția, mafia, de fiecare dată. A dat răspunsurile pe care le avea la îndemână. Și apoi a dus și la nașterea unei forțe politice noi care începe să crească.

Dar știți ce? Clasa politică chiar nu a răspuns acestor semnale. Dimpotrivă. Pe măsură ce era sancționată a făcut loc în rândul ei la din ce în ce mai mulți infractori, incompetenți, mediocri, șpăgari, plagiatori. A construit un sistem paralel de merite și salarii și responsabilități vagi.

Oamenii aceștia au adus cu ei alții de aceeași teapă pe care i-au numit în diverse structuri. Statul a devenit o pastă incapabilă să rezolve lucruri reale, dar foarte bun la plimbat hârtii. Statul român e foarte bun la aprobări și controale ulterioare și, de fapt, asta îi justifică întreaga existență. Esența lui este să se afle în raport cu un cetățean care-i cere ceva și care are nevoie de o hârtie. De aici rostul șpăgii, dar și al autodezvoltării sale în direcția unor alte normative care să-i mai dea posibilitatea angajării unei pile. În același timp este incapabil să dea un răspuns clar, rapid și eficient la niște probleme reale. Și nici nu are timp să le mai rezolve de vreme ce pentru membrii săi are câte o modalitate de rezolvare.

Aici trebuie să socotiți vinovățiile și nu în altă parte. Votul și protestele noastre sunt oneste. Deciziile lor sunt mai mereu discutabile. Răspundeți la ce aveți de răspuns și nu aruncați în cârca populației incapacitatea de a rezolva lucrurile pe care trebuie să le faceți.

Votul pentru Trump, explicat de un român plecat în State

Încă nu știu la această oră când scriu rezultatul alegerilor americane. Dar e clară tendința în favoarea lui Biden. Bănuiesc însă că vor urma multe bătălii juridice și nu este totul jucat.

Un lucru e clar. Președintele Trump a depășit așteptările din media și scenariul care arăta că Biden câștiga cu ușurință. Jumătate din electoratul american a apreciat prestația sa. Știu că din Europa este mai greu de înțeles, dar Trump exprimă fundamentele modului în care funcționează America.

Cel mai bine o să înțelegeți cînd o să ascultați intervenția de mai jos, din România în Direct. Ne-a sunat un român, plecat în State de 30 de ani. El explică foarte clar de ce l-a votat pe Trump.

P.S. În emisiune a intrat și un domn foarte tânăr care s-a definit progresist. A fost total anti-Trump și a folosit valori corecte pentru a face asta. Dialogul nostru s-a terminat însă atunci când a apreciat că Fidel Castro și Che Guevarra au făcut lucruri importante pentru poporul lor. Mi-a promis că mai citește.

Judecata mea după patru ani cu Donald Trump

La ora la care scriu nu există un câștigător evident al alegerilor americane. Cred că Biden este în față, dar Trump are o șansă bună. Și, după cum scrie presa americană, totul s-ar putea rezuma la alegerile din Pennsylvania. Și la numărul de alegători care ies la vot.

În mod evident că sunt cele mai tensionate alegeri americane. Asta pentru că Trump a construit o falie și i-a plăcut să accentueze toate lucrurile diferite. O tehnică politică de acum clasică. Mi-am propus să scriu câteva rânduri care să-l judece pe Trump.

Pentru Biden s-ar putea să mai avem timp. Oricum, ce am de zis despre el se închide într-o singură frază. Consider că este un eșec major al elitei democrate americane faptul că nu a putut produce un politician mai energic, mai dedicat și mai ales care să nu aparțină vechilor legături de putere. Dacă trecutul administrativ este alegerea, atunci situația democraților e chiar gravă. Și cu doamna Clinton am avut aceeași problemă. Cred că vechile obiceiuri trebuie retezate.

Așadar, înapoi la Trump. O să încerc să-l judec ca și cum aș avea un vot în față. E un exercițiu interesant. Ce apreciez și ce-mi displace.

Ce îmi place

Economia americană a crescut specatculos în timpul mandatului său, exceptând perioada de criză. Cred c-a înțeles niște mecanisme care trebuiau aplicate mai demult. E adevărat, corporațiile au avut de câștigat enorm, bogații la fel. Dar condiția a fost ca banii să fie investiți în America, nu înapoi în China. Aceasta este o chestiune de echilibru și poate fi judecată doar pe termen lung.

În chestiunea geo-politică a făcut ce se aștepta lumea mai demult. A numit China drept principal inamic și l-a tratat ca atare. În mare, nu în detaliu. Pentru lumea globală, dar și pentru fiecare dintre noi, China este cea mai mare problemă. Economia lor ne sărăcește și trebuie să avem pe cineva care să spună stop. China nu este un jucător corect, onest sau care să colabooreze, Trebuie să-i privim altfel economia înainte de a ne aduce la sapă de lemn.

Asta înseamnă că Rusia, adversarul tradițional a căpăt un respiro. Ba, câteva idei i-au plăcut lui Putin. Pentru noi asta e de speriat, pentru că există mereu amenințarea că vom rămânea aici la mâna Moscovei. Deocamdată asta nu s-a întâmplat, iar semnalele sunt că flancul estic va rămâne sub protecția americană.

Nu pot să mă exprim de la depărtare în chestiunea migrației. Locuind aici nu pot să înțeleg decât parțial fenomenul. Sunt convins însă că, dacă România ar fi fost supusă unui flux ilegal constant de imigranți din Moldova sau alte părți, am fi avut aceeași discuție aici.

Numirile la Curtea Supremă vor afecta tendințe privind drepturile civile pe întreaga planetă. Dar tind să privesc cu echilibru întreaga poveste. Până la urmă, au mai existat curți conservatoare, iar lumea și-a găsit cursul. Iar alte schimbări acolo vor mai avea loc. În orice caz, cei numiți, sunt profesioniști.

Ce nu-mi place și nu mă pot obișnui deloc cu chestiunea asta.

Amestecul de familie, afaceri, conflict de interese, lipsă de profesionalism pe care l-a adus în Casa Albă. Tot timpul am avut sentimentul că el și familia au jucat pe două planuri și că și-au tras foloase personale cât au putut din experiența asta. Implicarea copiilor la un nivel de decizie administrativă înalt este o decizie pe care nu o iert nici aici.

Subminarea democrației pe orice căi posibile, forțarea unor decizii la limită, conducerea autocrată pe alocuri este un alt lucru pe care, ca european nu-l pot înțelege. De altfel, privită dinspre Europa, America nu mai e cel mai democratic loc cu putință. E chiar un semn de întrebare.

Lipsa de delimitare de tot felul de organizații extremiste este un lucru care face rău întregului sistem instituțional, dar asta este mai puțin important. Trump a legitimat prin discursul său bande extremiste cărora le-a dat un rol în spațiul public.

Minciuna și dezinformarea pornite din Biroul Oval sunt de natură să afecteze întreaga societate. Pentru că un astfel de comportament încurajează discuțiile iraționale și lipsite de substanță. Lumea are probleme reale nu poate discuta chestiuni imaginare.

Lipsa de respect față de viață și față de o minimă morală arătată în epidemie, dar și de-a lungul celor patru ani este ieșită din comun. Tratamentul aplicat de Trump cetățenilor săi în timpul epidemiei seamănă mai curând cu ce s-ar putea întâmpla în Rusia nu în America.

Toate aceste lucruri îl fac periculos pentru tot ce înseamnă spațiul democratic al lumii civilizate. Mirarea mea este că e susținut de oameni foarte deștepți care-l plac doar pentru că răspunde pozitiv unor idei legate de credință și economie. Pe termen lung, democrația, nu numai americană, va avea de suferit imens. Pentru că în ciuda eficienței sale geo-politice și a deciziilor economice la nivel macro, înseși fundamentale lumii civilizate sunt puse la încercare.

Voi ați sta la aceeași masă cu încă zece persoane?

V-ați uitat un pic la fotografia cu pricina? E o masă obișnuită pentru acum un an. E înăuntru, într-un colț de sală, fără ferestre deschise. Cred că este și un fumător acolo. Oamenii stau strânși într-unul într-altul, distanța din față este de jumătate de metru, iar cei care sunt unul lîngă altul stau literalmente cot în cot.

E vreunul dintre voi care ar mai sta așa azi? Știu zeci de cazuri de persoane care refuză să se întâlnească. Cu puținii prieteni cu care mă mai văd, o fac doar afară și cu distanțare între noi. E, unul, nu am participat la niciun astfel de eveniment pentru că mi-ar fi frică. Ce-am văzut acolo este mediul perfect de transmitere al bolii. 

Domnul Ciolacu s-a aflat la o masă în județul Buzău, la un restaurant. Regulile din Buzău spun că ai voie cu cel mult alți cinci. Și asta e făcut așa ca două familii să se poată întâlni intim dacă vor. Legiuitorul când a făcut asta s-a gândit să nu ne dea afară de tot viață socială. Să putem să ne mai vedem cu unul cu altul. 

La masa domnului Ciolacu se aflau zece persoane. El spune că doar pentru puțin timp. Un martor citat de Digi 24 spune însă că întâlnirea în zece a durat cel puțin o oră și că cei prezenți au încercat să o mascheze prin tragerea draperiilor și închiderea ușilor. Adică, spune acest om, a existat premeditare și înțelegere a faptei. Dar eu am îndoieli.

Domnul Ciolacu zice la rându-i că Guvernul folosește poliția în scop politic. Adică, guvernul ar fi pus poliția să anunțe public amenda tocmai ca să arate că PSD este partidul care nu respectă regulile.

Dar pentru asta nu era nevoie de poliție. Domnul Ciolacu a refuzat să poarte mască în Parlament, a pus doi deputați care refuză să poarte mască drept cap de listă, dar a și pus în partid doi experți în chestiune care susțin măștile. Domnii Rafila și Cercel. Așadar, liderul PSD este în răspăr cu regula nu de sâmbătă, ci de mai multă vreme. 

În același timp el nu este de acord cu organizarea alegerilor pentru că epidemia i se pare periculoasă și cer președintelui Iohannis să se mai gândească. Ba, a inițiat și un proiect de lege care să-i permită amânarea alegerilor. 

Între timp, domnul Ciolacu și-a cerut scuze. Spune c-a fost o greșeală.

Ca să fim drepți până la capăt, acest episod este al doilea la vâful țării în care oficialii nu poartă mască. Domnul Orban s-a ascuns mai bine în biroul său, dar efectele sunt aceleași. Și aici nu e vorba de politică. Lumea receptează ce vede la lideri și consideră că pericolul nu este atât de mare. Apoi nu va mai crede în eficiența amenzilor. Sunt exemple negative care nu ajută în această poveste. 

Dar asta e partea politică și puteți să o judecați cum vreți. Eu am altă mirare astăzi.

Eu mă așteptam ca domnul Ciolacu, care a fost testat de două ori pentru contact cu persoane pozitive, să fi înțeles pericolul. Dar mi e mi se pare că acolo sunt oameni care nu pot evalua situația exact. Dacă rațional ei nu pot percepe ce se întâmplă? Cum s-au raportat la boală când au fost respirație în respirație cu zece oameni. Și nu cumva ei sunt doar exprimarea unei mari părți a României?

Pentru mulți dintre noi a apărut frica de o bună bucată de vreme. Ne ferim unii de alții. Am internalizat boala și pericolele ei. Care  este mecanismul prin care nu ți-e frică de așa ceva? Există zeci de site-uri povestiri, medici care spun că nu trebuie să stai așa la o masă

Eu cred sincer că aceste personaje nu au capacitatea de a evalua corect situația prin care trecem. Și acum mă întreb dacă au capacitatea de a evalua alte situații.

Aici nu e vorba, Orban să vezi ce-ți fac că eu stau cu alții la masă și nu-mi pasă. Aici e pe viață și pe moarte. Cu siguranță nu poți ști ce fac toții oamenii de la acea masă. De asta la fiecare întâlnire trebuie să fii cu băgare de seamă. 

De fapt, aceste fotografii arată nivelul de competență al administrației românești. Nu e vorba doar de faptul că nu ne plac regulile. E vorba că nu putem internaliza pericolul și să ne ferim de el. Al treilea om în stat ar trebui să aibă reflexe care să-i spună, domnule, să stăm un pic la distanță unii de alții.  Sau poate crede că are un ventilator pus deoparte. 

Când o să scăpăm de COVID, ne așteaptă alte probleme complicate.

Când o să scăpăm de COVID, avem o altă situație interesantă în față. Potrivit IHME, Institutul pentru Statistici de Sănătate de la Washington, ne împuținăm și fără COVID. Proiecția lor arată că în anul 2100, în România vor mai trăi cam opt milioane de cetățeni.

Cauzele sunt aceleași pe care le știm și acum. Mortalitate mare, natalitate mică, bașca vrem să plecăm de aici și nu prea ne mai place. Acum, sigur, 2100 este departe și nu prea ne mai interesează. Va fi mai complicat pentru copiii noștri. Și cred că moștenirea pe care trebuie să le-o lăsăm trebuie să fie și de altă natură decât cea financiară. Pentru asta vă las mai mult timp de gândire. Mai jos este și structura bolilor care ne omoară mai devreme decât pe alții.

Ce vă interesează mai tare est perioada dintre 2040 și 2060, cea în care generația noastră începe să primească și pensie. În cazul meu în 2044. Ceea ce, îmi dau seama acum, nici măcar nu este atât de departe. Cam nasol să vezi că anii din față sunt cam tot ăia din spate.

Dacă vă uitați cu atenție, cam în 2044, datele arată că nu prea are cine să plătească pensiile. Cel puțin nu în actualul sistem. Adică cei de sub noi, vor fi mai puțini. Drept urmare, pensiile din sistemul public vor fi mici, iar pentru unii inexistente. Cum vom fi cei mai mulți locuitori în zona respectivă, asta va fi cea mai mare problemă a nației. Asta și clima. Alte lucruri le vom îmbunătăți, dar bătrânețea noastră va fi fierbinte, fără apă și cu pensii mici.

Nu am o soluție la care să nu sufere cineva. Dar de asta vă recomand să vă găsiți soluții individuale de acum. Și să vă pregătiți copiii pentru diverse poveri pe care le vom pune în spatele lor. Sau, după ce trece nenorocirea, presiune imensă pentru a rezolva această problemă. Căci e problema noastră nu a altora. Și, cred că la cât am vorbit, e clar că nu statul plătește pensiile, ci cei de după noi.

Problema nu e că ne „păcălesc” impostorii, ci că asta a devenit regula

Cazul Barangă este un simptom al celei mai mari cangrene din societatea românească. Cea de la care pleacă majoritatea lucrurilor pe care le trăim noi: impostura. Și incapacitatea de a găsi soluții funcționale la problemele de care societatea se lovește.  

Dacă vă întrebați vreodată de ce nu avem spitale, de ce nu avem autostrăzi, de ce nu găsim un răspuns adecvat la coronavirus, acum putem desluși foarte bine motivul. O parte dintre oamenii care ne conduc, poate o parte prea mare, sunt impostori incapabil să facă ceva. Ba, mai mult, sunt șantajabili, sunt slabi, vicioși și dedați altor fărădelegi.

Cazul Barangă est uluitor. Puțin zis. Este cea mai mare eroare de sistem care s-a produs până astăzi în România. Sau cel puțin singura de care știm. Un demnitar cu rang înalt, șeful uneia dintre instituțiile implicate în lupta împotriva mafiei, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, este anchetat pentru că și-a falsificat diploma de Bacalaureat. Aceasta era obținută la 32 de ani și fusese baza pentru obținerea altor 19 diplome academice care sunt verificate acum și ele.

Dar acesta nu este întreaga poveste. Funcția ocupată de Laurențiu Barangă se face după verificări minuțioase care atestă probitatea morală și legală a celor care o ocupă. Mai mult, vreme de zece ani, același personaj a activat în cadrul ORNISS. Acesta este Oficiul care atestă că funcționarii cu înalte funcții în stat pot avea acces la secrete de stat. Adică el trebuia să păzească statul tocmai de apariția unor situații de fraudă. Mai mult, deși justiția a desființat toate diplomele deținute de Baranga în 2016, în anul 2017 el a primit și dreptul de a fi conducător de doctorat și a avansat cu viteză în administrația din România

Premierul Orban a avut o reacție curioasă despre acest dosar. „E treaba lui ca ne-a pacalit. Ieri am avut demisia pe masa. Si-a dat demisia, nu mai este presedinte.” Premierul spune că în cazul lui Baranga au fost aplicate toate procedurile pentru ocuparea funcție. Păi, o decizie judecătorească ridicase semne de întrebare asupra probității personajului. Cum să nu știți așa ceva?

Cum e posibil, stai să te gândești, ca un om fără nicio calificare să ajungă într-o astfel de funcție vitală în România. Prieteni, o fi vorba aici doar de impostură? Nu cumva e mai mult? Când ai un om șantajabil într-o astfel de funcție la ce te gândești mai departe?

Dar de-ar fi acesta singurul caz. Din anul 2012, de la plagiatul lui Victor Ponta, aceasta este o discuție nesfârșită. Zeci, sute de plagiate, au fost descoperite între timp la vârful statului român. Plagiatul chiar era un mod de-a fi la nivelul de vârf al administrație. Nu uitați că 73 la sută dintre tezele de doctorat verificate de jurnaliști la Academia de poliție s-au dovedit a fi plagiate. Aici, jurnalista Emilia Șercan chiar a fost amenințată cu moartea de către cei care conduceau Academia ca urmare a dezvăluirilor sale. Ce nivel mai de jos al corupției, cangrenei sau mafiei vă puteți imagina?

România este roasă de această masă de oameni care nu numai că nu sunt capabili să ia decizii, nu pot interpreta fenomenele din fața lor, dar  sunt dispuși să fure mai departe. Or asta ne amenință pe toți acum. Nu ajung ventilatoare, nu reușim să mai facem spitale, să aplicăm măsuri de carantină, tot de aici ni se trage. Iar dacă nu o rezolvăm o să ne tragă mereu în jos.

Și o coincidență care nu face decât să întărească ce spun. Luni, la finalul României în Direct, făceam un apel la premierul Orban să-i socotească pe cei din jurul său aflați în această situație. Câteva ore mai târziu, aflam de la Ioana Ene Dogioiu că șeful Grupului de Comunicare Strategică, Andi Manciu nu și-a dat licența. A trecut prin școală, dar nu și pe la examen. Acesta poate fi un accident, dar în fața percepțiilor noastre pare a fi, de fapt, regula.

Furtul la vot este o metodă de supraviețuire

România în Direct de marți a fost dedicată fraudelor la vot. Am un sentiment de neputință și de furie atunci când văd că în România, o țară care vrea civilizația Uniunii Europene, încă trebuie să ne apărăm voturile. Într-o țară în care trebuie să ne apărăm copiii de focuri, pe noi de drumurile care ne ucid, întreaga societate de furtul generalizat din banii publici, aici trebuie să apărăm în fiecare secundă votul. 

Acesta ar fi trebuit să fie al nostru. Să fie dreptul acela inalienabil de care acești oameni să nu aibă voie să se atingă. Dar, ce să vezi, câțiva concetățeni ai noștri au trebuit să stea în stradă ca să păzească voturile. Pentru că există suspiciuni că e posibil să se fi întâmplat o fraudă.

Întâmplarea, pe care o știți de acum, a scandalizat toată țara. Există dovezi credibile că la Sectorul 1 a avut loc o fraudă sau măcar o încercare de fraudare.  E un sistem pe care nu l-am deprins încă cu totul, dar care după sondaje, care arătau o diferență de 12 procente, a dus la o diferență de doar o mie de voturi. Un cetățean a fost prins cu mai multe procese verbale în mână. Voturile din unele secții nu corespund  cu cele din rapoarte. USR, PNL și PMP spun toate că asistăm la o fraudă.

Între timp, în ciuda suspiciunilor, voturile numărate cu mare greutate arată o victorie a lui Clotilde Armand. Cu chiar 1000 de voturi mai mult. USR cere victoria, PSD renumărare, iar BEC va decide azi ce face.

Astfel de acuzații apar și în Sectorul 5, unde candidatul PNL se plânge de dispariția mai multor voturi. Pe de altă parte, USR atrage atenția că în mai multe secții de votare din Capitală există inadvertențe între voturile numărate și cele prezente în rapoartele depuse la birourile electorale. Astfel, în câteva situații, voturi care aparțineau USR erau trecute la alte partide, iar USR era creditat cu votul acestora. Acest lucru s-a petrecut în special la voturile pentru Consiliul General. Iar în țară, PNL a cerut renumărarea voturilor la Consiliul Județean Vaslui sau la primăria din Focșani

Am stat de vorbă cu mulți oameni care au fost în secțiile de votare. Vă las aici mai jos ediția de România în Direct în care veți găsi foarte multe explicații interesante.

România în Direct: Frauda la vot. Ai încredere că procesul electoral de la tine este corect?

România în Direct: Frauda la vot. Ai încredere că procesul electoral de la tine este corect?https://www.europafm.ro/romania-in-direct-frauda-la-vot-ai-incredere-ca-procesul-electoral-de-la-tine-este-corect-video/

Publicată de Radio Europa FM pe Marţi, 29 septembrie 2020

Și la radio. dar și-n foarte multe mesaje pe care le-am primit, lumea îmi spune că actualul sistem de vot împiedică frauda. Sau că o fac foarte dificilă și apoi ușor de probat. Există însă și o gaură în toată povestea asta: operatorul de date. El poate greși, cu sau fără intenție.

Din câte înțeleg se poate petrece așa: operatorul introduce datele în sistem și poate trece de la un partid la altul numărul de voturi. În unele situații el este supravegheat de președinte sau scrie după dictare, dar cel puțin un cetățean, operator de date, mi-a spus c-a făcut toată transcrierea de capul lui. Și că trebuie să ne bizuim pe onestitatea lui. Datele din sistem sunt cele care se numără. La procesele verbale ne mai întoarcem doar dacă sunt probleme.

Și acum poate vă întrebați de ce ar mai încerca cineva să fure în astfel de situații. Ce te motivează, de ce-ai face pușcărie? Poate pentru că altceva nu mai ai.

Știți cum vă duceți dvs. dimineața la muncă? Așa vin și ei la furat. Aceasta este munca lor. Pentru asta se pregătesc. Nu se începe cu un furt mare. Se începe cu pile, cu aranjamente cu mici combinații. Partidul sau gașca unui primar te recrutează și te ia pas cu pas în diverse lucruri tulburi. Ești încurajat să calci reguli și să practici aranjamente. După care pierzi limitele clare și viziunea corectă. Îi vezi și pe ceilalți că fură. Ți se spune că toată lumea fură și că acesta este modelul de conduită corect. Ești lăsat să crezi că reușita ta depinde de acest furt, apoi urci în ierarhia furtului și te obișnuiești cu el până când nu-l mai vezi.

De asta poți fura și la niște alegeri în care chiar poți fi prins ușor. Dar și pentru că, dacă le pierzi, nu rămâi cu mare lucru după asta. Combinațiile de la primărie sunt chiar afacerea ta. Ce-ți rămâne dacă pierzi? Să muncești?

Noua clasă politică a început să se vadă. Și trebuie să reușească

Mie mi se pare că aerul s-a mai primenit. Că e mai bine. Că există semne masive ale unei schimbări importante. Știți ce cred prieteni? Că s-au împlinit cei 25 de ani ai lui Brucan. Pentru că în mintea noastră am crezut că după 25 de ani vom trăi așa ca în Occident. Și nu ne-am dat niciodată seama că de abia încolo începe schimbarea.

Apoi am crezut că schimbare va fi ceva brusc ca și cum cineva va trage cortina la o piesă de teatru și gata vine fericirea. Doar că ea se caută și se muncește în fiecare zi. 

Iar azi după aceste alegeri locale avem semnele unei schimbări consistente în politica din România. O nouă generație, educată altfel, și cu alte dorințe a venit și și-a spus cuvântul. Care sunt aceste semne?

Alegerile locale din România au adus victoria mai multor primari USR sau a unora care fac parte din noua clasă politică. Nicușor Dan la București, Dominic Fritz la Timișoara, Allen Coliban la Brașov, Radu Mihaiu la Sectorul 2. USR a mai câștigat la Bacău sau la Alba Iulia și prin Elena Lasconi la Câmpulung Muscel. La Sectorul 6 din București a câștigat un primar de nouă generație, Ciprian Ciucu, iar la nivel politic USR și PLUS vor conduce Capitala după 12 ani de Consiliu General PSD. Și merită adăugat că la Târgu Mureș, în premieră, orașul va fi condus de un reprezentant al UDMR, Soos Zoltan. Nu în ultimul rând, în Vrancea, Marian Oprișan a fost îndepărtat de la putere după 20 de ani. Ca să înțelegeți mai bine ce spun, iată socotela sociologului Barbu Mateescu

Harta electorală a României e mai complicată decât oricând în istoria sa recentă.În Transilvania au loc două mișcări…

Publicată de Barbu Mateescu pe Luni, 28 septembrie 2020

Evident, însă această schimbare nu este totală. România nu avea cum să aleagă pe de-a întregul o clasă politică nouă. Asta pentru că România este inegală. Și pentru că unii dintre noi au avansat mai mult, alții mai puțin. Pentru că noi credem în lucruri diferite și pentru că în orașele mari schimbarea vine mai ușor. Avem aici generații care știu și pot să fac altfel lucrurile. Nu mai sunt obișnuiți să primească ce li se dă, li se pare firesc să ceară ei.  

Și, da, România și-a păstrat structura sa solidă, grea, conservatoare. În egală măsură, însă, vechea clasă politică stăpânește votul politic. PSD, PNL și UDMR au câștigat președințiile consiliilor județene. Sunt primari cu vechime care și-au păstra funcțiile, așa cum sunt Robert Negoiță și Daniel Băluță în București. Olguța Vasilescu s-a întors la Craiova, iar Emil Boc nu a avut probleme la păstrarea mandatului. Iar o dovadă că lucrurile se schimbă greu este victoria lui Cristian Popescu Piedone la Sectorul 5.

Adăugați aici pe primarul din Sângeorz Băi, ce cu fetița despre al cărei caz am tot vorbit. E șocant nu? Dar a fost reales. Să vorbim și de cazul celui din comuna Mogoșești Siret care a recunoscut c-a avut relații cu două minore chiar la primărie, dar acest pas moral nu a contat. Acolo lumea nu a fost impresionată de treaba asta. 

Practic, vechea clasă politică și-a menținut controlul asupra votului politic, dar este pentru prima dată când sunt fisuri majore în zone care până acum erau controlate de PSD sau PNL. Iar USR a devenit în foarte multe localități și județe partidul fără de care PNL nu poate guverna.

Nu va curge lapte și nici miere. Și nu va fi o reușită deplină. O parte dintre acești oameni vor eșua. Alții se vor lovi de zidul administrativ. Vor fi împiedicați să lucreze, li se vor pune bețe în roate. Doar puțini vor face un succes total din mandatele lor. Reușita va fi, probabil pe jumătate, iar marele risc este vorba care va apărea că ”toți sunt la fel.”

Dar acolo unde se va scrie un anumit tip de reușită se va întâmpla ceva foarte important: se va genera nevoia. Oamenii vor vedea și vor dori aceleași lucruri. Așa cum a făcut Boc la Cluj și-i obligă pe unii din toată țara. Oamenii vor vrea primărie digitalizată, oamenii vor vrea festivaluri, vor vrea măsuri în trafic. Toate lucrurile bune se vor întinde. Așa cum vrem noi toți să avem școli ca la Ciugud. Și nu ni se pare imposibil.

Sigur că nu toți vor reuși, dar eu cred că zăgazurile sunt sparte. Încet-încet vor fi obligați să plece niște oameni, iar alții  nu-și vor mai găsi locul.

Știți ce e important să facem? Și asta e ușor să facem . Să aducem oamenii buni alături de acești primari. Oameni care înțeleg sisteme și sunt în stare să mânuiască niște instrumente administrative performante. Mai ales că, acum, paradoxal, salariile bune devin un instrument util.

Administrația nu mai trebuie să fie parcarea incompetenței. Acum, cum îl vezi pe unul pilos sau prost, imediat are un post căci mă-sa e ceva important. Trebuie să desființăm ideea că administrația este afacerea unor băieți din politică.

De asta spun că acești proaspeți învingători au în fața lor cea mai grea misiune. Și nu prea e loc de eșec. Pentru că dacă vor eșua, ne vor arunca pe toți în brațele populismului și a băieților deștepți din politică. În brațele celor care au muls statul acesta și s-au făcut de fapt voievozi nu funcționari publici. Cumva, noul val trebuie să reușească

Photo by Miguel Á. Padriñán from Pexels