politica | Striblea.ro

Marea bătălie a doctorului Ciucă

18 ianuarie 2022 Cătălin Striblea 2 comentarii

Press One a publicat, sub semnătura Emiliei Șercan, o anchetă care ridică o gravă suspiciune de plagiat în teza doctorală a generalului Ciucă.

Jurnalista, care are o experiență importantă în domeniul plagiatelor, identifică până la nivel de virgulă ce este în neregulă în lucrarea generalului.

Pe scurt, ea spune că există patru tehnici de mascare a plagiatului în această lucrare și că acesta nu a putut fi detectat cu un soft de identificare. Adică nu există o similitudine perfectă decât în anumite situații. Doar că în verificarea umană, teza conține plagiate din două cărți și două lucrări de doctorat.

Premierul a răspuns cu rapiditate la această chestiune și spune că acuzația nu poate fi dovedită științific. De altfel, Universitatea de Apărare a anunțat că teza ministrului va fi verificată cu rapiditate.

Mona Dîrțu, autoarea newsletter-ului Monday Memo, a pus acuzațiile și răspunsul față în față și a a ieșit o analiză foarte bună.

Eu vă voi arăta altceva, dar și lucrurile de care trebuie să ții cont într-o societate normală.

Perdelele de fum

Există trei narative care răspund dezvăluirii. Pentru că așa se procedează într-o bătălie care implică puterea la cel mai înalt nivel.

Primul spune că acesta este un atac menit să destabilizeze România în timpuri de război și că de asta nu trebuie să-l luăm în seamă. Doar că, dacă ar fi așa, problema se pune cum poate un lider cu credibilitate scăzută să ne ceară să facem mai multe pentru țară.

Al doilea spune că generalul a fost curentat de companiile energetice după ce le-a umblat la profit prin plafonarea prețurilor. Aceasta este o întoarcere ușor de demontat. Companiile nu au nicio problemă dacă nu-și iau banii de la populație. Ele îi vor lua chiar mai ușor de la stat, care va trebui să plătească diferența până la prețurile reale.

Al treilea răspuns se referă la probitatea jurnalistei, acuzată în trecut că și-ar fi plagiat o parte din teza de licență. Emilia a răspuns la povestea asta, dar asta nu face dezvăluirea despre general mai puțin importantă. Dacă este adevărată, el tot plagiator rămâne.

De asta trebuie să trecem la esențial.

Președintele Iohannis și actuala guvernare au primele interesul să răspundă coerent la chestiunea asta. Pentru că nu are importanță cine le-a pus-o în brațe, fie că sunt servicii secrete de aici și de aiurea. Sau grupuri de interese. Viața politică și democratică este plină de interese, mai mult sau mai puțin oneste.

Președintele a declarat că-și menține pozițiile anterioare și că salută decizia UNAp de a verifica teza.

Întrebarea care se pune este legată de interesul public. Iar interesul public spune că o persoană care a furat opera altora nu poate conduce o țară. Ne-a explicat-o domnul Iohannis ori de câte ori a fost vorba de plagiatele PSD. Avem deja un precedent, cel al lui Victor Ponta. Dar și mai recent, al ministrului Roman îndepărtat din guvern pe aceleași motive.

Nu poți să ai un ministru cu plagiat pentru că urmează o criză militară dificilă și va fi foarte greu să le ceri oamenilor să facă ceva mai mult pentru România. Pentru cine să facă acest lucru?

La fel, toate deciziile dificile din viitorul acestui guvern sau cele nepopulare vor fi supuse aceleiași logici. O mare parte din România și-a fixat deja câteva praguri în acest domeniu: plagiatul este furt.

Soluția este simplă. Premierul este primul interesat să ceară analiza tezei sale. Dacă lucrurile stau așa cum susține, respingerea acuzațiilor va fi ușoară. În locul său aș cere analiza și în mod independent, nu numai la Universitatea care s-a aflat ani buni în subordinea sa.

E posibil ca teza să pice la testul științific. Exact cum spune, acum 20 de ani România avea alte reglementări. Adică plutea în ape mult mai tulburi ca azi. Exista un mod putred de a face doctorate, dar în timp, cei care munceau corect și aplicat au reușit să învingă și să iasă la suprafață.

România de azi cere alte standarde. Iar domnul Ciucă ar trebui să știe că-i face acestei țări un mare bine dacă acceptă o decizie care nu-i va fi pe plac. Ar fi un mare pas în față pentru noi. Și unul onorant pentru un mare general.

Renunțarea la certificatul verde. Cum a simulat PSD că face ceva

17 ianuarie 2022 Cătălin Striblea 0 comentarii

Știți că domnul ministru Alexandru Rafila a pus cruce certificatului verde printr-o declarație de la finalul săptămânii trecute. Să-i spunem, de fapt, certificat COVID pentru că asta era versiunea aleasă de el. Iată declarația:

Nu mai văd urgența certificatului verde pentru că orice procedură legislativă – să spunem că se face o procedură de urgență, asumarea răspunderii e cea mai rapidă, presupune și un timp de la momentul adoptării până la implementarea efectivă, care vor mai însemna câteva săptămâni și eu sper ca acest val 5 în România să se încheie peste câteva săptămâni. Deja avem două săptămâni din valul 5 și sper că până la sfârșitul lunii februarie să ajungem într-o situație…”,
Alexandru Rafila

Așadar, România nu va mai avea acest tip de instrument pentru stăvilirea bolii indiferent de modul în care aceasta va evolua.

Și cred că merită să vedem o evoluție în timp a declarațiilor pe acest subiect. Ele o să ilustreze mai bine cât de lași sunt politicienii români în fața unor măsuri nepopulare, dar cu potențial benefic. De asemenea, istoria domnului Rafila va fi de însemnătate și pentru alte decizii spinoase care ne așteaptă în viitor legate de reformă fiscală, reformă bugetară, pensii sau poluare, dacă vreți. Să o luăm pe rând.

20 Octombrie 2020 – Votul împotriva guvernului Cioloș

Ministerul Sănătății a fost condus de USR. Mai mult, atât prin domnul Voiculescu cât și prin doamna Mihăilă, sistemul de sănătate nu a fost pregătit. Avem 18.000 de cazuri pe zi, 500 de persoane care mor și nu am auzit ieri la audierea doamnei ministru să își asume responsabilitatea pentru această tragedie.
Alexandru Rafila

Să ne pregătim atunci, cum ar veni. Mai ales că în Parlament se discută un proiect privind certificatul verde. Acesta este contestat de AUR, care face scandal la comisii. Proiectul pică la Senat, lipsindu-i două voturi. Domnul Rafila este unul dintre critici. PSD și AUR au respins proiectul.

28 Octombrie 2020 – După scandalul AUR

Una este să folosim acest certificat verde încât să creștem siguranța în zona sănătății publice, în ceea ce privește reducerea transmiterii șamd și altceva e să venim cu un proiect coercitiv într-un moment de tensiune maximă care devine inaplicabil și care a ajuns într-o dezbatere din Senat din punctul meu de vedere care l-ar duce în derizoriu. Acest proiect trebuie pregătit și noi exact asta facem în momentul de față. Încercăm să găsim cea mai bună soluție încât să trecem peste criza de sănătate publică, având și sprijin pentru măsurile pe care le propunem sau cu care vin diversele organizații care vin la această întâlnire. Cred că asta este calea normală într-o situație de criză.
Alexandru Rafila

La două zile, domnii Rafila și Streinu-Cercel merg la Palatul Victoria unde se întâlnesc cu ministrul interimar al apărării, Nicolae Ciucă. Specialiștii PSD își exprimă disponibilitatea de a sprijini măsurile necesare „ca să trecem de acest moment dificil”. PSD propune chiar acordarea certificatului verde după prima doză, la zece zile de la vaccin. Între timp, președintele CNCD anunță că certificatul verde nu este discriminatoriu.

3 Noiembrie 2021 – Ostilizarea personalului

Domnul Rafila spune, citat de Agerpres, că certificatul verde trebuia introdus în sănătate în urmă cu cinci luni pentri că „acum ostilizează personalul medical.”

Certificatul verde e o problemă sensibilă de discuţie în România, ăsta este adevărul, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să discutăm. Aş prefera să încetăm cu aceste poziţii partizane pro şi contra, trebuie explicat de ce este util, că e o măsură de protecţie individuală, e o măsură de protecţie a comunităţii şi că este acceptabil dacă statul sprijină cele două elemente – vaccinare şi accesul universal la testare”
Alexandru Rafila

La trei zile după această declarație, PSD spune că certificatul verde este în continuare necesar. Premierul Cîțu anunță că PNL va depune amendamente la Cameră ca el să poată funcționa la locul de muncă.

Discuțiile continuă în Parlament. Sunt depuse 42 de pagini de amendamente la proiectul de lege. PSD respinge ideea ca cei nevaccinați să-și plătească cheltuielile medicale. Și apoi prin vocea domnul Rafila, anunță că, dacă ar intra în vigoare, legea ar trebui să aștepte nu mai puțin de 60 de zile.

16 noiembrie 2021 – Să fie, dar peste 60 de zile

În eventualitatea aprobării unui astfel de certificat verde, trebuie să găsim o soluţie, cel puţin pentru o perioadă de timp, testarea să fie gratuită, mai ales că şi logica spune că dacă mâine ar vrea toată lumea să se vaccineze lucrul acesta nu este posibil. Noi am propus 60 de zile, cred că vom rămâne cu această propunere a PSD.
Alexandru Rafila

Pe 25 noiembrie, domnul Alexandru Rafila devine ministru. Mandatul său începe pe o pantă descendentă a epidemiei și, evident, apar și primele măsuri de relaxare. El lansează critici la adresa predecesorilor, dar și o idee nouă legată de certificat. Acesta nu mai trebuie să apară în perioadă de scădere și nici să nu mai fie verde, ci certificat COVID. De asemenea, propune un mecanism de funcționare numai pe pantă crescătoare.

26 Noiembrie 2021 – Certificatul în trepte

Propunerea pe care am făcut-o eu se referă la faptul că acest certificat verde nu trebuie perceput ca o metodă de constrângere în ceea ce privește vaccinarea. Eu sunt un susținător fervent al vaccinării. Din păcate, în România, majoritatea populației nu s-a vaccinat și atunci scopul este să facem în așa fel, încât populația să perceapă vaccinarea ca un act de protecție individuală și colectivă, și nu ca un fenomen de constrângere.

În momentul în care vom constata o reluare a creșterii, care să fie iarăși consistentă, adică să dureze, de exemplu, trei săptămâni și să avem o creștere de 1,5 ori a cazurilor săptămânal, să putem introduce certificatul verde pentru anumite tipuri de activități și rămâne să discutăm care sunt aceste activități. Iar în momentul în care înregistrezi o scădere constantă și o scădere sub o anumită incidență, de exemplu, 0,5 – o incidență foarte mică – să poți să renunți la el.
Alexandru Rafila

O precizare se impune aici. Câtă vreme a existat posibilitatea unui certificat verde, România a atins cele mai mari rate de vaccinare. Acestea au scăzut vertiginos odată cu picarea proiectului de vot la Senat. Pe 27 noiembrie, domnul Rafila vorbește totuși de o urgență medicală și de nevoia ca un act normativ să ajungă la Parlament, iar documentul trebuia adoptat până la sfârșitul anului.

27 Noiembrie 2021 – Vom avea certificat în ianuarie

„Oricum, şi o soluţie a Guvernului tot în Parlament ajunge până la urmă. Noi trebuie să creăm cadrul, să nu legăm soluţia legislativă de introducere, introducerea, pe baza unui altgoritm, aşa cum v-am spus, dar soluţia legislativă ar trebui să fie luată până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare, până la finele acestui an.
Alexandru Rafila

Între timp, domnul Rafila merge la Colegiul Medicilor care, probabil, îl întreabă de sănătatea certificatului. Iar el spune că decizia trebuie să țină cont și de politică.

1 Decembrie 2021 – Decizia va fi și politică

„O să discutăm, asta o să fie o decizie nu numai medicală, ci și politică. Dumneavoastră ați văzut că ne-am confruntat un an și jumătate cu multe decizii politice care nu erau legate de recomandările medicale. O să încercăm să găsim o soluție.
Alexandru Rafila

Pe 8 decembrie au început noi măsuri de relaxare și ele au vizat, în principal, accesul în magazine. Este vorba de teste negative, care pot fi folosite ca certificat verde. Ministrul Rafila anunță că a fost depus un nou proiect de lege privind certificatul Covid. Proiectul conține o perioadă de teste gratuite din partea statului de 45 de zile. Președintele PNL critică atitudinea ministrului Rafila.

Principalul motiv de neînțelegere în coaliție este numărul de teste gratuite și numărul de zile în care poți să nu te vaccinezi. Proiectul nu avansează. Pe 20 decembrie, Florin Cîțu spune că certificatul este o urgență. Domnul Rafila îi răspunde

21 Decembrie 2021 – Certificatul instrument

Nu este o propunere care duce la introducerea automată a certificatului verde și pregătește România ca în cazul în care se intuiește apariția unei situații epidemiologice deosebite care ar putea să se traducă printr-un nou val pandemic, să avem la dispoziției un instrument care să prevină creșterea numărului de cazuri în mod abrupt, să prevină un număr de decese important.

Nu putem să acceptăm, cred, cel puțin din punctul meu de vedere, ca om de sănătate publică și o responsabilitate clară, în acest moment, în calitate de ministru al sănătății, să așteptăm ca lucrurile să se întâmple și să nu luăm niciun fel de măsură, încât să prevenim o creștere dramatică a numărului de cazuri care ar putea să blocheze sistemul de sănătate și să pună opreliști accesului la servicii medicale pentru alte categorii de cetățeni.
Alexandru Rafila

Pe 23 decembrie, coaliția modifică proiectul propus de Alexandru Rafila și elimină obligativitatea certificatului la muncă. Marcel Ciolacu spune că această prevedere nu era constituțională. De aici, câteva zile, ministrul comunică pe surse și spune că nu este de acord. Coaliția merge la Cotroceni și se ajunge la un acord care duce la dispariția certificatului verde. Politicienii nu caută nicio soluție ca legea să treacă și anunță din vreme ce-ar putea hotărî CCR. Pe domnul Rafila îl mai vedem pe 29 decembrie cu măsuri de pregătire privind valul V. Ministrul are o reacție moale

29 decembrie 2021 – Asta e

Din păcate, o măsură care să încetinească transmiterea, acel certificat COVID-19, noi l-am elaborat, dar el nu a fost adoptat. Este o măsură pe care am fi vrut să o luăm în România, rămâne de văzut dacă în perioada următoare va exista o decizie politică care să ducă la adoptarea acestui document încât să evităm trei lucruri majore: 1. un lockdown; 2. închiderea școlilor; 3. un număr cât mai mic de decese și pentru asta trebuie să avem toate instrumentele”,
Alexandru Rafila

Pe 1 ianuarie 2022, mai mulți medici transmit autorităților că certificatul ar fi necesar ca să scadă presiunea de pe spitale. Șefa UPU de la Spitalul Universitar și managerul de la Institutul Balș sunt printre cei care spun că instrumentul este util. Liniște. Secretarul de stat Baciu spune că așteptăm o decizie politică. Domnul Rafila mai cere răgaz o săptămână, dar avertizează că numărul bolnavilor s-ar dubla.

4 ianuarie 2022 – Să mai treacă timpul

„Probabil că săptămânile următoare vor fi hotărâtoare şi vom avea un răspuns legat de acest certificat. Cu cât se introduce mai târziu în evoluţia unui val pandemic, cu atât utilitatea lui scade”,
Alexandru Rafila

În aceeași zi, domnul Ciolacu anunță lipsa consensului și recomandă tuturor să ia antivirale. Drept urmare centrele de evaluare vor putea prescrie Favirapir. PNL simte momentul și aruncă critici către PSD. Mai ales că acesta curentează PNL pe tema facturilor.

Ca să nu mai aibă nimeni dubii, pe 14 ianuarie Alexandru Rafila anunță că acesta este un subiect închis în România.

Concluzii?

Modul în care au curs evenimentele și declarațiile îmi sugerează o bătălie simulată. La care domnul Rafila a fost parte cu bună știință sau în care a fost păcălit de propriul partid. Cred mai tare, însă, în prima variantă. Cea în care domnul Rafila a știut de la bun început că un certificat verde nu va trece.

Spun asta pentru că momentul decisiv a fost în octombrie, când varianta pentru medici a picat la două voturi. Domnul Rafila a fost unul dintre cei care a frânat public și politic acel proiect. După care vreme de două luni a tergiversat orice propunere. Odată ajuns cu tot partidul la putere știa că pedalează în gol.

Motivul respingerii acestui instrument este reacția populară la vaccinare și faptul că partidele din România nu fac nimeni să supere poporul. O mare parte dintre ei nu au capacitatea de a înțelege ce se întâmplă, dar mai presus de atât sunt de o lașitate supremă. Ei chiar cred că AUR poate capitaliza aceste măsuri nepopulare și atunci ar face orice ca să mențină zona aceea. Moartea unor oameni, sănătatea altora, afacerile lovite nu sunt o problemă pentru ei.

Cât despre domnul Rafila, politicianul din el a învins. Medicul ar putea fi salvat de o demisie din funcție.

Djokovic, anti-eroul perfect. Și o dilemă socială.

10 ianuarie 2022 Cătălin Striblea 0 comentarii

După evenimentele din ultimele 24 de ore, Djokovic transcede lumii sportului. El devine un erou politic, un simbol anti-sistem, dacă vreți, chiar un cavaler al libertății. Nu-mi amintesc de sportivi care să capete o asemenea dimensiune politică.

În anii ’70 Falcao vorbea la mitinguri de sute de mii de persoane și scotea lumea în stradă împotriva unei dictaturi. Recent Colin Kaepernick a pus genunchiul în pământ, iar gestul său a prins rădăcini. Dar niciunul nu a avut capacitatea de a deveni simbolul unei crize dimensiuni planetare. Iar Djokovic este fix în acel punct. Masa critică este pregătită, el doar trebuie să facă gestul de a conduce revoluția. Deocamdată mesajul său a fost rezervat: „mă concentrez doar pe tenis.”

Numai că în arena de la Melbourne, o mare parte din lume nu va mai vedea doar un sportiv, ci un simbol. Pentru mulți va fi un simbol al binelui, dar în egală măsură, pentru alții, va fi un simbol al răului. Fiecare meci pe care-l va juca Djokovic se va transforma într-o bătălie. Într-o confruntare între bine și rău.

De fiecare dată când va câștiga sau va pierde, o parte din planetă va repurta o victorie morală asupra celeilalte. În Djokovic se vor topi o parte dintre umorile noastre. Vacciniști și antivacciniști, liberali și conservatori, progresiști și religioși, cu toții vor privi către eroul sau antieroul lor, după caz. Un jucător de tenis, o țâră altfel decât restul lumii, a reușit să polarizeze asupra sa frustrările pe care le-am acumulat în ultimii doi ani.

Nu o să ne mire pe niciunul dacă în anii următori, Djokovic va fi subiectul unui film. Să vedem doar care tabără îl scrie.

Asta i se va întâmpla lui. Dar societățile noastre cu ce rămân?

Sunt două lucruri fundamentale pentru societățile noastre democratice, în această poveste. Căci noi trebuie să desprindem concluzii pentru lumea care funcționează cu pârghii pe care publicul le poate controla.

Primul este respectul față de regulă. Iar aici ne arată că, în materie de egalitate, cei bogați și puternici, plus marile afaceri sunt ceva mai egale. De la guvernul local, la Australia Open și până la jucător, s-au tras toate sforile ca participarea lui să fie posibilă .

Guvernul local a interpretat greșit o normă administrativă. Australia Open i-a procesat dosarul cu 20 de zile peste limita de sine stabilită. Djokovic ia pe toată lumea în râs cu un certificat COVID emis în zilele în care avea turnee de imagine în Serbia. Asta este chiar un scuipat fie în fața partenerilor de discuții, fie în fața publicului general.

Până și guvernul federal a încălcat regulile, spun judecătorii, când s-a prins că publicul nu va accepta așa ceva. Prea târziu. Așadar, democrația australiană pică un test major.

Al doilea lucru ține de regula în sine. Și de limitarea drepturilor individuale pentru mai binele colectiv. Ce diferență este între Djokovic nevaccinat și un cetățean vaccinat de trei ori, dar despre care astăzi știm că se poate îmbolnăvi? În actele oficiale de la Antipozi scrie „un nevaccinat este mai periculos pentru că poate răspândi boala mai ușor și poate duce la cazuri mai grave.” Desigur, dar în egală măsură, testarea periodică și frecventă a tuturor celor care intră pe o arenă sportivă pare la fel de utilă.

De fapt, aceasta din urmă este dezbaterea pe care o vor purta societățile noastre în anii următori. Boala aceasta este aici să rămână cu noi. Iar noi trebuie să găsim echilibrul între vaccinare și drepturi individuale, fără a prăbuși societățile în care trăim. Cum o facem? Nu știm încă.

Vestea bună este că democrațiile au soluțiile la îndemână. O să dureze enorm de mult, dar avem alegeri, curți juridice, parlamente care răspund la semnale dinspre societate. Și chiar dacă acestea vor fi populiste la un moment dat, evoluția bolii îi va îndrepta în direcția corectă. Pentru că oricât ar țipa unii sau alții sau câți anti-eroi își vor găsi, la un moment dat vor trebui să se păzească.

Ce șanse are Djokovic să câștige procesul din Australia

7 ianuarie 2022 Cătălin Striblea 0 comentarii

Care este situația juridică a lui Djokovic? Un rezumat din presa australiană.

O instanță australiană a hotărât că Nole poate rămâne în țară până luni după-masă la ora 16, pe baza contestației la suspendarea vizei. Autoritățile nu au voie să-l îndepărteze mai devreme.

Cererea sa de aprobare a intrării va fi judecată de o curte federală, adică o instanță superioară și ale cărei decizii sunt valabile pe întreg teritoriul țării, nu doar în state.

Autoritățile au dat asigurări că hotărârea se va da până la data stabilită pentru expulzare. Judecătorul Kelly a respins cererea ca Djokovic să poată rămână pe toată durata procesului, fără să existe o dată clară a posibilității de expulzare. „Ați putea face apeluri cascadă doar ca să prelungiți această ședere.” El spune că problema trebuie rezolvată rapid „căci sunt doar 10 zile până la competiția în care vrea să joace clientul dvs.”

Obiectul procesului este verificarea motivelor interdicției de intrare. Avocații lui Djokovic cer ca aceasta să fie declarată fără temei legal. Adică se judecă o chestiune administrativă, nu medicală.

Ministrul de Interne, Karen Andrews spune că Djokovic nu are o problemă cu viza în sine. Și că informațiile privind încadrarea greșită a vizei sunt incorecte. „El nu a îndeplinit condițiile de intrare. Iar acestea spun că fiecare persoană care intră în Australia trebuie să fie vaccinată sau să arate dovezi care spun că nu poate fi vaccinată din rațiuni medicale. Acestea sunt condițiile de intrare.”

Asta înseamnă că motivul interdicției este legat de documentele medicale ale lui Djokovic. Nu știm tipul de neregulă detectat, dar asta a dus la verificarea tuturor celor patru sportivi care au intrat în țară în aceleași condiții.

Ce se poate întâmpla la proces? Sunt trei posibilități.

În prima, instanța le dă dreptate autorităților și Nole trebuie să plece.

A doua, îi dă dreptate lui Nole și acesta este liber să intre în țară.

A treia posibilitate are mai multe ramuri.

Chiar dacă în acest moment înclină spre o deliberare rapidă, instanța poate decide ridicarea interdicției și admiterea sârbului în țară, procesul urmând a se judeca în zilele și săptămânile următoare. Asta ține și de dovezile prezentate.

Altă decizie, poate să ducă la un nou dosar privind verificarea documentelor medicale ale lui Djokovic. Nu este clar dacă aici va beneficia de prezența în țară și câtă vreme.

Dar, atenție, mai mulți avocați importanți, între care și ce ai News Corp, cea mai mare companie media din țară, spun că Nole are un caz bun și că are șanse mari să intre în Australia și să joace. De fapt, în rândul avocaților sunt opinii convergente care duc la o rezolvare tip compromis: judecarea cauzei cu Nole admis în țară.

Echipa Djokovic trebuie să depună documentele până sâmbătă după-masă, iar autoritățile până duminică seara. Susținerea argumentelor va fi făcută luni dimineață.

Informațiile provin din Daily Telegraph, Sky Australia, The Age și News Australia.

Există un singur mod eficient de a privi filmul Don’t Look Up

28 decembrie 2021 Cătălin Striblea 10 comentarii

Mi-a plăcut că societatea noastră are o dezbatere despre Don’t Look Up. Și că este o dezbatere racordată la cea a societății vestice. Asta înseamnă că avem o parte din populație care vibrează odată cu planeta.

Asta îmi spune că este un film bun, care și-a atins scopul. Dincolo de jocul actorilor, de montaj sau imagine, asta trebuie să facă o operă de artă: să miște ceva în tine. Să te facă să gândești, să spui, să îți pună la încercare credințele. De asta filmul lui McKay este printre cele mai bune din ultimii ani.

În același timp, mi se pare că atacăm greșit ce au să ne spună realizatorii săi. Și dacă rămânem în zona de cine are dreptate, ratăm dezbaterea, dar și ce avem de făcut. De ce?

Don’t Look Up tratează trei probleme fundamentale ale societății globale în care trăim.

Prima spune că guvernele lumii nu mai sunt o sursă de încredere pentru populație. Și asta se întâmplă în cifre mari de la Vest la Est. Lumea privește cu suspiciune cam tot ce fac puterile lumii, mai ales când societățile sunt atât de divizate.

Apoi, planeta are astăzi câteva companii globale care sunt la fel de puternice ca guvernele, ba în unele situații chiar mai puternice. Unele au acces la date și tehnologie pe care nici marile puteri ale lumii nu le visează. De activitatea lor depind mari porțiuni din societate, iar o prăbușire sau o criză de neîncredere în giganții tech va duce la consecințe catastrofale.

În al treilea rând, toate societățile lumii trăiesc o divizare majoră asupra problemelor cu care se întâlnesc. Nu numai că ne confruntăm cu opinii intens polarizate, chiar la extrem, dar am început să avem și adevăruri alternative. Bulele de informații ne fac să primim doar informațiile care ne fac plăcere și care ne validează biasul. De exemplu, la noi, dacă trăiești în bula USR primești doar informație convenabilă zonei cu pricina. La fel, dacă trăiești în bula PSD.

Tipul acesta de societate este numit de Jamie Susskind în cartea sa, Politica Viitorului, drept realitate fragmentată. Ceea ce ne face să trăim pe culoare diferite, dar mai ales să nu găsim răspunsuri la probleme concrete.

De fapt, în urma acestei situații, specia noastră își pierde avantajul competițional major pe care l-a avut pe planetă: capacitatea de a lucra bine în numere mari. Acesta este lucrul pe care noi l-am făcut cel mai bine aici de am ajuns până în acest punct. Iar cele două probleme pe care le avem în față, pandemia și criza climatică cer tocmai colaborare în numere mari. Or asta nu reușim.

Un exemplu. Deși majoritatea studiilor spun că încălzirea globală este dată de activitățile umane, pentru că sunt studii care spun pe dos sau nuanțează, dezbaterea noastră se poartă asupra adevărului și precăderii acestora, nu asupra soluțiilor.

De fapt, ce ne arată Don’t Look Up este cea mai mare problemă a viitorului.

Filmul ridică o întrebare la care ne va lua o generație, dacă nu mai multe, să găsim răspuns: cum va trebui să arate democrația viitorului ca ea să mai funcționeze și să prevină nenorociri sanitare, climatice, sociale? Sau cum va preveni războaie?

Aceasta este de fapt problema pe care o avem în față. Și ea trebuie bine definită ca să-i putem găsi un răspuns.

Cartea menționată a lui Susskind propune două soluții teoretice, dar ele sunt departe de a fi perfecte sau funcționale. În orice caz, reprezintă un pas spre regândirea sistemului. Și ambele soluții pleacă de la o certitudine pe care nu o putem nega: democrația este singurul sistem social funcțional. Cum o faci să funcționeze, însă, când nu toată lumea mai vede același adevăr?

Prima propunere se numește democrația wiki

Și ea vine să răstoarne un lucru pe care azi îl considerăm de netăgăduit. Și anume că normele legislative și administrative ale unei societăți pot fi făcute doar de persoane care se cunosc și au ceva în comun. De exemplu, sunt aleși care lucrează împreună în aceeași clădire. Doar că internetul schimbă această perspectivă.

De ce să nu poată lucra în comun grupuri mai mari de persoane care să fie despărțite nu numai în opiniile lor, dar și geografic? Adică o reprezentare mai profundă, mai mobilă și mai adecvată lumii actuale.

Muguri ai sistemului au fost deja încercați în Noua Zeelandă și Brazilia la adoptarea unor legi. Desigur, sunt un milion de probleme pe care le avem în față. De la rapiditatea schimbării, la multitudinea de soluții, la haosul unei dezbateri cu mii de participanți, fie și online. Și chiar probleme ținând de cine propune scheletul unei legi și pe baza căror date. Dar s-ar putea să fie ceva mai mult decât acum.

În al doilea rând, Susskind vorbește și de o democrație a datelor.

Ceea ce urmează să spun aici este înspăimântător, dar are o logică.

În acest moment, omenirea produce atât de multe date încât fiecare locuitor al planetei ar trebui să citească anual trei milioane de cărți care să le cuprindă. Asta înseamnă, însă, că știm atât de multe despre noi și că acumulăm atât de repede că alegerile la fiecare patru ani nu mai pot să răspundă cerințelor noastre. De fapt, democrația rămâne în urmă și nu mai poate răspunde unor probleme actuale.

Ce propune Susskind este ca pe lângă sistemul politic actual este să avem un sistem administrativ care să se folosească de puterea datelor pe care le furnizăm zilnic. Și să ia măsuri pe baza acestora. Datele nu mint. Și nici nu sunt influențate de lideri politici sau de opinie. Ele ne arată cum ne deplasăm, când vorbim, ce mâncăm, ce lucruri ne plac și ce nu, la ce acordăm atenție sau nu în viață, ce ne distruge sau nu sănătatea.

Toate aceste date adunate cu ajutorul electronicii care stă în mâna noastră aparțin astăzi unor entități private care ne vând lucruri, dar care au și o responsabilitate față de societate. Democrațiile noastre trebuie să găsească doar soluțiile ca această cantitate de informații să fie folosite și înspre binele public. Sau să devină de interes public și să răspundă unor nevoi reale ale societății.

Sigur, aceste sisteme nu sunt infailibile. Și poate nici funcționale. Poate lumea va funcționa pe baza vechilor algoritmi în ciuda zgomotului și a disensiunii. Dar cert este că ne îndreptăm spre o nouă etapă a umanității. La care este necesar să găsim răspunsuri adecvate înainte de a ne cădea o cometă în cap.

Țara cu două judecăți strâmbe

14 decembrie 2021 Cătălin Striblea 0 comentarii

Judecătorul Danileț a fost zburat din magistratură cu cinci voturi și două filmulețe. Și cu sancțiuni anterioare care pavau drumul către treaba asta. Dar mai ales cu declarații care au scos din pepeni o jumătate de justiție. Sau cealaltă jumătate de justiție.

Căci nu filmele cu karate în piscină și drujba l-au dat afară. Ci zilele în care s-a pronunțat împotriva SIIJ, a Ordonanței 13, a modului în care a fost mutilat Codul Penal. Acolo a durut mai tare. Dar cum e greu de judecat un om pe o opinie profesională, s-a ales calea cea mai simplă.

Și s-a pavat destul teren pentru asta. Pentru că, nevăzut, în ultimele săptămâni, CSM a rigidizat atât de mult regulile privind viața personală a magistraților încât cine iese din rând pleacă. De exemplu, nu mai poți participa la competiții de sportivi amatori dacă au premii precum tricourile.

Ești penalizat dacă scrii o carte despre alimentația copiilor. Nu ai voie să faci parte din comitetul de părinți și nici din cel de bloc, dar nici din comitetul eparhial.

Am făcut paranteza asta ca să vedeți o să mai apară cazuri stranii. Și să nu uităm ceva la fel de important.

CSM a dat sancțiuni, inclusiv cu retrogrdarea profesională și judecătorilor care i-au condamnat pe Strutinsky, Nicușor Constantinescu sau Ioan Albu, fost prefect de Constanța.

Puternic semnal. Și mai puternic dacă-l pui laolaltă cu numirile politice din ultima vreme. În timp ce judecătorii care mai dau și condamnări zboară, președinția Comisiei Juridice de la Cameră este înmânată unui avocat priceput, dar cu dosare cu interlopi. Nimic ilegal, dar rezerva se impune. Nu faci politica penală a țării, după care te duci să analizezi ce este de făcut în fața instanței pentru clientul care face trafic de minore.

Mai avem și numirea de la Secretariatul General al Guvernului, domnul Neacșu, cu o condamnare, dar și măcar un plagiator un guvern. Și tăcere. Tăcere asurzitoare când toată această restaurație se întâmplă. Excentricul și guralivul Danileț este bun de plată, cei cu cârdășii sunt din ce în ce mai onorabili.

Două judecăți strâmbe se adună aici. Una profesională și care mai poate fi întoarsă și una (i)morală care crede că poate merge la nesfârșit

Evident, să nu uităm că toate acestea se întâmplă sub augustul patronaj al președintelui Iohannis, poate mulțumit, în sfârșit, că iarna va fi liniștită și cu zăpadă.

Sau este liniștit că el poate face la fel ca Dragnea, fără să i se opună nimeni. Căci, vedeți, fără a zdruncina o țară întreagă, obții o justiție mai liniștită și mai atentă, dar îi pui și pe tovarăși în funcție.

Domnule președinte, iată mesajul unui adolescent: „Aștept, învăț doar să plec.”

22 noiembrie 2021 Cătălin Striblea 5 comentarii

Aproape în fiecare zi primesc un mesaj, la România în Direct, de la oameni care vor să plece din țară, Sunt sufocați de criza politică perpetuă, dar și de agresiunea societății. Un sondaj realizat de ReThink România arată că majoritatea vor să plece din cauza hoției, minciunii și a conservatorismului.

Aici este linkul către articolul din Libertatea

Iar ceva mai pe seară, am primit și o postare de la o puștoaică de 16 ani care a scris o poezie. Nu am reușit să vorbesc cu ea. Nu știu cum gândește mai departe, dar cred că sentimentele ei sunt împărtășite de multă lumea. Puteți citi mai jos ce-a scris.

Thea îmi spune că acestea sunt gândurile după ultimele săptămâni. Sigur că un copil de 16 ani ar trebui să fie mai nepăsător, dar vibrațiile societății ajung și acolo. Iar în lumea digitală, tendințele mari ale societății coboară repede și către adolescenți.

Un mic update. Am vorbit cu Thea în urmă cu câteva minute. Sentimentele ei sunt apăsate din cauza modului în care România răspunde la criza Covid. Și mai ales de incapacitatea sistemului de a face mai mult pentru oameni. ”Am fost bolnavă și nu m-am simțit protejată. Despre asta e vorba.” Iar modul în care România răspunde nevoii cetățenilor săi o face să plece din țară. ”Oricum așa am fost crescută și pregătită”.

Așadar nu mă miră. Aș fi vrut să-i spun că va fi bine, dar nu voi putea. Chiar și eu, care înțeleg lumea politică și am văzut de la nemernicie și prostie, sunt siderat de această dată.

Iar președintele trebuie să înțeleagă câteva lucruri. Ce i se întâmplă în ultimele zile, cu nemulțumiri, lepădări de decorații, rupere de texte nu are legătură cu diverse manevre cum îi zic unii și alții pe la tv. Nu.

Ce a făcut Klaus Iohannis acum este un gest care depășește cu mult limita compromisului politic. După ce ani de zile ai spus că PSD este un dușman și ai susținut lucruri pe care strada le-a cerut, nu poți să te întorci și să faci așa ceva. Când ai ars punțile, mergi până la capăt.

Pentru că astăzi lumea înțelege că nu mai sunt limite sau bariere în politică. , Că nimic nu este durabil, că nu mai există valoare, ci o mizerie eternă și de neînlăturat. Că e mocirlă din care nu mai vrei să ieși. Că ești învins de un sistem, dar nu o spui.

Pentru multă lume, USL a fost un compromis. Dar pentru foarte mulți, ce se întâmplă azi este o trădare a electoratului. Aceasta este diferența și nimeni nu o să stea să o mai înțeleagă. Va pleca. Și nici nu va mai fi aproape când alte valori vor fi călcate în picioare.

De fapt marele rău al acestei uniunii patronate de președinte este că democrația noastră nu e mai bună, ci mai ruptă, mai cârpită, iar societatea a rămas fără repere.

Mulțumim și pentru disprețul suveran de a nu explica nici măcar de ce a fost necesar.

Ce câștigă președintele Iohannis din coaliția PNL PSD?

9 noiembrie 2021 Cătălin Striblea 7 comentarii

PNL și PSD au început negocierile pentru formarea unui nou guvern, care ar putea să aducă o scurtă perioadă de acalmie în politica din România. După ultimii ani, marcați de confruntări între PNL și PSD, dar mai ales de un discurs apăsat al președintelui Iohannis împotriva PSD, alianța pare împotriva naturii.

Mai mult, ea îi aduce un deficit major de imagine lui Klaus Iohannis, indiferent de unde te-ai uita. Propriul public va fi zăpăcit de o astfel de mișcare. Publicul USR va fi înverșunat, iar cel al PSD va percepe aceasta ca o victorie a partidului. Imaginea prezidențială este făcută țăndări. Totuși de ce să faci asta cu trei ani înainte de mandat?

Care este acel beneficiu major obținut de președinte?

Niciun politician nu-și asumă un astfel de deficit decât dacă urmărește un scop mai mare, care astăzi nu se poate vedea atât de bine. Mi-e greu să cred că poți face așa ceva doar din orgoliu.

O să încerc o analiză rațională, deși nu exclud nicio secundă că poate fi vorba doar de comoditatea sau incompetență. O să folosesc și opinii ale ascultătorilor România în Direct, iar întreaga emisiune va fi mai jos.

Câteva ipoteze

O relativă pace socială și politică. Prezența celor două partide mari la guvernare va stinge turbulențele provocate de cel mai mare adversar al PNL și-l va obliga și decizii mai responsabile, dar și o atitudine temperată în raport cu unele hotărâri ale guvernului. Dar asta va dura până când PSD se hotărăște să declanșeze alegeri anticipate sau va dori mai mult din putere.

O coaliție care să acopere întreg spectrul politic va duce la rezolvarea multiplelor crize cu care se confruntă România. Dar răspunsuri similare, uneori mai bune, ar fi putut obține și în coaliția cu USR. În plus, criza politică chiar el a adus-o în față. Deci nu cred că aici este cheia.

Odată intrat la guvernare, PSD se va opri din creșterea sa naturală dată de opoziție și va începe erodarea specifică oricărui partid care nu va putea livra pe măsura așteptărilor. Asta este o ipoteză viabilă, dar parcă e un cost prea mare. Ai imaginea praf.

Eviți o posibilă suspendare. Da, este posibil. Dar dacă reveneai alături de USR și UDMR, construiai o coaliție puternică. Apoi cu oamenii lui Orban readuși la matcă, parcă nu mai aveai probleme așa mari. Dacă erai suspendat, puteai să ai un referendum greu. Dar te poziționai anti-PSD, acesta devenea inamicul public numărul unu și aveai șanse mari să câștigi. Suspendarea rămâne posibilă și acum, evident. Nu ai o garanție.

Vizezi o reformă constituțională, un scop major, dar de care nu știe nimeni până acum. Nici coaliția asta nu poate aduna 66 la sută din voturi în Parlament, dar, mai mult, ar fi atât de multe interese de armonizat că foarte greu ar reuși demersul. Știu că s-a vorbit și de o nouă regionalizare. Nicio șansă, mai ales în conformația asta politică.

Răspunzi celor mai mari electorate din România, cele ale PNL și PSD. Dar și sistemului lor clientelar și administrativ care construiesc România de ani buni. Ambele partide sunt de sistem, nu caută reforme profunde, cred că România este cea mai bună versiune care poate fi. Toate vinișoarele și rădăcinile construite de-a lungul anilor, și de care președintele nu este străin, duc către o astfel de alianță. Asta e o teorie care îmi pare mai plauzibilă. Și care mai are un argument.

Președintele lucrează acum cu două partide slabe cu care are loc de manevră. În partidul său, Florin Cîțu este instabil, iar Marcel Ciolacu nu l-a deranjat foarte tare încă pe domnul Iohannis. E posibil să fie ceva aici.

Este mai important ca vechea clasă politică să stăpânească sistemele de funcționare ale României și să nu dea posibilitatea unui partid cu apucături reformatoare să reașeze lucrurile de o manieră nouă. Este ceva în această teorie, dar este mai curând un efect. Nu te faci praf de teamă că USR va arăta cât de găunoși sunt ceilalți.

Am încercat să analizez fiecare versiune. Nu este una care să fie mult mai tare ca cealaltă. Ar putea fi cât un pic din fiecare. Sau pur și simplu ar putea fi comoditatea președintelui. Să nu mai aibă niciun fel de probleme și să rămână protocolul intact. Poate nici nu-i pasă de imagine. Dacă i-ar păsa, ar mai da un interviu.

Sunt convins că ce s-a întâmplat în aceste zile va fi o temă de manual în anii viitori. Pentru că este de neînțeles în cea mai mare măsură.

Am mai scris despre subiect aici

Prin rotație, până în 2028.

4 noiembrie 2021 Cătălin Striblea 2 comentarii

Toate datele și declarațiile arată că ne îndreptăm spre o alianță de guvernare între PNL și PSD. Florin Cîțu spune că a găsit multe lucruri care leagă PNL de PSD. Domnul Ciolacu vorbește de stabilizarea României.

Dar cel mai important semn este îndepărtarea strategică a domnului Iohannis. „Voi aștepta consultările formale până se conturează o majoritate.” Deci nu este el de vină, ci ceilalți.

Cât despre faptul că PNL poate negocia atât cu USR cât și cu PSD, asta ne spune că, de fapt, nu au niciun fel de direcție. Chestiunea cu premierul prin rotație este amuzantă, dar nu imposibilă.

Se impun câteva observații pentru acest moment politic unic în istoria noastră. Unul în care toate părțile implicate vor înghiți o broască țestoasă.

Apropierea de PSD nu este întâmplătoare. Lideri ai PNL spun în interior, de multă vreme, că sunt mai multe lucruri care-i apropie decât cele care-i despart. Multă lume pariază pe o caldă înțelegere sau măcar un armistițiu care să le dea voie să facă politică fără dureri prea mari de cap.

Asta înseamnă împărțirea resurselor existente, lipsa unor măsuri nepopulare, dar și popularea aparatului de stat după metoda știută. Cele două sunt partide de sistem care știu cum arată România. De altfel, realitățile din pandemie le confirmă cu atât mai mult deciziile politice.

PSD și PNL știu că există un corp electoral util pe care nu ai niciun interes să-l schimbi. Ambele partide se bucură de conspirații, de conservatorism, de naționalism, dar și de frica de schimbare.

Nu cred în existența unui plan care să fi adus PNL în această situație. Dimpotrivă, cred în inexistența oricărei strategii politice sau una bazată pe ideea că USR nu va pleca de la guvernare sub nicio formă. Această autosuficiență și un orgoliu politic l-a adus pe Klaus Iohannis aici.

Mai mult, prin mișcările sale, președintele s-a pus singur în poziție de suspendare. AUR, PSD, liberalii lui Orban și cine știe ce ar mai fi fost pe acolo, ar fi putut strânge voturile necesare. Poate s-a temut de reacția USR. La cotele de încredere pe care le are, nici demiterea nu mai pare o problemă.

Rămâne de neînțeles de ce nu repari însă ce s-a stricat până acum. De ce nu chemi USR la guvernare? De dragul lui Florin Cîțu? Acesta va fi un mister.

Cum o să arate România?

Ea nu o să fie mai bine sau mai prost guvernată decât acum. Pe zona care era stăpânită de USR se vor închide câteva proiecte, dar se vor debloca altele. Cel puțin acolo unde USR nu găsise cheile sistemului.

Pandemia va fi cea care va pune probleme uriașe. Ambele partide au însă capacitatea de a mima impunerea unor măsuri și apoi abandonarea unei părți de populație. Unii vor scăpa, alții nu. Oricum atenția va fi mutată de la subiect.

Nicio cărămidă nu se va mișca în privința reformei administrative. Există o informație în G4 că Iohannis le-ar fi cerut o reformă teritorială dacă această formula va fi funcțională. În actualul model politic cu 40 de voievozi de județ și administrații înțelenite nu se va mișca un pai.

PSD va impune o parte din măsurile sale sociale legate de alocații și pensii. Tăind masiv de la investiții pe care le va muta în PNRR. Vom ști atunci care este capacitatea de aplica acest program. Împrumuturile nu vor mai fi criticate de nimeni, în afară de USR.

Victimele sigure ale acestei renăscute alianțe vor fi primarii USR. Absolut toate proiectele lor vor fi blocate. Toți vor fi în situația lui Clotilde Armand.

SIIJ, pensiile speciale, alegerile în două tururi sunt discuții inexistente. PSD și PNL vor ști să trateze în tăcere situațiile complicate. Dar o să vedeți răbufniri prin țară, acolo unde există divergențe mai vechi. Dar cu siguranță va fi un singur dușman: USR.

Atenție: ramurile conservatoare ale celor două formațiuni vor promova câteva proiecte la care ni se va zbârli părul. Mă gândesc la drepturi ale minorităților sexuale, dar chiar și la avort. Bonus, religie și educație sexuală în școli. O să avem discuții intense aici.

Și încă ceva

Chiar dacă vor crește în opoziție USR și AUR nu o vor face suficient ca să guverneze de unele singure. Iar împreună este imposibil. Fiecare va avea nevoie de partidele mari. De asta mulți dintre liderii PSD și PNL cred că este o șansă reală să meargă împreună până în 2028.

Poate ar trebui să vă gândiți că mai bine de atât nu se poate.

Foto: George Călin, Inquam

Președintele Iohannis mai are de făcut un lucru după desemnarea lui Cioloș

11 octombrie 2021 Cătălin Striblea 0 comentarii

Desemnarea lui Dacian Cioloș este surprinzătoare, mai ales că până azi președintele Iohannis a insistat în fel și chip pe cinismul celor din USR. Întreg discursul prezidențial a fost calibrat pe plecarea USR și vinovăția acestuia pentru căderea guvernului Cîțu.

Totuși președintele a dat dovadă de mare abilitate politică în această mutare, Și analizăm imediat și dacă este o numire sinceră și responsabilă.

Cum gândește președintele

Președintele Iohannis dă dovadă de mare responsabilitate. Nu numai că a ales singura propunere existentă, dar a ales un om cât se poate de potrivit. Dacian Cioloș a mai fost premier, a fost comisar european, conduce un mare grup politic european.

Atât la intern cât și la extern mutarea pare firească. Nimeni nu-i poate reproșa o asemenea alegere. A criticat USR, desigur, dar țara este într-un moment dificil.

Astfel, dacă Cioloș reușește un miracol și adună o alianță care să treacă guvernul, președintele va spune public că și-a făcut treaba. Guvernul va rezista o vreme, poate, dar va fi mereu la limită. Perspectiva ca PNL să-i tragă preșul de sub picioare este acolo.

Dacă ordinul la PNL este ca guvernul Cioloș să nu treacă prin Parlament, atunci, domnul președinte va putea să spună, „am încercat, țara este într-un moment dificil, revenim la domnul Cîțu.” Iată USR s-a dovedit incompetent să strângă o alianță.

Mai mult, dacă USR cheamă PNL -ul să facă parte din guvern, slabe șanse să refuze să facă parte dintr-o alianță cu acesta după un eșec la vot, căci tocmai le-a întins o mână. „S-a demonstrat că nu se poate decât cu Florin Cîțu.”

Și, da, domnul Iohannis, tocmai a arătat cine este șeful PNL.

Așadar, desemnarea îl aduce pe Klaus Iohannis într-o situație win-win. Așa a calculat. Dar numirea pe care a făcut-o este îngrozitor de cinică pentru că șansele ca Cioloș să facă un guvern sunt ridicol de mici.

Ce poate face Cioloș, totuși.

În primul rând trebuie să cumpere timp. Și să lucreze în viteză. Cele 10 zile pe care Constituția i le dă sunt nemaipomenit de puține.

El trebuie să convingă PNL și pe Florin Cîțu că le este mai bine fără premier. Cam care este șansa?

În plus, nu va putea negocia cum își dorește, un program de guvernare, ci doar niște funcții. Pleacă la drum pe o construcție șubredă.

Ar putea negocia cu zeci de parlamentari PNL să susțină un guvern din care să facă parte gruparea Orban. Dar parcă nu e de ajuns. Iar ca să provoace o răscoală în PNL, nu are timp. Și ce fel de răscoală este aia care te scoate de la putere? Cu ce să-i constrângi pe oamenii aceștia?

Chiar dacă ar lua voturile UDMR, puțin probabil să le ia de la PSD și de la AUR.

Așadar, trebuie să inventeze un lucru miraculos, să scoată un iepure din joben sau să dea o soluție care să-i pună pe toți ceilalți într-o situație ridicolă dacă refuză. Și în primul rând, ar trebui să-l pună pe președinte într-o situație limită în care să sprijine o astfel de variantă.

Care este varianta miraculoasă?

Să ofere funcții la toată conducerea PNL? Oricum le primesc la guvernul doi.

Să facă un guvern de Uniune Națională? CU PSD și PNL acolo? Dar unde te duci cu el?

Dar dacă ai face un guvern de tehnocrați cu un larg sprijin politic dat de catastrofa umanitară din aceste zile? Posibil.

Și mai e și testul unui guvern minoritar USR. În care ceilalți să explice de ce nu votează.

Nu-s multe opțiuni. Puține. Cioloș are o mare experiență politică, însă, la un nivel mai complex decât în România. Cred că are resurse pe care nu le intuim.

Dar pe ansamblu, ne întoarcem de unde am o pornit.

Așadar, dacă vrea să ne arate că aceasta este o propunere responsabilă, sinceră și corectă, președintele Iohannis trebuie să facă un singur lucru: să declare public, repetat, în aceste zile, că PNL trebuie să intre la guvernare cu Dacian Cioloș premier.