criza

”România nu poate opri economia, dar nici nu ne poate proteja”

Unul dintre ascultătorii România în Direct, de la Europa FM, a sintetizat situația pe care o trăim astăzi, în pandemie. El spune așa.

”România este un stat care nu-și permite să oprească economia, dar nici nu poate să ne protejeze, pentru că suntem la pământ cu sistemul medical, de fapt cu orice.”

Cred că fraza asta face lumină în ceea ce trăim astăzi. Și ne arată de ce nu avem o direcție coerentă, dar și de ce mortalitatea de la noi ar putea fi mai mare. Și că sunt șanse să fie rău de tot. De fapt, România plătește o sumedenie dintre greșelile trecutului. Și faptul că desprinderea de comunism a fost mult mai grea ca la alții.

Așadar, loviți de un sistem de corupție, politicianism, pile și relații, de răsturnarea valorilor și, pe alocuri, de o idiocrație ieșită din comun, România nu s-a putut dezvolta pe măsura posibilităților sale. Asta a dus la un sistem medical subdimensionat, care s-a apărat cu mâinile goale într-o primă fază și în care acum se trage până la epuizare de resursa umană.

Banii cu care statul ar fi trebuit să impulsioneze economia se duc în totalitate pe pensii și salarii. Și asta ne dă astăzi o economie de subzistență. Uriașul deficit bugetar, împiedică statul să oprească tot și să plătească oamenii să stea acasă. De asta ține orașele deschise. Sau se face că le închide.

Și-a făcut un calcul și câtă vreme nu sapă morminte cu excavatorul, probabil politicianul își spune că vom trece cu daune minime.

Ce faci însă în această situație ca cetățean?

În primul rând conștientizezi că ești pe cont propriu. Că nu o să te salveze statul, dacă Doamne ferește te îmbolnăvești. Și că este mai important să rămâi sănătos. Și că va fi mai ușor să trecem împreună. Dar asta-i varianta optimistă. În realitate cei cu mai puține resurse presează ca drepturile lor economice să rămână nealterate. Și asta pot să înțeleg. Pe altele nu.

Cel mai tare m-a uimit săptămâna trecută dezbaterea pe care nația noastră a purtat-o despre închiderea magazinelor. Nici lipsa autostrăzilor sau a spitalelor, nici alte multe neajunsuri ale societății noastre nu ne-a dus într-o astfel de încrâncenare. Cu atât mai uimit am fost cu cât asta nu se întâmplă în toată țara, ci în orașele mari. 

Și a mai fost ceva care m-a dat peste cap. Incapacitatea noastră de a colabora, de a participa și de a lucra în comun. Dimineața, când se deschid, la 7, magazinele sunt goale, dar cineva mi-a spus că nu-i fac program, că nu se trezește. Pentru mine, refuzul de a face un efort ca să ne fie mai bine la toți mă supără. Oare putem face și noi ceva pentru cei din jurul nostru? Sau e nevoie ca numai statul și ceilalți să facă câte ceva? Așa cum e nevoie ca statul să repare traficul sau  să ia gunoaiele. Statul poate să facă mult, dar nu tot.

Cea mai de auzită întrebare pentru mine în ultimele săptămâni a fost de ce este bună această regulă, dacă poate fi încălcată. Adică cine ne oprește să stăm acasă la cineva de la opt seara la cinci dimineața, dacă vrem să petrecem? Și ce o să facă dacă ne găsesc 20 de oameni în apartament sau 100 în club? Aia e, o să ne dea amendă, doar nu se întâmplă nimic. Și ce se poate întâmpla dacă falsificăm teste PCR? Un dosar penal cu suspendare, probabil.

Așadar, sărăcia poate fi o explicație. Nu o scuză, ci o explicație. Dar ce se întâmplă în multe cazuri de furt, de fals, de încălcare a regulilor, nu este sărăcie.

Nu de sărăcie marile cluburi fac petreceri cu sute de persoane și nici de sărăcie se falsifică teste PCR. La fel, sărăcia nu este un motiv să faci petrecere până la cinci dimineața sau să vrei musai la magazin la ora închiderii. Cum nici exemplul prost nu e o justificare.

Pentru că statul nostru este strâmb hâd și slab, lumea crede că poate să se poarte în consecință. Și eventual să facă un concurs de supraviețuire. Doar că de data asta s-ar putea să nu mai fie de ajuns.

Așa eram acum un an

Graphs.ro vă arată situația epidemiei zilnic

Între minciună și privilegiu, ne rămâne responsabilitatea

Epidemia în România este în scădere, dar toate datele arată că va veni un val mai mare peste noi. Și aici trebuie să vorbim despre responsabilitate. Când statul nu te ajută sau nu poți avea încredere în el, atunci e de datoria noastră să facem să fie un pic mai bine.

Așadar cum stă situația?

Statul român nu e capabil să ne spună dimensiunea epidemiei în România. Din două motive. O dată pentru că nu are capacitatea și nu știe cum să măsoare cazurile. Și doi pentru că populația, deopotrivă angajați și patroni, nu are niciun chef să aibă de a face cu statul.

Am scris despre mușamalizarea epidemiei aici.

Statul trăiește într-o minciună oribilă și spune: ”domnule, nu am ce face, legea spune că sub trei la mie, eu deschid.” Toată lumea știe că nu e trei la mie, dar unde-i lege nu e tocmeală. Suntem în situația în care statul se folosește de propria prostie ca să mai pună la cale o catastrofă. Motivul ascuns este că economic nu mai are ce să facă. Și nici politic. Își ridică populația în cap. O parte din ea.

Este comic cum singurul beștelit pentru asta este Voiculescu, care spune adevărul și nu Cîțu și Berbeceanu care împing birocrația în față, mințindu-se și pe ei.

Vaccinarea va merge încet din cauza amânării livrării dozelor de către Pfizer. Așadar, protecția va fi asigurată pentru o parte mică din populație. Mai mult, statul a greșit când în etapa a doua a băgat vârstnicii laolaltă cu lucrătorii esențiali.

Cei din urmă, în speță, bugetarii, organizați deja în puternicul sistem de caste din România s-au mișcat cu o eficiență înspăimântătoare și au blocat resursele.

Așa că s-a creat o inegalitate în fața bolii. Orice viață merită scăpată, dar acum vulnerabilii au mai pierdut din șanse. Cel puțin până când vor reveni dozele.

O tulpină mult mai contagioasă este deja în România. Există avertismente care arată că ea va deveni dominantă în mai multe țări. Este probabil ca asta să se întâmple și aici, mai ales după relaxare restricțiilor.

Și aici apare partea cu responsabilitatea

Toate datele arată că suntem singuri în această situație. Și e nevoie să ne păzim mai abitir și să luăm măsurile corecte pentru noi, dar și pentru lumea în care trăim. Pentru că avem nevoie de comunitate ca să trecem de această încercare.

Așadar, fii responsabil dacă te-ai îmbolnăvit! Anunță statul și pune-l să facă anchetă ca să prindă boala din urmă. Este posibil să salvezi o viață, poate chiar a cuiva dintre cei care te iubesc. Sau a celor cu care ești în relație de afaceri. Ignoră patronul care spune să stai acasă și să nu anunți pentru că-i pui afacerea în pericol. Cei cu care împarți pâinea ar putea fi în pericol.

Dacă ești patron, nu le fă asta oamenilor tăi! Pe ei te bizui ca să ieși din încercarea asta împreună. Dă-le încredere și o să fi imulțumit mai departe.

Fii responsabil mai ales când știi că boala vine spre noi cu viteză. Respectă regulile și îndeamnă-i și pe alții! Înmulțirea cazurilor ne va băga pe toți în casă, ne va opri afacerile și ne va sărăci. Și acesta este cazul bun. Fă tot ce trebuie să faci ca să ai o viață normală, dar cu reguli. Asta-i tot.

Fii esențial, dar nu ultra-privilegiat. Sunt convins că pentru fiecare vaccinare sunt argumente. Fiecare viață este importantă. Dar, întreabă-te întotdeauna dacă meriți o și mai mare prioritate, cu cabinete blocate, cu centre doar pentru tine și colegii tăi, dacă munca cgiar te duce în situația asta. Aici e un lucru pe care poți să-l stabilești tu cu tine însuți. Dacă ai sufletul împăcat la final, atunci e în regulă.

Gabriel Liiceanu: “O țară nu poate fi condusă la nesfârșit de cei mai proști cetățeni”

Săptămâna aceasta a apărut la Editura Humanitas volumul intitulat Despre Destin și semnat de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. Subiectul este evident: modul în care domnii Pleșu și Liiceanu privesc destinul ființei umane. Cartea este și o punere la încercare a ipotezei, diferite, pe care fiecare o susține în legătură cu destinul. Este o carte adresată publicului general, plină de căldură, dar și de memorii ale unui prietenii întinse pe decenii. Iar eu nu am scăpat ocazia de a arunca și o privire asupra destinului în pandemie.

Gabriel Liiceanu mi-a explicat de ce la anumite momente dialogul a fost tensionat și cât contează asta în economia cărții. ”Suntem două personalități apăsate și fiecare ține la punctul său de vedere.” Gabriel Liiceanu spune și de ce au ales o temă atât de sensibil ă într-o perioadă în care lumea e în plină pandemie. ”Cum să nu discuți tocmai acum despre destin și existența lui Dumnezeu? Tema aceasta este mereu actuală.”

Dar e un timp potrivit să vorbim și despre modul în care noi ne purtăm astăzi în societate. O răsturnare a regulilor și a valorilor este în plină desfășurare. Și în mod evident, asta ne afectează pe fiecare. Dar cel mai greu este, spune Gabriel Liiceanu, să îndurăm agresiunea prostiei în România. Și anti-selecția celor care ne conduc. „O țară nu poate fi condusă la nesfârșit prin alegerea celor mai proști dintre cetățenii săi.”

Mihaela Miroiu: „Elevii din România nu sunt deloc pregătiți pentru viața de adult”

Mihaela Miroiu este autoarea și susținătoarea mai multor idei pe care astăzi se susține societatea civilă românească. Fie că este vorba de etică și meritocrație în politică, de stat de drept, lupta împotriva discriminării sau promovarea feminismului în societatea noastră, Mihaela Miroiu poatet fi văzută ca un întemeietor, dar și lider de comunitate. Este autoarea mai multor cărți, a zeci de articole internaționale, dar și profesorul care a îndrumat zeci de generații pe tărâmul democrației. Am întrebat-o întâi cum trece personal de această perioadă.

Mihaela Miroiu lucrează zilnic cu cei mai bine pregătiți elevi din România. Azi, experiența a dus-o în poziția de a fi conducător de doctorate. Mi-a spus că de ani de zile constată lipsa de cunoștințe a studenților săi. „Eu trebuie să le predau etică în politică, dar ei nu știu fundamentele moralei.” Și apoi a tras această concluzie legată de modul în care se face școală în România. „Ce numiți dvs. școală bună? Cea care are rezultate bune la examene? Nu e corect.”

Cât despre pandemie, Mihaela Miroiu spune că nici cum nu se poate compara ce trăim acum cu ce era în perioada pandemiei.

Voi ați sta la aceeași masă cu încă zece persoane?

V-ați uitat un pic la fotografia cu pricina? E o masă obișnuită pentru acum un an. E înăuntru, într-un colț de sală, fără ferestre deschise. Cred că este și un fumător acolo. Oamenii stau strânși într-unul într-altul, distanța din față este de jumătate de metru, iar cei care sunt unul lîngă altul stau literalmente cot în cot.

E vreunul dintre voi care ar mai sta așa azi? Știu zeci de cazuri de persoane care refuză să se întâlnească. Cu puținii prieteni cu care mă mai văd, o fac doar afară și cu distanțare între noi. E, unul, nu am participat la niciun astfel de eveniment pentru că mi-ar fi frică. Ce-am văzut acolo este mediul perfect de transmitere al bolii. 

Domnul Ciolacu s-a aflat la o masă în județul Buzău, la un restaurant. Regulile din Buzău spun că ai voie cu cel mult alți cinci. Și asta e făcut așa ca două familii să se poată întâlni intim dacă vor. Legiuitorul când a făcut asta s-a gândit să nu ne dea afară de tot viață socială. Să putem să ne mai vedem cu unul cu altul. 

La masa domnului Ciolacu se aflau zece persoane. El spune că doar pentru puțin timp. Un martor citat de Digi 24 spune însă că întâlnirea în zece a durat cel puțin o oră și că cei prezenți au încercat să o mascheze prin tragerea draperiilor și închiderea ușilor. Adică, spune acest om, a existat premeditare și înțelegere a faptei. Dar eu am îndoieli.

Domnul Ciolacu zice la rându-i că Guvernul folosește poliția în scop politic. Adică, guvernul ar fi pus poliția să anunțe public amenda tocmai ca să arate că PSD este partidul care nu respectă regulile.

Dar pentru asta nu era nevoie de poliție. Domnul Ciolacu a refuzat să poarte mască în Parlament, a pus doi deputați care refuză să poarte mască drept cap de listă, dar a și pus în partid doi experți în chestiune care susțin măștile. Domnii Rafila și Cercel. Așadar, liderul PSD este în răspăr cu regula nu de sâmbătă, ci de mai multă vreme. 

În același timp el nu este de acord cu organizarea alegerilor pentru că epidemia i se pare periculoasă și cer președintelui Iohannis să se mai gândească. Ba, a inițiat și un proiect de lege care să-i permită amânarea alegerilor. 

Între timp, domnul Ciolacu și-a cerut scuze. Spune c-a fost o greșeală.

Ca să fim drepți până la capăt, acest episod este al doilea la vâful țării în care oficialii nu poartă mască. Domnul Orban s-a ascuns mai bine în biroul său, dar efectele sunt aceleași. Și aici nu e vorba de politică. Lumea receptează ce vede la lideri și consideră că pericolul nu este atât de mare. Apoi nu va mai crede în eficiența amenzilor. Sunt exemple negative care nu ajută în această poveste. 

Dar asta e partea politică și puteți să o judecați cum vreți. Eu am altă mirare astăzi.

Eu mă așteptam ca domnul Ciolacu, care a fost testat de două ori pentru contact cu persoane pozitive, să fi înțeles pericolul. Dar mi e mi se pare că acolo sunt oameni care nu pot evalua situația exact. Dacă rațional ei nu pot percepe ce se întâmplă? Cum s-au raportat la boală când au fost respirație în respirație cu zece oameni. Și nu cumva ei sunt doar exprimarea unei mari părți a României?

Pentru mulți dintre noi a apărut frica de o bună bucată de vreme. Ne ferim unii de alții. Am internalizat boala și pericolele ei. Care  este mecanismul prin care nu ți-e frică de așa ceva? Există zeci de site-uri povestiri, medici care spun că nu trebuie să stai așa la o masă

Eu cred sincer că aceste personaje nu au capacitatea de a evalua corect situația prin care trecem. Și acum mă întreb dacă au capacitatea de a evalua alte situații.

Aici nu e vorba, Orban să vezi ce-ți fac că eu stau cu alții la masă și nu-mi pasă. Aici e pe viață și pe moarte. Cu siguranță nu poți ști ce fac toții oamenii de la acea masă. De asta la fiecare întâlnire trebuie să fii cu băgare de seamă. 

De fapt, aceste fotografii arată nivelul de competență al administrației românești. Nu e vorba doar de faptul că nu ne plac regulile. E vorba că nu putem internaliza pericolul și să ne ferim de el. Al treilea om în stat ar trebui să aibă reflexe care să-i spună, domnule, să stăm un pic la distanță unii de alții.  Sau poate crede că are un ventilator pus deoparte. 

Apelurile nu țin loc de organizare

Am ajuns la cea mai înaltă cifră a epidemiei: 2958 de îmbolnăviri în doar 24 de ore. 82 de morți în același interval de timp. Adică platoul de creștere pe care-l aveam până acum a căpătat și un vârf. Și, foarte posibil, acest număr va crește. Uitați-vă un pic pe evoluție.

Nici nu are de ce să scadă acest număr. Restricțiile au fost insuficiente, prost aplicate, iar multă lume nu le-a respectat. În mod clar, multe lucruri care puteau merge prost au mers foarte prost. Iar vara pare că ne-am petrecut-o ca și cum am sperat că lucrurile vor trece de la sine.

Ieri, când lucriurile s-au complicat major, am avut parte de apeluri. Primul a ieșit Nelu Tătaru. Mesajele sunt din listele făcute de Gândul și Hotnews.

  • Populația, haideți să respectăm regulile.
  • Acum avem 226 de spitale suport COVID cu 1050 de paturi ATI complet utilate.
  • Dacă noi încercăm să vedem capacitatea, personalul trebuie să dea dovadă că trebuie să susțină capacitatea
  • Haideți să încercăm în acest moment de cumpănă să reașezăm respectarea regulilor.
  • Care sunt limitele? Primim și 3000 de pacienți pe zi, dar componenta de prevenție poate face diferența.
  • Avem evenimente sau transport în comun unde nu se respectă regulile. Aici avem acele zone infectante. Haideți să respectăm regulile.
  • Restricțiile reimpuse își vor face efectul în 10-14 zile.
  • Haideți să fim cu toții solidari și să ajungem acolo unde speram să ajungem la începutul lunii iunie.

Apoi a venit și domnul Iohannis

  • Transmit un mesaj special de recunoștință și mulțumire medicilor și personalul medical pentru profesionalism și dedicare
  • Acești oameni extraordinari merită respectul și admirația noastră
  • Avem încredere în medicii noștri
  • Lunile care vor urma nu vor fi deloc ușoare

Da, domnilor, de acord. Dar aici sunt mai multe amendamente. Numărul de ventilatoare nu a crescut semnificativ,, Acum spune ministrul, dar și președintele, numărul ventilatoarelor a ajuns la 1050. Dar conform unui raport SRATI, la o lună două de la începerea epidemiei acestea erau la 987.

Dacă vreți să știți cum a evoluat România ca număr de paturi ATI, dar și ca număr de medici, citiți această analiză a Europa Liberă.

Realitatea arată că guvernul a făcut puțin în această materie. Nu sunt mult mai multe ventilatoare ca astă-primavară. Iar medicii sunt obosiți pentru că nu primesc colegi noi. Domnul Tătaru se plânge că atâția sunt, dar până acum nu am avut niciun program care să sporească numărul lor.

Nu există nicio acțiune care să îndrepte rezidenți, personal de alte specialități pentru ce este nevoie acum. Stimulentele financiare nu au fost plătite decât în parte. Oamenii nu pot fi plătiți în apeluri.

În fapt, deși știam că vine răul, ne-am pregătit așa cum s-a pregătit și școala online. Adică am lăsat pe ultimul moment ce era de făcut. Sau nu am mai făcut deloc. Acest guvern a ținut o anumită stare de echilibru, a cârpit lucrurile pe ici pe colo, dar în niciun caz nu a făcut cât trebuie. Suntem cam în bătaia vântului. Asta însemnând că noi suntem cei care trebuie să ne păzim.

Vaccinul AstraZeneca ne arată de ce instituțiile și democrația sunt bune

Încerc să fac un pic de lumină în povestea asta cu vaccinul AstraZeneca pe baza mai multor surse din presa internațională. Cred că e necesar să avem informație corectă și echilibrată, mai ales că de acest vaccin se legau primele noastre speranțe ca boala asta să se termine mai repede.

De ce primele? Pentrucă vaccinul de la Oxford, pregătit de Astra Zeneca este cel mai avansat ca testare și producție. Așadar voi face un Q&A. După care am o concluzie de natură politică.

Ce s-a întâmplat de s-a oprit faza a treia a testării?

Compania AstraZeneca a anunțat c-a oprit voluntar procesul din faza a treia testării vaccinului. Și că acesta este un lucru obișnuit care se întâmplă în toate testările de acest tip. El ar fi fost menit să dea o mai bună extracție a datelor. Mai ales ”să se poate face o reevaluare a datelor privind securitatea vaccinului. ”

Astra Zeneca a dat două comunicate. Primul era neclar și vorbea de evaluare măsurilor de securitate. Al doilea, pe măsură, ce apăreau date neoficiale, a început să se refere la nevoia ca o echipă de experți să evalueze tot ce ține de securitate vaccinului.

Ce știe presa internațională, pe surse, cum se spune?

Potrivit Stat sau NYT, o pacientă din Anglia a făcut o reacție inflamatorie a coloanei vertebrale. Pacienta era sănătoasă înainte de administrarea vaccinului, iar această inflamție a apărut în timp ce se așteaptau rezulatele injectării.

Afecțiunea apărută se numește mielită transversă și inflamează nervii care trec prin coloană sau chiar măduva. Afecțiunea poate duce la limitarea mișcării membrelor.

A provocat vaccinul această afecțiune?

Nu se știe, dar tocmai asta trebuie să studieze echipa de experți independenți. Vaccinul este testat în 62 de localități din Statele Unite, dar nu au mai fost raportate astfel de cazuri. Nici oficial și nici neoficial. Această fază a treia a testării este una extinsă și se face pe zeci de mii de oameni. Vaccinul este testat în Anglia, India, Brazilia, America de Nord, Africa de Sud.

Există alte efecte ale vaccinului?

Da. Un studiu publicat în The Lancet, cea mai importantă revistă de profil medical, după faza întâi, arată că mulți participanți au avut dureri de cap și stări de oboseală minore sau medii care s-au restrâns de la sine. Altfel, rezultatele au arătat că aceștia au produs anticorpi și că organismul se poate apăra împotriva virusului.

Ce reacții a stârnit acest moment?

Unul dintre experții Universității din California, Phyllis Tien a declarat pentru NYT că acesta nu este un lucru neobișnuit. Și că ideea fazelor doi și trei ale testării este să evalueze securitatea vaccinului. ”Eficiența lui o vom afla mult mai târziu. Cred că e o idee bună să oprească testarea. ”

Doctorul Fauci, cel care conduce ce se întâmplă pe subiect în administrația americană, a dat un interviu pentru CBS în care a spus că ”este un incident nefericit, dar nu unul neobișnuit.” El spune că e firesc să se oprească procesul de înrolare în vederea testării, că este un eveniment de securitate important și că AstraZeneca trebuie să investigheze mai departe ce s-a întâmplat.

Ce urmează mai departe?

Până experții independenți se lămuresc ce s-a întâmplat cu acest pacient, vaccinul nu merge mai departe. Nici în testare, nici în producție. Noi așteptăm și ne bazăm pe celelate opt companii care sunt în faza doi și trei.

Contextul politic

Simultan cu această veste am primit un anunț comun al celor nouă companii occidentale din lumea vestică aflate în fazele doi și trei ale testării câte unui vaccin. Acestea au promis publicului că nu vor livra niciun vaccin până când acesta nu este sigur și eficient. Ele au dat asigurări că vor urma calea științei. Acesta este un răspuns pentru administrația Trump care-și dorește apariția unui vaccin înainte de alegeri. Ar fi un mare punct pentru președintele american care a finanțat toate companiile importante, inclulsiv AstraZeneca cu miliarde de dolari.

Ca un punct personal de vedere, aceasta este diferența între sistemul nostru democratic și Rusia. În momentul în care a apărut o problemă mare, cu potențial distructiv și periculos, procesul a fost oprit. Pentru că publicul află și te pedepsește. Și a fost oprit în ciuda intereselor uriașe, a banilor, în ciuda interesului politic. A fost oprit pentru că fudamentul societății noastre este încrederea și făra ea nu putem merge mai departe. E o dovadă că aici, în lumea noastră, niciun regim nu poate trece cu tancul peste interesul public sau peste întrebări legitime. Avem instituții, specialiști și întrebări și chiar dacă nu sunt perfecte, ele lucrează și-n interesul nostru.

Pandemia nu trece doar cu acțiunea guvernului. Avem și noi rolul nostru

Joi am făcut o ediție specială România în Direct despre cum o să redeschidem școala. O ediție cu mai multe întrebări decât răspunsuri și nenumărate incertitudini. Nu știm ce avem de făcut, cât de sigur sau nesigur este și ce este mai bine pentru copii. Dar și pentru noi. Vă las aici înregistrarea despre care o să vedeți că este dominată de aceste nesiguranțe.

România în Direct, cu Cătălin Striblea: Cum să înceapă școala? Ediție specială cu părinți și profesori

România în Direct, cu Cătălin Striblea: Cum să înceapă școala? Ediție specială cu părinți și profesorihttps://www.europafm.ro/romania-in-direct-cu-catalin-striblea-cum-sa-inceapa-scoala-editie-speciala-cu-parinti-si-profesori/

Publicată de Radio Europa FM pe Joi, 20 august 2020

La un moment dat, mai spre finalul emisiunii, m-a sunat o doamnă învățătoare care mi-a spus că este chiar la școală, la făcut curățenie în clasa în care i-a fost alocată și pe care o va avea patru ani.

Am spus că e frumos și că e firesc să participe la acțiunile astea pentru că e locul în care va sta patru ani. Apoi am primit următorul mesaj de la un domn ascultător.

„Cum să fie firesc, Cătălin, ca profesorul/educatorul să facă curățenie la școală??? Când ne schimbăm mentalitatea asta retrogradă care ne face să credem că la un loc de muncă trebuie să mai faci și alte 7 job-uri pentru care în orice loc normal sunt angajați alți oameni care se pricep la acele lucruri? Bine că trebuie profesorii să facă curat, dar guvernul nu trebuie să aibe responsabilități și doamna de română, cea agramată, să nu fie criticată de nimeni pentru că nu a fost in stare să facă nici măcar un ghid de covid in 6 luni…Ce e cu noi românii?”

I-am răspuns așa. Ce e retrograd în a face curat la locul de muncă? Dvs așteptați ca în birou la dvs să vină femeia de serviciu tot timpul? Dar vasele le spălați la muncă, după ce mâncați? Ce altceva mai așteptați de la femeia de serviciu? Știți că în retrogradele școli japoneze nu există oameni de serviciu? Nu zic să văruiască sau să facă părțile grele ale acestei munci pentru care, firesc, plătim oameni, dar nu e nicio rușine să pui mâna să ajuți în locul în care muncești.

Asta nu e tot însă. Ceva mai dimineață, în Deșteptarea de vară, am spus că, în această situație, trebuie să așteptăm mai puțin de la stat și mai mult de la ce putem face noi. Asta a stârnit câteva mesaje în care eram făcut arșice și-n care treceam de la cel mai prost om din lume, la cel mai incompetent jurnalist în viață. O rușine, cum ar veni.

Și de asta îmi dau seama că reflexul nostru de a cere socoteală și de a aștepta ceva de la stat este foarte mare, greu de învins. Am crescut ca societate cu aceste așteptări. În care statul trebuie să facă. Și are destule restanțe. Doar că acum, specific în această situație, nu cred că abordarea asta ne ajută foarte tare. Epidemia nu trece dacă țipăm la Orban, Anisie, Ciolacu.

Știu că foarte multă lume așteaptă intervenția statului. Sau consideră că statul este deja vinovat. Administrația este slabă, nevolnică și plină de pile, lucruri despre care deja am vorbit. Este într-o întârziere fantastică și a avut destule luni la dispoziție. Doar că asta nu rezolvă cu nimic situația. 

Așadar ce poate face statul?

Întâi de toate poate face reguli clare. 

Apoi poate verifica dacă acestea se aplică. Trebuie să ofere resurse acolo unde este necesar. Și aici mă refer mai curând la guvern și instituțiile naționale. 

Dar eu cred că, mai curând, aici este vorba de ceea ce putem face noi. De modul în care ne implicăm, găsim soluții și colaborăm cu cei care au grijă de copiii noștri. Da, sigur, dăm vina pe stat, dar cum mergem mai departe? Mă ajută azi să țip la Orban sau la Anisie? Sigur. Presiunea este necesară. Statul ne-a trădat din nou. Pot să merg la vot să-i penalizez, că votarea vine repede. Dar nu e de ajuns. Orban, Anisie, Ciolacu nu sunt în clasă cu copilul meu să vadă dacă se aerisește, dacă se respectă culoarele sau au dezinfectant. Aici e vorba de ce poate face o comunitate. 

Iar până când problema ajunge la guvern, cred că primăria e mai aproape. Mi-aș dori zilele astea să-i văd prin școli pe toți consilierii locali și județeni, interesându-se de ceea ce este nevoie. Și pe școli luând legătura cu părinții ca să le explice ce au de făcut.

La fel, văd posibilitatea de a ajuta școala, dacă este permis și unde e nevoie. De la curățenie până la supravegherea unor grupuri de copii care nu au voie să interacționeze când vor începe orele.

Pandemia NU trece numai prin implicarea guvernului. Mai ales a unui guvern cu standarde joase ca în România. Pandemia e între noi și tot noi o rezolvăm. Dacă guvernul nu poate, rezolvăm și cu el după.

Dar până atunci trebuie să respectăm regulile, să ne spălăm pe mâini, să purtăm mască și să verificăm ce s-a întâmplat la școala noastră. Și să punem presiune pentru alocarea resurselor.

Nu există libertate fără responsabilitate. Sau istoria unor imagini mincinoase.

Câteva zile la rând au circulat imagini din Franța sau Italia cu câtă libertate este acolo în materie de restaurante. Sigur că, luate din context, imaginile respective au o noimă. Și ele arată diverse încălcări ale legislației sau reguli mai laxe în privința pandemiei. Ele circulă, lumea le ia în seamă și crede că are o porțiune de adevăr. Cum vi se par astea de mai jos?

Une foule immense à Nice pour voir le Dj The Avener et des gestes "barrière" très peu respectés

Une foule immense samedi soir à Nice pour voir le Dj The Avener et des gestes "barrière" très peu respectés. Près de 5000 personnes ont assisté à un concert sous la colline du chateau. Notre article => https://france3-regions.francetvinfo.fr/provence-alpes-cote-d-azur/alpes-maritimes/nice/nice-the-avener-au-chateau-ce-samedi-soirees-quartiers-dj-aux-balcons-ete-se-deconfine-1843344.html

Publicată de France 3 Côte d'Azur pe Duminică, 12 iulie 2020

Mă rog, astea-s mai vechi, dar sunt unele și mai noi. Doar că, pe repede înainte, nu mai vezi nici data și nici poveștile care le urmează. Nu le mai vezi consecințele.

Getty Images pentru Washington Post

După ce-au văzut treburile astea, oamenii din Franța au ajuns și la câteva concluzii. La finalul lunii iulie, mai mulți angajați ai unor astfel de restaurante s-au îmbolnăvit. De la finalul lui iulie, 20 de angajați din 30 ai unui club de lux din zonă s-au îmbolnăvit În ultimele cinci zile din iulie, 64 de oameni din regiune afost raportați cu boala. Mulți dintre ei lucrau în localurile pe care le-ați văzut și pe la noi.

Last week, two of the French Riviera resort’s hot spots — Indie Beach House on Ramatuelle’s Pampelonne Beach, and Pablo, a trendy bistro on Saint-Tropez’s Place des Lices, both owned by the same company — were shut down when four staff members reportedly tested positive for the coronavirus. Since then, authorities have reported that 20 of Pablo’s 30 employees and one of Indie Beach’s have been infected with the virus that causes the disease covid-19.

Another eatery, Noto, which describes itself as a “festive Italian restaurant” on the Place des Lices, was shuttered Monday for two weeks after six employees tested positive. And the regional health agency recorded 64 cases on the peninsula between July 25 and Aug. 1.

Washington Post

După asta, autoritățile au început să se miște destul de repede. Unele localuri au fost închise, la altele s-au aplicat amenzi, iar, treptat, măștile au devenit obligatorii. Iar situația era cam cea de jos.

Și, da lucrurile au fost ca la noi. Unii patroni au făcut tot ce le-a stat în putință să țină lucrurile în frâu. Doar că la cluburi o iau foarte ușor razna. Alții nu s-au supus de la început. Sunt cluburi care au angajat oameni care să stea de șase când vine Poliția. La fel, o parte dintre vizitatori s-au dovedit teribiliști sau nepăsători. Au fost nenumărate cazuri de turiști care au suflat fumul de țigară spre alții sau i-au îmbrățișat.

Azi, Franța are 3000 de cazuri pe zi și se pregătește, probabil de un nou val. Asta pune la încercare resursele noastre europene, statul și însăși societatea. Iar consecințele vor fi grele chiar și pentru noi.

Worldometers

Iar în Italia, de azi, se închid discoteci, iar masca devine obligatorie și-n aer liber.

Dar foarte important este ca, de câte ori vedeți o astfel de imagine să aveți un semn de îndoială. Nu nu e de bine. Și nicăieri nu e mai multă libertate. Cel puțin, nu una fără responsabilitate.

Pentru copiii de la țară, școala online e un dezastru

Zilele astea avem o întreagă dezbatere despre cum va începe școala la toamnă. Sunt mai multe scenarii. De la prezență fizică, la una combinată cu activitate online. Sau școală făcută cu totul pe calculator. O idee care se conturează destul de clar este aceea că autoritățile locale vor decide după cum arată situația epidemiei la ei.

Pentru prima dată, însă, putem măsura științific și ce efecte are lipsa școlii în zonele sărace din România. Organizația neguvernamentală World Vision a măsurat în județele în care are programe, ce se-a întâmplat cu copiii de la țară. Și are un studiu făcut în județele Cluj, Dolj, Ialomița, Vaslui, Iași, Vâlcea – 139 de comune cu 313 sate cu rezultatele școlii în plină pandemie. Trei sunt direcțiile pe care le-a urmărit studiul World Vision: bunăstarea materială, cea emoțională și accesul la educație. Adevărul este că niciunul dintre aceste aspecte nu arată sănătos.

Ceea ce e foarte clar este că părinții au resimțit din plin criza economică. Mai bine de jumătate dintre ei nu au mai lucrat. Unul din cinci a avut probleme financiare importante. Aproape jumătate dintre ei nu au reușit să asigure traiul zilnic la același nivel. Doar 40 la sută au reușit să cumpere toate alimentele, medicamentele sau rechizitele necesare.

De asta nu e mare mirare că doar 60 la sută dintre copii au ajuns la ore. 30 la sută doar au trimisele temele la școală. Doar 44 la sută dintre copii au propria lor tabletă sau telefon pe care să facă orele respective. Și doar jumătate dintre profesori au capacitatea de a organiza aceste ore.

În fine, dacă ar fi să se facă școală de la toamnă, directorii resping ideea că școala s-ar mai putea face online. De fapt, un sfert dintre școli nici nu au conexiune la internet. Iar 9 din 10 nu au mijloace electronice să facă școală online.

Mai pe șleau, cu cât ești mai sărac, cu atât această criză este mai mare. Și cu cât trăiești mai la țară, cu atât nu mai apuci școală. De fapt, această criză îi scoate pe copiii de la țară din circuitul social.

World Vision a pus la punct un sistem care înseamnă donații cu mii de pachete cu alimente pentru acești copii. Sau cu plata meditațiilor și cu asistență psihologică. Acum e nevoie și de ceva mai mult. Poți aduce și tu o contribuție la 8864 cu textul SPERANȚĂ.

Astea-s datele, asta se poate face. Iar dacă nu înțelegem că trebuie să ne mișcăm repede pentru a reduce decalajele, o să avem o clasă nouă de defavorizați.

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!