criza

Fiecare viață are un cost în economie. Totuși, cât face fiecare dintre noi în pandemie?

La finalul săptămânilor de izolare, am încercat cu Vlad Petreanu, la Avocatul Diavolului, să tragem o concluzie. România are peste o mie de de decese, 16 mii de îmbolnăviri, o boală care nu se oprește și pierderi economice uriașe. Iar economia care pornise anul spectaculos, s-a oprit având o creștere doar de 0,3 la sută. Ne-am întrebat dacă măsurile de carantină au fost exagerate? Și vă asigur că ceea ce o să auziți în continuare e cel mai cinic lucru cu putință. 

Pe parcursul documentării de la Avocatul Diavolului am regăsit un indicator pe care guvernele lumii și companiile îl folosesc atunci când calculează riscurile asociate unei meserii sau anumite măsuri care implică cheltuieli uriașe, dar au potențialul de a salva  vieți. Indicatorul se numește valoare statistică a unei vieți și arată, exact cum credeți, cât costă o viață omenească în diferite părți ale globului. 

Știu că ce spun aici este înfiorător pentru că fiecare viață este neprețuită și facem eforturi să le salvăm. Dar, din 1982, anumite măsuri se iau pe baza acestui indicator. Calculul se face urmărind zone cu meserii riscante, riscul de moarte la zece mii de muncitori, dar și valoarea muncii acestora, nu detaliez. 

Datele arată că în America o viață costă 10 milioane de dolari. Ea ajunge la 9,6 milioane în Canada, 7,4 milioane de dolari în Anglia și 1,6 milioane de dolari în România. Atât și nimic mai mult: 1,6 milioane de dolari pentru un român care ar putea deceda. Sunt țări care stau mai prost. Banii aceștia reprezintă, în fapt, pierderea pe care o generează dispariția unui om într-o economie. 

Fac o pauză ca să vă amintesc că ce fac eu aici e foarte cinic, dar sunt convins că, fără să o spună, sunt guverne care au folosit acest tip de calcule. Poate nu întâmplător, în America, l-ați auzit pe Trump spunând că, dacă vor fi sută sau două sute de mii de morți, acesta va fi un succes. Calculul arată că 200 de mii de persoane care pier în pandemie înseamnă două treimi din pachetul de ajutor economic aprobat de administrația americană, adică 3 trilioane de dolari. Mai mult ar fi o cheltuială prea mare, cum ar veni.

La noi, costurile din acest moment ar fi de 1,7 miliarde de dolari, iar la câți bani a alocat guvernul economiei, adică 100 de miliarde de lei, am putea avea nu mai mult de 12 mii de oameni pieriți. Îngrozitor.

Din fericire, omenirea civilizată și guvernele lumii, au trecut demult de acest tip de calcul. Deși grupuri de economiști îl pun la dispoziția mai marilor zilei, cred că în lumea noastră s-a schimbat ceva. Acest tip de retorică nu mai este acceptabil. Iată și de ce, și aveți în rândurile de mai jos, pledoaria mea în favoarea vieții de la Avocatul Diavolului.

Eu  voi susține astăzi de ce aceste măsuri, deși ne-au făcut viața praf, nu au nimic exagerat în ele. Ba, dimpotrivă, constituie o reacție firească, temporară, a guvernelor lumii. Și ne arată că gradul de dezvoltare a diverselor societăți de pe planetă este la cel mai înalt nivel pe care l-a cunoscut vreodată istoria noastră. 

Asta pentru că după sute de ani de eșecuri, am ajuns, aproape global, să prețuim viața nu numai la nivel individual, dar și la nivel colectiv. Nu numai că știm astăzi că fiecare om prețuiește foarte mult în societățile noastre, dar știm că el este important și pentru modul colectiv în care funcționăm noi. 

Este prima dovadă că am ajuns la acel nivel cultural în care știm să apreciem binele comun la fel de mult ca binele individual. Și că ni-l dorim. Știu că la noi această viziune este viciată de comunism, dar o societate puternică nu este construită din individualism. Ci din indivizi singuri, puternici, creativi, muncitori, dar care reușesc în comun. 

De asta este justificată și corectă reacția guvernelor lumii de a impune temporar aceste măsuri menite să preîntâmpine un mare număr de morți. Aceste măsuri au cântărit între economie și siguranță, iar cea din urmă a primat pentru că noi azi, ca societăți nu mai putem admite să avem un număr nejustificat de mare de morți. 

Apropo, dacă acceptăm moartea unui număr de concetățeni pentru că nu facem nimic să-i protejeze, pot să aflu care este numărul de cetățeni care pot muri fără să mă îngrijorez? Adică până unde ar putea să meargă acesta ca noi să avem o reacție, alta decât fuga așa cum se întâmpla acum cinci secole. Și știi foarte bine ce se întâmpla atunci. Bogații fugeau din orașe la moșiile lor de la țară și lăsau ciuma săracilor, după care se întorceau la finalul epidemiei. Moartea era acceptabilă, dar doar pentru cei mici. 

Astăzi, societatea civilizată a stabilit că moartea este inacceptabilă în aceeași măsură și pentru săraci cât este și pentru bogați. De aici aceste măsuri comune, care oricum sunt mai greu suportate de cei fără dare de mână. Dar măcar nu sunt lăsați să se descurce singuri. 

Un alt motiv pentru care am impus aceste măsuri bruște este faptul că am protejat spitalele care deservesc întreaga societate și nu numai pentru aceste boli. Dacă am fi tratat boala în libertate, ar fi existat riscul pe care l-am văzut în China, Italia și America să fim depășiți de numărul de cazuri și asta să ducă la epuizarea resurselor sanitare, fie ele umane sau materiale. Astfel chiar și cei care ar fi scăpat ar fi avut o problemă pentru viitor. 

În ce-l privește pe Harari pe care l-ai invocat mai devreme, el are dreptate: astăzi, moartea este un accident evitabil. Este poate cel mai bun semn c-am evoluat. Ne pasă de alții și credem sincer că avem dreptul să fim salvați de la moarte. Și că avem dreptul la toate resursele care pot împiedica moartea. Și cred că în viitor, vom vorbi și despre dreptul la nemurire.

Cine îmi dă mie dreptul acesta, o să te întrebi? Contribuția mea la bunul mers al societății sub formă de muncă, bani, taxe, impozite, respectarea legii. Faptul că în fiecare zi creez valoare adăugată care contribuie și la binele altor cetățeni. Mă aștept, când sunt în necaz, să fiu salvat, iar societate să-mi pună la dispoziție resurse cu care să fac acest lucru. 

Am dreptul să cer și legi care să-mi protejeze viața, chiar dacă asta face toate lucrurile din jurul meu mai scumpe. Ce prețuiești mai mult astăzi, viața și sănătatea ta sau capacitatea de a te bucura la preț redus de beneficiile pe care le dă societatea modernă. Sigur că acestea sunt plăcute, dar ele nu pot veni înaintea ideii de a trăi.

Și, da, le cerem guvernelor lumii să aibă grijă de noi. Pentru că le-am dat în schimb o putere uriașă, inegalabilă în istoria omenirii. Le-am dat în schimb mecanisme, stabilitate și oportunitatea de a rămâne la putere fără a fi răsturnați violent, vreme de generații, de vreme ce respectă mecanismele. Cred că e un schimb echitabil. 

Toate aceste lucruri sunt într-adevăr recente, nu au mai mult de 50-60 de ani. Istoria drepturilor și libertăților civile este tânără. Pentru drepturile individuale este epoca cea mai luminoasă din istorie. Toată lumea poate vota, avem drepturi care sunt respectate, avem organisme care funcționează pentru fiecare dintre noi, avem egalitate între femei și bărbați, am dat drepturi minorităților și ne-am câștigat un acces egal la sănătate, indiferent de cât câștigăm. Cel puțin teoretic suntem egali aici. 

Nu mai tratăm epidemiile ca acum 60 de ani când nu se plângea nimeni. Vreme de decenii am considerat molima drept o problemă individuală. La fel, considerăm boala astăzi. Specia noastră gândește așa: dacă tu, ești bolnav, atunci e problema ta. E suferința ta. De asta nu avem o rezonanță a molimelor în istoria noastră. De asta nu le percepem zeci de ani mai târziu și nu avem repere culturale. Și tocmai suntem pe cale să schimbăm asta. 

Și, da, ne permitem economic, într-o anumită măsură să o facem. Temporar avem mecanisme de finanțare, răspunsuri mai mult sau mai puțin nuanțate, și o bază materială care ne dă voie să ne oprim o vreme. 

Pentru toate aceste lucruri, cred că aceste măsuri nu au fost exagerate. 

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Au fost măsurile de carantină o exagerare sau nu?

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Au fost măsurile de carantină o exagerare sau nu?https://www.europafm.ro/avocatul-diavolului-cu-vlad-petreanu-si-catalin-striblea-au-fost-masurile-de-carantina-o-exagerare-sau-nu-video/

Publicată de Radio Europa FM pe Vineri, 15 mai 2020

 

 

Ne place sau nu, limitarea unor drepturi trebuie făcută de Parlament

Bătălia pentru starea de alertă, dată de Parlament și Guvern, cu intervenția CCR, are o semnificație mai profundă decât cine se așează într-o postură electorală mai bună. Este de fapt un test pentru democrația noastră care trebuie să reziste, indiferent de modul în care ne plac sau nu actorii. 

Sesizată de Avocatul Poporului, CCR a decis că limitare unor drepturi cetățenești în România poate fi decisă doar de Parlament nu și de către guvern. Iar acest lucru se poate face doar pe o perioadă limitată. Știu că decizia nu pică bine președintelui și guvernului, dar ea este necesară pentru limpezirea spațiului nostru democratic pe viitor.

De fapt, bătălia care se duce este între pandemie și democrație. Trebuie să admitem că, în România, puterea a fost exercitată în ultimele luni doar de câteva persoane. Putem să le numărăm pe degetele de la o mână: Iohannis, Orban, Vela, Arafat și Tătaru. Asta a fost necesar pentru că era nevoie de decizii rapide. Și putem cădea de acord că fără aceste decizii, În România ar fi putut fi mai rău. 

De asta, multă lume este înclinată să spună că așa este mai bine. Că urgența, criza, pandemia în acest caz, sunt situații care ne dau voie să umblăm la drepturile cetățenești tocmai pentru evitare unor pericole. Întrebarea care se pune este, însă, dacă în locul celor pe care i-am numit s-ar fi aflat echipa guvernamentală a PSD. Tot cu așa ușurință s-ar fi acceptat această soluție? Dacă la 10 august, echipa Dragnea hotăra că în România am ajuns într-un impas așa de mare încât e necesară o stare de urgență?

Desigur că buna credință și istoricul politic al celor care iau astfel de decizii cântărește mult. Iohannis și ai săi nu au în spate un bagaj de decizii lipsite de bună credință, așa acum are PSD-ul. Și nici n-au dat semne că vor să se joace de-a autoritarismul cum visa Dragnea, căruia, probabil, îi plăcea mult de Viktor Orban. Aceste decizii ale CCR se dau însă pe termen lung și pentru a preveni momente de tip Orban

Rațiunea spune că, de vreme ce însuși guvernul și mica celulă de putere au hotărât că situația se îmbunătățește, puterea trebuie să revină în spațiul său democratic. Parlamentul, ne place sau nu, obligă la dezbateri și la ascultarea mai multor argumente. Avem diverse pârghii de control pentru ce se întâmplă acolo, atâta vreme cât bătălia se poartă cu onestitate. 

Iar pentru cei care cred că măsurile mai dure sunt esențiale în această țară, pentru că nu avem un popor ascultător, nu aceasta este soluția. Concentrare puterii în câteva mâini este greșită. Oameni mai puternici nu fac poliția mai eficientă sau legea mai bună. De exemplu, nu am fi asistat la o afirmație de genul că cei care fac achizițiile ar trebui să aibă imunitate, așa cum a spus Arafat. 

Sigur că nu toți cei din Parlament sunt apărătorii democrației. Sub acest scut au făcut de-a lungul anilor treburi mișelești. Dar pentru asta vine și decontul. Și s-a văzut destul de clar că societatea le poate pune frână. 

Concluzia pe care trebuie să o tragem este de altă natură. Democrația nu este negociabilă. Ea este un joc al balanțelor și tocmai asta se întâmplă acum. Ce au de făcut puternicii zilei, în astfel de situații, este să stea la aceeași masă și să găsească soluții comune pentru toți. Soluții care să fie negociate, să nu depășească cadrul legal și să se supună compromisului acceptabil într-o societate democratică.  

Ar trebui să-i spună responsabilitate, nu relaxare

Vine relaxarea și eu cred că acesta este cel mai greșit termen cu putință pe care-l putem folosi. Nu știu de cea am impresia că greul de-abia acum începe.

Guvernul a trimis Parlamentului un proiect de lege prin care stabilește așa numitele măsuri de relaxare care vor fi aplicate din 15 mai. Mă rog, dat este incertă, de vreme ce PSD a și spus deja că votul ar putea avea loc tocmai săptămâna viitoare. Dar asta o să vedem ceva mai târziu. 

Deocamdată este important să știm că, de luni, cel mai probabil, la muncă se va intra în ture decalate. Că se va putea intra doar cu mască și după ce ți-a fost luată temperatura. Că în autobuz sau metro, vei sta la locuri stabilite clar și aflate măcar la un metru distanță.

Dacă ai copil de clasa a opta sau a 12-a poți să-l trimiți la școală pentru pregătire. Vor fi doar zece în clasă și vor sta cel mult trei ore. 

Există reguli stricte și pentru spitalele care sunt non-covid, dar și pentru turism sau pentru deplasarea în afara localității, chiar dacă nu mai avem nevoie de declarație. 

Întrebare este cum se vor respecta aceste reguli, de vreme ce-am avut sute de mii de exemple că și-n timpul stării de urgență acestea au fost încălcate. Bănuiesc că ați văzut zeci de oameni fără mască în magazine sau pe stradă. La fel în cazul curierilor sau al diverșilor lucrători cu care v-ați întâlnit. Într-un fel mi se pare mai periculos de pe 15 mai decât până acum când majoritatea românilor au stat în casă. 

Cu atât mai mult cu cât prima zi de relaxare este prima zi a sfârșitului săptămânii. Ca și cum România se pregătește de o petrecere, de un revelion, nu de reînceperea muncii. În loc să pună ziua asta de luni dimineață când ar fi semnalat că repornim economia și că facem ceva să scăpăm de criză, ea este pusă vinerea ca a doua zi să deschidem beri și să facem grătare. E ca un premiu că am stat cuminți, iar acum ne puteam da în petic.

Asta înseamnă, de fapt, un singur lucru. Că ziua de vineri trebuie să fie pentru noi toți ziua responsabilității, nu a relaxării. Adică este momentul când fiecare separat și împreună ca o comunitate trebuie să începem să trecem de această catastrofă. 

Este clar că nu mai putem rămâne în casă și trebuie și trebuie să ieșim la muncă. Economia trebuie să supraviețuiască. De asta avem nevoie să stabilim reguli și să le respectă. Să păstrăm distanțele și să colaborăm. Și avem nevoie să ne purtăm unii cu alții ca și cum ar aexista un risc potențial.

Chiar dacă nu crezi că boala asta e periculoasă sau că nu ți se poate întâmpla ție, te rog să-l ferești pe cel de lângă tine. Asta este foarte important și doar așa putem merge mai departe. 

Nu statul în casă a fost testul major pentru societatea noastră. Asta, majoritatea o putem face ușor. Să fim afară și să nu ne infectăm sau să-i infectăm pe alții, asta e greu. De aceea, citiți regulile, pregătiți-vă materialul de protecție, luați în serios boala și stabiliți-vă mental ce aveți de făcut în prima zi  de muncă afară. Învățați să vă creați noi reflexe și gândiți-vă că e prima zi din restul vieții noastre. Una în care va trebui să muncim, dar să și trăim cu o boală periculoasă între noi.    

Photo by Pixabay from Pexels

Guvernul nu o să miște un pai în materie de pensii și bugetari, deși dezastrul este anunțat

Astăzi o să vă arăt cum, încă o dată, realitatea nu ține cont de alegeri și nici de campanii electorale. Toate planurile economice ale guvernului au primit un duș rece de la Bruxelles. De acolo aflăm că prognoza pentru deficitul bugetar al României în 2020 este de 9,25 la sută

Da ați auzit bine. 9,25 la sută. Păi, o să-mi spuneți domnul Cîțu ne-a spus că o să fie de peste 6 la sută doar. Desigur. Comisia Europeană care a publicat această prognoză de primăvară nu are, însă, alegeri în toamna acestui an. Și nici nu are de ce să spună că lucrurile arată mai bine decât speram, așa cum spune ministrul de finanțe. 

Pe scurt, prognoza Comisiei Europene spune că vom avea o scădere a economiei de șase procente și nu de aproape două cum a zis guvernul. Apoi la anul vom crește cu peste patru procente, dar deficitul se va duce la peste 11 la sută. 

Inflația va fi de doar 2,5 la sută, asta pentru că prețul benzinei va scădea spectaculos. Dar tot așa va scădea și consumul. Șomajul va crește și Comisia așteaptă o scădere a investițiilor atât în domeniul publi cât și-n cel privat. Tabloul este sumbru, mai ales că România era deja campioană la derapaje fiscale încă din vechile guvernări. 

Partea și mai proastă este că toate acestea se vor întâmpla înaintea alegerilor și niciun partid nu vrea sau nu poate să se comporte rațional. Dacă ani de zile, arma ta electorală a fost se va da și nu se va face, e greu să fii acum responsabil. Iar semnalele sunt din ce în ce mai proaste. Atât președintele, cât și premierul, dar și ministrul de finanțe au anunțat în 24 de ore că o să asistăm la mărirea pensiilor. Poate nu cu 40 la sută, dar ceva tot se va face. Nu am vrea ca părinții noștri să fie cei care deconteaza criza, a spus președintele Iohannis. 

Adevărul este că Românii nu-și permitea pensii mărite nici înainte de criză. Adevărul este că România nu-și permite nici actualul sistem de pensii. Și că se împrumută din greu pentru ca să plătească. Pe măsură ce balanța demografica se va dezechilibra și mai rău, dezastrul va fi mai evident. O reformă și punerea pe alte baze sunt necesare, dar despre asta nu se va sufla nicio vorbă.

Din același motiv, alegerile, guvernul nu dă niciun semn în privința rearanjării aparatului de stat. Nici ca valoare a salariilor, dar nici ca număr de angajați. Sau să gândească o reașezare a acestora. Milionul de oameni care lucrează la stat, de multe ori cu performanțe care nu sunt la înălțimea salariilor, reprezintă o țintă electorală care nu poate fi deranjată. În timpul crizei, România a strâns bani doar ca să plătească pensii și salarii. 

Acum, statul trebuie să plătească și funcționarea privaților, deci încă o gaură la buget. Iar premierul Orban anunță și investiții publice ca să impulsioneze economia. Dar ca să plătești toate astea trebuie să fii magician. Sau iresponsabil. Sau câte puțin din amândouă, dacă înaintea ta sunt alegeri. 

O repet fără nicio plăcere: România va fi noua Grecie. Mai rău este că acum toată Europa este în necaz și, dincolo de fondurile de criză deja aprobate, cu greu se vor găsi alți bani ca să ne sprijine. Echilibrarea bugetului este acum obligatorie, dar am ajuns în faza în care politicienii nici nu mai au curaj să vorbească de ea. Ca și cum motivul pentru care facem alegeri este să aibă ei funcții, nu ca să repare România.  

 

 

Când toată lumea redeschide, statul român e hiper-prudent. Și are dreptate.

Mai multe țări europene tocmai au ridicat parțial restricțiile impuse în pandemia de coronavirus. Italienii își vor putea vizita familiile după mai multe luni de singurătate. De săptămâna viitoare revin și cafenelele, dar doar cu livrare. La fel și în Spania, dar aici se deschid și frizeriile. Ce binefacere!

Belgienii vor primi dreptul de a face sport, dar și cel de a merge la medic. Se redeschid magazinele de confecții. În Germania, revin saloanele de înfrumusețare, muzeele, dar și bisericile. Se deschid și școlile, dar doar în unele landuri. 

În Grecia revin magazinele mici. Iar în Ungaria se deschid terasele. O să vedeți o revărsare de libertate diseară la televizor. Dar ce înseamnă asta pentru noi și pentru autorități?

Înseamnă că vor veni două săptămâni teribil de grele. Pentru că iarăși vom avea de-a face cu gestiune așteptărilor. Într-o lume globalizată informația circulă instantaneu, iar o parte dintre ai noștri trăiesc deja în aceste țări și vor trimite mesaje acasă. Lumea își va dori să fie la fel ca acolo și se va întreba de ce nu sunt ridicate restricțiile mai repede, dacă România nu are atât de mult de suferit? Sunt 13 mii de cazuri de coronavirus în țară, iar numărul morților se îndreaptă spre 800. Deși cifre mari, mintea noastră lucrează prin comparație.

Iar comparația se face cu aceste țări unde dezastrele au fost uriașe. Ce poți să zici în cazul Belgiei, țară cu o populație mult mai mică decât a României, dar care are opt mii de morți? Totuși Belgia lasă populația să respire de astăzi. Luați și exemplul din America unde sunt zeci de mii de morți, iar mai bine jumătate dintre State vor deschide parțial de astăzi. Adăugați presiunile economiei, acolo unde sute de mii de oameni nu-și mai iau zilnic salariile. 

Răspunsul este simplu și-l găsești în ograda proprie. Deși suntem guvernați de așteptări și de informații globale, salvarea vieții și a felului nostru de viață stă în ograda proprie. Iar aici lucrurile nu stau tocmai bine. România e pe un platou al îmbolnăvirilor, iar acestea scad o zi și apoi cresc din nou, într-o curbă numită fierestrău. Asta arată că încă nu am trecut de vârful epidemiei și că trebuie să mai avem răbdare. Adăugați aici capacitatea de testare mai scăzută decât a altor state, dar și o medie a celor bolnavi de 46 de ani, ceea ce ne arată că majoritate cazurilor sunt oameni activi. Adică cei care de abia așteaptă să iasă acum la muncă. 

Și mai e ceva. Spre deosebire de statele care azi ridică restricțiile, România nu are cel mai bine pus la punct sistem medical. Dimpotrivă. Nu putem concura la număr de paturi, ventilatoare, logistică, număr de medici cu niciunul dintre statele de mai sus. 

De asta, autoritățile române au doar scenariul prudenței. Au ales sănătatea în locul economiei, în care pompează bani de la stat. De asta, șeful cancelariei premierului, Ionel Dancă a anunțat în week-end că există și posibilitatea ca starea de urgență să fie prelungită, dacă îmbolnăvirile nu scad.

Vestea bună este că România a avut un week-end de 1 mai liniștit, fără mari mișcări de populație. Și asta poate prevesti o scădere a cazurilor. Totul e ca în zilele următoare chiar să ne amintim că încă există restricții. 

 

Ce se întâmplă dacă ești purtător asimptomatic al coronavirusului

Acesta este un material medical de informare, apărut ca urmare a unor întrebări des puse în spațiul public, legate de cei care au coronavirus, dar nu dezvoltă boala. Materialul este realizat de medicul infecționist Bianca Borcoș, iar eu îi acord găzduire. 

Purtătorul asimptomatic al infecției cu Covid-19 reprezintă acea persoană confirmată pozitiv în laborator, dar care nu dezvoltă niciun simptom al bolii. În general aceștia au fost descoperiți în cursul anchetelor epidemiologice efectuate în rândul contactilor apropiați ai unor persoane infectate și internate în spital (care prezentau simptome). În urma studiilor efectuate în China, pe grupuri mici de persoane, s-a descoperit că purtătorii asimptomatici reprezintă aproximativ 40-50% din cazuri (poate chiar mai mult) și sunt în general reprezentați de persoane tinere, fară probleme de sănătate preexistente și mai ales de copii. Deși purtător asimptomatic înseamnă absenta simptomelor, mulți au raportat totuși pierderea gustului și mirosului.

De ce unele persoane nu dezvoltă simptome? Răspunsul este strâns legat de sistemul imunitar. Sistemul imunitar al fiecărei persoane joacă un rol foarte important în infecția cu Covid 19. Așa cum se cunoaște deja, cazurile severe și critice apar la persoanele cu diverse comorbiditați (diabet zaharat, afecțiuni cardiovasculare, pacienți oncologici, dializați), așadar la persoane la care sistemul imunitar este deja afectat.  Încă nu sunt efectuate suficiente studii în privința purtătorilor asimptomatici, fiind mai dificilă identificarea acestora odată ce nu prezintă simptome, dar se presupune că aceștia au un sistem imunitar integru, care are capacitatea de a „lupta” foarte bine cu boala, acesta fiind motivul pentru care nu dezvoltă simptome.

În medie virusul persistă în organism aproximativ 14 zile, de aceea se și impune izolarea pacienților pe durata de 14 zile. Totuși, un studiu recent efectuat în China pe pacienți vindecați de Covid 19 (cu două testări negative la interval de 24 ore), dar și pe persoane decedate după aproximativ 4-5 săptămâni de boală, demonstrează că virusul poate persista în organism până la 37 de zile.

În general virusul se transmite de la o persoană la alta prin intermediul secrețiilor respiratorii pe care o persoană bolnavă le răspândește atunci când strănută sau tușește. Așadar, în cazul unui pacient asimptomatic, șansele de răspândire a bolii ar trebui să fie mai scăzute, deoarece acesta nu prezintă nici tuse , nici strănut. Totuși, încă nu sunt studii suficente privind riscul de infecție al purtătorilor asimptomatici.

Din punct de vedere medical nu este necesară internarea unui pacient asimptomatic. Totuși, acesta trebuie monitorizat pe parcursul a 14 zile , sau până testul devine negativ, existând posibilitatea să dezvolte anumite simptome ușoare. Acesta este motivul ptr care in Romania sint internati toti pacientii pozitivi, inclusiv cei asimptomatici. In momentul in care spitalele de suprot vor fi umplute la 50% din capacitatea lor, purtatorii asimptomatici vor fi izolati la domiciliu sau in locuri special amenajate- acest lucru nu este inca reglementat.

Cât timp va sta în izolare un purtător asimptomatic?

Purtătorul asimptomatic se va izola la domiciliu timp de 14 zile, sau până când testul de laborator va fi negativ.

Informații oferite de Dr. Bianca Borcoș, medic infecționist clinica Intermedicas.

Ai și alte întrebări legate de infecția cu coronavirus? Suntem aici pentru tine.

Sună la 021 222 13 70 și un Concierge Doctor va sta de vorbă cu tine.

www.intermedicas.com

De ce a reînceput Iohannis campania electorală?

E o surpriză pentru toată lumea că în plină pandemie avem lupte politice, dar președintele Iohannis a lansat două atacuri violente la adresa PSD în ultimele 24 de ore după acesta încercase câteva dintre șmecheriile obișnuite din Parlament. Ce se întâmplă?

Nu cred să-l fi văzut pe Klaus Iohannis într-un discurs mai violent la adresa PSD decât cel de miercuri la prânz . În timp ce noi, eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament ca sa dea Ardealul ungurilor.”

După ce ani de zile a suportat campanii în care era numit, ne-român element străin, acuzat de că e de altă religie sau trecut prin oricare alte injurii pentru lipsă de patriotism, doar pentru că este de altă etnie, Domnul Iohannis a prins cel mai potrivit prilej de răspuns. Din neglijență, prostie sau vreun târg politic dubios, PSD a scăpat o lege privind autonomia ținutului secuiesc, legea care a fost adoptată tacit. 

Asta e o șmecherie inventată de Adrian Năstase, dar menținută de toate puterile, ca unele acte normative să treacă pe sub radar. Inițial, legea era menită să treacă legislație europeană, dar apoi a devenit o ocazie de târguri politice.  

Pentru un partid cu iz profund naționalist, cum fost PSD-ul în ultimii ani, asta fost o greșeală. Din apărători ai românismului verde, ei au devenit aliații UDMR la ruperea țării. Domnul Iohannis doar a taxat cu voioșie și înverșunare toate mizeriile pe care le-a suportat ani de zile. 

Și era și un moment prielnic. Discursul de marți,  din conferința de presă, a fost presărat cu referiri la PSD. Dese, acestea vizau greaua moștenire lăsată de partidul condus odată de Liviu Dragnea. Iohannis le-a amintit tuturor că din cauza PSD nu avem nici materiale pentru pandemie, dar și visteria goală. 

Greaua moștenire e o temă preferată a politicienilor români și o pisică aruncată în curtea vecină de câte ori a venit ocazia. Acum, de exemplu, domnul Iohannis a uitat că partidul său era la guvernare de ceva vreme înainte de pandemie, dar stocuri tot nu am avut. 

Și a mai făcut domnul Iohannis o declarație care te face să ridici o sprânceană. ”este cu totul și cu totul altceva decât pe vremea guvernelor pesediste, când eu spuneam una, ei făceau alta și a pierdut România. ” Păi asta este exact democrația și nu ar trebui să ne mirăm de ea, chiar când nu ne convine

De ce totuși această reînviere a agendei politice? Odată pentru că orice partid aflat la guvernare în mijlocul unei crize pierde în sondaje. E firesc, deși echipa Orban pare că s-a descurcat onorabil în această nenorocire. Dar, al doilea motiv este că PSD rămâne la fel de toxic. Chiar când toată lumea era cu ochii pe pandemie, prin comisia juridică de la cameră era trecută o lege care le dădea voie aleșilor locali incompatibili, peste 1000, să mai poată candida o dată. În pandemie ca hoții, cum ar veni. Adăugați valul de legi populiste în care PSD pune în sarcina guvernului tot felul de plăți, dar fără a indica de unde banii. Iată, legea decontării chiriilor care trebuie plătite de fisc.

Concluzia? Alegerile sunt necesare. Anticipate nu mai pot avea loc, le așteptăm pe cele la termen. Cum PNL va ieși slăbit din criză , Iohannis trage tare acum și profită de toate combinațiile PSD pentru a ține scorul egal. Și tot așa, până la toamnă.  

 

România o să fie noua Grecie

România are cea mai proastă perspectivă economică din tot blocul Uniunii Europene, și nici relaxarea din 15 mai nu ne ajută foarte tare. Pregătiți-vă pentru impact și, pe alocuri, chiar pentru sărăcire. 

Eurostat ne-a spus în urmă cu câteva zile că România are cel mai mare deficit din Uniunea Europeană. Nu mai puțin de 4,6 la sută, cu patru puncte mai mult decât deficitul mediu al Uniunii Europene. Și asta era pentru anul trecut. Știți că, acum, după măsurile guvernamentale de răspuns la criză, deficitul declarat oficial va fi de 6,7 la sută. 

Adevărul este că el s-ar putea să ajungă la opt procente și asta ne-o spune una dintre cele trei mari agenții de rating, Fitch, care ne-a pus pe o treaptă mai jos decât eram. Și doar cu una deasupra categoriei care nu recomandă investiții în țara cu pricina. Agenția spune oricum de doi ani că România merge spre rău până în anii 2021 și chiar 2022. 

Dar asta nu e tot. Un raport al OECD, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare economică spune că dintre toate țările din regiune, România va fi lovită cel mai greu, deoarece are economia integrată în lanțurile de furnizare mondială. Dar și pentru că exporturile noastre au picat spun ei. Ar mai fi ceva, nu mai primim nici bani din străinătate care să susțină consumul. 

Și nu vă uitați doar la criza de acum. România stă pe cele mai proaste baze economice de ani buni. Mai precis de când PSD a considerat că țara se poate dezvolta doar pe datorie. Ceea ce este adevărat doar dacă faci datorii ca să investești. În spitale, autostrăzi, infrastructură critică, digitalizare și așa mai departe. Doar că România s-a împrumutat să plătească salarii și pensii. 

A fost singura politică: aceea de a arunca bani într-o parte a populației care a stimulat consumul și care a dus la o creștere economică falsă. Ne-am îndatorat pe toate părțile, am mâncat și am băut, avem televizoare și mașini și cea mai neagră perspectivă în față. Dacă vă spun acum că România a devenit noua Grecie, poate o să ridicați o sprânceană, dar în curând o să simțim asta. 

De altfel, sectorul bugetar a urcat constat ca număr și numai în ultimii patru ani cu încă 62 de mii de persoane. În medie, la stat se câștigă cu 50 la sută mai mult ca la privat. Adăugați pensiile care se indexează cu rata inflației și cele speciale care de când cu pandemia ne-au mai costat încă 2,45 de miliarde de lei. 

Sunt exact sectoarele în care și actualul guvern a refuzat să facă ceva, chiar și-n criză, confruntat cu o dilemă economică și una politică. Cea economică spune că doar acești oameni mai susțin economia cu o brumă de consum, iar cea politică e legată de voturi. Așa c-a ales să se împrumute la orice cost. 

Ce o să urmeze? Economia va mai supraviețui o vreme, cât vor veni bani europeni, după care lumea se va feri să mai investească și să mai aducă bani aici. Iar guvernul, oricare ar fi, va avea de ales: inflație sau concedieri. Poate mariri de taxe, dar nimic ne popular înainte de alegeri. Am renunțat după atâția ani să mai cred că cineva va reveni la un program de investiții publice majore, singura soluție pe termen lung. Și încă nu am scăpat de COVID. Așa că pregătiți-vă de impact!

Un scenariu bun și două proaste pentru „viața împreună cu virusul”

O idee începe să capete din ce în ce mai mult contur în toate statele cu care suntem aliați. ”Va trebui să învățăm să trăim cu virusul”, ni se spune din mai multe direcții. Ce înseamnă asta și ce consecințe majore va avea în viața noastră?

Mesaje similare vin dinspre diverse democrații occidentale. Premierul Franței, cancelarul Germaniei, președintele Iohannis vorbesc despre relaxarea restricțiilor, dar ne spun și despre faptul că virusul va rămâne în viața noastră. Sunt și zone mari ale populației care-și asumă acest lucru: vezi de exemplu protestele din America, acolo unde oamenii cer să muncească în ciuda bolii. 

Nu știm ce va urma în viața noastră, dar putem să bănuim ce se va întâmpla până la apariția unui vaccin sau a unui tratament universal care va transforma această boală într-o răceală mai puțin mortală. Până când imunizarea nu va fi realizată, toate aceste măsuri restrictive vor fi în vigoare, mai mult sau mai puțin, mai des sau mai rar, vor apărea și vor dispărea. 

Asta înseamnă că ne vom așeza viața în funcție de ele. De exemplu o să mergem mai rar la restaurant și nu ca să ne vedem cu prietenii, ci doar să mâncăm la distanță unii de alții. Vom căuta mereu măști și produse de curățat pe mâini. Vom evita aglomerația. Vom fi îngrijorați de cum și câți copii merg la școală. Vom călători mai greu. Iar moarte va fi vizibilă mai des. De asta ne vom drămui cu atenție banii.

Dar toate astea înseamnă o schimbare înceată și mult mai profundă în viața noastră. Un grup de analiză care de 60 de ani se ocupă de democrațiile occidentale și susține întâietatea acestora în fața altor sisteme politice, Atlantic Council, a făcut o analiză pe trei scenarii ale lumii viitoare. Ele sunt prezentate de publicația Politico.

Primul scenariu vorbește de obstacolele majore pentru revenirea economică a celor trei blocuri politice, Statele Unite, China și Uniunea Europeană. Efectele crizei se vor simți vreme de un deceniu, iar globalizarea nu va fi o opțiune. Adăugați aici o întârziere a vaccinului. Iar asta înseamnă o sărăcire a clasei mijlocii, dar și un impact uriaș asupra celor deja săraci. 

Al doilea scenariu presupune că statul chinez se mișcă mai repede decât noi toți, recuperează economic și că are metode de tratament mai bune. Metodele sale de lucru și politica sa vor fi acceptate de tot mai multe state ale lumii care vor avea nevoie de un furnizor de produse ieftine. 

În fine, al treilea scenariu și singurul favorabil modului nostru de viață este numit Noua Renaștere și are în vedere o revenire economică rapidă Statelor Unite. Completat cu găsirea unui vaccin și distribuirea sa în lume de către statele bogate, acesta ar asigura supremația modului nostru actual de viață. Și ar duce, în plus, la realizarea unei super-agenții mondiale de supraveghere a acestui tip de boli.  

Doar că fiecare variantă de aici ar putea merge prost. Inclusiv să nu avem vreodată vaccin. Iar asta înseamnă că boala va fi mereu cu noi, ca gripa. Doar că mai mortală. Ceea ce este, de fapt, și soluția românească după data de 15 mai. Așa că aveți grijă și respectați toate regulile.    

Adevăratul Big Brother a venit să se bată cu Coronavirusul. Îl primiți?

Big Brother a venit în cea mai supărătoare formă a sa, iar noi trebuie să dăm un răspuns care să fie foarte clar. Îl vom accepta în viața noastră ca să salvăm acum cât mai mulți oameni sau îl respingem și ne bazăm pe ce știm în materie de combatere a epidemiilor? 

Știrea este cât se poate de clară. Apple Și Google pun la cale o tehnologie prin care să poată fi urmărite mai ușor persoanele care au fost infectate cu coronavirus sau sunt suspecte de a fi infectate. Tehnologia, sub forma unei aplicații, lasă cele două companii și autoritățile să vadă toate persoanele care au fost în preajma unei persoane infectate sau suspecte. Toate aceste date dintr-un perimetru sunt recoltate și apoi trimise autorităților care-i pot avertiza pe cei aflați în pericol. 

Tehnologia nu ar fi obligatorie, ci voluntară. Adică, odată ce aplicația va exista, fiecare dintre noi are posibilitatea de a o pune pe telefonul său. De aici și cooperarea între cei doi giganți. Mai toate telefoanele lumii folosesc iOS sau Android. Tehnic, acum vor coopera pentrua face schimb de informații pentru că într-o aglomeare urbană ei dețin cele mai multe date. 

Cum ar funcționa această tehnologie? Un lucru pe care eu îl aflu acum este că telefoanele dintr-o anumită zonă comunică între ele cu o tehnologie care se numește BTLE.  Adică semnalează unul altuia că se află în zonă. Își trimit ”tichete” după cum spun specialiștii cu ajutorul unui cod. Codul acesta se schimbă la fiecare 15 minute ca să nu fii cumva urmărit de un hacker. Ce vor să facă acum Apple și Google este să stocheze în fiecarte telefon această interacțiune dintr-o perioadă de măcar 14 zile. Adică telefonul tău va face o listă în care se vor afla toate telefoanele pe care le-a întâlnit în ultimele două săptămâni. 

Să spunem că te îmbolnăvești. De bună voie ar trebui să introduci în aplicația pusă la dispoziție de Apple Și Google această informație. Companiile îi vor avertiza pe cei care s-au întâlnit cu tine și nică măcar nu știu că au fost în apropierea unui bolnav de COVID. Tu nici nu trebuie să știi cine sunt acești oameni. Și nici ei nu vor ști cine ești tu. Un sistem similar se folosește deja în Singapore. 

Desigur, întrebarea evidentă este dacă nu cumva acest sistem încalcă un drepturi și libertăți cetățenești. Mai ales dacă datele intră în posesia statului, iar noi trebuie să ne așteptăm că ele vor intra. Cele două companii spun că nu trebuie să ne temem prea tare și ne dau câteva argumente. 

În primul rând sistemul este voluntar. Nu te obligă nimeni să-l ai pe telefon. În al doilea rând, tu nu știi datele celor din zonă și nici ei pe ale tale. Nu vor fi colectate date personale sau de locație. Nu vei ști cine este bolnavul de COVID. La datele tale vor avea acces doar autoritățile. 

Guvernul american a spus că va analiza soluția. Trump a numit-o interesantă. Ea ar avea aplicabilitate și  mai bună în Europa, acolo unde 27 de state, deși parte a aceluiași sistem, au politici diferite de apărare a sănătății, dar și și practici diferite de protejare a vieții private. 

Există și câteva aspecte tehnice mai greu de gestionat, inclusiv cantitatea de date colecționate care e prea mare pentru un telefon obișnuit. De asta una dintre temeri este că se vor colecționa chiar date GPS, dar deocamdată este doar o propunere. 

Ce aveți acum de făcut este să vă gândiți dacă un astfel e de instrument, cu siguranță util, este acceptabil în viețile noastre. Și când o facem. Mai ales că sunt convins că cele două mari companii pot să ni-l pună la dispoziție în câteva zile.