criza

Avem voie să le cerem medicilor să fie eroi de sacrificiu?

Atât Deșteptarea cât și România în direct au discutat această dilemă morală luni. În acest moment în România sunt 258 de medici testați pozitiv la coronavirus. Ei s-au infectat ca urmare a lipsei de materiale, dar și ca urmare a protocoalelor inexistente sau aplicate prost. În același timp, România intră deja în scenariul patru al pandemiei de coronavirus. Asta înseamnă măsuri mai dure pentru medicii din România. Detașările și delegările vor fi obligatorii. Refuzul de a trata un pacient va fi penal, iar medicii care sunt bolnavi, dar cu simptome ușoare, vor trebui să trateze pacienții.

Deja există proteste ale unor sindicate medicale care spun că acești oameni sunt salariați la rândul lor. Că au aceleași drepturi ca și restul lumii. Deja medicii de la spitalul din Mioveni și-au dat demisia în bloc. ”Nemulțumirea este legată de faptul că dacă ieși la muncă trebbuie să cunoști câte gloanțe ai. Când ieși la luptă cu mâinile goale e greu.” Adăugați aici că aproape 100 de cadre medicale de la spitalul de psihiatrie din Iași au fost date afară de la muncă, într-un gest managerial de neînțeles, mai ales când de la toți medicii se așteaptă să fie la lucru. Iar la ora aceasta asistăm la demisii în masă la spitalul din Orăștie.   

Cosmin este un medic ATI care m-a sunat la România în Direct. El spune că dreptul la viața este același, indiferent dacă ești medic sau pacient. Actuala stare de lucruri din spitalele din România este o încălcare a dreptului la viață pe care medicii îl au. Cosmin mi-a spus că, în cazul în care nu are mijloace de protecție, își va da demisia. Și că nu are niciun regret pentru asta. Și ar mai fi ceva, mi-a spus. La ce folosește un medic mort sau bolnav? El este o resursă irosită și care nu va mai putea folosi celorlalți pacienți. 

Le înțeleg forma de protest, dar la fel ca ascultătorii România în Direct le spun că aceste proteste ar fi trebuit să existe și atunci când spitalele au fost subfinanțate sau politizate. 

Ce facem în această situație, oameni buni? De aici trebuie să intervină rațiunea. Este evident că nu putem unii fără alții. Este evident că trebuie să ne protejăm medicii. Și la fel de evident este că medicii au o responsabilitate față de noi și față de jurămintele lor. 

Cred că statul trebuie să îndrepte toate resursele disponibile către liniile de apărare. Tot ce înseamnă măști, costume viziere să fie îndreptate către locurile sensibile și linia a doua. Fluxul de distribuție trebuie să fie transparent și corect. De asemenea, trebuie identificate rapid resursele românești care pot asigura aceste lucruri. În plus, trebuie găsiți acei oameni în care corpurile medicale au încredere și puși să conducă operațiunile din teritoriu. 

Ministerul Sănătății trebuie să-i invite la discuții pe liderii medicali și pe șefii corpurilor profesionale. Și mai ales să înceteze politică de presiuni și amenințări pe teren, acolo unde oamenii au semnat diverse formulare în care nu au voie să vorbească. Oamenii de încredere din sistem trebuie să facă apel la echilibru și cumpătare. Și să găsească lucruri care-i să-i stimuleze profesional și uman pe profesioniști. 

Sunt convins că unii vore renunța, dar sunt sigur că rațiunea va învinge și cei mai mulți medici își vor face treaba dacă vor fi tratați corect și vor avea cu ce. 

Acest text este difuzat în Rațiune Zilei, rubrică la Europa FM în fiecare zi de la 17.30 și 7.30. 

Ce face mai bine Croația decât România în criza coronavirusului

Prietena mea Mirela Rus și soțul său Ionuț Copoiu stau de ani de zile în Croația. Ei s-au mutat cu arme, bagaje și pisici într-o țară care deși atunci nu era membră UE ne dădea câteva lecții în materie de civillizație și organizare. Mi-a plăcut mult Croația de câte ori am fost acolo și am observat de fiecare dată ordine și disciplină. Mirela mi-a scris zilele astea despre cum au procedat croații în criza coronavirusului. Pe data de 24 martie în Croația erau 361 de cazuri, fără decese. Iată ce-mi scrie Mirela.  

 

Adunarile publice sunt interzise, ca si stationarea a mai mult de 5 persoane intr-un loc

Si pe strada suntem sfatuiti sa mergem cate unul, nici macar cate doi (ideal doar o persoana sa iasa din casa, daca e necesar).

Magazinele si restaurantele, mall-urile sunt inchise, iar farmaciile, posta, magazinele alimentare si-au redus programul. Cam toate inchid maximum la 6 seara.

Parcurile si plajele au fost inchise sambata, dupa ce apelurile autoritatilor ca lumea sa stea acasa au fost ignorate in buna masura (erau oameni alergand, bandu-si cafeaua.) Incepand de azi, nu mai sunt premise nici deplasarile intre localitati.

Transportul public a fost sistat (doar pentru doctori, asistente, farmacisti, politisti etc. mai este permis…si taxiurile transporta gratis personalul medical) 

Feryboat-urile pentru insule circula inca, dar numai pentru transportul de marfa si pentru cei care au resedinta pe insula. Alte persoane nu au acces la bord.

Scolile sunt inchise de doua saptamani, dar televiziunea publica organizeaza lectii video in fiecare zi, cate o ora pentru fiecare grupa de varsta, ceea ce – din cate am inteles de la prietenii cu copii – este extrem de util.

Statul subventioneaza o parte din costul gradinitei pentru cei care inca lucreaza (doctori etc).

Split este oras universitar, avem aici o facultate de medicina si, prin urmare, un spital destul de mare. De fapt, doua. Unul a fost pastrat pentru cazurile obisnuite, iar al doilea a fost amenajat cu ajutorul Torcidei- galeria formatiei de fotbal Hajduk Split – exclusiv pt cazuri de coronavirus.

S-a deschis si o clinica speciala, unde cei care cred ca au simptome sunt vazuti de un doctor si daca doctorul considera ca simptomele sunt specific coronavirus, ii testeaza. S-a amenajat si un spatiu suplimentar cu 200 de paturi, intr-o sala unde de obicei sunt spectacole, in caz ca spitalul se aglomereaza.

Comunicarea de criza este foarte buna. Ministrul sanatatii Vili Berosh, care a fost numit doar in urma cu 6-7 saptamani (dupa ce predecesorul lui a fost acuzat de coruptie) este fata calma, rationala, cu autoritate, pe care o vedem de doua ori pe zi cu informatii clare despre evolutia situatiei si masurile luate. Alaturi de el este mereu directoarea spitalului din Zagreb unde sunt tratati pacientii infectati. De altfel, intr-un sondaj de saptamana trecuta, cei doi au fost votati ca fiind cele mai populare figuri publice din Croatia. Sondajul a fost organizat de unul dintre cele mai urmarite portaluri de stiri de aici, Index.

S-a infiintat un numar de urgenta special, 113, dedicat intrebarilor si situatiilor legate de coronavirus, avem si un website official numai pentru asta. Ministrul a organizat chiar vinerea trecuta o sesiune live pe facebook unde a raspuns intrebarilor primite.

Si o chestie absolut inedita (as zice o lectie de comunicare de criza pentru multe alte state, inclusive pt Romania) – pentru a contracara informatiile false care continua sa circule, ca peste tot, si aici – guvernul Croatiei a anuntat ca trimite informatii oficiale prin Viber. In 12 ore a adunat 325 de mii de viber fans.

Nu o să trag multe concluzii. Calmul, organizarea și solidaritatea sunt soluțiile unei astfel de situații. Și cred că cele două țări, România și Croația, sunt în linie cu tot comportamentul lor din ultimii ani. Ei, mai organizați și mai calmi, noi haotici și hei-rupiști. Aici se face diferența.  

 

Ar trebui plafonate prețurile la produse de bază?

Am dezbătut în ediția de vineri a Avocatului Diavolului, cu Vlad Petreanu, despre nevoia de a plafona sau nu prețurile la produse de bază. Știți că există deja propuneri în acest sens, dar și că unele prețuri au luat-o razna. eu am argumentat că această plafonare este necesară pentru că o grămadă de oameni suferă și nu vor mai avea bani în perioada următoare. Iată argumentele mele. 

Cred că este inevitabil să trăim mai rău în săptămânile și lunile următoare. Este o perioadă grea, cea mai grea din viața noastră, ca societate, și cu siguranța cu toții vom simți turbulențe, dacă nu vom ajunge să trăim adevărate drame. Sacrificiul este esența acestei perioade și e greu de crezut că viața mai poate fi la fel în perioada următoare. 

Înțeleg și accept că lucrurile nu mai pot fi la fel, dar trebuie să fac apel la echilibru și cumpătare pentru că altfel nu putem trăi împreună. De aceea susțin și sunt de acord cu plafonarea temporară a prețurilor la anumite produse de bază. 

Ieri, mama mea de 70 de ani, m-a sunat să-mi spună că la magazinul de la ea de acasă spirtul s-a făcut 25 de lei. La hipermarketul de cartier, două doamne discutau în fața galantarelor despre uleiul care s-a scumpit cu doi lei, despre zahăr care a pus un leu, despre făină care e dublă ca preț. La fel la ceapă, la cartofi sau la lapte. 

Pentru foarte mulți români actuala stare de fapt este economic inacceptabilă. Economia noastră s-a dovedit a fi fragilă și s-a oprit în mai puțin de o săptămână. Deja zeci de mii de oameni sunt în șomaj tehnic, iar alții au încetat să mai meargă la muncă.   Tehnic, au încetat să mai aibă un venit sau primesc unul mai mic. Cât poate rezista financiar un român obișnuit în actualul context? Să fie vorba de o lună? Poate două? Sunt convins că cei cu dare de mână o pot face mai mult, dar în România venitul mediu este de doar de 3000 de lei. Iar asta pentru cei care muncesc. Ce te faci, însă cu cele 5 milioane de pensionari care primesc în medie 1250 de lei de la stat? De aceea plafonarea prețurilor este un binevenit ajutor social pentru milioane de români.

În al doilea rând, nu pot fi de acord cu argumentul potrivit căruia producătorii nu-și acoperă costurile. Ce vedem acum este speculă pentru că s-au scumpit produse care se aflau pe stoc, nu produse nou făcute. Cartoful nu avea niciun motiv de scumpire. La fel uleiul sau zahărul. Mai ales că benzina s-a ieftinit considerabil. Pot accepta că pe viitor vor fi unele probleme, dar nu acum. 

Altfel, plafonarea propusă nu vizează prețul, ci adaosul comercial. În continuare producătorii pot să-și facă prețurile în funcție de valoarea euro și de prețul materiei prime. Sunt de acord că ambele se vor scumpi. Ce nu ar trebui să poată face este să practice un adaos comercial care să-i îmbogățească pe loc. 

De altfel, nici măcar nu este nevoie de o lege nouă. Legea concurenței are deja un articol care vorbește de situații excepționale și temporare care pot duce la limitări de prețuri, iar acest articol poate fi aplicat. Iar statul are mecanismele și instituțiile necesare să o facă. 

În fine, ceea ce trăim astăzi NU este o criză economică. Aceasta este o criză sanitară cu impact profund asupra economiei. A doua zi după ce ne vom apuca de muncă, vom pune lucrurile în regulă. Dar acum trebuie să trăim și să suferim împreună. Societatea modernă nu poate accepta îmbogățirea nejustificată pe seama celor săraci. Veți spune că asta se întâmplă și în afara perioadelor de criză. Da, doar că acum noi suntem captivi și factorul libertate sau liber arbitru nu ne mai poate ajuta. De aceea prețurile trebuie plafonate, ca să putem supraviețui decent împreună.  

Argumentele lui Vlad, care a argumentat piața liberă, le găsiți în fișierul de mai jos. 

Foarte interesant este că majoritatea celor care au intrat în direct spun că o astfel de măsură nu este necesară. Cu argumente foarte interesante. Ce am învățat?

De la un furnizor de alimente am aflat că el este expus la valoarea reală a Euro, care între bănci a depășit valoarea de 5 lei. De asemenea, prețul scăzut al benzinei nu-l ajută pentru că s-a scumpit prețul muncii, iar multe camioane sunt blocate prin diverse țări. Dar deși nu ar accepta o plafonare la adaosul său, ar fi de acord cu o intervenție împotriva măririi Euro. 

Un alt argument pe care l-am auzit este că plafonarea la vânzător nu ajută cu nimic, dar că este importantă ca ea să existe pe lanțul de producție. Pentru că acolo au apărut scumpiri mai mult sau mai puțin justificate. Asta înseamnă că pe lanțul cu pricina lipsesc componente de aprovizionare sau că unele vin la prețuri mai mari. 

În fine, criza este inegală. Lucruri care lipsesc cu totul în orașele mari, se găsesc în magazinele de la țară.

În orice caz mecanismul de stabilire a prețurilor este extrem de delicat și o intervenție ar putea să dăuneze. Este clar, însă, că pe tot lanțul sunt oameni care astăzi au dat un tun. Or, astăzi, ideea este să trăim decent împreună.  

 

 

Cum am ajuns să avem un premier ca Mihai Tudose

Iohannis l-a desemnat pe Mihai Tudose fără să stea prea mult pe gânduri. Nu are timp să se încurce în luptele interne din PSD și nici în trăirile lui Dragnea. O să explic imediat decizia sa, dar întâi trebuie să vedem cine este premierul.

1.Omul are un plagiat la doctorat pe care îl recunoaște indirect, cerând să i se retragă titlul. Doctoratul este la celebra Academie de Informații a SRI. Și aplaudat de domnul Coldea

2.A fost exclus din primele nominalizări ale guvernului Grindeanu pentru că Dragnea nu mai suporta ”securiștii” și se luptă cu ei.  Este adevărat că s-a răzgândit în următoarea lună când l-a trimis la ministerul Economiei. 

Mai mult