Scrisoare pentru un golănaș bătrân

Dragă domnule Juncker, am văzut imaginile în care încercai să-l îmbrobodești pe președintele nostru, domnul Iohannis. Am remarcat cum ți-ai întins buzele reci să-i umezești ambii obraji și l-ai lăsat cu mâna în aer, atunci când ți-a întins-o. Ai preferat să-l aburești, nu să te uiți în ochii lui, pentru că sunt sigur că știi exact ce golănie ai făcut în ultima săptămână.

Și, știi exact ce vrea și cum o să-ți spună președintele României. Dar, în loc să fii bărbat, ai procedat ca un șarlatan bătrân. Ai râs, te-ai bătut pe burtă cu Iohannis, ai dat-o pe glumă și nu ai vrut deloc să-ți asumi măgăria comisă față de câteva zeci de milioane de oameni, cărora le ești dator să le insufli speranță.

Președintele nostru, domnule Juncker, e un om scump la vorbă și care nu are viteza de reacție a șulfelor bătrâne din vechea Europă. Presa de la noi spune că te-a tratat cu răceală. Nu știu însă dacă  apucat să-ți spună, ce ar fi trebuit să-ți zică. Așa că află în câteva rânduri de la mine, ce credem noi când dumneata ne inviți Rusia în casă și dai afară America. Scriu rândurile de mai jos, atât pentru dumneata, care ești rupt de realitatea noastră, cât și pentru copilul meu, care trebuie să trăiască într-o lume fără umbra Rusiei.

Când bunica lui era cam de vârsta lui, a fost luată cu copii din târg și dusă la casa de cultură. Au asistat la procesul dușmanilor poporului, a căror vină era că nu voiau cu nici un chip să creadă că cineva le poate dicta cum să trăiască. Străbunicul copilului meu a stat cu lunile ascuns prin păduri și pe câmpuri pentru că nu a  crezut că este drept și bine să dea pământul la colectivă.

E adevărat, mama și cu tata s-au bucurat că au apucat să facă facultate, ceea ce niște copii de la țară, poate nu ar fi făcut cu ani în urmă. Partidul le-a dat un apartament cu două camere în care au avut dreptul să tacă cu anii. Când mama a vorbit la coadă la pâine, cerând unei vânzătoare să dea pâinea ei unei țărănci, care nu avea dreptul la franzele, securitatea l-a căutat pe tata și i-a cerut să o facă să tacă din gură.

Într-o iarnă, nu am înțeles de ce, ai mei au început să mă pună să dorm cu ei. Eram fix de vârsta copilului meu. Mă țineau strâns la mijloc, îmbrăcat, cu trei plăpumi deasupra. Afară, nămeții erau mai mari ca mine și cred că singura sursă de căldură era un radiator. Cam tot pe atunci, mama a mers la o mare ședință de partid, la cinematograful din localitate. După ce li s-a povestit de realizările partidului la final, i-au mai oprit să le spună ”programul întreruperii curentului”, pe cartiere.

În casă se asculta Europa Liberă, un radio pentru care vă mulțumim. Nu aveam voie să spun însă niciodată afară că se întâmplă așa ceva. ”Tata este militar și-l poate da afară de la pompieri”, asta mi se spunea tot timpul. Tăceam. Tăceam și atunci când m-au bătut la pionieri că nu strigam cum trebuie ”Ceaușescu și poporul”. Și ajunsesem să credem că Leo, colegul mamei, care scria pe ziduri noaptea ”Jos Ceaușescu” este cu adevărat nebun. Nu m-am gândit nicio clipă că în mintea lui este liber și asta nu le-o iert comuniștilor.

Dragă domnule Juncker, să știi că poporul meu crede sincer că în urmă cu 60 de ani ne-ați vândut rușilor. Că ați făcut o înțelegere și ne-ați sacrificat. Și v-au așteptat cu încredere. Când ați venit, au ieșit în stradă cu bucurie și v-au aplaudat. Au trecut cu răbdare peste toate cozile la ambasade și peste multe alte umilințe de popor mic.

Noi, acasă, am avut atunci și primii adidași și primii blugi. Dar mai tare a fost să avem primele gazete și să putem vorbi liber. Am înjurat copios Rusia și ne-am întors cu fața către voi. Elita noastră a primit repede valorile vestice și a început o bătălie pentru impunerea lor. Nu e ușor după pârjolul de 50 de ani în mintea și sufletele multora dintre noi.

Cei mai buni și mai pregătiți dintre noi au plecat în țările dumneavoastră. Eu am doi foști colegi care muncesc chiar în Luxemburg. Înțeleg că sunt apreciați  și că au devenit cetățeni de care sunteți mândri. Cred că dacă v-ați întâlni în piața centrală a micului ducat, v-ar putea spune de la obraz toate lucrurile astea.

Și ar mai putea adăuga ceva. Că în timp ce noi stăteam aici și încercam să punem un capăt de pod pentru valorile lumii din care împreună facem parte, dumneavoastră ca un golănaș bătrân și fără scrupule ne-ați făcut-o din nou. În timp ce ne puneați să așteptăm pe la ușile noii  Europe, ați adus Rusia în casa noastră comună, fără nici un pic de jenă.

Ați spălat milioanele oligarhilor, ați făcut afaceri dintre cele mai rușinoase cu Gazpromul, iar pe Putin l-ați pupat de-a dreptul și de adevăratele pe gură, nu fals și în râs ca pe președintele nostru.

Încercați, ca măcar acum la bătrânețe să ieșiți din ghemul de minciună, falsuri și dispreț pe care l-ați construit cu banii celei mai fățarnice puteri europene. Întoarceți-vă la valorile noastre comune, tratați cu respect lumea asta noua. Asta dacă sunteți cu adevărat politicianul unui ducat pilon al Europei și nu golănașul pus să facă bani în numele unui imperiu avid care nu înțelege decât de bocanc.

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

3 comentarii la Scrisoare pentru un golănaș bătrân

  1. Valentina spune:

    M-as fi asteptat la un articol ce nu are la baza politica. Daca tot suntem pe subiect, aceste mici punctualitati mi se par putin banale, dar clar s-a vazut diferenta de reactie. Presedintele nostru a avut o atitudine diferita cu Funcker fata de cea cu orice alt reprezentant de acolo. Desi am vazut ca a venit cu intentia de a-l saluta si a purta o discutie, deci e ceva mai bine decat sa ignore.

    1. Catalin Catalin spune:

      Am citit de trei ori si nu inteleg unde bateti.

  2. Alex spune:

    Și ăsta pe care il acuzați e o persoană din China? („Și, știi exact ce vrea”) Parcă era vorba de Juncker…

Lasă un răspuns la Catalin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *