iohannis

Ce mesaje a primit societatea privind legile securității naționale

Marți, societatea românească a primit două mesaje. Primul a venit dinspre președintele României. El a spus că va rezolva chestiunea cu „Securitatea” și s-a angajat să facă asta personal. Dar, în referirea sa la pachetul de legi privind siguranța, mai există un mesaj.

Cineva, și știm cine, a considerat că e bine să le dea pe surse. Este o eroare majoră. Acesta este un prim draft, vor fi dezbătute, modificate, vor intra în parlament și sigur anumite abordări vor fi corectate.

Aceasta este o amenințare fățișă de tipul „nu e bine, domnul chestor”, rostită de Traian Băsescu. Toți cei din administrație trebuie să înțeleagă că cine mai vorbește sau mai dă documente în presă comite o eroare. Și va răspunde.

Președintele a intimidat astfel toți avertizorii de integritate din România și le-a cerut să-și vadă de treaba lor. Să se facă liniște. Or, asta e pe dos față de ce presupune democrația. Președintele ar trebui să fie preocupat de cine a putut să scrie așa acele legi. Asta e problema.

Al doilea mesaj vine din media

Digi 24 a încheiat colaborarea cu Cristian Tudor Popescu după o emisiune în care a vorbit despre două lucruri sensibile: o greșeală a stației cu o știre falsă și o analiză despre legile securității naționale. În analiza sa, el a spus că aceste legi sunt o întoarcere în timp și că fac serviciile mai puternice decât Securitatea.

Nu este clar dacă contractul lui CTP a fost încheiat din prima cauză, a doua sau din ambele. El a spus că este vorba de conținutul emisiunii. Dar nu are importanță. Compania nu a comunicat nimic.

Opinia publică va percepe subiectul mai profund, cel cu impact major pentru societate. Pentru că atunci când are de ales, societatea se duce spre ce este mai greu.

Iar, acum, scenariul care apare în mintea multor oameni este că cine face dezvăluiri este amenințat de președinte, iar cine le comentează este dat afară de la televizor. Următorul pas? Să nu ne mai mirăm de situația din Ungaria. Suntem acolo.

Singura posibilitate ca această percepție să fie răsturnată este ca legile să iasă într-o formă cu adevărat europeană.

Până una-alta, mai jos găsiți ediția România în Direct de miercuri, când am discutat căderea în sondaje a președintelui Iohannis.

Câteva lucruri cărora războiul e dă o nouă perspectivă

Războiul acesta ne obligă să primim mii de informații zilnic, dar să și regândim câteva lucruri pe care le știam. Sau să le dăm perspective noi. Sunt aici câteva observații pe care le-am făcut în ultimele zile și pe care urmează să le dezvolt în viitor. Dar cred că este important să le strângem aici ca să avem de unde pleca. Așadar.

Guvernul PNL PSD

Forțarea fără sens căderii guvernului PNL-USR pare să capete acum o înțelegere. Este o teză pe care am enunțat-o și în acele zile, dar părea atât de ipotetică încât nu avea nicio noimă să insiști pe ea.

Ideea era că acest guvern între cele două partide mari și solide, cu un general în frunte, are sens doar dacă în zonă izbucnește un război. Picarea guvernului PNL-USR a avut loc chiar când Rusia concentra forțe în Ucraina și nu exclud ca aliații să fi avut pe masă informațiile din timp. Iar partenerii să-i fi cerut lui Iohannis să asigure stabilitatea scenei politice. Asta arată și de ce marile partide s-au aliniat rapid la chestiune. Un guvern cu USR, supus mereu atacurilor PSD și AUR, ne-ar fi creat mari probleme acum, au presupus autorii manevrei.

Problema lui Iohannis este că nu a vrut sau nu a putut să comunice această chestiune. În orice caz, acum capătă mai mult sens. Este o ipoteză, repet, dar este probabilă.

Uneori statul român este mai bun decât credem noi

România s-a mișcat bine în chestiunea refugiaților. Are resurse, a construit centre de refugiați, are autorități locale care care au făcut repede zone de primire. Există inițiativă și viteză și un sprijin acordat inițiativei civice. A fost recuperat Code4Romania pentru acest proiect. E mult mai bine decât credeam.

În privința războiului, România nu are nicio fisură în privința angajamentelor sale geo-politice. În tăcere, autoritățile române au creat aici un pod aerian pentru sprijinirea ucrainenilor. Datele nu sunt publice, dar atât cât putem să observăm, România livrează arme și combustibili, materiale sanitare și ce mai este nevoie.

Cu siguranță oferim protecție cibernetică și, probabil, adăpost pentru avioane ucrainene. Asta ne-o spune chiar Rusia. Există posibilitatea să fim și ochii și urechile NATO pentru Ucraina, cu aparatura de aici.

PSD și PNL nu uită să facă mizeriile obișnuite.

Dacă tot e război și nimeni nu e atent, probabil că în Parlament se fac multe lucruri pe care în mod obișnuit le-am sancționa. Unul dintre ele este cel legat de aministia plagiatorilor, pe care USR l-a prins din zbor. Este vorba de un amendament care a fost introdus într-o lege privind educația copiilor mici.

Odată prins subiectul, autorii au băgat legea înapoi în comisii. Ideea este, însă, că trebuie să stăm aici cu ochii ca pe butelie. Vom vedea și altele.

Globalizarea nu vine doar cu produse

Modul în care marile companii au părăsit Rusia arată o perspectivă nouă a globalizării, dar mai ales însemnătatea ei pe viitor. Globalizarea nu înseamnă doar produse și locuri de muncă, ci și un set de valori care funcționează unitar.

Marile companii au devenit egalele statelor, exportă reguli și cer predictibilitate. Puterea lor este atât de mare, iar circuitele dintre ele atât de solide încât pot să-ți prăbușească economia. În general, toată lumea vrea să facă bani și acceptă compromisuri, dar linilie roșii nu pot fi trecute. Și încă ceva. Marile companii sunt mai atente la marile guverne din vest decât la micii sau marii dictatori din est. Aceștia sunt instrumente, pot oferi o sursă bună de venit, dar nu pot oferi niciodată ceea ce oferă lumea democratică.

Cred că acesta este cel mai serios avertisment pentru cine vrea să se mai joace de-a dictatura.

Armata României face un om de zăpadă. Președintele o fi la schi?

De câteva ore încoace suntem martorii unui fenomen bizar și inexplicabil, chiar și pentru vlăguita politică din România. Un fenomen care strălucește prin absența explicațiilor, personajelor și, aparent, a preocupării.

Președintele Macron a anunțat disponibilitatea Franței de a trimite trupe în România, în eventualitatea invadării Ucrainei de către Rusia.

Un anunț similar a făcut președintele Biden.

 (…) ne vom spori prezența militară în Polonia, România și alte țări dacă Rusia va decide să invadeze Ucraina. Pentru că avem un angajament sacru de a apăra aceste țări, conform articolul 5. Ele fac parte din NATO”,

Joe Biden

Aceste două anunțuri au fost aproape simultane, în termeni de politică externă. Ele par a fi coordonate și reprezintă un semnal puternic al aliaților pentru estul Europei.

Întregiți cu acest articol din NYT, care arată că este foarte probabil ca în Românai să fie pregătite trupe speciale pentru a lupta în Ucraina, în cazul unei invazii.

Știți cine sau ce lipsește din acest peisaj, nu? Președintele Iohannis a salutat anunțul omologilor săi, pe Twitter.

Unde sunt ai noștri?

Nici site-ul președinției, niciun interviu, nicio ședință, darămite un CSAT nu explică populației prezența acestor trupe în România. Cetățenii români află de la președinții a două dintre cele mai puternice state ale lumii că aici s-ar putea întâmpla ceva foarte grav.

Nimeni din partea română nu consideră că ar trebui să ne dea mai multe explicații. Probabil nu le merităm. înțeleg și faptul că atât Biden cât și Macron au și un joc electoral în aceste anunțuri. Dar, logica diplomatică spune că-i lași să-și facă anunțurile ca să marcheze punctele de acasă, după care, imediat, ieși cu explicații pentru nația ta.

Același lucru este valabil pentru premier sau ministrul de externe. Cel din urmă a apărut cu câteva explicații la Digi 24, dar înainte de aceste anunțuri. Dar în mare subiectul pare absent de pe agenda de la cel mai înalt nivel din România.

Președintele Iohannis a vorbit despre asta acum zece zile doar ambasadorilor acreditați.

Și atunci ne-a vorbit de angajamente și de nevoia de trupe americane. Rezultă de aici că există o coordonare între cele două părți, dar asta trebuie explicat populației de acasă.

Bine măcar că avem un om de zăpadă

Suntem în cel mai dificil moment istoric de la intrarea în NATO. În mod explicit, Rusia a cerut aliaților noștri să-și părăsească pozițiile și să elibereze zona. adică să o lase sub influența sa, ca acum 30 de ani. Și aici sunt suficiente cozi de topor care să argumenteze asta. Or, tocmai în această situație dificilă, președintele, premierul, ministrul apărării sunt absenți din spațiul public și mințile noastre.

Care este planul nostru în cazul unei invazii? Dar în privința ofensivei diplomatice care spune că SUA trebuie să-și abandoneze zona de interes și protecția pentru noi?. Ce facem în războiul gazelor? Ce răspunsuri avem pregătite? Care este planul pentru următorii ani, care vor fi critici? Cum îi spui nației tale ce este important? Și cum le cucerești inimile și mințile într-o lume a dezinformării?

Această nepăsare sau strategie bizară este pe cale să ne condamne istoric. Aici urmează un război, poate nu cu arme, dar care va ține o generație. Cei 30 de ani de pace s-au sfârșit. Urmează probabil alți 30 în care va trebui să apărăm ideologic tot ce am câștigat în ultima vreme. Și, mai ales, democrația noastră. Or liderii noștri nu numai c-au pierdut startul, dar sunt absenți.

Pe acest fond nu ne mai miră veselia de pe pagina de Facebook a Armatei României, acolo unde militarii săi fac un om de zăpadă.

Pentru o bună informare vă las aici ediția de România în Direct cu conferențiarul Armand Goșu, expert în spațiul rusesc.

Ce câștigă președintele Iohannis din coaliția PNL PSD?

PNL și PSD au început negocierile pentru formarea unui nou guvern, care ar putea să aducă o scurtă perioadă de acalmie în politica din România. După ultimii ani, marcați de confruntări între PNL și PSD, dar mai ales de un discurs apăsat al președintelui Iohannis împotriva PSD, alianța pare împotriva naturii.

Mai mult, ea îi aduce un deficit major de imagine lui Klaus Iohannis, indiferent de unde te-ai uita. Propriul public va fi zăpăcit de o astfel de mișcare. Publicul USR va fi înverșunat, iar cel al PSD va percepe aceasta ca o victorie a partidului. Imaginea prezidențială este făcută țăndări. Totuși de ce să faci asta cu trei ani înainte de mandat?

Care este acel beneficiu major obținut de președinte?

Niciun politician nu-și asumă un astfel de deficit decât dacă urmărește un scop mai mare, care astăzi nu se poate vedea atât de bine. Mi-e greu să cred că poți face așa ceva doar din orgoliu.

O să încerc o analiză rațională, deși nu exclud nicio secundă că poate fi vorba doar de comoditatea sau incompetență. O să folosesc și opinii ale ascultătorilor România în Direct, iar întreaga emisiune va fi mai jos.

Câteva ipoteze

O relativă pace socială și politică. Prezența celor două partide mari la guvernare va stinge turbulențele provocate de cel mai mare adversar al PNL și-l va obliga și decizii mai responsabile, dar și o atitudine temperată în raport cu unele hotărâri ale guvernului. Dar asta va dura până când PSD se hotărăște să declanșeze alegeri anticipate sau va dori mai mult din putere.

O coaliție care să acopere întreg spectrul politic va duce la rezolvarea multiplelor crize cu care se confruntă România. Dar răspunsuri similare, uneori mai bune, ar fi putut obține și în coaliția cu USR. În plus, criza politică chiar el a adus-o în față. Deci nu cred că aici este cheia.

Odată intrat la guvernare, PSD se va opri din creșterea sa naturală dată de opoziție și va începe erodarea specifică oricărui partid care nu va putea livra pe măsura așteptărilor. Asta este o ipoteză viabilă, dar parcă e un cost prea mare. Ai imaginea praf.

Eviți o posibilă suspendare. Da, este posibil. Dar dacă reveneai alături de USR și UDMR, construiai o coaliție puternică. Apoi cu oamenii lui Orban readuși la matcă, parcă nu mai aveai probleme așa mari. Dacă erai suspendat, puteai să ai un referendum greu. Dar te poziționai anti-PSD, acesta devenea inamicul public numărul unu și aveai șanse mari să câștigi. Suspendarea rămâne posibilă și acum, evident. Nu ai o garanție.

Vizezi o reformă constituțională, un scop major, dar de care nu știe nimeni până acum. Nici coaliția asta nu poate aduna 66 la sută din voturi în Parlament, dar, mai mult, ar fi atât de multe interese de armonizat că foarte greu ar reuși demersul. Știu că s-a vorbit și de o nouă regionalizare. Nicio șansă, mai ales în conformația asta politică.

Răspunzi celor mai mari electorate din România, cele ale PNL și PSD. Dar și sistemului lor clientelar și administrativ care construiesc România de ani buni. Ambele partide sunt de sistem, nu caută reforme profunde, cred că România este cea mai bună versiune care poate fi. Toate vinișoarele și rădăcinile construite de-a lungul anilor, și de care președintele nu este străin, duc către o astfel de alianță. Asta e o teorie care îmi pare mai plauzibilă. Și care mai are un argument.

Președintele lucrează acum cu două partide slabe cu care are loc de manevră. În partidul său, Florin Cîțu este instabil, iar Marcel Ciolacu nu l-a deranjat foarte tare încă pe domnul Iohannis. E posibil să fie ceva aici.

Este mai important ca vechea clasă politică să stăpânească sistemele de funcționare ale României și să nu dea posibilitatea unui partid cu apucături reformatoare să reașeze lucrurile de o manieră nouă. Este ceva în această teorie, dar este mai curând un efect. Nu te faci praf de teamă că USR va arăta cât de găunoși sunt ceilalți.

Am încercat să analizez fiecare versiune. Nu este una care să fie mult mai tare ca cealaltă. Ar putea fi cât un pic din fiecare. Sau pur și simplu ar putea fi comoditatea președintelui. Să nu mai aibă niciun fel de probleme și să rămână protocolul intact. Poate nici nu-i pasă de imagine. Dacă i-ar păsa, ar mai da un interviu.

Sunt convins că ce s-a întâmplat în aceste zile va fi o temă de manual în anii viitori. Pentru că este de neînțeles în cea mai mare măsură.

Am mai scris despre subiect aici

Să nu vă mai întrebați de ce nu vine lumea la vot

Propunerea de premier a președintelui Iohannis este validă doar într-o singură ipoteză. Atâta vreme cât domnia sa împinge de la spate PNL să-l accepte pe Cioloș, așa cum a făcut cu Cîțu. Dacă zilele acestea vine cu un mesaj în care să spună că, în această situație, PNL este dator să sprijine un astfel de guvern, atunci cu adevărat este responsabil.

Sentimentul multora este că domnul Iohannis a făcut mișcarea ca parte a unui plan politic care să-l readucă în situația de a-l nominaliza din nou pe domnul Cîțu. Și este greu să treci de senzația asta câtă vreme se adună elemente în favoarea ei. Adică, retragerea propunerii de la PNL, declarațiile de imediat după nominalizare ale liderilor partidului, dar și mai vechile linii de luptă împotriva USR.

Din perspectiva artei politicii, mișcarea este foarte bună. Îi dă credibilitate lui Klaus Iohannis, îl aduce în situația de a decide, dar îl și lovește pe Dacian Cioloș în cazul unui eșec.

Numai că nu asta așteaptă acum publicul de la această coaliție. Arta politicii nu rezolvă cu nimic problemele pe care le avem în față. Ori, făcând o astfel de propunere ca parte a unui plan și mizând pe un eșec, domnul Iohannis renunță la mandatul public pe care îl are. El renunță la responsabilitate.

Președintele este pus acolo să rezolve situații publice imposibile, ca un garant al echilibrului, dar și ca principal răspuns la ce ni se întâmplă. Un președinte poate juca jocuri politice, dar în câteva limite care țin de interesul public. Și care duc la un rezultat mai bun decât cel avut.

Ce speră acum, domnul președinte? Că va găsi un mai bine după ce Cioloș pică? Menirea lui era să găsaescă cea mai bună variantă ca lucrurile să funcționeze azi. Or, varianta lui este șubredă și avea altele la îndemână.

Ce s-a întâmplat aici este o inversare a valorilor publice așteptate de la oamenii politici.

Acesta este rezultatul traiului în bulă și a raportării exclusiv la mediul politic, la sfătuitori sau la paginile de Facebook pe care le urmăresc. Și o incapacitate de a înțelege că dincolo de mediul obișnuit, oamenii așteaptă răspunsuri viabile, nu nume încolo și încoace.

În această criză, domnul Iohannis a început acționând fără noimă, a continuat fără șanse și a sfârșit prin a fi fără speranțe.

Desprinderea politicienilor de problemele reale, dar și de modul onest de a rezolva probleme, primește aici o lovitură definitivă. Este o prăbușire zgomotoasă a unui ultim câmpei de credibilitate. Să nu vă întrebați, când o fi cazul, de ce ce nu mai vine lumea la vot. Pentru că mandatul nu e pentru jocuri politice.

Desigur, mai există o șansă. Ca pentru moment, Iohannis și PNL să accepte că Cioloș e o soluție și să-i dea o șansă reală.

Președintele Iohannis mai are de făcut un lucru după desemnarea lui Cioloș

Desemnarea lui Dacian Cioloș este surprinzătoare, mai ales că până azi președintele Iohannis a insistat în fel și chip pe cinismul celor din USR. Întreg discursul prezidențial a fost calibrat pe plecarea USR și vinovăția acestuia pentru căderea guvernului Cîțu.

Totuși președintele a dat dovadă de mare abilitate politică în această mutare, Și analizăm imediat și dacă este o numire sinceră și responsabilă.

Cum gândește președintele

Președintele Iohannis dă dovadă de mare responsabilitate. Nu numai că a ales singura propunere existentă, dar a ales un om cât se poate de potrivit. Dacian Cioloș a mai fost premier, a fost comisar european, conduce un mare grup politic european.

Atât la intern cât și la extern mutarea pare firească. Nimeni nu-i poate reproșa o asemenea alegere. A criticat USR, desigur, dar țara este într-un moment dificil.

Astfel, dacă Cioloș reușește un miracol și adună o alianță care să treacă guvernul, președintele va spune public că și-a făcut treaba. Guvernul va rezista o vreme, poate, dar va fi mereu la limită. Perspectiva ca PNL să-i tragă preșul de sub picioare este acolo.

Dacă ordinul la PNL este ca guvernul Cioloș să nu treacă prin Parlament, atunci, domnul președinte va putea să spună, „am încercat, țara este într-un moment dificil, revenim la domnul Cîțu.” Iată USR s-a dovedit incompetent să strângă o alianță.

Mai mult, dacă USR cheamă PNL -ul să facă parte din guvern, slabe șanse să refuze să facă parte dintr-o alianță cu acesta după un eșec la vot, căci tocmai le-a întins o mână. „S-a demonstrat că nu se poate decât cu Florin Cîțu.”

Și, da, domnul Iohannis, tocmai a arătat cine este șeful PNL.

Așadar, desemnarea îl aduce pe Klaus Iohannis într-o situație win-win. Așa a calculat. Dar numirea pe care a făcut-o este îngrozitor de cinică pentru că șansele ca Cioloș să facă un guvern sunt ridicol de mici.

Ce poate face Cioloș, totuși.

În primul rând trebuie să cumpere timp. Și să lucreze în viteză. Cele 10 zile pe care Constituția i le dă sunt nemaipomenit de puține.

El trebuie să convingă PNL și pe Florin Cîțu că le este mai bine fără premier. Cam care este șansa?

În plus, nu va putea negocia cum își dorește, un program de guvernare, ci doar niște funcții. Pleacă la drum pe o construcție șubredă.

Ar putea negocia cu zeci de parlamentari PNL să susțină un guvern din care să facă parte gruparea Orban. Dar parcă nu e de ajuns. Iar ca să provoace o răscoală în PNL, nu are timp. Și ce fel de răscoală este aia care te scoate de la putere? Cu ce să-i constrângi pe oamenii aceștia?

Chiar dacă ar lua voturile UDMR, puțin probabil să le ia de la PSD și de la AUR.

Așadar, trebuie să inventeze un lucru miraculos, să scoată un iepure din joben sau să dea o soluție care să-i pună pe toți ceilalți într-o situație ridicolă dacă refuză. Și în primul rând, ar trebui să-l pună pe președinte într-o situație limită în care să sprijine o astfel de variantă.

Care este varianta miraculoasă?

Să ofere funcții la toată conducerea PNL? Oricum le primesc la guvernul doi.

Să facă un guvern de Uniune Națională? CU PSD și PNL acolo? Dar unde te duci cu el?

Dar dacă ai face un guvern de tehnocrați cu un larg sprijin politic dat de catastrofa umanitară din aceste zile? Posibil.

Și mai e și testul unui guvern minoritar USR. În care ceilalți să explice de ce nu votează.

Nu-s multe opțiuni. Puține. Cioloș are o mare experiență politică, însă, la un nivel mai complex decât în România. Cred că are resurse pe care nu le intuim.

Dar pe ansamblu, ne întoarcem de unde am o pornit.

Așadar, dacă vrea să ne arate că aceasta este o propunere responsabilă, sinceră și corectă, președintele Iohannis trebuie să facă un singur lucru: să declare public, repetat, în aceste zile, că PNL trebuie să intre la guvernare cu Dacian Cioloș premier.

Florin Cîțu, președinte PNL. Câteva constatări la cald

Câteva constatări la cald după congresul PNL. Și o perspectivă pentru viitor.

Este pentru prima dată când președintele Iohannis are opoziție, ba, mai mult, are parte de scandări contra dorinței sale, într-un mediu public. Cu atât mai mult într-un partid pe care ar trebui să-l controleze.

Cine mai face anunțuri legate de o posibilă întoarcerea a lui Iohannis în PNL, ar trebui să revadă un pic episodul acesta. Nu mai este altă cale decât în Europa sau la pensie.

Ruptura din PNL este profundă și taberelor le va fi greu să se împace unele cu altele în perioada viitoare. Mai ales că Florin Cîțu nu va face mari eforturi în direcția asta. Premierul a părut lipsit de empatie până acum, nu va face eforturi de împrietenire nici în viitor. În schimb lumea se va replia căci va vrea acces la resurse.

Potrivit mai multor surse credibile, votul de astăzi ar fi fost controlat. Iar delegații aleși pe sprânceană ca votul să nu fie risipit. Dacă nu ar fi existat acest control, Ludovic Orban ar fi câștigat. Acum, însă, după ce l-a pus pe președinte într-o situație umilitoare, va fi tras pe linie moartă. Nu-i va fi iertată îndrăzneala. În plus, mulți lideri nu-i vor ierta lui Orban c-a făcut un spectacol care i-a pus în situații jenante.

Nu l-ați auzit pe Ilie Bolojan dând verdictul final. Mulți dintre nemulțumiți se vor strânge în jurul lui.

Multă lume spune că Florin Cîțu nu este un lider de viitor. Dar dacă trece de șocul acestei ierni ca lider de partid și premier, atunci are posibilitatea să construiască un pol de putere foarte important și care trebuie luat în seamă. Viitorul lui politic ține de următoarele șase luni.

Din toți vorbitorii de astăzi, singurul care mi s-a părut cu lipici la public a fost Rareș Bogdan. Este cam singura figură care are o traiectorie spre candidatura prezidențială. Interesant este că s-a propus ca ministru în guvernul Cîțu ca să aibă timp să construiască aici.

Apele nu sunt lămurite la guvernare. Așteptăm să vedem ce va decide USRPLUS. Dacă va fi președinte Dacian Cioloș, estimarea mea este că USRPLUS nu mai intră la guvernare. Cioloș are interesul opoziției pentru a construi o candidatură prezidențială.

Dacă ipoteza de mai sus se adeverește, PNL va trebui să guverneze minoritar. Câtă vreme va dura asta, vom asista la o serie de compromisuri între PNL și PSD de ne va durea capul. De la funcții, până la împărțirea unor bani, dar mai clar prin blocarea unor reforme.

Foto: Octav Ganea, Inquam Photos

Explicațiile unei crize politice îndelung căutate

Câteva lucruri pe care trebuie să le știți despre această criză politică. Ea nu a apărut din senin, dar poate avea efecte devastatoare pentru toate partidele din coaliție. Mai puțin pentru președintele Iohannis, care lasă impresia că plutește pe deasupra lucrurilor, dar le controlează foarte bine.

De foarte multă vreme, PNL vede USRPLUS ca o anexă a guvernării. A testat acest lucru la data îndepărtării lui Vlad Voiculescu. Și USRPLUS a înghițit mișcarea, pe bază de protocol. Nu uitați că PNL deține toate pârghiile puterii din România. Și că are o putere comparabilă doar cu a lui Adrian Năstase sau Traian Băsescu, în prima parte a mandatului. Doar că Băsescu avea parte de o opoziție reală.

Ce s-a întâmplat

Spuneam în trecut că lupta electorală din PNL are consecințe asupra guvernării. Ca să asigure majoritatea de voturi în alegeri, Florin Cîțu le-a promis primarilor bani, după modelul Dragnea sau Udrea. USRPLUS i-a pus o frână. Nici nu este convins de validitatea modelului, dar știind că este important pentru Cîțu a vrut să mai negocieze pe SIIJ sau alte subiecte.

Pe scurt, Stelian Ion a refuzat să avizeze planul cu pricina făcând imposibilă intrarea sa în vigoare. Cîțu i-a promis lui Barna repetat că planul nu intră în ședința de guvern dar tot l-a pus în mișcare. L-a mințit.

Miza și mai mare

Refuzul lui Stelian Ion a adus, însă, o oportunitate și mai mare pentru președintele Iohannis. S-a ivit posibilitatea să-l schimbe pe ministrul justiției pentru că acesta nu este cooperant în chestiunea numirii șefilor de nivel intermediar din parchete.

Chiar în aceste zile se desfășoară proceduri de numire la DIICOT și în DNA, or ministrul justiției făcea asta de capul lui. Și nu de capul PNL sau al președinției. Asta explică și atacul lui Iohannis la adresa lui Stelian Ion de acum ceva vreme.

Dacă tot n-a trecut PNDL 3, atunci măcar a fost schimbat Stelian Ion. Nu vă faceți griji, președintele nu va refuza remanierea. Măcar c-a evitat întreaga zi să vorbească cu cineva din USRPLUS. Ca și Cîțu de altfel.

Care este planul lui Iohannis și al PNL

Să exercite toate atributele puterii ca și cum ar fi singuri la guvernare. Mizează pe faptul că USRPLUS nu va rupe coaliția de guvernare. Pentru că partidul nu este hotărât, pentru că are alegeri interne sau din oricare alte rațiuni. Aș spune că sunt extrem de convinși că USRPLUS nu va pleca de la guvernare.

Dar dacă ieșirea de la guvernare se va întâmpla, există posibilitatea de a guverna minoritar o vreme. Cu sprijinul PSD care nu se aruncă foarte tare la moțiuni. Dar și în așteptarea reglării apelor în USRPLUS. Asta înseamnă câștigarea partidului de către cineva să vrea guvernarea.

Ce va face USRPLUS

Deocamdată oscilează. Toată lumea este de acord că ieșirea de la guvernare este obligatorie. Se caută modalitatea corectă. Și sunt două. Una este să demisioneze toți miniștrii, iar alta este o moțiune de cenzură. Cum a făcut și PSD cu propriul guvern. Acum această din urmă variantă este și cea oficială.

Scopul acestor mișcări nu ar fi însă îndepărtarea de guvernare cu totul, ci forțarea plecării lui Cîțu care s-a dovedit neloial în toată această perioadă. Aceasta ar fi marea miză pentru cei mai mulți din USRPLUS.

Cei doi bănuți ai mei

Dacă joi la prânz miniștrii USRPLUS nu și-au prezentat demisiile din guvern, formațiunea nu mai pleacă de putere. Orice încercare de a trage de timp înseamnă posibilități nelimitate de negociere, dar și o lipsă de voință în a tranșa problema.

Mai există un lucru pe care trebuie să-l urmărim cu atenție. Și nu cel legat de funcționarea coaliției sau afectarea treburilor publice. În definitiv, crizele politice apar în momente dificile, nu în timp de pace.

Chestiunea fundamentală este că astăzi avem un pol de putere incontestabil în România, care deține toate pârghiile și mecanismele de control. Și care nu mai este supus nici controlului parlamentar, dar nici altuia de tip public. Nu este mare diferență de putere sau de apucături față de guvernările PSD din anii trecuți. Acesta este lucrul pe care trebuie să-l privim cu atenție.

De ce sporesc tensiunile în coaliția de guvernare

De la începutul săptămânii, frecușurile obișnuite din coaliția de guvernare par să fi luat ceva mai multă viteză. Cel puțin în spațiul public, căci la nivelul culiselor lucrurile sunt un pic mai calme.

În declarații, însă, USRPLUS este împins în defensivă și trebuie să reacționeze, iar deteriorarea relațiilor pare că se accentuează. Mai ales că de data asta a intervenit și președintele.

Ce fapte trebuie să consemnăm?

Există două planuri la care trebuie. să ne uităm în această zonă. Primul explică ieșirea președintelui împotriva lui Stelian Ion.

„Având în vedere de unde am pornit, pot să spun da, coaliția funcționează, dar nu funcționează perfect. Sunt multe lucruri care nu funcționează. Bunăoară, SIIJ nu a fost desființat. Chit că toată lumea s-a lăudat că așa va face, dar ministrul Justiției nu a găsit încă calea potrivită.”

Klaus iohannis

Domnul Iohannis nu putea fi mai ipocrit și politicianist decât atât. Să-i reproșezi lui Stelian Ion nedesființarea SIIJ este de-a dreptul o minciună. Acesta a depus o soluție încă din luna februarie, dar hotărârea aparține Parlamentului. Iar acolo este o opoziție violentă din partea UDMR

De altfel, ministrul justiției a mai furnizat soluții și în alte ședințe ale coaliției. Discuțiile se poartă de fapt între UDMR și USR, iar PNL nu vrea să-și asume nimic. Soluția PNL este amânarea chestiunii până la înlocuirea judecătorilor CCR, de anul viitor.

De ce a recurs domnul Iohannis la acest gest?

Nu am decât o interpretare. Dându-i un șoc coaliției, a vrut să mute atenția de pe un lucru mult mai important în aceste zile: modul în care puterea așteaptă valul patru al pandemiei. Iar alegerea făcută de președinte și de premier este de-a dreptul darwinistă: scapă cine poate.

De fapt marea dezbatere națională ar fi trebuit să se poarte în jurul vaccinărilor și a restricțiilor necesare ca să oprească boala. Și în jurul pregătirii pentru toamnă. Ar trebui să urmărim și câți bani în plus va primi Sănătatea la rectificare.

Președintele a anunțat că nu va exista o obligativitate a vaccinării, guvernul a ridicat restricțiile. În fapt, în România, statul a abandonat sănătatea publică și pregătește doar o linie de salvare a celor care vor ajunge în spital. Or, președintele nu a vrut să aibă această dezbatere națională în acest moment. Pentru că nici el, nici favoritul său nu pot ieși bine din treaba aceasta.

În ce privește chestiunea coaliției

Florin Cîțu are și un meci personal pe care vrea să-l câștige prin poziționare față de cel mai popular ministru al cabinetului. Meciul cu Drulă îl profilează și-n fața partidului pe care vrea să-l conducă, dar și în fața electoratului general. Pentru că nu excelează în mișcări politice și-n măsuri spectaculoase, domnul Cîțu se folosește popularitatea ministrului de la transporturi pentru a-și mări imaginea sa.

Nu va repeta o manevră de tipul Voiculescu pentru că sigur rămâne fără coaliție, or asta ar pune partidul într-o situație crâncenă și oamenii de acolo nu-l vor ierta.

Ce va face USRPLUS

La rându-i USRPLUS va fi nevoit să aibă poziționări din ce în ce mai dese precum cea a lui Cioloș prin care va pune la îndoială dorința de reformă a vechilor partide. Și nu este ca și cum nu ar avea dreptate. Nici președintele și nici PNL nu sunt campionii unor mari schimbări.

Acum nu, dar în termen de cel mult doi ani, USRPLUS va trebui să decidă dacă mai rămâne la guvernare. PNL îl împinge constant acolo și va trebui să calculeze ce are de făcut în perspectiva alegerilor. Mai ales când o parte dintre reformele importante nu vor fi realizate.

Marea tăcere prezidențială revine

În săptămânile următoare, Parlamentul va audia un număr de 26 de ambasadori propuși de președinție pentru noile posturi. E o mișcare mare în diplomația românească și absolut firească în orice democrație. Din când în când, administrațiile schimbă ambasadorii din rațiuni politice, administrative de performanță. Există și o durată estimativă a mandatului, patru ani, dar lucrurile sunt mai flexibile.

Dacă te uiți pe listă, vei constata că majoritatea celor propuși sunt profesioniști cu grade înalte în diplomația românească. Fiind un sistem relativ închis nu știm performanța reală a acestor oameni, dar o putem evalua pe baza unor factori cheie în relația statelor.

Aici este o prezentare a tuturor ambasadorilor

Ce ar trebui să știm?

Evident, însă, că mutările cele mai vizibile sunt legate de vedetele din lista de nume. George Maior pleacă din Statele Unite și merge în Iordania. Dacă te uiți la trecutul domnului Maior nu e o mișcare nepotrivită. Om cu experiență de servicii secrete, el merge într-o țară foarte complicată din punct de vedere geo-politic. Emil Hurezeanu cu experiența sa germană merge în Austria. Firesc ai spune, deși Austria are particularitățile ei. Este o țară placă turnantă unde se întâlnesc finanțe și idei din Estul sălbatic, Orient și vestul civilizat și cu totul alte provocări decât Germania.

Numirea cea mai interesantă este în Statele Unite. Și care are nevoie de explicații. Este vorba de o numire politică, nu profesională. Președintele trimite acolo cel mai important sfătuitor al său, Andrei Muraru. Este un om tânăr, energic, cu un trecut de istoric și administrație și cel care a decis de-a lungul timpului multe din aceste numiri.

În afară de calitatea sa politică și încrederea deplină pe care i-o acordă președintele, domnul Muraru nu are însă un trecut care să justifice această demnitate. I s-a oferit cea mai înaltă poziție din diplomația românească și desigur partenerii noștri vor observa că România a trimis cel mai important funcționar al administrației prezidențiale la Washington. Asta are valoare politică, dar poate să și livreze?

Dar de fapt ce vrem?

Care sunt prioritățile României în raport cu Statele Unite? Trei la număr: securitate geo-politică, investiții și ridicarea vizelor. Ne-a reușit doar prima și asta doar prin eforturi financiare uriașe. Adică, pe șleau, am cumpărat arme de la americani de s-au golit cuferele. În schimb stăm sub umbrela lor politică.

În rest, celelalte obiective au fost ratate cu brio de România. Și de ambasadorii săi care aveau o greutate mai mare decât a domnului Muraru. Dar poate el va reuși, deși acesta nu este un efort individual.

În fine, mai e o chestiune. Ce justifică aceste numiri? Ce ar trebui să știe publicul despre aceste alegeri? După cum vedeți, nimic. Asta pentru că domnul președinte nu dă interviuri niciodată. Ultimul l-a dat în 2017. De ce ar trebui să știe și unii ca noi ce mandat are domnul Muraru la Washington sau alții în zonele lor. Ce obiective li s-au fixat și cum le este evaluată performanța? Nu că m-aș aștepta la niște răspunsuri relevante, dar măcar să spălăm obrazul. Dar despre mandatele anterioare ce ar fi de spus? La fel, nimic. Tovarășii știu mai bine.

Aici este un interviu cu Andrei Muraru despre torționarul Vișinescu

Am mai scris despre tăceri aici

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!