Hai să facem o scurtă recapitulare a ceea ce ați văzut în ultimile luni. Ce am putut vedea și auzi de la diversele guverne PSD și de la reprezentanții lor de seamă. Nu uitați, primul guvern PSD din epoca Dragnea a fost învestit în 4 ianuarie 2017. Nu au trecut decât opt luni de atunci. 

PSD se pregătește să distrugă pilonul II de pensii. Au anunțat că vor reduce contribuția și o vor face, de fapt, nesemnificativă. I-au pus gând rău de de la început, însă când lumea s-a prins, și-au pus oamenii din sistem să o dea afară pe șefa de la NN care și-a înștiințat clienții de ce ar putea să urmeze. O acțiune de o mârșăvie ieșită din comun, menită să intimideze întreaga piață. 

Banii sunt necesari să finanțeze sistemul de pensii speciale creat tot de PSD. Nu uitați că ultimele pensii speciale, cele ale parlamentarilor și aleșilor locali, au fost tot opera PSD-ului. După care s-a dovedit că premierul Tudose nu are cunoștințe minime de înțelegere a mecanismelor, vorbindu-ne de randamentul Pilonului I. 

PSD reintroduce acciza la benzină. Acciza a fost desființată de Cioloș, iar PSD varianta Dragnea a promis că nu va mai intra în zona respectivă. Prima acciză nu și-a atins scopul, ea fiind destinată construcției de autostrăzi. 

PSD ne-a amenințat cu un impozit pe gospodărie. Mii de ore s-au consumat pe prostia asta, au ieșit la tablă, ne-au desenat grafice, ne-au arătat cum o să scădem facturile de la școală și-au anunțat crearea a mii de locuri de muncă de consultanți. Apoi ne-au spus cum o să mergem cu sacoșile de facturi la Fisc. Evident că gogoașa a sfârâit o vreme și apoi a murit. Odată cu asta a făcut însă două comisii care să vadă cum poate fi desfiiințată cota unică. 

Vreți să știți ce-a mai făcut PSD?  Ne-a anunțat că în scurt timp va introduce un impozit pe cifra de afaceri. Și că impozitul va fi plătit în trepte. Și asta a murit și a oprit orice discuție serioasă despre profitul ascuns de companii. 

Salariul minim din pix a ajuns undeva la vreo 2000 de lei, undeva în 2020. S-au construit niște așteptări uriașe și s-a făcut foarte puțin. S-au mărit doar salariile medicilor, o măsură aproape disperată dacă te uiți la numărul de oameni care părăsesc sistemul. Cu ocazia asta, ministrul Olguța Vasilescu a inventat salariul plătit din salariu, și ne-a spus că salariile mai mari vor fi plătite din impozitele aferente  mai mari. Un premiu Nobel i s-a pregătit deja. 

PSD a plafonat indemnizația pentru copii, o măsură pe care o criticase atunci când a vrut Cioloș să o aplice. Ce urgie, ce nenorocire a fost atunci, ce minciuni sfruntate a tras tot echipajul. Măsura este binevenită acolo unde indemnizația nu este legată de muncă, ci de alte venituri, dar PSD nu a vorbit de asta. Ne-a spus însă că Zuckerberg ne băga în faliment pentru că așa știu ei că patronul de la Facebook e bogat. Omul are un salariu de un dolar pe an.

Apoi premierul Tudose ne-a anunțat că o parte din bănci nu sunt sigure în încercarea de a opri externalizarea profitului acestora. Declarația este de o lipsă de profesionalism tulburătoare. ”Noroc” că în România nu sunt dezvoltate mecanismele de piață care ar fi putut să ducă la haos pe tema asta. Sau poate că avem noroc că lumea nu-i ia în seamă foarte tare.

În fine, în fine, PSD a mărit salariile în toate primăriile din România și-n administrația locală cu niște sume uluitoare. Salariile ajung la 8000-9000 de lei, sume pe care cu greu le plătesc atât companii românești cât și străine. Banii or să vină de la bugetul central.

Între timp, deficitul pe primele șapte luni este cel mai mare din ultimii ani, iar investițiile au fost oprite aproape cu totul.

Și toate acestea în opt luni. Iar dacă e să vorbim de randament, acesta este unul chiar bun. Să reușești să zăpăcești o economie care merge bine cu totul felul de inițiative pentru a plăti un corp fidel și care îți poate asigura victoria politică, atunci asta este chiar o realizare. Dar…

În ”Revolta lui Atlas”, Ayn Rand proiectează o lume de coșmar în care promotorii unor idei de egalitate ajung la putere. Ei retransformă America și o îndepărtează de bazele capitalismului, spunând că societatea trebuie să funcționeze pe baza nevoii. Oamenii nu trebuie răsplătiți în funcție de munca și capacitatea lor, ci în funcție de nevoie. Nu e clar cine stabilește nevoia, dar e clar că cine e angajat la statul descris de Rand sau e parte din sistem trăiește mai bine.

Memorandumul acestei lumi de coșmar spune la un moment dat că salariile se stabilesc prin dispoziție legală, că oamenii odată angajați nu mai pot fi dați afară indiferent de ce fac, că oamenii nu mai pot pleca de la locurile de muncă.

Apoi, toate firmele trebuie să rămână în funcțiune, indiferent de condițiile economice. Și niciuna dintre ele nu are voie să mărească prețurile, salariile sau dividendele dincolo de cota stabilită de stat.

Vă seamănă cu ceva? Știți un premier, Tudose să-i zicem, care a spus că aceste companii nu vor crește prețul benzinei, în ciuda unei noi taxe? Mai mult, Tudose a adăugat că totuşi ”perioada aia de romantism când făceau ce voiau pe aici s-a cam închis.” Asta înțelege domnul Tudose, că aceste companii vor scoate din buzunar banii de supraacciză.

Rand nu uită să spună că toate aceste măsuri din lumea sa de coșmar sunt o îndatorire patriotică, iar de-a lungul întregii opere, lumea aceasta catastrofală este confruntată cu aceiași dușmani: munca, libera inițiativă, creativitatea, liberul arbitru, capacitatea de a construi. Toate acestea sunt diminuate, căpușate sau nimicite cu totul. Pentru că ele reușesc să scoată la iveală, cel mai bine, prin comparație,  prostia, neputința nevolnicia și mediocritatea unora. Mai ales a unor conducători care cred că lumea poate sta altfel decât pe baze firești.