economie

Dacă tot sunt scutiri la plata facturilor, să știți că toată lumea ar vrea. Mic tratat de populism.

O uriașă coaliție parlamentară din care fac parte PSD, ALDE, PMP, UDMR și punctual USR spune că românii ar trebui scutiți de la plata unor facturi și contribuții în perioada următoare.

Nu cred să fi existat o mai mare rapiditate a Parlamentului României în adoptarea unor legi. De marți și până vineri au fost trecute acte normative care vizează milioane de români. Ele se referă la amânarea totală a ratelor la bănci. De asemenea, scutesc firme și persoane fizice de contribuții sociale. Ba, mai mult, intervin și-n relația cu furnizorii de utilități. Adică un număr de persoane pe care nu-l putem ști acum ar putea să nu mai plătească apă, curent, gaze, căldură, gunoi, cablu tv și internet câtă vreme este stare de urgență. Există condiția de a fi afectat direct sau indirect de criză și să pierzi măcar 15 la sută dintre banii pe care-i primeai. 

Ce poate fi atât de rău, veți spune dacă milioanele de oameni afectați de oprirea bruscă a economiei nu vor mai fi puși să plătească diverse angarale care și așa le sufocau viața? Evident că e bine să nu plătești, dar rațiunea spune că pe termen lung te alegi cu ceva. 

Economia României a scăzut cu undeva pe 30 la sută. O spun atât patronatele cât și premierul Orban. Va mai scădea, cu siguranță încă zece procente în perioada următoare. Cea mai mare dorință a patronilor acum este să mențină intrarea banilor în economie, să aibă o circulație care să-i ajute la supraviețuire. O tocmai asta s-a întâmplat în aceste zile. Banii au încetat să circule, deși lumea mai are încă ceva. Îți iei doar strictul necesar și restul ții la teșcherea. Iar acest este fix tipul de comportament generator de probleme.

Firmele care livrează apă, canal, internet, salubritatea sunt arterele sigure prin care astăzi mai circulă bani. Ele pot lua plăți, așa greu cum este zilele astea, și le pot distribui mai departe. Oamenii aceștia au furnizori, care la rândul lor au diverse legături în economie și cu toții au salarii de plătit. Dacă ei nu încasează, practic rupi un lanț sigur de circulație a banilor din România. Și duci spre criză financiară câteva sute de mii de oameni care respiră încă. 

La fel, dacă adopți o reglementare care te scutește de orice plată în relația cu banca, așa cum este viziunea parlamentară, cine îți va finanța economia și mai ales statul care acum are nevoie de o grămadă de bani? Băncile nu sunt bogate pentru că stau pe un sac de bani, ci pentru că un sac de încasat. 

În fine, pentru majoritatea celor care au căzut victime ale crizei, guvernul plătește șomajul tehnic. Iar multe firme vor primi și ajutoare de stat. Toate acestea sunt menite să te ajute la plata facturilor și a mâncării. Nu ne luăm bunuri scumpe sau neesentiale acum, dar încercăm să supraviețuim.  Dacă mergem pe aceeași linie, multe companii o să moară și nu le mai învie nimic. 

Există totuși și un lucru e de apreciat aici: scutirea de contribuții sociale. Sumele mari datorate statului pentru muncă trebuie păstrate și investite în economia reală. 

În fine, dacă trec de CCR, legile vor ajunge la președintele Iohannis. Chiar sunt curios cum o să treacă președintele acest test. 

Acest text a fost difuzat în Rațiunea Zilei la Europa FM

Salariile bugetarilor rămân intacte în criză

Trebuie să vorbim despre salariile bugetarilor.  Economia României s-a blocat și la doar câteva zile după începerea crizei a scăzut cu 30 la sută. O spune chiar premierul Orban. Ne apropiem de un milion de oameni care intră în șomaj tehnic, iar efortul este enorm pentru stat, mai ales că nu va ține doar o lună de zile. Numai pentru șomajul tehnic sunt alocate 4 miliarde de lei lunar. Iar pachetul de ajutor pentru economie este de 30 de miliarde de lei.  Asta în condițiile în care ai și mai puține încasări la buget.

Multă lume se întreabă astăzi dacă micșorarea salariilor va fi simțită doar de cei de la privat, iar în condițiile unei economii pe avarii, salarile la stat vor rămâne întregi. Evident, întrebarea nu se referă la cei care se află în linia întâi a apărării împotriva epidemiei, ci la diversele instituții care alcătuiesc birocrația statului. 

Există deja o frustrare majoră în societate față de faptul că salariile la stat sunt în medie mai mari decât cele de la privat. Și că multe locuri de muncă sunt bine plătite, dar au o eficiență redusă. Modelul de stat promovat de PSD în anii săi de guvernare a dus la o presiune imensă pe buget și a fost departe de a livra ceea ce lumea aștepta. 

Ministrul Finanțelor a spus, ca o opinie personală, că aceste costuri ale crizei trebuie suportate de toată lumea, arătând un semnal politic. Ministrul Muncii, Violeta Alexandru a declarat joi, la România în Direct, că guvernul discută aceste lucruri. Doar că dl Câțu și-a luat declarația înapoi la 24 de ore spunând:  ”Nu sunt luate în calcul tăieri de salarii și pensii”.

Rămâne așadar cum s-a stabilit, adică nu se face nimic. Declarația are mai curând iz electoral și nu vrea să deranjeze scorul PNL prin diverse sondaje. 

Rațiunea spune însă că lucrurile nu pot continua așa. Și că guvernul doar trage de timp. Un aparat de stat ineficient, mai bine plătit decât restul țării și supradimensionat, nu poate rezista în această perioadă. Nici dacă România va împrumuta sume colosale ca să-l susțină.

Guvernul trebuie să alcătuiască un plan rapid de răspuns care să reducă cheltuielile bugetare și să îndrepte banii către zona din sănătate care are nevoie. Resursele sunt limitate, oamenii suferă, prioritatea este clară. 

Nu militez pentru tăieri în bloc precum cele făcute de Traian Băsescu, dar încă avem timp să găsim un răspuns care să meargă de la taieri de sporuri, șomaj tehnic, reduceri salariale, până la desființarea unor posturi neesențiale. Culmea, în acest context avem șansa de-a ieși mai bine și mai pregătiți din criză. Totul este să avem niște politicieni curajoși. Or, deocamdată, nu e cazul și asta ne va costa pe toți. 

De unde o să vină banii. Și o să împartă povara și bugetarii?

În ultima săptămână 200 de mii de români au intrat în șomaj tehnic, potrivit datelor publicate de Ziarul Financiar. Asta înseamnă că ei vor primi o parte din venituri de la stat, așa cum s-a angajat acesta. Întrebarea este câtă vreme se va întâmpla povestea asta. Și câte resurse are statul să facă treaba asta. Nu o să fac aici o discuție și despre cei care nu au forme legale de muncă. Ce nu am rezolvat ani de zile, cu greu o putem face acum. 

Cu siguranță numărul celor care va avea de suferit va fi mult mai mare. Sunt încă afaceri care se târăie, altele care mai speră, oameni care nu au apucat să ajungă cu actele la șomaj. Vor scăpa câteva domenii: agricultură, vânzări în super-magazine, producție de mâncare, energie, date, telefonie, produse medicale și farmacii. Ce e de pe lături va înregistra o scădere dramatică.

Cumva statul va trebui să le aducă tuturor ceva pe masă, la un moment dat, fie mai devreme sau mai târziu. De ce statul? Pentru că viața noastră presupune solidaritate și nu ne putem lăsa la greu unii pe alții. Produsele multora vor înceta să mai existe temporar, altele nu vor fi cerute. Nu cred că angjații vor avea bani să reziste mai mult de o lună-două. 

Să nu ne amăgim foarte tare. Chiar și pentru serviciile existente banii nu vor mai exista sau se vor împuțina. Cu siguranță, cei numiți mai sus își vor lua salariile. Ceilalți, doar parțial sau chiar deloc. Unii vor avea temporar ajutorul de la stat. Doar că toată lumea va avea de plătit facturi și rate. Pentru că, atenție, cu siguranță ratele nu vor fi oprite tuturor, ci vor exista niște criterii. 

Cu siguranță unii mai au bani strânși pentru câteva luni iar câteva milioane de persoane au depozite bancare. Doar că aici nu este chiar așa cum ne închipuim noi. Iată ce scria Profit.ro cu trei ani în urmă. 

Din cele 10 milioane de persoane care au depozite la băncile prezente în România, 40% dețin depozite cu o valoare medie de 21 de lei, iar 5% dintre deponenți dețin 73% din stocul total, potrivit unui raport al stabilității financiare publicat marți de Banca Națională a României (BNR). BNR a atras atenția, în acest raport, că există un grad înalt de inegalitate în distribuția depozitelor bancare ale populației. Astfel, 60% dintre deponenți dețin 0,66% din stocul de depozite. Totodată, două milioane de persoane au depozite de până în 1.000 de lei, dar 136 de persoane dețin 2,6% din depozite, cu o medie a valorii depozitului de 25,8 milioane lei (5,7 milioane euro).

Așadar, mai devreme sau nai târziu se va ajunge la fundul sacului. Și la fundul statului, dacă povestea durează mai mult decât ne așteptăm. Așadar ce poate face statul pentru a hrăni atâtea guri?

Prima dată va plăti șomajul tehnic ceva mai multă vreme. Luni, poate spre un an.

Apoi ne va lăsa să nu mai plătim la bancă, vedem noi în ce condiții. 

Ne va scuti de plata unor taxe, dar nu prea mult, căci, ce să vezi are nevoie de banii aceștia ca să ne dea mâncare. 

Va da diverse înlesniri celor care mai muncesc, dar și celor a căror activitate trebuie ținută pe linia de plutire. 

Și se va împrumuta la bănci. Acestea au simțit deja momentul și au mărit dobânzile, uneori cu 50 la sută. Și au și refuzat să cumpere titlurile de stat. Cu ocazia asta, băncile centrale au dat și ele dobânzile jos, au mai scutit de provizioane. Dar dacă băncile nu încasează de la clienți, câtă vreme o să poată face afacerea asta marile companii bancare? Este un catch 22, cum s-ar spune. 

Sigur că mecanismele sunt mult mai fine și mai complicate decât le expun eu aici și ne pot asigura supraviețuirea o perioadă mai lungă. Mai este și posibilitatea împrumutului la băncile centrale direct de către state și cu siguranță vor cădea toate barierele actuale. Am vulgarizat un pic această situație la care statele chiar au niște soluții foarte complexe. Important este să vedem unde se ajunge cu factura și cât din ea va fi preluat din Europa. 

Și ar mai fi ceva dureros. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar trebuie să vorbim. Povara statului va fi foarte mare pe lângă ce are deja. Adică pensii și bugetari. Cred că nu-și mai închipuie cineva că pensiile se vor mări. Ar trebui să încerce să facă exercițiul plății lor fracționate, mai ales cei cu pensii speciale sau foarte mari.

În privința bugetarilor, știu că e delicat, cu excepția sectoarelor de primă linie, armata de funcționari de prin diverse companii și ministere ar trebui să se pregătească de solidaritate în această chestiune. Și activitatea lor este încetinită și trebuie judecată ca atare. Nu o spun cu răutate, dar aici toată lumea suferă. Să dea Domnul să nu se întâmple nimic și să putem merge mai departe, dar trebuie să avem în vedere și asta.  

Bonus: presiunea pe care o vor pune pe fiecare resursă cei 100 de mii de români întorși acasă și care nu au venituri aici. Cu ei ce facem?

PCR sfârșește condus de o ”gospodină”

Partidul Comunist va face într-un an și jumătate 100 de ani de existență. Și asta se simte prin toți porii urmașilor săi. Niciun partid nu poate să trăiască mai mult decât vârsta biologică a membrilor săi, fără a face niște schimbări profunde în viața sa. Fără a se conecta la ce se trăiește astăzi. Or, priviți și dumneavoastră la PSD. 

La cea mai recentă întrunire de partid, doamna Dăncilă a fost numită ”mamă pentru copiii României, mamă între mame”. Fiți atenți mai departe: ”să fie simbol al păcii între români, ale păcii peste hotare, noi trebuie să avem pace, siguranța românilor oriunde se află”.  Eu, care am trăit și alte vremuri, o văd aici pe tovarășa Elena Ceaușescu, căci numai ea mi-a fost mamă iubitoare ani de zile. Și, sincer, sunt mirat că mai aud rahaturi din astea și 30 de ani mai târziu. 

Dar nu e tot. Ascultați-l pe domnul Stroe: Pentru prima oară, România are nevoie, are șansa și poate avea un președinte-femeie, soție, mamă și gospodină. O femeie muncitoare, tenace, perseverentă și dârză, cum sunt femeile din România”. Vă jur că nimeni nu ar fi avut curajul să o numească pe Ceaușeasca gospodină. Pentru asta dispăreai din spațiul public.

Dar cele mai simpatice sunt discursurile publice ale liderilor PSD. Acela în care doamna Dăncilă spune că ”trebuie să fim mai aproape de tineri.”  Sau: ”Trebuie să analizăm această situaţie. Întotdeauna ce nu te omoară te întăreşte. PSD a trecut cu bine peste situaţiile dificile.” 

Mi se pare că în ultimile săptămâni și-au desăvârșit arta de a nu mai spune nimic, moștenită chiar de la mândrul Partid Comunist. PSD nu mai are niciun reflex de-a vorbi concret și pe limba unuia ca mine. Tot ce apare în ultima vreme e o panglică colorată și electorală. PSD s-a făcut mic, incompetent la lucruri concrete, incapabil să înflăcăreze oamenii și cu o credibilitate mică spre deficitară. 

I-a reușit chiar performanța de a ajunge în poziția de a pierde puterea ca urmare a manevrelor unui partid încă foarte mic, Pro România. Victor Ponta a reușit să lucreze PSD din afară deși nu avea nimic de oferit, iar premierul e cu toate bucatele pe masă. Pentru că nu a înțeles exact mersurile din acest moment, PSD a pierdut și singurul aliat, partidul lui Tăriceanu.

Cum se explică această anomalie din politica românească? Cum au ajuns mai marii zilei să rămână singuri și aproape de finalul puterii, ba, mai mult, aproape de finalul lor ca formațiune importantă. 

Partidul Comunist a fost rampa de lansare a acestui partid. Din inerție PSD a mai ținut puterea și influența câtă vreme a mai stat pe osatura și membrii în viață ai partidulului care l-a creat. Apoi a început să cadă sub propria greutate. Lipsa filtrelor, faptul că nu a mai reușit să atragă profesioniști, imensa pilăraie, l-au strivit. Lipsa unei dezbateri interne, modul dictatorial de-a conduce din perioda Dragnea l-au dus în derizoriu. 

Lipsa profesioniștilor și a competenței, lipsa rezultatelor concrete l-au dus în singurele zone la îndemână: mărirea salariilor din pix și naționalism gălăgios. Nici lor nu le este foarte clar de ce au ajuns în situația asta. Singura explicație pe care ar trebui să o ia în calcul este și cea care-i doare cel mai tare. 

PSD nu a fost niciodată un partid social democrat. Doar s-a plasat din gură în zona asta. În fapt a fost un partid conservator, reprezentant al elitei de la stat. Nici nu avea altfel cum. ȘI PCR era partidul tovarășilor. E o formațiune foarte pricepută la a crea dependența săracilor față de cei care dispun de resursele zilei, dar foarte puțin pricepută în a lucra la binele general și la starea de echilibru. PSD nu are nevoie să livreze nici stradă, nici școală, nici spital pentru că membrii săi oricum au întâietate în orice situație. 

Acest abandon al rațiunii nu arată însă decât un lucru: că le-a sosit vremea! 

Viitorul ne ia de proști

Inițial m-am gândit că e ironic că România a primit o fotografie în loc de buget. După care mi-am dat seama că este  firesc să fie așa. Fotografia lui Liviu Dragnea este corolarul unei epoci mincinoase și al unei epoci a lucrului făcut în bătaie de joc, dar mai ales împotriva rațiunii.

Nu mă interesează că acolo sunt câteva dosare penale, nu mă interesează că premierul nu e prezent la masă, deși se lucrează la decizii majore. Și nici faptul că la o întâlnire  economică majoră nu e niciun laptop.

Mă interesează tupeul politic de tovarăși, de camarazi de partid. E fotografia unui for interior al partidului comunist. Doar acolo se dădea impresia asta că tovarășii lucrează în beneficiul oamenilor. Doar acolo se dădeau comunicate lemnoase și misterioase în același timp, dar care nu însemnau nimic.

M-aș uita, însă, și-n altă cheie. Motivul pentru care am primit o fotografie în loc de buget este că nu au o soluție reală la ce urmează. Cu datorii uriașe, împrumutându-se lunar de peste un miliard de euro, nu pentru a genera plus valoare, ci pentru a plăti facturi sociale, lucrurile nu stau bine. 

România este în pragul unei crize. Noile taxe au transformat țara în importator de curent din exportator, silesc băncile să taie investițiile, au scumpit curentul, au devalorizat moneda națională și ne-au adus în situația că nimeni nu vrea să ne împrumute. Șapte emisiuni de titluri ale statului, din ultimele luni, nu au fost acoperite complet. Și nici nu este cum, de vreme ce tu vrei să faci afaceri cu ce-l pe care-l belești. Or pentru asta, chiar nu au nicio soluție, în afară de unele fantezii populiste: să înjumătățim rezerva națională, să luăm banii copiilor sau cine știe ce.   

Și-mi mai spune ceva această fotografie. Nu mă grăbesc să compar cu Venezuela, suntem încă la multe prostii depărtare. Dar am să mă uit la un fapt incontestabil. Sau la un concurs de fapte incontestabile. Pentru asta trebuie însă să ne adresăm celui mai echilibrat și apreciat institut de cercetare politică din Statele Unite. Brookings Institution este instituția la ale cărei analize fac cel mai des referire politicienii americani, fie că sunt de dreapta sau de stânga.

Ce spune Brookings despre Venezuela? ”Venezuela a devenit exemplul pentru cum o combinție de corupție, greșeli economice și o guvernare care nu respectă standardele democrației pot duce la suferințe în masă.” 

Mai știți undeva aceste exemple? Turcia, Belarus, Rusia, Moldova și o listă lungă de alte state care stau să se prăbușească. România unde vi se pare că este în această combinație de factori?  Cât de aproape suntem de un scenariu de acest tip?

Venezuela a început prăbușirea sa cu taxare marilor companii petroliere și apoi naționalizarea lor. Toate erau făcute pentru finanțarea unor programe care să-i ajute pe săraci. Sau pentru programul de locuințe național. Doar că, potrivit Brookings, guvernul nu a livrat decât pentru anumiți săraci, iar programul de case a fost un semi-eșec, neajungând niciodată la numărul de locuinte preconizat. 

Între timp, inflația a explodat, a ajuns la 1 milion la sută, moneda nu mai are valoare și se tranzacționează uriaș pe piața neagră, guvernul Maduro a renunțat la toate standardele democratice, a bătut repetat populația în stradă și, foarte interesant, țara s-a depopulat. Se estimează că patru milioane de oameni au fugit în țările vecine. 

Azi, la spartul târgului, Maduro a vrut să scoată din rezerva națională aur de 1,1 miliarde de dolari, dar Banca Angliei l-a blocat. Mai știu pe unii care visează la rezerva băncii Naționale ca să îndrepte cursul leului. Maduro e fost șofer de autobuz. Nici ai noștri nu-s departe. La populism sunt însă egali. 

La ora la care scriu, Liviu Dragnea anunță că are cele mai mari creșteri ale PIB-ului din istorie. Doar că le raportează la doi ani și nu la unul, cum ar fi normal. Dar, chiar de-ar fi așa, atunci de ce ne împrumutăm de un miliard lunar? Ce se face cu banii aceștia? Unde sunt spitalele, autostrăzile și grădinițele? Sau PIB-ul acesta uriaș nu ajunge decât pentru bugetari? 

Ce-ar fi de spus la final: suntem departe de a fi Venezuela, dar adunarea de la masă se poartă ca și cum am fi!

   

Prăbușirea

Finalul de an îmi pare un roller-coster accelerat, dar care nu mai are stație. Mecanicii lui își închipuie că va merge la nesfârșit și că ar putea supraviețui cu călători cu tot, dar adevărul este că el nu mai are frâne. Și în loc de șase stâlpi, mai stă în vreo doi, dar ei spun că merge și așa. Prăbușirea trebuie să fie însă pe aproape. O societate nu poate funcționa fără toți stâlpii ei, fără moderație ș fără negociere.

Mă uit pe comunicatele care curg dinspre economie. Bursa s-a prăbușit, cea energetică a simțit o creștere a prețurilor cu 14 la sută, băncile trebuie să vină cu bani de acasă, pensiile populației sunt furate de către guvern. Se scumpește și internetul, iar statul nu mai poate plăti nici măcar ce are acum, darămite ce-a promis.

Nu știu dacă ați remarcat că noile taxe sunt însoțite de blocarea unor drepturi bănești cu care PSD s-a tot lăudat. Altele au fost înghețate la nivelul din acest moment, multe drepturi îndreptate către lunile următoare. E semnul cel mai clar că șandramaua s-a rupt, atunci când nu mai poți plăti nici propriul electorat. 

Pentru a finanța însă nivelul uriaș de lene și incompetență din statul român e nevoie să-i asuprești și mai tare pe cei care fac ceva. Astăzi PSD a hotărât că plătește toată lipsa de realizări din ultimii ani cu premiul că se poate merge și mai departe așa. 

Uitați-vă în jur: cei care au produs cel mai puțin în ultimii ani, cei care nu au făcut străzi, școli și spitale trăiesc cel mai bine în România. În 30 de ani ei nu au construit nimic și totuși au cele mai mari salarii, cele mai mari beneficii și privilegii. De la salarii, la pensii speciale, la telefoane de serviciu, mese, hoteluri și vacanțe, toate le aparțin și sunt plătite de toți românii. 

În plus, Dragnea și echipa sa le-au dat și sentimentul impunității. Ei nu sunt vinovațoi de nimic și nu vor mai fi vreodată. Nu răspund pentru abuz în serviciu, pentru evaziune, nu pot fi trași la răspundere penală. Dacă au fost trași la răspundere trebuie exonerați. Totul ca să le fie bine. 

Numai ieri, CSM a hotărât într-un dispreț profund că e bine la ce complet a ajuns domnul Dragnea și că așa trebuie făcurt. Acesta este semnul pentru toată gașca că vor fi mereu protejați. 

Rețineți că niciuna dintre măsurile economice sau juridice care au fost aplicate nu au fost vorbite cu nimeni. Nicio voce rațională nu a fost ascultată. Dar cam aici s-a dat măsura prostiei lor. Prăbușirea a început. Lumea civilizată nu rezistă fără mecanisme economice echilibrate, fără un echilibru social și cu o conducere clientelară și coruptă. 

Urmează  o perioadă cu inflație majoră, cu pușcării golite, cu inegalitate uriașă între partid și restul lumii și cu o adâncire progresivă a sărăciei. Fibra socială cea mai bună a țării este deja plecată și văd un val nou de plecări. Vom rămâne doar cei blocați aici sau pentru care este prea târziu. Și, desigur, generația tulbure a incompetenților care ne conduc. 

Cu Europa departe sau dezinteresată vom arată întâi ca Belarus, apoi ca Moldova și apoi cine mai știe cum. Asta se va întâmpla în aplauze până când se vor lovi cu capul de gard. 

 

Țara în care liderii și-au construit un stat paralel

PSD este cel mai mare partid din România. Are o majoritate parlamentară zdrobitoare. Controlează prin oameni numiți politic mai toate instituțiile statului. Acolo unde nu a putut numi direct a negociat. Controlează aproape tot ce înseamnă administrație locală, de la micile primării până la Consiliile Județene.

Toate deciziile care țin de dezvoltarea României sunt și au fost luate de această majoritate. Ei decid tot ce se face de la drumuri, străzi, străduțe, la școli, campusuri universitare, spitale, prețuri la medicamente, prețuri la benzină.

Având însă aceste pârgii la îndemână, PSD hotărăște că trebuie să protesteze împotriva ”statului paralel.” Nu e clar cine este acesta, persoană cu persoană, dar se va striga împotriva sa în toate localitățile din România. 

Mai mult

Două Românii așteaptă ”revoluția” fiscală

Ecuația propusă de Dragnea și restul lumii de acolo este simplă. Scazi câteva taxe, le mulți dintr-o parte într-alta și încerci să-i determini pe patroni să schimbe brutul. Nu e nicio obligație în sensul acesta, dar dacă te uiți la piața muncii, atunci îți dai seama că majoritatea patronilor o să mute contribuțiile. 

Poate unii nu o vor face, dar nu trebuie să prezumăm reaua-credință. Alții vor reașeza niște grile salariale sau vor lăsa oamenii să plece. Asta în cazurile firmelor care au un plan de afaceri. Chiar și așa, oamenii nu au încredere în propunerea guvernului. 

Mai mult

Sindromul vătafului ajuns la guvernare

Doamna ministru al muncii, Lia Olguța Vasilescu ne-a dat ieri cu sec și cu flit când ne-a anunțat că doar mărinimia și bunăvoința sa și a partidului ne mai țin pe noi în viață. Financiar vorbind. Doamna ministru spune c-ar fi putut să decidă, așa de la ea, să nu mai dea indemnizația pentru copii. Că oricum nu contribuim.

‘Nimeni din Romania nu contribuie vreodata pentru indemnizatia de crestere a copilului. Este o forma a statului de a ajuta familiile ca sa-si creasca acesti copii in perioada in care nu lucreaza. Deci, nu avem ce sa vorbim aici de principiul contributivitatii, iar plafonul este maxim din Uniunea Europeana. Puteam sa-l facem si mai jos. Puteam sa facem ca in tari foarte dezvoltate din UE, sa nu mai dam deloc sau sa dam 100 de euro. Dar n-am facut-o. Am plafonat la 1.800 de euro. Din punctul nostru de vedere, este indestulator pentru Romania, atat timp cat aceasta suma se da si in Germania si este maximum din UE. Nicaieri in lume nu exista posibilitatea ca sa te intinzi cu aceasta suma in functie de venituri’

Mai mult

Randamentul prostiei la guvernare

Hai să facem o scurtă recapitulare a ceea ce ați văzut în ultimile luni. Ce am putut vedea și auzi de la diversele guverne PSD și de la reprezentanții lor de seamă. Nu uitați, primul guvern PSD din epoca Dragnea a fost învestit în 4 ianuarie 2017. Nu au trecut decât opt luni de atunci. 

PSD se pregătește să distrugă pilonul II de pensii. Au anunțat că vor reduce contribuția și o vor face, de fapt, nesemnificativă. I-au pus gând rău de de la început, însă când lumea s-a prins, și-au pus oamenii din sistem să o dea afară pe șefa de la NN care și-a înștiințat clienții de ce ar putea să urmeze. O acțiune de o mârșăvie ieșită din comun, menită să intimideze întreaga piață. 

Mai mult