psd

Amnistie în numele poporului

Știrea o știți cu siguranță: 13 șoferi de ambulanță din Corabia sunt suspectați c-au sustras benzină din mașini de-a lungul mai multor ani. Pentru că mașinile erau dotate cu sistem anti-furt, ei au inventat o altă metodă. Cei 13 sunt bănuiți că mergeau cu o viteză mai mică decât normalul pentru a micșora consumul. Când ajungeau la pompă, diferența de benzină o puneau într-o canistră. Sistemul ar fi funcționat până în urmă cu doi ani când mașinile au fost dotate cu sisteme computerizate care măsoară consumul. Procurorii anchetează dacă furtul a dus la moartea unor oameni, fiind verificate 8 cazuri în care pacienții nu au supraviețuit.

Sunt sigur că fiecare dintre voi a întâlnit o salvare care mergea încet. ”Băi, dar de ce merge ăsta așa încet?” Acum aveți o explicație. În ziua cu pricina, la Mîndruță în emisiune a intrat un fost șofer de salvare care a spus că sistemul a funcționat așa în toată România ani buni. Și că zeci de salvări au mers subturate ca să mai tragă ceva la benzină. Adică, obiceiul șoferului era să ciordească ceva pentru că se putea. Și pentru că avea o mică valoare pe mână. Ce ne spune nouă asta?

În primul rând că 13 șoferi de ambulanță așteaptă acum amnistia și grațierea lui Dragnea care le va reda dreptul să muncească. Dacă nu le primesc, chiar la o pedeapsă cu suspendare, nu o să mai poată profesa la stat. Au nevoie de asta ca de aer. Și probabil mulți alții. Toată lumea care trage câte ceva de la muncă se uită acum cu speranță la Dragnea. Sau cu admirație. În orice caz cu înțelegere.

Oamenii aceștia cred că au dreptate. Ei se uită sus la București sau chiar la Corabia. Și văd că toată lumea fură. Și chiar fură. Și zic: ”Stai, mă, un pic! Ăștia fură toți. Cu ce greșesc dacă fur și eu un pic. Păi, ce se compară, domnule, cei șase litri de benzină ai mei cu milioanele lor?”

Adăugați la asta discursul perpetuu de la centru care spune că furatul nu e o dramă,  că oamenii nu sunt abuzați, că furtul e chiar o virtute. Sau mai grav, atunci când se spune că cine se opune furatului este un soi de paria, manipulat dezinformat și care se opune poporului. 

Recent mi-a picat o carte în mână care povestește ce-a văzut și ce-a simțit un soldat german încartiruit în spatele frontului românesc vreme de doi ani. Omul povestește despre corupția endemică, despre furtul și micile afaceri ale tuturor. ”Un funcționar de la cadastru nu va mișca un act vreme de săptămâni dacă nu e ajutat de o hârtie de zece franci, Îți va arăta toate hârtiile sale și va spune că este asaltat de lucrări. Asta nemții au încercat să oprească.”

În satul din Bărăgan în care locuia, soldatul german s-a apucat și el de obiceiul local. Accepta tot felul de cadouri, pomeni și chiar bani de la românii cărora trebuia să le rezolve treburi administrative. Nu punea el mâna, delegase un alt român. Cele mai tari afaceri în sat le făcea însă traducătorul. Acesta se îmbogățise pentru că el stabilea importanța relațiilor dintre săteni și germani. 

Cred că vom găsi de-a lungul timpului nenumărate astfel de exemple. Nu suntem cea mai corectă nație. De aici, cei care vor să simpună legea sunt demonizați. De asta își permite Adrian Severin să spună că dacă toată lumea fură, atunci trebuie ținut cont de obiceiul local. Oamenii își știu foarte bine clienții. Știu că au o parte din pătura socială care trăiește așa. Ba, mai mult, o cultivă. Îi creeează pârghiile, înlesnirile, iar mai nou și mai grav, chiar dreptul de a fura. 

Pe această rețea imensă se bazează Dragnea. Pe toți cei care au luat un capăt de ață și acum îl privesc  cu oarecare simpatie. ”Până la urmă este între ei acolo.” Doar că acțiunea sa va schimba România pentru totdeauna. Pentru că statul român, slab așa cum fost, măcar s-a făcut că respectă niște principii. Le înlătură acum. Doar că de aici, de la prăbușirea morală a unei comunități, la prăbușirea ei fizică nu e mare distanță. 

Visul PSD: partidul comunist

Trăiesc cu profunda impresie că partidul comunist a revenit printre noi. Nu o simțim cu adevărat pentru că magazinele sunt pline, avem televizoare mari, telefoane și o libertate de exprimare garantată de internet. Dar asta nu înseamnă că mugurii partidului, pilonii săi cei mai tari, nu sunt aici. 

Iar cel mai puternic dintre aceștia este teribila minciună a egalității și a lucratului pentru popor când era taman invers. Gândiți-vă un pic! Partidul lucra numai în interesul său, al rețelei sale, îți spunea când să plângi și să te bucuri, îți stabilea standardele și așteptările. Iar dacă nu o făceai erai pedepsit. O să vă arăt trei fapte din România de azi care arată că visul PSD de întoarcere la partidul comunist e pe cale să se realizeze. Și apoi vă faceți singuri o imagine.

Ministrul Teodorovici spune că românul nu mai trebuie să muncească în afara țării. Poate doar cinci ani, dar în mintea sa bate către deloc. Este primul oficial care luptă împotriva a ceea ce-au făcut zeci de guverne: dreptul românilor de a fi egali cu restul Europei. Ca și partidul comunist, domnul Teodorovici vrea să ne închidă într-un țarc. Din care să se plece cu aprobare. Ca pe vremea când pașapoartele stăteau la Securitate. 

Odată puși în țarcul acesta, românii ar trebui să se bucure și să se aplaude ce văd în față. Nu au voie să protesteze, nici măcar cu spatele, nici să se întoarcă. Ne spune asta comunicatul Jandarmeriei care arată cine se va întoarce cu spatele, atunci când trec jandarmii la parada de 1 Decembrie, nu se descalifică doar ca cetățean, ci și ca om. Și că e posibil să fie amendat. Pentru că, Jandarmeria, doar ea, este capabilă să stabilească cine e om sau nu, cetățean sau nu, bun român sau nu. Nici măcar nu înțelege dreptul inalienabil al oricui de a protesta în fel și chip. Și confundă patria cu statul sau reprezentanții săi. Exact ca pe vremea comunismului. 

În fine, deasupra țarcului în care ești obligat să aplauzi pe mai marii zilei, se află turlele Bisericii celei mai mari. În fața ei se așază, unul câte unul, Merțanele ca simboluri ale puterinicilor de astăzi. Lumea face comparație și murmură. Dar un preot le strigă din înaltul turlelor: ”bă, sunteți invidioși că nu vă puteți da cu ele”. Un fel ”săracilor” strigat tare ca să audă toată lumea cine e drept bun și de vază în această țară.

Și acum spuneți voi, dacă această imagine a țarcului în care ești forțat să aplauzi bogăția și puterea unor care nu o merită, nu cumva tocmai e comunismul. Și la asta se lucrează din plin, dragi tovarăși. Visul partidului este aproape.  

Liviu Dragnea, mai puternic

Schimbările de la PSD nu au alt rol decât de a întări puterea lui Liviu Dragnea în partid. Nicio secundă nu a fost vorba de o îmbunătățirea a formulei de guvernare sau de așteptarea că acești oameni vor putea livra ceva. Liviu Dragnea i-a îndepărtat pe adversari și și-a plătit datoriile față de cei care i-au venit alături. Puncte principale:

1. Olguța Vasilescu vine la Transporturi. Motivul principal este că Dragnea trebuie să implementeze  parteneriatul public privat pe transporturi și nu avea pe cineva curajos să o facă. Apoi  îi trebuie o voce pe care să o contrapună Corinei Crețu cea care insistă să spună că România are bani gratuiți de la UE. În fine, Olguța pleacă de la pensii pentru că acolo va veni o mare problemă într-un an și jumătate, probabil. România se împrumută să plătească penasiile și o face din ce în ce mai greu.

2. Niculae Bădălău a devenit ministru după ce i-a trădat pe trădători. Dragnea l-a recompensat instantaneu și-a dat un semnal clar în partid: cine e cu mine are de câștigat. Ocazie cu care a plecat înapoi la vulcanizare și dramaticul Andrușca.

3. Ministrul Culturii a fost îndepărtat pentru că era omul lui Firea. PSD nu are vreo evaluare nici de bine nici de rău a mandatului său. 

4. Fifor a fost schimbat pentru că avea profilul unui candidat la șefia PSD. De la Apărare ar  fi construit bine pe plan internațional. Altfel, probabil nu a marșat la diversele afaceri care străbat zona asta și care i-ar fi pe plac lui Dragnea.

5.  Execuția Gabrielei Firea era așteptată, nu e nicio surpriză. Firea e lăsată între linii și partidul nu o mai sprijină la alegerile viitoare. Cum nu a făcut mare lucru nici în București, viitorul său este incert

6. A fost recompensat și Codrin Ștefănescu, dar cu funcția de secretar general interimar. Interimatul este sursa puterii lui Dragnea.

7. Liderul PSD a făcut o declarație care artă iarăși că nu înțelege democrația: ”Dacă o minoritate destul de mică, dar nu contează că e mică sau mare, susține un punct de vedere într-o comunitate și majoritatea tot spune că nu are dreptate poate odată și o dată minoritatea va înțelege că nu mai merge așa, pentru că așa se întâmplă într-o democrație.”  Dimpotrivă, democrația funcționează atunci când protejează minoritățile și când le ia în calcul opiniile acesteia.

Ce nu i-a ieșit lui Liviu Dragnea luni seară a fost să evite povestea Tel Drum. Întrebat repetat de relațiile sale cu șefii companiei a evitat, a ripostat cu glume, a mințit, s-a certat cu presa. Asta înseamnă că-l deranjează teribil. 

P.S. Sigur, așteptați ceva de la Iohannis. Nu mai așteptați.   

Foto: Inquam Photos

Eterna și fascinanta m**e la români

Domnul Florin Iordache și-a dat arama pe față. A ridicat două degete în sus și-a dat o scurtă ca la colțul blocului. Exact cum ar face un mic borfaș în trecere pe lângă polițistul cartierului. Așa, să o vadă, să o simtă, dar să nu-l poți agăța mai deloc. Lumea se ultragiază, dar borfășelul râde în sufletul lui: ”dă-vă în pana mea de fraieri.”

Nu sunt de acord cu teoria că domnul Iordache a cedat presiunii. Că și el e om, că nu mai rezistă. Că simte un val de dezaprobare, dispreț, dar și altele mai rele. Să șmenuiască legi, să ciordească la articole și să schimbe România într-un rai al infractorilor este misiunea sa pe lume. Cum te duci tu dimineața la muncă, domnul Ciordache se duce la modificat legile românești. 

Nu aveți îndoiala că domnia sa ar avea o mare determinare ideologică  sau că visează o Românie mai bună. El doar slugărește la curtea unui vechil mai mare și e dispus să vândă tot, să tranzacționeze tot, asta în timp ce scuipă pe grăjdari, servitoare, dar și pe boier pe la spate. 

Altfel, mare distanță de la nobiliarul ”să-mi numărați ouăle” al lui Adrian Năstase la degetele fluturate ale lui Iordache. Năstase ți le spune arogant, dar până la urmă a dat drumul la legile pe care astăzi le taie Iordache. 

Și de aici să trecem la lucrurile cu adevărat importante. Mi se spune în ultimele ore că de ce ar fi vinovat Iordache atunci când o țară întreagă a strigat ”muie PSD.” Nepoliticos și dăunător, am spus și atunci, dar am putut înțelege un sentiment al exasperării.

Insulta la adresa uriașului partid de guvernământ, pe cât de inacceptabilă, are o explicație. Nu înțelegere, ci explicație. Ea a venit la capătul unui șir de acte de destabilizare a statului cum nu au mai avut loc. Și în mijlocul unui asalt infracțional asupra bunului simț și reperelor morale ale cetății. Sub acoperirea unor abuzuri punctuale și a unor acte legale care sar calapodul bunului-simț legal, gen protocoale, aparatul administrativ a demolat fără nicio jenă tot ce înseamnă fibră corectă a societății. 

Și ar mai fi ceva. Se întâmplă ca stadionul să-și urască personajele, să nu fie mulțumit, să sară la jucători, să-i ureze de bine la toate neamurile. Dar societatea nu acceptă niciodată invers. Pentru că tu, în mijlocul reflectoarelor, ești exemplu, ești cel ales, ești simbolul echilibrului și, teoretic, îi reprezinți pe toți. Tu nu poți să-i strigi ”muie” poporului pentru că atunci nu mai de ce să fii acolo. Poporul ți-a dat totul: rangul, demnitatea, banii, pensiile, speciale, mașina și dreptul de a mânări. Dă-i măcar ocazia să nu-l înjuri.

În fine, nu poți cere respect când toate actele tale arată dimpotrivă. Când nici măcar nu răspunzi la întrebări sau nu vrei să dai socoteală. Dacă vrei respect, arată-l tot timpul!

Mi se spune iarăși că domnul Cristian Ghinea de la USR a făcut același gest. Urât, reprobrabil, greșit. De ce nu a fost însă aceeași vâlvă? Ghinea nu a făcut gestul în ziua în care a făcut o lege care să anuleze condamnarea șefului său de partid și una care să le dea voie infractorilor care primesc sub 3 ani să stea acasă. Ghinea a făcut gestul tocmai în ziua în care Iordache punea la cale un nou paravan pentru hoți. 

Or aici nu vorbim de dublă măsură. Când un borfășel stă de șase ca frații lui să dea cu tira și o face repetat, cu tupeu și te mai și scuipă, îți vine să-i zici una. Cum să ceară respect, dacă îl găsești cu mâna în buzunar? Ori Iordache e tocmai pe dos. E cu mâna în buzunar, îți arată degetele și apoi strigă că și Ghinea zice la fel când îl dă în gât. 

Să nu mă opresc aici. După ce Ghinea făcut gestul mizerabil, partidul său și el și-au cerut scuze. De la alegători, presă și adversari politici. Confruntat cu propria mizerie, Iordache a spus ”vi s-a părut” și ”e doar un punct de vedere.” El nici măcar nu poate să-și asume ce-a făcut. 

Și acesta este doar un moment. Mă aștept și la un scuipat adevărat, după acest gest dezinhibant. Pentru c-am trecut un nou prag, probabil că ostilitățile de abia sunt deschise. Domnul Iordache trebuie să știe însă că istoria are această latură ironică de a reține și personajele mici, chiar dacă din ele rămân doar două degete. 

Asasinarea bunului simț în România

Ați ratat dacă nu ați auzit-o pe doamna Firea deunăzi seara vorbind despre cum vrea să scape domnul Dragnea de ea.  „Dl Dragnea doreşte să mă anihileze pe mine în totalitate. (…) Dacă ar putea, m-ar lichida şi fizic”. Afirmația a trecut prin spațiul public fără să ne deranjeze. Asta pentru că ea a adăugat că Dragnea va omorî și Bucureștiul, iar asta pare mai dureros pentru unii.

Spre deosebire de Liviu Dragnea, care a zis că deja patru oameni sunt pe urmele lui după ce-și iau micul dejun la Hilton, Gabriela Firea a ales o notă mai serioasă. Una care să-i dea importanță la ceea ce pare o prostie solemnă. Spre deosebire de prostia țărănească a lui Liviu Dragnea, care a dat cu mucii în fasole amestecând caviarul unui hotel celebru cu asasinatul, doamna Firea are o tactică mai bună. Doar dă fumigena și pleacă. 

Ce mă miră pe mine este însă lipsa de reacție socială. Gândiți-vă un pic că sunteți la Berlin. Sau Madrid. Că sunteți primarul Madridului, doamna aceea cu vaza. Și auzi deodată că blonda drăguță de la Fan Curier care a trecut pe la tine recent este în pericol de moarte. Și vine un consilier să-i spună că prezumtivul asasin este șeful ei, urmărit la rându-i de bărbați misterioși, dar iubitori de așternuturi moi. Cam ce gând îți faci? Dar ce gând îți faci când declarațiile astea spăimoase pleacă de la toate ambasadele către capitalele lor?

Luați în calcul că vorbim de liderii partidului de la guvernare dintr-o țară UE.  Doi lideri care vorbesc cum nici măcar mafioții italieni nu o fac. Ați auzit vreo declarație publică a unui Corleone sau alt șef de famiglie care să se plângă că urmează să fie omorât? Puțin probabil. Ei chiar știu cum funcționează lucrurile astea. 

Absurditatea spuselor celor doi nu miră, însă, pe nimeni. Lucrurile trec ca și cum nu s-ar fi întâmplat. ”Ce-a zi, bă? A zis că Dragnea vrea să o omoare. Păi și nu e așa?” Și mergem mai departe.

Și e firesc să se întâmple așa. Stratul social care ne ține împreună e din ce în ce mai subțire. Ceea ce într-o țară civilizată ar fi un atentat la democrație, aici este doar o nouă zoaie politică. ”Dă-i mă încolo. E între ei. ” Acești oameni nu livrează nimic în afară de vorbe. Nu apar spitale, drumuri, autostrăzi, banii nu vin la alții decât la cei din administrație. Zilnic o tonă de minciuni și prostii pleacă la foc automat înspre marile public. 

Jignirea intelectului majorității cetățenilor a devenit un sport național. Lipsa de temeinicie, minciuna, fariseismul sunt date zilnice ale discursului politic. Dorința de a crea senzații, acoperirea furtului și forțarea limitelor naturale ale moralei duc la astfel de situații. ”A zis că mă omoară,” strigă ea. ”Așa, și?”, vor spune ei. Ești pe cont propriu, așa cum e și fiecare cetățean în țara asta. 

P.S.: Apropo de bun simț. Văd pe FB o dezbatere despre cum are și nu are treabă Dragnea cu dezvăluirile din valiză. ”Că nu e, domnule, nicio probă directă împotriva lui.” Și vreau să-i întreb pe autorii teoriei: dacă fiul vostru de 20 de ani ar scrie la o firmă parteneră cu a voastră să ceară 78 de mii de euro, i-ar primi? Și voi ați ști de asta?  

Ce urmează după plecarea lui Augustin Lazăr

Revocarea procurorului Lazăr era un secret prost ținut de ministrul Toader. Decizia de a-l demite pe Lazăr transpira prin toți porii și prin toate discursurile ministrului. Nu avea niciun rost să declanșeze evaluarea dacă nu-l voia plecat. Acest lucru face parte din programul ministrului, care vrea să reașeze conducerea justiției într-un format care să-i fie mai acceptabil. Adică un corp al procurorilor mai tăcut, mai atent la selectarea dosarelor și mai supus în relația cu ministrul, oricare ar fi el.

Nu o să dezbat mult argumentele ministrului. Ele nu îmi par a arăta o încălcare a legii de către Lazăr. Nicio o diminuare a activității Parchetului General. Sunt lucruri pe care ministrul le consideră inadmisibile la un procuror. Mai ales în atitudinea acestuia față de un lucru deja hotărât. Și mai ales în raport cu atitudinea față de Constituție. Desigur sunt și unele palpabile, cum ar fi povestea cu evaluarea lipsă de la dosar sau cu prezența unei rezoluții într-un dosar al familiei Iohannis.

Mai mult

De ce îi trimite România pe judecători acasă

Am reușit să comprim în câteva minute tot ce trebuie să știți despre Ordonanța cu pensionarea magistraților la 20 de ani. Două lucruri nu-mi sunt clare legat de Ordonanță. O dată, cine a făcut propunerea și de ce echipa lui Dragnea se opune amânării. Ce am spus luni dimineață la Digi FM. 

Mai mult

Rețeaua lui Dragnea

Cred că i-ați auzit pe Adrian Țuțuianu și Paul Stănescu. De câteva zile RTV publică diverse înregistrări din întruniri de partid, unde cei doi își fac praf colegii care sunt alături de Dragnea. Țuțuianu spune despre ministrul Andrușca că ”este atât de prost încât nu poate vorbi cu o persoană mai mult de cinci minute”. Andrușca e pila lui Arsene de la Neamț și marea sa realizare economică e c-a avut o vulcanizare. Stănescu vine la completare și-i roagă pe susținătorii lui Dragnea să iasă cu el pe stradă să vadă ce se întâmplă și să afle dacă-i înjură lumea sau nu.

Mai mult

Ce ne arată referendumul despre România

Nu o să ascund c-am văzut o luminiță aseară. Există un dram de speranță în acest colț de Europă. Poate motivele nu sunt corecte, poate căderea referendumului nu are încă explicațiile clare, poate nu e vorba de un refuz al ideii cerute, poate nu e nimic european acolo. Dar e un semn că trebuie să muncești și că lumea nu poate fi dusă în toate direcțiile așa cum vrei tu. 

Cred că sunt câteva lucruri care se văd cu ochiul liber. Hai să le spunem pe nume. Ordinea nu este cea a importanței, ci a modului în care le-am adunat eu peste zi.

Mai mult

Ziua în care Dragnea ne-a scos din Europa

Liviu Dragnea a avut luni seară o declarație la Antena 3 care spune mult mai multe decât ce-a rostit până acum liderul PSD. Teoretic, el i-a dat un răspuns lui Frans Timmermans pe diverse chestiuni, de la justiție la referendum.  Mi se pare mai interesant ce spune despre referendum decât despre justiție, unde eram deja obișnuiți.  

„În ceea ce priveşte referendumul din 6-7 octombrie, chiar nu cred că dl. prim-vicepreşedinte Timmermans poate să spună poporului român cum trebuie să voteze. Chiar nu cred că nimeni din spaţiul UE poate spune poporului român cum să definească în Constituţie căsătoria. Totuşi, eu zic ca trebuie să ne batem pentru aceste drepturi, indiferent de riscurile fiecăruia dintre noi. Nu cred că trebuie să mai mergem pe ideea <politically correct> să dăm bine la nu ştiu ce <porţi înalte>. Dacă nu ne gândim serios la viitorul acestei ţări şi la viitorul acestei naţiuni putem să adoptăm şi această poziţie a ghiocelului.” 

Mai mult