Dau trei pachete de câte trei bilete la meciul România-Polonia. Cu o condiție

Tata mă ducea de mic la meciuri. La Vaslui, duminica la ora 11,00, era tradiție. Înainte de ’89 se mergea la fotbal de gemea stadionul de lume. Acolo am auzit și expresia care extrage esența fotbalului românesc, amestec de pasiune, miștocăreală și ceva speranță că la un moment dat vom fi ceva mai deștepți. ”Dă-i cu bibliotecaaaaa”, striga din înaltul tribunei, la fiecare lovitură de cap, șeful galeriei, unul pe nume Dudău.

După ’90, când fotbalul s-a dus de râpă, duminica de la 11,00 se mergea la handbal. Vasluiul a avut o echipă de glorie la jumătatea deceniului, Moldosin,  iar tandemul pe care-l făcusem cu tata era nelipsit. ”Și băiatul meu joacă handbal”, se lăuda peste tot.

La un moment dat, am făcut o entorsă nasoală, de gradul trei. Aveam piciorul cât capul motanului și m-au pus în gips vreo două săptămâni. Taman atunci a venit Steaua la Vaslui. Ăsta era meciul anului. Pentru noi. M-a cărat tata cu cârje cu tot la sală, m-a dus de o aripă înuntru pe scări și apoi m-a urcat până la locurile juniorilor.

A fost una dintre marile victorii ale noastre, într-un meci încrâncenat și în care sala parcă a venit peste jucătorii Stelei. Și acum râde Alex Dedu de câte a pătimit în ziua aceea la Vaslui. Pentru mine este una dintre amintirile bune, poate cele mai bune din istoria de spectator.

În rest, mama și tata veneau la meciurile tari pe care le jucam. Iar profesorul Gugleș, atunci se făcea cel mai al dracului. Dacă greșeai, te scotea pe margine și te punea să faci scări în văzul tuturor până când te plictiseai. Și maică-mea îmi făcea semn discret să nu pun la inimă toate deciziile lui.

După asta, pot să spun că măcar 20 de ani nu am mai mers cu ai mei la meci. Orașe diferite, timp scurt în care să ne vedem. Așa că împărtășim mai mult amintiri. Ei îmi spun că Gațu, Gruia, Stângă sunt cei mai mari. Eu le spun că handbalul s-a schimbat și că trebuie să spere și să creadă într-o nouă generație.

14937082_10208690351110219_175718582_n

Naționala masculină de handbal joacă duminică seara la Cluj, de la ora 20,00, cu una dintre marile forțe ale lumii actuale, Polonia, medaliată cu bronz la mondiale, locul patru la Olimpiadă. Noi venim cu dorința de-a demonstră că putem mai mult. Jucătorii deja joacă la cel mai înalt nivel, acum așteptăm echipa. Și avem și cel mai bun antrenor din lume, Xavier Pascual, de la Barcelona.

Ne mai trebuie doar credința aceea că putem lega gloria trecutului de forța prezentului. Și poate că uneori mai e nevoie să mergeți la meci, așa cum o făceați în urmă cu 20-30 de ani, alături de părinții voștri. FRH vă pune la dispoziție, prin Eventim, un pachet de trei bilete, numit Handbal cu Părinții, în care puteți primi la un preț redus tichetele pentru meciul de duminică seara. Nu numai că vor fi mai ieftine, dar o să le faceți și o bucurie și o să petreceți două ore împreună. Sunt convins că o să vă strângă în brațe. Iată un exemplu de reducere la cele mai scumpe bilete, dar sunt și mult mai ieftine.

14886361_10208695662563002_1439384981_n

Iar eu, cu ajutorul FRH, fac primul pas. Acest blog vă pune la dispoziție, gratuit, trei pachete a câte trei bilete la meciul România-Polonia de duminică, cu o singură condiție: lăsați un comentariu mai jos în care să spuneți de ce țineți morțiș să vă duceți părinții la meciul acesta. Cele mai deștepte trei comentarii, trimise până vineri dimineața, primesc premiu câte un pachet de trei bilete. Nu uitați să vă lăsați adresa de mail corectă ca să pot da de voi. Hai, vreau să vă văd amintirile și dorințele. Și apoi să le facem o bucurie.

14885720_10208700239877432_174251829_n

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

9 comentarii la Dau trei pachete de câte trei bilete la meciul România-Polonia. Cu o condiție

  1. simona spune:

    „Cine are parinti, pe pamant, nu in gand…”

  2. Marius spune:

    Nu mai cred în performantele „echipelor românești ” ceva de genul „Decât să merg să-i văd , mai bine stau acasă în fața le televizor” , au uitat de atmosfera tribunelor care-i aduceau la meci, fie fotbal, handbal etc.

  3. Bogdan spune:

    Eu i-as duce pe ai mei la meci, deoarece ai mei sunt mai „de moda veche”, nu prea ies din casa, iar un astfel de eveniment cred ca ar fi o surpriza placuta pentru ei, intrucat nu au mai experimentat asa ceva:)

  4. Aldea-David Laura-Augusta spune:

    Doresc sa îmi duc copiii la un meci de handbal,, au fost pana acuma în tribuna la vreun meci..Multumesc.

  5. laura spune:

    Mi-ar placea sa-i pot duce pe parinti la meci,dar din pacate numai sunt printre noi,asa ca mi-ar placea sa merg cu fam.mea de acum,sotul din dotare si copilul

  6. Popa Dragos Horea spune:

    Buna ziua,
    In calitate de parinte si fost practicant de handbal pana la juniorat cred ca sportul poate aduce schimbarea in societate, insuflandu-le tinerilor nevoia de miscare, dragostea pentru sport, munca sustinuta si altruismul atat de necesare in sportul de echipa SI societate.
    Cu stima,
    Dragos Popa

  7. Besoiu spune:

    Bună seara. Eu doresc aceste 3 bilete cu intenţia de a merge 4 persoane 🙂 eu, soţia, juniorul de 3 ani jumate şi fetiţa care mai are 10 zile pînă să vadă lumea (soţia este însărcinată). Deci cam asta e situaţia … cu 3 bilete avem 4 suporteri :). Hai România

  8. Paul Pandrea spune:

    Salut Cătălin,

    Postarea ta m-a umplut de nostalgie, nostalgia aceea pe care o simt de fiecare dată când intru pe stadion sau într-o sală de sport.

    Am revenit în timp cu mulți ani în urmă, când aveam vreo 6-7 ani și aveam locul „rezervat” în singura -pe atunci-peluză a potcoavei lui „U”( împreuna cu „unchiul Pilu” și uneori cu tatăl meu). Bunul meu unchi mă aștepta de fiecare dată, cu umbrela nelipsită chiar și în zilele cu soare, liniștit în același loc. Și ne uitam la toate meciurile vrute-și-nevrute cu aceeași pasiune chiar și când „U” înota în B…

    De la el am învățat, fotbal, off-side , fair-play…Era un domn de modă veche, fecior de preot de un umor și o clasă aparte care astăzi a devenit rarissimă.

    îi prinsese pe toți cei mari din istoria lui U și îmi vorbea de Ivansuc de Petru Emil de doctoru’ Luca dar și de Titus Ozon, Dabay sau mai recenții Dobrin și Dumitrache…Ce povești, ce amintiri…

    Crede-mă, și azi îl caut din priviri acolo deși stadionul nu mai e același …

    Iar acum, în septembrie,la Romînia- Muntenegru mi-am luat bilet cu fii-meu care are 9 ani exact acolo în acea peluză și aproximativ în același loc…
    Și merg cu fiul meu la toate câte pot!

    Mi-ar plăcea să merg cu el și cu tatăl meu la acest meci de handbal …
    3 generații un singur tricolor!

    HAI ROMÂNIA!

  9. Catalin Catalin spune:

    Paul Pandrea, Andrei Besoiu si Bogdan v-am declarat castigatori. Bogdan, nu ar fi rau sa-ti vezi mailul si sa ne contactezi, te rog. Daca nu, voi alege pe altcineva ca e pacat de bilete.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *