Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Go Ciolo sau rămâi low-cost

Dacian Cioloș a dispărut la Bruxelles. Are de făcut lucruri înalte. A lăsat în urmă un interviu în care șovăie ca de obicei, un mesaj al șefului de cabinet din care aflăm că nu vrea musai politică și o aură că poate dispare cu talent la momete cheie. 

Cumva, neașteptat, la plecare, USR i-a spus că poate să vină. Cumva partidul lui Nicușor Dan s-a dovedit ingrat și i-a pus oferta asta pe masă. Ingrat pentru că Nicușor a construit aproape de unul singur și-a făcut o breșă importantă în politica românească. 

Mai mult

Cum poate să te facă statul român cu nervii

Sâmbătă după-amiază am luat masa cu câțiva prieteni într-un bistro, nou-născut, undeva la ieșirea vestică a Bucureștiului. Un spațiu cu câteva măsuțe, nu mai mult de 70 de metri pătrați aveam să aflăm mai târziu. Genul acela de loc unde, după o partidă de cumpărături, te așezi să mănânci ceva și să ai zăbavă jumătate de oră.

Bucătărie bună, atmosferă plăcută, lume care se perindă și vrea să-și tragă sufletul, locul are deja atmosfera sa la mai puțin de două luni de când s-a deschis. Oamenii așteaptă să facă și o terasă când vine căldura așa că afacerea pare dintr-o lume normală. Până te uiți la peretele de la intrare.

Mai mult

Zece reguli ca să nu auzi niciodată acasă de ”Balena Albastră”

De trei zile România este tulburată de ”Balena Albastră, ” jocul dement inventat de un rus care a dus până acum la moartea a 130 de copii. Câștigi doar dacă te sinucizi, asta spune jocul despre care nu se știe mare lucru cu certitudine, dar despre care speculațiile se înmulțesc. 

Vineri dimineață, te pune pe gânduri un caz de la Brașov, apoi la amiază afli de istoria tulbure de la Iași în care cinci copii ajung la spital. Dar povestea pe  care trebuie să o citiți și să o vedeți este cea a fetei de 13 ani din Timișoara. 

Mai mult

Legea 51%. După populism nu răsare nimic

Uitați-vă un pic la fotogafia acestui articol. Șase sortimente de cartofi, să tot alegi. Pungi diferite, marketing isteț, prețuri pe măsură. Eu vreau însă produse românești. În tot magazinul nu este niciun cartof românesc. Și nu e ca și cum România nu ar face cartofi.

Dar România nu este în stare să găsească un sistem prin care alături de cartofii americani, belgieni, francezi și egipteni să-și pună proprii cartofi. Aceasta este marea dramă. Iar asta se întâmplă la niciun an după ce un Parlament întreg s-a dat cu fundul de pământ ca să promoveze o lege ineptă.

Mai mult

În România mori cu zile când nu e nimic de furat (II). Azi, birocrația

Am primit câteva mesaje după articolul de ieri. Am spus că podul CFR de peste Herăstrău omoară oameni. Și am constatat, cu ochiul liber, că o podișcă acolo ar putea fi foarte utilă. Și văd că există cel puțiun un proiect pe care un grup de arhitecți l-a pus la dispoziția autorităților locale. 

Doar că… Și de aici încep problemele, legate cu ață roșie, din administrația românească. Întâi, două vorbe despre propunerea de pod. 

Mai mult

În România mori cu zile când nu e nimic de furat

Un băiat s-a electrocutat în parcul Herăstrău. Are arsuri pe 90 la sută din corp. Martorii spun că s-a făcut un arc electric de 10 metri. Un banal selfie a dus la situația asta. Un selfie și o traversare a unui pod pe care sute de oameni o fac zilnic.

Bucureștenii știu locul. E capătul parcului Herăstrău și cei care ies la plimbare trec pe un pod de cale ferată, unde se află și linia de înaltă tensiune care alimentează trenurile. Nu poți să treci dintr-o parte într-alta a parcului decât dacă treci pe podul cu pricina. Un loc care nu ar trebui să fie accesibil pietonilor, dar el este de ani buni.

Mai mult

Mică invenție pentru mai multă liniște acasă

Mici scene casnice. Dar le bănuiesc trase la indigo în toate casele lumii. În definitiv, noi, bărbații, suntem lăsați de o mamă pe lume.  

Pe al meu, cel mic, îl găsesc băgat în frigider. ”Ce faci, mă?” ”Nimic, mă uitam și eu. ” E în mână cu un baton de salam sau cu o folie din aceea cu semipreparate din care stă să muște. ”Nu vrei să aștepți să mănânci?” ”A, nu, că nu mi-e foame.”

Mai mult

”Vreau si eu o cita ca sa imi renovez pasaportul ca imi trebuie la ayuntamiento”

Colegul meu Ciprian Bălțoiu mi-a răspuns la textul de ieri legat de Centrul electronic care îi ajută pe cetățenii români aflați peste hotare. Ciprian a lucrat în diplomație, la Madrid. El are o viziune din interior a sistemului și a ținut să scrie următoarele lucruri. Primul dintre ele este ca Romania de acasa nu se potriveste la Madrid.  

”Ideea acestui centru, Centrul de Contact și Suport al Cetățenilor Români din Străinătate, a pornit de la niste oameni care au demonstrat ca habar nu au de specificul fiecarei tari unde traiesc sute de mii si milioane de romani. Cum orice institutie a statului si MAE e una buna de muls de catre cine trebuie , poate ar fi interesant de sapat si vazut cine a creat sistemul , softul folosit , cine a facut licitatia pentru aceasta investitie etc etc.

Mai mult

Cum rezolvi rapid o problemă cu acte, dacă ești român plecat în afară

Dacă ești român în străinătate și nu ai timp la dispoziție, dar ai nevoie strict de câteva date de contact utile despre relația cu MAE, treci direct la finalul articolului. 

Scena este următoarea: o româncă sună la un consulat. Nu reușește ore întregi să prindă o legătură telefonică. Iar atunci când o prinde are un dialog contondemt cu cei de acolo. V-am descris-o săptămâna trecută și am adăugat mesajele pe care voi, cei din afară mi le-ați trimis. 

Drept urmare am fost contactat de oameni din MAE și dintre operatorii din call-center-ul instituției, care mi-au spus că sistemul a trecut printr-un blocaj. Nu o să reiau povestea, o știți deja. S-a întâmplat însă altceva. Ceva ce nu mi s-a mai întâmplat de ani buni în presă.

Mai mult

Europa, primul pas major spre închidere. Ce se întâmplă cu noi?

Nu știu dacă v-ați mai uitat în ultima vreme la televizor. Nu există altă temă decât justiția. Marele abuz sau marea dreptate, după caz, sunt întoarse pe față și pe dos pentru a se stabili încotro merge statul român. Știți despre ce vorbim? Despre patru mii de dosare la DNA cu vreo 1200 de condamnări. Despre asta e vorba.

Cinci mii de cetățeni care au blocat soarta unei națiuni. Adevărat, sunt cinci mii dintre cei mai străluciți cetățeni ai săi. E vorba de vârfurile, curelele sau rotițle sistemului care înseamnă România administrativă, privilegiată. Iar câtă vreme noi ne ocupăm cu ei, cu dărâmarea unor instituții sau așezarea țării într-o zonă greu de descris, Europa crapă sub noi. 

Mai mult