Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

În apărarea profesoarei Tunegaru

Mie-mi place când un copil se semnează întâi cu prenumele și apoi cu numele. Nu știu dacă ați observat, dar întâlnești destui oameni mari care îți spun întâi numele lor. Că așa au fost învățați la școală. 

Că așa e școala din România. Ești un nume mai tot timpul și, foarte rar, când un profesor îți spune pe numele mic, e dovadă de apreciere supremă. De asta îmi și place profesoara Tunegaru: pentru că își învață copiii să se recomande nu ca în școală, ci ca în viață. Iar demersul ei chiar acesta îmi pare: să pregătim oameni pentru viață, nu pentru note.

Mai mult

Cartea lui Chirovici: marketing sau chiar e misto?

Nu țin minte o altă carte românească să fi avut parte de o presă atât de bună. Și este explicabil: cronicile bune pentru Cartea Oglinzilor a lui Eugen Ovidiu Chirovici au apărut întâi în presa occidentală și apoi au fost preluate aici. De exemplu The Guardian îl numea ”un fenomen editorial internațional.”

Romanul a fost publicat în 38 de țări, l-a făcut celebru pe autorul său în străinătate, iar în România a fost așteptat cu 20 de mii de precomenzi. Așa că acest volum trece dincolo de apariția obișnuită a unei cărți și merită să-l citești măcar ca să e convingi: chiar este atât de bun sau e și mult marketing?

Mai mult

Cum n-am făcut primul milion, dar am ajuns mai informat și cu ceva bani în plus

Ne adunăm la masă o mână de prieteni vechi. Ne știm de ani buni, dar fiecare se ocupă cu altceva. Eram  mult mai tineri ca acum, la începutul anilor de prosperitate în România. Lumea începuse să câștige mai bine, cota unică ne băga niște bani în buzunare, salariile crescuseră, mai ales în București.

Iar noi, noi vedeam lumea cu alți ochi. Fiecare lucram în corporații și ne împărțeam aventurile la o bere. Unul dintre noi era broker, iar lumea de acolo chiar fremăta. Bursa românească era atractivă pentru că ne aflam într-o economie în creștere. Iar omul ne spune printre altele că a semnat în ziua aceea ordine de câteva sute de mii de euro.

Mai mult

Doamna Firea, soluția pentru taximetriștii nesimțiți e la PMB

Nu trecuseră nici 48 de ore de la protestul taximetriștilor.  Am vrut să iau o mașină de la Romană la Panduri. La Sheraton, o coadă de taxiuri. Îl iau pe primul dinspre trecerea de pietoni.

”Liber?

  Depinde unde mergeți.

  Păi în  Panduri, dar ce importanță are?

  Eu nu merg decât înainte, în Colentina.

  Dar nu aveți voie să refuzați curse, iar dacă vă retrageți nu mai stați în stație.”

Mai mult

Pringles, vezi că ți-am livrat două TIR-uri!

Scena este un pic ireală, dar nu chiar de tot. Intru cu SUV-ulețul într-o baltă de noroi, pe un drum denivelat care îmi rupe mie mașina. Cele două TIRuri din spate gem din claxoane. Lângă noi e un trailer uriaș, iar în față ne blochează o cifă. 

Când îi aud pe cei din spate îmi dau seama c-am belit-o. Nimeni nu-i mai scoate pe ăștia de aici cu cei 60 de metri de camion. Dar partea  cea mai nasoală este că eu i-am băgat acolo. Muncitorii se uită la mine, mă înjură printre dinți și probabil se întreabă și ei cum dracu am ajuns acolo. Să vă povestesc.

Mai mult

O companie cu idei ciudate și o dezbatere care m-a răcorit

Mi se întâmplă următoarea poveste: mă duc cu Vladimir la un meci de tenis de masă. Ajung cu întârziere, cu alergătură, în sală e nădușeală. Și, foarte deștept, organizatorii au aruncat pe fiecare scaun câte o sticlă de apă plată. O beau aproape toată și-mi spun: „dacă erau băieți deștepți puneau câte două.”

Câteva minute mai târziu, Vladimir mă trage de mână și-mi spune pe un ton grav: ”ai văzut ce apă e asta? E apă de la chiuvetă.” Copilul știe de mic mitul urban că apa de la chiuvetă se bea cu îndoială. Și că merge doar la gătit și la spălat. Și e greu să-i explic că e altfel și că poate bea liniștit. Și ceva mai ieftin. Habar n-are că în copilăria mea era singura apă. Și că la fel ca în toate statele Europei și apa de la noi e bună de băut.

Mai mult

Ce mi-a povestit Ovidiu Popescu despre viața copiilor săi

Dor Geta Popescu a apărut în studio, în martie anul trecut, la câteva zile după ce se urcase pe Aconcagua. Puțin muritori urcaseră acolo, iar ea era cel mai tânăr dintre ei. Era obișnuită cu studiourile, așa cum era și cu munții. Era parte din profesia ei, căci putem vorbi de asta, dar și parte din copilăria ei dacă putem vorbi de asta.

Dialogul se înfiripă greu, așa cum se poate între adulți și un copil de clasa a șasea. Râde și povestește cu tot sufletul unui copil de 12 ani cum a pornit la minus 35 de grade spre unul din vârfurile lumii. Și cum îi pică bine că e luni dimineață și că a sărit peste o zi de școală.

Mai mult

Fără număr, fără număr… Primarii care lipesc bani pe fruntea alegătorilor

Știrea-i simplă și vine chiar din România profundă, deși este publicată de România liberă. Mai multe primării din țară cumpără, pe bani publici, dedicații la posturile muzicale cu muzică populară sau tradițională, cu ocazia diverselor sărbători. Cum ar veni, primarul comunei Recea din Maramureș ”le urează tuturor locuitorilor să aibă parte de o vreme bună și de un an prosper cu ocazia sărbătorilor de Paște.”

Sau, de ce nu, domnul Bîzdîgă, primarul comunei Golăiești și Consiliul Local ”le urează tuturor doamnelor și domnișoarelor un 8 martie fericit.” Domnul Bîzdîgă și Consiliul Local, rețineți această precizare că este importantă. Și tot așa până la suma de 300 de mii de lei, cifră de afaceri a companiei care face emisiunea cea mai populară.

Mai mult

Câteva întrebări despre ”gospodăria fiscală”, așa cum o vede PSD

Prima întrebare pe care i-aș pune-o ministrului de finanțe, dacă aș avea posibilitatea să mă întâlnesc cu el: ”de ce să schimbi ceva care funcționează cu ceva care poate genera haos?” Știu răspunsul oficial: ”ca să aducem la suprafață toți banii negri din România.”

Dar acum ce ne împiedică? De ce merge colectarea atât de prost, încât este nevoie să schimbăm întreg sistemul? Și de unde știm că acesta va fi mult mai eficient? Să încercăm să lămurim căteva lucruri.

Mai mult

PSD îi mai arde o dată pe românii care muncesc mult

De dimineață primim un mesaj la emisiune. Un cetățean cu o fermă spune că nu găsește pe nimeni să muncească la el pe un salariu cu o mie de euro și cu casa asigurată. Mesajul arată mai curând o notă de disperare, căci omul chiar nu găsește de săptămâni bune pe nimeni care să vină la banii ăștia. Repet, o mie de euro.

mesaj timis

Mai mult