fotbal | Striblea.ro

România, muncitori modești și onești

11 iunie 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

Ce ar fi de aplaudat în înfrângerea istorică din capitala Franței? Istorică pentru câtă dragoste și atenție s-a revărsat peste o națională mai curând mică. Ce să lauzi într-un joc din care ai ieșit cu capul plecat? Un joc în care ai arătat câte ceva , dar mai curând ai confirmat că poți rata momentele importante.

Ei au fost mai buni, mai rapizi, mai aproape mereu de ce și-au propus. Vorba lui Pacino: ”o jumătate de pas prea târziu sau prea devreme și nu prea îți iese, o secundă prea rapid sau prea încet și nu prea ajungi la minge”. Cam ăștia am fost noi aseară. Și atunci ce-ar fi de lăudat?

Mai mult

Claudio, omul care repune visele în drept

4 mai 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

Pe Ranieri nu l-au vrut de la început. Adevărul este că el s-a propus la Leicester. (Lestăr, îi spun englezii.) Conducerea a fost mai curând reticentă. Ce-ar fi putut aduce un tip de 64 de ani, al cărui ultim rezultat a fost un șir de vreo 12 înfrângeri cu naționala Greciei.

Ba chiar și o înfrângere cu Feroe și asta de istoria fotbalului. În plus, domnul Ranieri este recunoscut pentru mâna sa ușoară, care mai curând mângăie. Și asta în fața unor băieți care nu sunt ușă de biserică.

Mai mult

Cel mai bun fotbalist din cărți

25 martie 2016 Cătălin Striblea 1 comentariu

Eu sunt generația care l-a citit pe Cruyff. Nu l-am văzut jucând decât atunci când am crescut și a apărut pe youtube. Dar știu că pe coperta uneia dintre cărțile lui Ioan Chirilă era un tricou portocaliu cu numărul 14, plutind deasupra tuturor.

Am citit astfel toată povestea. Am aflat de haita lui Ajax, de fotbalul total, de generația spectacol pentru părinții noștri și, prin Chirilă i-am simțit neîmplinirea finalelor de Cupă Mondială pierdute.

Mai mult

Herr Pep, cartea despre Guardiola

14 decembrie 2014 Cătălin Striblea 1 comentariu

Marti Perarnau, colegul de breasla care a scris cartea Herr Pep, are parte de invidia mea nemărginită. Omul a avut acces vreme de un an în vestiarul lui Bayern Munchen: la antrenamente, ședințe tehnice, în deplasări. A stat de vorbă cu Guardiola ore în șir, la fel cu jucătorii sau conducerea clubului, dar și cu toată lumea care într-un fel sau altul a a avut legătură cu acest club uriaș.

Și dacă vă așteptați să iasă o carte de genul lui Ancelotti, în care să aflați toate bancurile și bârfele din vestiar, atunci vă înșelați. Ancelotti e geniul obișnuit, supus vremurilor și plăcerilor. Guardiola poate să trăiască doar din fotbal. Chiar și fizic. În zilele cu meci nu mănâncă decât după încheierea partidei. Așa că, scopul lui Perarnau a fost unul mult mai complicat: să înțeleagă mecanismul de funcționare a unei minți strălucitoare și complet dedicate fotbalului. Și i-a reușit, chiar dacă pe alocuri, cartea asta despre fotbal, ușor biografică, devine aridă. Mai mult

O jumătate de țeapă cu Seenow

16 august 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

L-am găsit aseară pe cumnată-meu Alex privind meciul Stelei pe un site de ăsta care hackerește meciuri. Calitate bună, fără probleme de stream, bunicel. Dar eu militez pentru lucruri plătite și condiții de vizionare corecte. I-am spus omului că rezolvăm situația imediat. Noi suntem abonați la RCS care nu are dispoziția necesară să ne dea un pay-per-view cu Look, cum le spuneau celor de la Discovery. Mai mult

Prima lui finală, prima mea finală de Cupă Mondială

13 iulie 2014 Vladimir Striblea 0 comentarii

Cea din 1986. Tot Germania-Argentina. Prima, în sensul că era prima pe care am văzut-o la televizor și am așteptat-o ca pe altceva. Am și pregătit-o cu ceva meciuri peste zi, cu băieții prin fața blocului.

Pentru generațiile mai tinere, văzutul la televizor să știți că era o chestie, căci nu se transmitea mai nimic la TVR. Eram fix în mijlocul celei mai negre perioade a lui Ceaușescu. Tâmpitul tăiase tot, nu numai mâncare, curent și căldură. Așa că noi, la Vaslui, am văzut meciurile pe Moscova 1 și Moscova 2. Mai mult

Fotbalul care nu spune o poveste

10 iulie 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

Nu primește nicio cupă. Argentina a jucat aseară cu o banderola neagră pe mână, iar Cupa Mondială s-a oprit pentru in minut. Cel mai mare respect pe care i se poate acorda unui fotbalist. Alfredo di Stefano e numit cel mai mare dintre cei mari, deși noi nu o să o știm vreodată cu adevărat.

Ce știm noi este însă o poveste. Mie mi-a spus-o Ioan Chirilă la jumătatea anilor ’80. Mai mult

Frumoasele jocuri ale biografiei lui Ancelotti

23 martie 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

Imaginați-vă următoarea scenă: uriașul Ruud Gullit, cu părul său împletit, răcnește asurzindu-i pe toți. E în tricoul lui AC Milan într-unul din vestiarele echipei. La capătul mâinilor sale se află un cetățean cu ochelari care încearcă să-l calmeze. Mai precis, gâtul cetățeanului se află în mâinile lui Gullit, care-l ridică încet spre un cuier din vestiar . ”Spui minciuni, dragul meu Ruud!”, zice cetățeanul ochelarist. Surinamezul urlă în continuare, în timp ce alți jucători sar să-i despartă.

Și acum opriți-vă cu imginația. Scena e reală. Mai mult

Un dosar cât o piatră de temelie. Și o grațiere?

5 martie 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

Răscoliți-vă un pic memoria. Ce vă spun numele din dosarul transferurilor, chiar la prima din vedere? Ce sentimente vă trezesc? Ce vă spun oamenii aceștia despre România și care a fost impactul lor asupra a tot ceea ce trăim? Păi să vedem.

Giovanni Becali a intrat în folclor, vezi bine, cu al său “te fac de la brâu în jos”. Nimeni a reușit mai bine să se identifice în România cu povestea celui plecat de jos ca să adune milioane. Un personaj spectaculos, nu numai aici, ci și peste hotare, unde mulți președinți de cluburi îi știu de frică. Cu ușile peste tot deschise, de la lumea gri din jurul fotbalului, până în birourile cluburilor mari. În ciuda auto-intitulării de mafiot modern. Unul care scuipă și nu stă de vorbă cu oricine. Adu-ți aminte de Terzian și Cartianu.

Mai mult

10 la 49

6 februarie 2014 Cătălin Striblea 1 comentariu

Pentru că Vladimir nu l-a văzut jucând niciodată și crede că Ronaldo e cel mai mare. Pentru că mie mi-e dor să mai am emoții și să trăiesc povești.

Pentru că aveam 5 ani când tata m-a dus să-l văd, pe el și doar pe el, la un meci al Farului, la Constanța.

Mai mult