Frumoasele jocuri ale biografiei lui Ancelotti

Imaginați-vă următoarea scenă:  uriașul Ruud Gullit, cu părul său împletit, răcnește asurzindu-i pe toți. E în tricoul lui AC Milan într-unul din vestiarele echipei. La capătul mâinilor sale se află un cetățean cu ochelari care încearcă să-l calmeze. Mai precis, gâtul cetățeanului se află în mâinile lui Gullit, care-l ridică încet spre un cuier din vestiar . ”Spui minciuni, dragul meu Ruud!”, zice cetățeanul ochelarist. Surinamezul urlă în continuare, în timp ce alți jucători sar să-i despartă.

Și acum opriți-vă cu imginația. Scena e reală. Cetățeanul  ochelarist e la fel de celebrul Fabio Capello. Nume predestinat ca să-l pui în cuier. Capello e pălărie. E doar una dintr numeroasele scene  din biografia lui Ancelotti în care acesta te lasă să intri muuult în intimitatea unei echipe. E adevărat,  Ancelotti îl diprețuiește profund pe Capello și nu se obosește să o ascundă. Așa că dacă poate să relateze ceva care să-l pună într-o lumină proastă pe acesta o va face, fiți siguri. Într-un alt episod îl umilește spunând că a semnat un contract, nepus în practică, cu Real Madrid, chiar înainte ca Fabio să ajungă la aceștia, ca un fel de opțiunea a doua.

Cam ăsta-i omul. Pentru cine nu îl știe:  e câștigător al campionatului cam peste tot unde a antrenat și a două Ligi ale Campionilor. Plus una pierdută după ce a condus cu 3 la 0. Cu un adaos de greutate. O recunoaște și el,  în autobiografia numită Frumoasele jocuri ale unui geniu obișnuit.  Nu e moment să nu se gândească la mâncare. Chiar și în timpul jocurilor.

Uneori își vede proprii jucători ca feluri de mâncare. Paolo Maldini spune despre el : [citat nume=”Paolo Maldini” descriere=”Autobiografia lui Ancelotti”]E un om extraordinar, un prieten pe care te poți baza și care nu exagerează niciodată. Evident cu excepția cazurilor în care se pune la masă. Cu un cuțit și o furculiță în mână, Carlo nu poate fi oprit decât de un exorcist.[/citat]

Asta l-a costat  măcar două lucruri. Porecla sa de Il Porcino și o farsă într-un restaurant de lux când conducerea lui Juventus l-a pus să plătească o masă doar de trufe și șampanie,cu un preț incredibil.

Iar dacă Ferguson își face o întreagă statuie în autobiografie, cu Ancelotti o să te distrezi, nu glumă. Vrei să știi cum a mâncat Gattuso un melc viu? El e omul să-ți spună. Vrei să afli poantele porcoase din cantonamentul lui Milan sau al lui Chelsea? Ancelotti nu numai că le povestește, dar le și conduce spre disperarea unora dintre jucători.

ancelotti pe banca Milanului

Intimitatea fotbalului mare presupune însă și multă putere. Doar oamenii tari pot reuși aici. Când și-a renegociat contractul cu Juve, cei 3 membri ai conducerii care se aflau la masă s-au ridicat sincron de la masă nemulțumiți de cererile sale. Ancelotti nici nu știa că aceștia îl angajaseră deja pe Lippi, și că e doar un joc cu victimă sigură.

Într-un an, în ultimul meci din grupele Ligii Campionilor, Milan joacă la Madrid . E deja calificată, iar Ancelotti pregătește echipa a doua, ca să odihnească jucătorii pentru campionat. [citat]Celebrul Galliani, vicepreședinte lui Milan, omul acela chel de la fiecare meci al italienilor îi servește mai multe lecții. Una de geografie: Suntem la Madrid; una de istorie: cine învinge aici va fi onorat pe viață; și una de religie: Santiago Bernabeu  e un templu , un altar. E modul corect în care se gândește fotbalul.[/citat]

Ce îmi mai place la Ancelotti e că iubește presa și chiar o spune deschis. Îi numește pe fiecare dintre jurnaliștii cu care s-a întâlnit și-i laudă. Aș vrea să-l văd și pe Piți făcând la fel.

Ce nu o să vă placă niciodată la antrenorul ăsta uriaș  e că nu poți să pui bază pe el.  Pleacă când ți-e lumea mai dragă. Tanzi de la Parma a pățit-o. Ancelotti a bătut palma cu el, apoi a închis telefoanele și a semnat cu Milan. De aici a vrut să plece dar nu l-au lăsat deși semnase cu Real. S-a dus în schimb să negocieze cu Abramovici. De la Paris a plecat după un an. Nu i-or fi plăcut restaurantele.

În fine când să spui că, totuși, omul nu prea are caracter, afli că toate încasările din această carte merg către cercetarea medicală privind scleroza în plăci. Ancelotti a făcut lucrul ăsta pentru prietenul său Stefano Borgonovo, lovit de boală. Stefano s-a stins în vara lui 2013, fără a reuși să învingă bestia, după cum o numea Carlo Ancelotti.

Poate de asta cartea e un pic scumpă, 25 de dolari. Eu am primit-o cadou( mulțumesc, Dan și Diana). Cred  că o  găsiți pe Amazon , că nu am auzit de o traducere românească.

Da, știu, nu v-am povestit ce s-a întâmplat la pauza meciului cu Liverpool pe care Milan l-a pierdut de la 3 -0. Păi ar fi și păcat, căci trebuie să citiți cu ochii voștri. E o carte delicioasă, cum ar spune Carletto.

Nu rata niciun articol important

Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!