De câteva zile politicienii români fac sau propun câte un pact. Unul s-a semnat chiar azi la Cotroceni. Pactul stabileşte ceva ce era deja stabilit şi anume că armata primeşte bani în plus. Ulterior, premierul Ponta a solicitat şi un pact pe transporturi. Ca şi cum autostrăzile din ţara asta lipsesc din lipsă de consens politic. Iar UDMR propune un pact pe educaţie. Într-un fel, România e ţara tuturor pactelor. Mai mult
Guvernul a amânat cu încă un an finanțarea de la stat a învățământului privat, scrie Hotnews. Cred că e al treilea an în care se întâmplă acest lucru. Finanțarea este prevăzută în legea educației a lui Funeriu și se întemeiază pe un principiu simplu: elevii sunt egali, fie că învață la stat sau la privat și au dreptul la educație asigurată din fonduri publice. Iată și articolul din lege:
„statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din invatamantul primar, gimnazial, profesional si liceal de stat, particular sau confesional acreditat, pentru elevii din invatamantul postliceal de stat, precum si, dupa caz, pentru beneficiarii cursurilor de pregatire pentru examenul national de bacalaureat. Finantarea de baza se face in limitele costului standard per elev/prescolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei Nationale„. Mai mult
Mi-am petrecut finalul de an în Harghita, drept în inima Ținutului Secuiesc. Oameni foarte mișto, gospodari, săritori și gata oricând să-ți dea o mână de ajutor. Știu asta pentru că ni s-a stricat mașina și au șurubăit la ea niște unguri foarte de treaba la un service în Miercurea Ciuc.
Nu am cumpărat pâine, dar vă pot spune sigur că mare parte dintre tinerii pe care i-am întâlnit nu vorbesc românește. De la femeile de serviciu din pensiune, până la vânzătorul de schi-pass-uri. Acesta mi-a scris pe calculator cât aveam de plătit. Aceeași situație cu chelnerițele de la restaurant cu care am vorbit prin traducerea prietenilor noștri secui. Și când spun că nu vorbesc, spun că nu rup o boabă în românește. Nici cuvintele uzuale. Mai mult, instructoarea de schi a lui Vladimir ne-a spus că e un moment foarte bun pentru fiica ei să mai prindă ceva în română: ”Are 18 ani, nu vorbește românește și dacă o să lucreze cu voi acum, o să o ajute la Bac. ” Mai mult
Locul e la 5 ore de București, dacă reușești să treci de Valea Prahovei. Mult mai aproape și mai bine pentru clujeni și cei din Târgu Mureș. Stațiunea de la Mădăraș e la 1800 de metri înalțime are șase pârtii de schi și arată cam așa.
Azi o să-l vedeți pe Dan Puric la televizor. La RomâniaTv, la ora 20. L-am chemat eu pentru că îmi place să stau de vorbă cu el. Și de aici știu că or să înceapă unii să urle, să se scandalizeze: că a venit prietenul rușilor, că a venit legionarul, că ce caută ultra-ortodoxul la tv, anti-europeanul și mai presus de orice că e deja un clișeu Puric de Crăciun. Mai mult
Aud zilele astea de diverși cunoscuți care sunt pe la tăiat porcul. La neamuri, pe la țară, ba chiar în mici excursii de genul agroturism. Nu știu de unde revigorarea asta bruscă a obiceiurilor naționale sau poate doar am îmbătrânit eu și cei din jur simt nevoia întoarcerii la rădăcini.
Eu, unul, nu am plănuit să merg să tai niciun porc, nici să vad obiceiul, nici să umplu frigiderul până la primăvară. Sincer, mă lasă complet rece. Dar particip la fenomen, fără voia mea, de la primele ore ale dimineții. Chiar sub fereastra mea, între blocuri, un vecin l-a belit pe grăsan, l-a ars cu lampa de benzină și acum îl tranșează expert. Mai mult
Marti Perarnau, colegul de breasla care a scris cartea Herr Pep, are parte de invidia mea nemărginită. Omul a avut acces vreme de un an în vestiarul lui Bayern Munchen: la antrenamente, ședințe tehnice, în deplasări. A stat de vorbă cu Guardiola ore în șir, la fel cu jucătorii sau conducerea clubului, dar și cu toată lumea care într-un fel sau altul a a avut legătură cu acest club uriaș.
Și dacă vă așteptați să iasă o carte de genul lui Ancelotti, în care să aflați toate bancurile și bârfele din vestiar, atunci vă înșelați. Ancelotti e geniul obișnuit, supus vremurilor și plăcerilor. Guardiola poate să trăiască doar din fotbal. Chiar și fizic. În zilele cu meci nu mănâncă decât după încheierea partidei. Așa că, scopul lui Perarnau a fost unul mult mai complicat: să înțeleagă mecanismul de funcționare a unei minți strălucitoare și complet dedicate fotbalului. Și i-a reușit, chiar dacă pe alocuri, cartea asta despre fotbal, ușor biografică, devine aridă. Mai mult
Știu că ieri s-a vorbit de unitate, de scopuri regăsite, de istoria noastră și de alte lucruri care să ne definească. Povestea de mai jos ar trebui predată la orele de istorie. Și evocată de fiecare dată când vrem să fim o nație. Elena Arnăuțoiu a scris istorie alături de frații ei. Luați-vă un sfert de oră și uitați-vă la film alături de copiii voștri. Și dacă cineva din Ministerul Educației îl vrea, i-l punem la dispoziție să-l vadă fiecare elev din România.
Știu. E cea mai importantă sărbătoarea noastră. Momentul acela, printre puținele, unde ar trebui să ne simțim bine împreună. Să ieșim cu veselie afară din casă. Să-ți vină să te pupi cu vecinii. Să bei un șpriț și să mănânci o fasolă chiar și cu necunoscuți și la sfârșit să spui: ”hai, mă, ce dracu, România asta nu e așa nasoală.” În realitate, însă, stăm cam așa:
E frig și umezeală. Mai vine și o ninsoare ca azi-noapte. Nu-ți vine să scoți copiii la defilare nici dacă vine armata americană. Nici în parc nu merge multă lume că oricum pe la 4 și jumătate se face întuneric. Mai bine la televizor decât să alergi după Nurofen.
Copilul a avut păreri ferme legate de alegeri. De exemplu, nu i-a plăcut povestea cu pensiile. Adică afișele alea care spuneau că doar Ponta protejează pensiile. De câte ori le vedea scotea un scurt ”pe naiba!”. Opinia asta politică, destul de contondentă, bănuiesc că i-a fost inspirată de doamna care stă mereu cu el. Ea este o pensionară care nu cred să fi votat vreodată cu PSD. Poate în 2000 la povestea cu Iliescu. Mai mult
Poți primi toate noutățile direct pe email!
