educatie

Am amenințat un polițist

Mă duc zilnic la un cabinet de fizioterapie. După accident sunt obligat să muncesc zilnic să mă păstrez la cotele de funcționare ale unui cetățean complet funcțional. Așa că am ajuns, dacă nu cel mai vechi, măcar cel mai longeviv pacient de acolo. Zilnic o mulțime de lume trece pe acolo. Multă lume cu probleme. Îi văd pe unul pe altul. Le aud păsurile, poveștile și-i văd cum se poartă. E mană cerească pentru meseria mea.

Zilele astea a venit un domn hotărât. ”V-am adus biletul de la doctor. Sper că acum totul e în regulă”. Nu chiar. E o mică încurcătură acolo, dar se rezolvă într-un minut. Apoi Florența Milea, kinetoterapeutul, îl anunță pe domnul nostru ce proceduri are și că pe lângă procedurile decontate de Casă mai trebuie plătită o taxă de 100 de lei pentru zece ședințe. Mai mult

Casă, caut suflete

Ne știm de câțiva ani. Ne întâlnim cam la două-trei săptămâni, fără să ne spunem ce mai facem. Și de fiecare dată mă uit cu tristețe cum se pierde. Ar fi putut fi a mea, dar atunci am avut drumuri diferite. Este însă ceva aparte în această casă. O mână de gospodar cu suflet ar face-o acasă. Deocamdată doar berzele și-au găsit casa aici.

  Mai mult

Prima lui finală, prima mea finală de Cupă Mondială

Cea din 1986. Tot Germania-Argentina. Prima, în sensul că era prima pe care am văzut-o la televizor și am așteptat-o ca pe altceva. Am și pregătit-o cu ceva meciuri peste zi, cu băieții prin fața blocului.

Pentru generațiile mai tinere, văzutul la televizor să știți că era o chestie, căci nu se transmitea mai nimic la TVR. Eram fix în mijlocul celei mai negre perioade a lui Ceaușescu. Tâmpitul tăiase tot, nu numai mâncare, curent și căldură. Așa că noi, la Vaslui, am văzut meciurile pe Moscova 1 și Moscova 2. Mai mult

De ce nu-ți mai trebuie Bacalaureat în România

Sărăcia nu face decât să aducă și mai multă sărăcie. Bacalaureatul de anul ăsta o dovedește cu prisosință. E o îmbinare de sărăcie cu furt, așteptări greșite și incapacitate de a recunoaște că sistemul nu încurajează evoluția copiilor. Și că România e o țară așezată astfel încât performanța școlară nu e răsplătită în niciun fel. Ce o să vedeți mai departe e doar o imagine alcătuită din mici fotografii. Mai mult

Fotbalul care nu spune o poveste

Nu primește nicio cupă. Argentina a jucat aseară cu o banderola neagră pe mână, iar Cupa Mondială s-a oprit pentru in minut. Cel mai mare respect pe care i se poate acorda unui fotbalist. Alfredo di Stefano e numit cel mai mare dintre cei mari, deși noi nu o să o știm vreodată cu adevărat.

Ce știm noi este însă o poveste. Mie mi-a spus-o Ioan Chirilă la jumătatea anilor ’80. Mai mult

Cum făceam sport pe vremea lui Ceaușescu

Revin la mai vechea mea idee despre copilăria din anii 80, care nu e neapărat mai bună. Știți voi povestea: noi stăteam mai mult afară, trăiam mai sănătos, ce pățesc copiii noștri, bla. Fals.

Am fost de tură la supravegherea lui Vladimir week-end-ul ăsta. L-am dus de două ori la fotbal. Mai fusese la înot și la tenis.  Am văzut o grămadă de copii fericiți, roșii la față care au trăit la intensitate antrenamentul  de la Champion Club. Și m-am uitat un pic cu invidie la ei. Aveau echipament, bluze colorate, pantofi cu crampoane,o minge de calitate. Și porți cu plase, frate! Porți cu plase în care mingea se oprește să te poți bucuar de gol.Plus un profesor care să-i strunească

Și mi-am adus aminte cum era cu fotbalul nostru. Mai mult

Niște țărani

”Uite aici! Vezi colții de lup? Asta înseamnă că e o femeie bărbătoasă, că-și ajută bărbatul, chiar merge după el la muncă, în pădure sau stână” Pieptul cămășii vechi de vreo sută de ani e brăzdat de câteva linii în unghi de 90 de grade. Cât mă duce pe mine capul, e un fel de broderie. ”Și acum vii tu la mine și-mi spui că liniile astea frânte înseamnă că femeia care purta ia aceasta mergea cu oile!?” ”Păi, da fiecare cusătură are un cod. O idee. Vin să spună o poveste. E cartea de vizită a omului care o poartă. Înainte de slovă, a fost cămașa.”

Adrian Oianu vorbește mult, repede și cuceritor. Mai mult

La a câta generație devenim bucureșteni

Vladimir intră în casă cu o întrebare directă: ”Mamăăăă, care e antonimul la drept?” Fericire mare. Copilul a prins lecția cu antonimele și sinonimele cu care îl chinuise Alina cu vreo două zile mai devreme.

”Nedrept”, zice repede Alina. ”Nuuuuu!”, vine răspunsul. ”Este strâmb.”. ”Corect, dar este și nedrept” mai face o încercare Alina. ”Cuvântul drept are mai multe sensuri, uite întreabă-l și pe unchiu-tău, Alex.” Alex zice și el că merge și ”nedrept.”

”Nu e adevărat”, se burzuluiește copilul la noi. Mai mult

Hai să le scurtăm un pic vacanța copiilor

Și să nu vă aud că vă văitați. Că, vai, ce greu o să le fie, că-s încărcați de teme și muncesc mult. V-ați gândit că structura anului școlar, așa cum îl știm, vine din alte timpuri? Și că ar trebui să ne adaptăm un pic? Uite, două asociații solicită Președintelui să nu promulge legea cu structura noului an școlar și ne propun după cum urmează:

Începerea anului şcolar vineri, pe 5 septembrie Mai mult

De ce nu mai merg copiii la Bac. Și o imagine din viitor

Un sfert dintre copiii de clasa a XII-a nu s-au înscris la examenul de Bacalaureat. Dacă o să vă uitați pe harta neprezentării, făcută de digi24.ro , o să vedeți că vorbim cu precădere despre elevii din județele sărace ale României. Nu vă amăgiți că e și Bucureștiul bogat, căci pe câtă bogăție, tot pe-atâta sărăcie, la aproape 3 milioane de oameni. Din 17000 de absolvenți în București, 5000 nu s-au înscris.

Prin țară, dacă aruncați o privire, liceele cele mai afectate sunt cele pe care le numeam ”industriale” pe vremea noastră; acum le zice „cu profil tehnologic”. Adică nu cele cu ștaif sau cu fițe. De ce și către ce ne îndreptăm: Mai mult