educatie | Striblea.ro

Minutul 59

7 martie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

Leonard Bibirig a luat time-out-ul perfect. E minutul 59.30. Echipa lui, Vasluiul, e condusă cu un gol, 30-29. Au recuperat mingea și au ultimul atac. Îi strânge în jurul lui și le explică pas cu pas ce au de făcut, Mâna dreaptă îl indică pe fiecare. Nu-l aud, poate cei de la televizor, dar nici ei nu o să știe exact ce le spune.

Căci acolo jos e o chimie sudată de luni întregi. Ei, băieții, o să-l înțeleagă și dacă le spune jumătăți de cuvinte. Visează ce au de făcut. El vede totul în minte ca pe un film în care ei sunt actorii. E un automatism în care totul depinde de mici gesturi. Un pas prea înainte, unul prea târziu, un metru mai în față, unul prea în spate, vorba filmului cu Pacino. Cam tot ce muncești într-un an rezumat în 30 de secunde.

Mai mult

Doi kilometri pe zi vă pot schimba viața

1 martie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

Vineri seară am luat premiu de la Athletic Cardio Club. V-am povestit de ei, când i-am cunoscut la maratonul din Piața Constituției. Doctorul Gabriel Tatu-Chițoiu, un tip care a făcut mai mult bine în țara asta decât cinci guvernări, mă consideră membru al clubului. Dar, de fapt, premiul l-am luat pentru eseu. Mult zis eseu. E doar un text.

Nu mă pot mișca precum oamenii de aceștia și de câte ori mă întâlnesc cu ei sunt sincer invidios. Pentru că, dacă aș fi avut minte și voință, viața mea ar fi putut fi cu totul alta. Mai mult

Epopeea scrisului de mână la nouă ani

21 februarie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

Vladimir nu scrie. Pictează. Literele curg încet-încet. Întâi un rotund, apoi o codiță, un stâlpișor se urcă spre rândul de sus și apoi coboară greu-greu în jos. Se leagă de o altă gărgăriță și parcă ar fi și o umbreluță. Mda, cam cât am scris eu asta, a scris și el trei litere.

Stă chinuit pe scaun, cu capul sprijinit în mâna stângă. Ca un om lovit de soartă. Stiloul ăla pare uriaș în mâna lui. Pete de cerneală se întind peste tot. Iar caietele sunt precum o hartă din Hobbitul. Scrisul e o caznă. Mai ales când ai și câte șapte-opt pagini de teme în fiecare zi. Și asta încă e puțin. În clasa întâi au fost împinși într-un soi de concurs de caligrafie. Zeci de pagini s-au scris în viața lui. Și toate cu încetinitorul. Spre disperarea tuturor celor care stau lângă el. Întâi simți că te furnici, apoi că tremuri, în fine ți se urcă sângele la cap. Nu există ceva mai lent. Mai mult

Scrisoare de la un părinte revoltat

18 februarie 2015 Cătălin Striblea 7 comentarii

Mi-a scris o mămică la un articol mai vechi și am decis să public acest comentariu ca să-l vadă toată lumea. Nu-i dau numele, că nu l-a trecut, dar cred că poate fi oricare dintre numele celor care au copii la școala publică din România:

Va rog sa nu abandonati subiectul. Acest caz, “cazul Blandu”, nu este singular. In fiecare scoala, cel putin in Bucuresti, parintii platesc fondul scolii, fondul clasei (din care se cumpara cadouri pentru profesori), se repara diverse lucruri in clasa, se cumpara casetofoane, video-proiector, etc. asta in conditiile in care invatamantul este gratuit.
“Mafia manualelor”, de care vorbeste toata lumea, continua. Suntem obligati sa cumparam manuale si auxiliare. Programa este foarte incarcata cu multa informatie si multe ore (am copilul in scoala Maria Rosetti si are 6-7ore/zi plus lectii 2-3 ore/zi =munceste mai mult decat un adult -clasa a VII-a).
Am scris acum cativa ani la MEN si atept si acum raspuns. Singura noastra speranta este presa. Stiu ca aveti in zilele acestea “subiecte fierbinti”, dar nu uitati si de problemele din invatamantul romanesc. Au distrus cu buna stiinta invatamantul si au facut o afacere din el pe spinarea a multor generatii de copii, copii care sunt pierduti acum. Mai mult

La Sinaia nu scumpetea te doare, ci respectul

8 februarie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

O prietenă pasionată de sporturi de iarnă îmi spune că a făcut un calcul și că i-a ieșit că Sinaia e cea mai scumpă stațiune de schi din Europa. E un calcul subiectiv, dar într-adevăr e scump de te doare. De la restaurant până la orele de schi. Mai mult, Alina a surprins un dialog într-un magazin cu tot felul de lucrușoare, în care o clientă spunea: ”aș mai vrea lucruri de la dvs, dar o săptămână la Sinaia m-a costat cât tot concediul de astă-vară în Cuba”. Drept urmare o să mă întrebați de ce mergem acolo și o să vă explic ce îmi place și ce nu-mi place. Și cum arată când trag linie.

Ce îmi place

Că e foarte aproape de București. Și de acasă până la hotel facem maximum două ore. Te mai înfunzi uneori la Comarnic, dar nu mai mult de 10 minute.

Ai pârtii de schi (de fapt Vladimir are) pentru toate categoriile, mult mai multe decât în stațiunile apropiate. Mai mult

Boom! & Bang! E Boomerang! S-au întors adevăratele desene animate!

5 februarie 2015 Vladimir Striblea 4 comentarii

Vladimir e un tip categoric. El știe clar că nicio distracție propusă de oameni mari nu poate fi pe placul lui. Nu e satisfăcătoare, de fapt. Mergi la un film cu noi? Vrei să pun cutare film? „Plictis. Plictiiiiis…!”, îl auzi. Și are niște fețe de te acrești. Iar dacă cumva, atunci, pe loc, îi spui că totuși trebuie să participe la vizionarea cu pricina, începe show-ul. Ți se pare că atunci se va descompune şi că leșină pe loc la propunerea ta. I se coboară umerii, își deschide gura într-un suflat greu și pleacă gârbovit. Ce mai distracție…

Se așeză pe canapea, prăbușit. Își duce degetele de la picioare spre gură (da, poate să facă asta) și geme încetișor, ca și cum ar fi bătut. Își rotește ochii în toate părțile și refuză să citească subtitrarea. Şi, credeți-mă, că i-am ales filme bune pentru vârsta lui. Adică au lupte, poante de copii, momente funny, tot ce în mintea mea ar putea să distreze un băieţel. Mai mult

Cum s-a convins Vladimir că e mai bine să citească

3 februarie 2015 Vladimir Striblea 2 comentarii

V-am spus acum ceva vreme istoria cu Harry Potter. Cum m-am apucat eu să-l citesc cu voce tare ca să-l conving pe Vladimir. Și că lui i-a plăcut doar cât am citit eu. După care a făcut tot posibilul să nu mai reia cartea cu pricina. În rest, mă scoate din minți că citește cu o plăcere uriașă toate romanele din seria cu ”Puștiul” sau altele asemănătoare. Și le citește cu o viteză care mă lasă cu gura căscată. Câte una pe zi. Citește în pauză la școală, chiar. Ba, mai mult, vrea să ne împărtășească toate fazele bune din ele și râde de se prăpădește.

Dar seria ”Puștiului” s-a cam terminat și a trebuit să se întoarcă la literatura ”grea”, adică Harry Potter. Are 20 de pagini pe zi dacă vrea să-și primească electronicele. Una fără alta nu se poate. Ieri de dimineață, fiind vacanță, a stat sub ochii mei. I-am pus cartea în mână și am discutat mult cu el despre cât de important este să citești. Mai mult

De ce nu mai facem copii

19 ianuarie 2015 Cătălin Striblea 1 comentariu

De dimineață a apărut știrea asta. În ultimii 20 de ani, numărul de copii din România a scăzut cu 3 milioane. E o cifră devastatoare pentru orice țară civilizată. Ar trebui să fie principalul subiect al tuturor jurnalelor de azi. Nu-i puțin lucru să vezi că nația îți piere. La chestia asta am contribuit și eu. Sunt singur la părinți și noi nu avem decât un singur copil. Iar gânduri să mai facem unul foarte puține. De ce?

Pentru că ani de zile ne-am gândit mai mult la ce avem de făcut la noi la muncă. Și ne-am gândit cum să reușim mai bine la muncă decât acasă. Pentru că nu mai vrei să pierzi doi ani de la muncă. Mai mult

Voi ştiţi ce culoare are ” Legenda mănăstirii Putna”?

15 ianuarie 2015 Vladimir Striblea 2 comentarii

A venit rândul meu la teme. Verificare pe tema la lectură. Nimic complicat în capul meu, plin de surprize dacă e să-l urmărești pe Vladimir. Legenda o știți: Ștefan cel Mare trage cu arcul, despică un paltin în două și așa alege locul mănăstirii. La finalul lecturii, copiii au de completat, direct pe carte, diverse lucruri legate de povestire. Ce au înțeles, dacă la acțiune participă personaje reale, știți voi, lucruri de clasa a treia. Iar la un moment dat intervine întrebarea cheie. Pe care o vedeți la un loc cu răspunsul mai jos.

Mai mult