copii

Super-loc unde să rupeți copiii de tabletă și telefon

19 octombrie 2014 Vladimir Striblea Oamenii chapeau! 0 comentarii

Pe Vladimir îl știți. Dacă a prins o tabletă sau un telefon le arde până rămân fără baterie. Mai ales dacă e într-o adunare de oameni mari pe care nu îi știe. Mai noua sa pasiune sunt fotografiile, unele chiar mișto. Așa că o imită pe Alina, iar împreună arată ca doi turiști japonezi care documentează un loc cu mii de fotografii.

Așa s-a întâmplat și la Tabăra Oratia din Podu-Dâmboviței, pe drumul de la Rucăr până la Bran. Tabără e creația a doi oameni inimoși, Carmen și Viorel Bârloiu, care au părăsit definitiv Bucureștiul pentru a-și căuta menirea. Vladimir i-a înnebunit și pe ei cu tableta până când a descoperit peretele de escaladă. Ghidat de fiul celor doi, Horia, un puști foarte responsabil pentru cei 14 ani, piticul a urcat jumătate de perete fără frici sau mârâieli.

Mai mult

Cultura de cartier face educație cu Vladimir

10 octombrie 2014 Vladimir Striblea Vladimirisme 0 comentarii

Vladimir se întoarce mândru de la școală.

”M-a lăudat Doamna.”

”Dar ce ai făcut bine?”

”Am răspuns frumos la întrebarea ce importanță au cărțile pentru viața omului?”

”Și ce ai spus?” Mai mult

Bucureșteanul Vladimir merge la țară

4 octombrie 2014 Vladimir Striblea Noi 3 0 comentarii

Copilul nostru este urban. El când se duce la țară, tot la oraș se duce. Vasluiul și Hușiul, cât de mici și amărâte sunt, tot orașe sunt până la urmă.

Așa că excursia în nordul Moldovei, la capătul hărții, la modul propriu, a fos așteptată cu curiozitate. De noi. El m-a întrebat la fiecare trei ore cât o să stăm. ”Două zile? Bleaaaah!” Cel mai tare l-a durut că acolo nu există internet, ci doar un pic de telefonie mobilă. Și asta undeva într-o zonă din fața casei. Mai mult

Școala în care se moare în căcat

29 septembrie 2014 Cătălin Striblea Ultima oră 2 comentarii

Un băiețel de 14 ani a murit în fosa unei școli din Vâlcea. A căzut după ce i-a ridicat capacul, iar un bloc de beton de aproape 50 de kilograme a căzut peste el. I-am găsit greu numele. Internetul nu i-l reține decât în gazetele locale. Îl cheamă Claudiu, vine dintr-o familie modestă și acasă mai are doi frați. A murit pentru că a visat că poate mai mult. Ca orice băiețel de vârsta sa. În presa centrală e doar un alt copil care și-a găst sfârșitul în hazna. Un fapt statistic și banal în țara care nu reușește să-și apere copiii de moarte în școlile de unde mai marii zilei fură zeci de milioane de dolari.

Nici lui, știrea nu-i reține numele. A murit în curtea școlii, căzând pe gheață. El a murit, bătut de un coleg. Nu a fost nimeni să-i despartă. Mai mult

Șoc și groază! Am mers cu tramvaiul după 8 ani

25 septembrie 2014 Cătălin Striblea Mishteaux 3 comentarii

Sunt foarte sincer. Ultima oară am fost cu tramvaiul în 2006 la un meci al Stelei, în Ghencea. Acolo parcarea este o mizerie așa că la dus iei tramvaiul. La întors, iei pe josul, că nu încăpem 30 de mii în 2 tramvaie. Să nu mă înțelegeți greșit. Nu mă duc la colțul blocului cu mașina, dar nu folosesc mijloacele de transport în comun. De lene probabil. Așa că, atunci când au venit oamenii de la DoTheRightMix și au spus ”nu vrei să încerci măcar o dată?”, am zis ”de ce nu” și am plecat cu toată familia, ca în excursie.

Ba, mai mult, am zis să măsor dacă nu cumva de la mine de acasă se ajunge mai ușor cu tramvaiul la muncă, decât cu mașina. Și am filmat momentul.

Mai mult

Cum l-am pregătit pe Vladimir pentru ora de religie

21 septembrie 2014 Cătălin Striblea New school, Ultima oră 0 comentarii

Iaca așa:

caietul de religie

Și acum așteptăm să primească explicațiile necesare, deși nu cred că se va întâmpla. Spun asta pentru că nu am avut probleme ieșite din comun cu ora de religie. Poate doar câteva ieșiri în decor, pe care le-am corectat imediat.

Poate câteva observații ale lui Vladimir legate de pedeapsa divină pentru unele greșeli. Dar nu am vrut să facem caz din ele. Nu mi s-au părut un capăt de țară, mai ales că am intervenit imediat ce le-am observat. Mai mult

Câteva ore alături de campioanele mondiale la handbal

6 august 2014 Cătălin Striblea Oamenii chapeau! 0 comentarii

Ne-am văzut întâi la tv într-o ediție specială. Le-am ascultat și sper că le-am risipit din emoții.

 

Altminteri am stat împreună câteva ceasuri să facem o trăsnaie pe care o să o vedeți zilele următoare: o ședință foto, că pe lângă faptul că-s bune sportive, deștepte  sunt și frumoase. Și am putut să văd câte ceva din alchimia titlului mondial. Mai mult

Curs de gândit în public. Cu Amalia Sterescu

5 august 2014 Cătălin Striblea Oamenii chapeau! 1 comentariu

”Aveam toate șansele să nu reușesc în viață”, își începe Amalia Sterescu discursurile. Uneori și interviurile. Mă așez un pic mai bine în scaun. Urăsc discursurile corporate. Mi se par artificiale. De la înălțimea poziției de vicepreședinte Oracle, a unei tone de bani probabil,  a câtorva premii și a respectului unui mediu a cărui preocupare constantă e să ți-o tragă, îți permiți să spui una din asta. Plus trei copii și o căsnicie fericită.

E discursul motivațional perfect. Sunt convins că în mediul aseptic dintr-o corporație, cu niște cetățeni în fața cărora ești personalizarea succesului absolut, este exact ceea ce trebuie să le spui. Profesional și personal, Amalia Sterescu este succesul pe care îl caută întreaga lume.

”Am fost crescută de o mamă singură, lângă gara din Câmpina. Avantajul era că știam prima când vine iarna, că vedeam vagoanele pline de zăpadă. Și anunțam întreaga lume că vine iarna. În clasa întâi am învățat într-un depou.” Școala picase la cutremurul din ’77. ”Am văzut atunci prima formă de voluntariat și de funcționare a comunității. Lumea a pus mână de la mână, făcuseră un lanț uman ca să construiască școala din deal” Mai mult

Prima lui finală, prima mea finală de Cupă Mondială

13 iulie 2014 Vladimir Striblea Old school 0 comentarii

Cea din 1986. Tot Germania-Argentina. Prima, în sensul că era prima pe care am văzut-o la televizor și am așteptat-o ca pe altceva. Am și pregătit-o cu ceva meciuri peste zi, cu băieții prin fața blocului.

Pentru generațiile mai tinere, văzutul la televizor să știți că era o chestie, căci nu se transmitea mai nimic la TVR. Eram fix în mijlocul celei mai negre perioade a lui Ceaușescu. Tâmpitul tăiase tot, nu numai mâncare, curent și căldură. Așa că noi, la Vaslui, am văzut meciurile pe Moscova 1 și Moscova 2. Mai mult

Niște țărani

29 iunie 2014 Cătălin Striblea Oamenii chapeau! 1 comentariu

”Uite aici! Vezi colții de lup? Asta înseamnă că e o femeie bărbătoasă, că-și ajută bărbatul, chiar merge după el la muncă, în pădure sau stână” Pieptul cămășii vechi de vreo sută de ani e brăzdat de câteva linii în unghi de 90 de grade. Cât mă duce pe mine capul, e un fel de broderie. ”Și acum vii tu la mine și-mi spui că liniile astea frânte înseamnă că femeia care purta ia aceasta mergea cu oile!?” ”Păi, da fiecare cusătură are un cod. O idee. Vin să spună o poveste. E cartea de vizită a omului care o poartă. Înainte de slovă, a fost cămașa.”

Adrian Oianu vorbește mult, repede și cuceritor. Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!