Hotărârea CEDO care spune că doamna Kovesi a fost îndepărtată incorect din funcția de șef al DNA este cea mai recentă piatră de moară la gâtul Curții Constituționale. Și poate e timpul, dacă-mi dați voie la o parafrază, să spunem, Iohannise, fă ceva!

Sper că vă amintiți la ce mă refer. Este celebra frază a lui Codrin Ștefănescu care a declanșat tăvălugul de la DNA.  ”Așteptam o reacție a Procurorului General, nu a venit așteptam o reacție a ministrului justiției… nu a venit. Așteptam trimiterea corpului de control al DNA… nu s-a întâmplat. Așa că fac un apel către ministrul justiției: Tudorele, fă ceva!”

Liderul PSD-ului lui Dragnea vorbea la începutul lui februarie, după o emisiune de televiziune care prezenta cazul procurorilor de la Ploiești. Laolaltă cu toți liderii PSD, el a cerut o execuție sumară a Laurei Codruța Kovesi. Sub conducerea sa DNA făcuse un număr uriaș de dosare mai multor lideri politici. La sfârșitul lui februarie, ministrul justiției prezenta un raport de control al activității șefei DNA și apoi o destituia. Decizia nu a  fost pusă în aplicare de Klaus Iohannis care a tras de timp până a fost obligat de o hotărâre a CCR. Acest tip de hotărâri nu sunt contestabile în sistemul nostru. Klaus Iohannis nu a avut niciodată o poziție publică detaliată, ci și-a pus purtătorul de cuvânt să anunțe hotărârea. La un moment dat, însă, Liviu Dragnea a spus într-un interviu că DNA nu mai există.

Hotărârea CEDO de acum, care-i dă dreptate lui Kovesi vine să ne spună din nou că avem o mare problemă la Curtea Constituțională. Klaus Iohannis a cerut revizuirea hotărârii acesteia, dar și a altora emise pe baza unor declarații politice. Se referă aici la episodul în care a fost împiedicat să declanșeze alegeri anticipate în iarna acestui an

Curtea Constituțională din România are deja o istorie de decizii care au bulversat societatea. De când Traian Băsescu a introdus-o în jocul politic, blocând mai multe inițiative legislative sau numiri în funcție, aceasta a devenit un actor politic important. În vremea fostului președinte rămâne celebră erata de la Referendumul din 2012, dar apogeul a fost atins în vremea guvernării PSDragnea când au fost desființate abuzul în serviciu, când au fost desființate incompatibilități, a dezincriminat conflictul de interese și a tăiat din atribuțiile președintelui. 

Mai mult Curtea a încetat să mai lămurească dileme constituționale și legale și a început să adauge la diverse legi. Mai ales în funcție de ce făcea și ce gândea PSD la data respectivă. Iar sursa profundă a răului stă chiar în modul în care se fac numirile la curte. 

Peste tot în lume, Curțile constituționale sunt curți politice. Ele au capacitatea de a  judeca situații extrem de complicate și să dicteze curente sociale care rămân în poziție ani buni, poate generații. Pentru asta, însă, în funcțiile respective sunt aleși cei mai buni profesioniști, oameni ajunși în vârful carierei lor și a căror imagine este fără de pată. Societățile occidentale știu exact cine sunt și ce gândesc acești oameni în diverse probleme, de la drepturile omului, la drepturi civile sau penale, la orientare sexuală și chiar dreptul la avort. Toți sunt supuși unui interogatoriu public și unei dezbateri naționale. 

România a procedat tocmai pe dos. În multe situații apus în funcție persoane cu experiență inexistentă, fără o carieră solidă în spate, ba, uneori, și cu probleme de imagine. Puși într-o sinecură aceștia n-au fost decât niște executanți obedienți ai unei puteri putrede și corupte. Mulți dintre ei s-au comportat precum păpușile defecte ale unor politicieni infectati până în măduva oaselor. Prin prestația lor au distrus cea mai importantă instituție din sistemul politic și juridic românesc punându-i la îndoială credibilitatea pentru o generație întreagă. Reformarea sa este o obligație pentru următoarele alegeri.  

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

2 comentarii la Curtea Constituțională a ajuns la finalul unei epoci triste

  1. de facto spune:

    Cei care nu au principii, pot răsuci cum vor, doar din vorbe ORICE situație. Când o fac cu intenție și au mijloace de difuzare și concertat, manipulează. Mai ales atunci când vorbesc de situații ceva mai complicate pe care nu toată lumea are timp/ nu vrea/ nu poate/ nu are interesul să le clarifice/ verifice/ analizeze. Însă, în corul manipulatorilor se poate intra și din prostie, din răutate/ invidie sau alte complexe.

    În mod normal o pronunțare a CEDO contrară nu este de bine. Nu am să spun deci despre pronunțarea în cazul Kovesi contra Romania că e bună. Probabil că vor fi câteva lucruri asupra cărora este de reflectat din respectiva pronunțare, dar acest lucru nu poate fi făcut fără a o citi, măcar pe diagonală cele 60 de pagini și cu atenție ceea ce în unanimitate recunoaște, declară și reține/ consideră CEDO în acest caz.

    În mod intenționat nu am folosit ca dl. Striblea cuvântul decizie (a CEDO) fiindcă … NU A FOST nicio DECIZIE. Când CEDO decide ceva, folosește fără abatere cuvântul … „Decide”, lucru pe care nu l-a făcut acum.

    În fapt rezoluția adoptată are 5 puncte din care 3 (2,3,4) se referă la aceleași lucruri: încălcarea art. 6 § 1 (toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă) și art. 10 (dreptul la libertatea de exprimare) din Convenție (drepturile omului). Mai precis formularea a fost:
    2. declară admisibile plângerile solicitantului în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 10 din convenție;
    3. consideră/ reține (eng. holds) că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție;
    4. consideră/ reține (eng. holds) că a existat o încălcare a articolului 10 din convenție;

    Punctele 1 și 5 dau dreptate guvernului
    1. Acceptă obiecția preliminare a Guvernului în ceea ce privește neepuizarea căilor de atac interne și o respinge;
    5. Consideră că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și temeinicia plângerii în temeiul articolului 13 coroborat cu articolele 6 § 1 și 10 din convenție

    ——————-
    Cinstit, ar trebui măcar amintite și ciudățeniile principale din acest proces la CEDO.
    – este un fapt că CEDO judecă un caz după ce petentul a epuizat toate căile de atac în țara sa. Ciudățenia constă aici în faptul că primul punct al rezoluției în unanimitate acceptă poziția guvernului României și anume că petenta nu a epuizat toate căile de atac (în fapt, nu a utilizat NICIUNA – de exemplu, Conteciosul Administrativ).
    – este ciudat că se reține încalcarea dreptului la audiere (art. 6 § 1) în contextul amintit anterior – petenta nu s-a adresat vreunei instanțe.
    – este ciudat că atacată la CEDO a fost în fapt decizia de demitere dată de KWI dar argumentația petentei a fost admisă cu preluare din raportul ministrului (unul, două puncte din 20)

    S-ar pune întrebarea, de ce nu s-a apărat mai bine guvernul. Răspuns posibil, fiindcă în ultimele 9 luni (din mai puțin de 12) de proces CEDO, guvernul nu a mai avut apărător, V. Mocanu demisionând cu o explicație PUBLICĂ: fiindcă i se deschisese … DOSAR PENAL din partea DNA pentru … abuz în serviciu.

  2. Radu Prins spune:

    …”Peste tot în lume, Curțile constituționale sunt curți politice. Ele au capacitatea de a judeca situații extrem de complicate și să dicteze curente sociale care rămân în poziție ani buni, poate generații. Pentru asta, însă, în funcțiile respective sunt aleși cei mai buni profesioniști, oameni ajunși în vârful carierei lor și a căror imagine este fără de pată”.
    Pai chiar de aici, de la inceput, incepem sa ne impiedecam in „alegerile” noastre, pe care le constatam mereu si mereu, gresite De ce oare?, nu-i chiar atat de greu de deslusit: alegem dintre doua rele, pe cea mai putin rea De ce?. Pentru ca avem o problema teribila: nimeni, sau aproape nimeni din zona rarefiata a dominantei adminsistrativ politice, „nu-si vede barna din cohiul sa, dar vede numai paiul din ochiul adversarului”.
    Ne domina un gand copilaresc: totul sa fie facut perfect. Ca in povestile noastre romanesti. Ceea ce nu se poate. Nici Codruta noastra, nu o fi perfecta, precum inca mult mai imperfecti sunt o suma intreaga dintre colegii ei… Dar de aici si pana la gafele pe care le produc cei responsabili cu organizarea unei vieti normale pentru membri societatii, distanta este foarte mare. Parerea mea este ca astazi societatea umana se confrunta cu un dusman teribil: suficienta, (inchipuirea) determinata de multumirea obtinerii satisfactiei materiale. Nu si inaltarea morala, sufleteasca. Cine e de vina? Cei doi stalpi ai educatie (de ce nu, crestine?!): Soala si Biserica. Si asta nu numai la noi. Intreaga Europa este bulversata si debusolata, urmare a anularii (?) legaturii omului cu Dumnezeu la modul fatis.. Probabil ca „parlamentarul”, ori care ar fi acela si de oriunde ar fi, la iesirea din Institutia statului/poporului, isi spune: Doamne iarta-ma…
    P.S. Dle. Striblea, dvs. sesizati abundenta neregulilor pe care le criticati in articolele dvs?. Sunt prea multe si pentru jurnalist, asta este pozitiv. Desigur ca „are balta peste”, dar este numai plevusca… Subiectul fundamental, „hiba” a RO. , este „INVATAMANTUL”. Nu ar fi rau sa va concentrati asupra lui, Poate si asupra Bisericii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *