CCR

Marea cursă electorală pentru iertarea amenzilor

Cum era de așteptat ne îndreptăm către o amnistie generală în materia amenzilor din starea de carantină. Există deja un proiect de lege depus de ALDE în acest sens. Ce efecte va avea, însă asupra societății, această iertare în masă?

Proiectul a fost depus de ALDE, Pro România și UDMR. Mă surprinde absența semnăturilor PSD și chiar sunt curios cum se va raporta partidul lui Marcel Ciolacu la această chestiune. Proiectul este unul care argumentează drepturile și libertățile civile și respectarea acestora cât mai aproape de litera legii. Și este în spiritul solicitărilor cu care Avocatul Poporului a blocat stare de urgență la CCR. 

Chiar deciziile CCR sunt la baza argumentației care propune scutirea de la plata amenzilor pentru trei sute de mii de persoane. Fac excepție actele de tulburare a liniștii publice din perioada respectivă, adică bombardierii și fuga din locurile de izolare. 

Primul argument e dat chiar de deciziile CCR, care constată că modul în care s-a hotărât starea de urgență este greșit. Al doilea este că și într-o stare de urgență corectitudinea pașilor legali nu poate fi ignorată. La fel, citez măsurile care pot decurge din instaurarea unei stări de urgență nu trebuie să aibă efecte și impact negativ la adresa cetățenilor români, creându-le panică, nesiguranță și neîncredere la adresa bunăstării lor din toate punctele de vedere, drepturilor și libertăților lor fundamentale, precum și la adresa statului român în sine și a democrației.

Ca ultim argument adăugați că trei sute de mii de cereri de anulare a amenzilor, așa cum rezultă din decizia CCR, ar bloca instanțele de judecată. Cred că doar acest argument este singurul care nu are nuanțe în această dezbatere. În rest, chiar dacă domnul Tăriceanu susține altfel, acest proiect de lege le dă sentimentul oamenilor cinstiți că au respectat legea degeaba. Eu unul nu am simțit nici panică, nici neîncredere în pandemie.  

Înțeleg că vor fi sancționați cei care au comis fapte grave, dar nu poți să consideri că restul amenzilor constituie abuzuri la adresa a sute de mii de cetățeni. Este evident că au existat mii de cazuri de oameni care au nesocotit măsurile din timpul carantinei, care au ieșit din casă, care s-au deplasat deși nu aveau treabă. Știți, la fel de bine ca și mine, de imaginile cu oameni care ieșeau la pădure, la grătare, mergeau în zone în care se puteau întâlni departe de ochii legii. Pot să înșir, ca și voi, o grămadă de momente în care diverși cetățeni nu au respectat legea.

Faptul că încerci să faci ordine într-o situație potențial periculoasă nu este tot timpul un atac la democrație. În comunicatul său, Călin Popescu Tăriceanu susține că există și alte metode dea  convinge populația să stea în casă.  Știind mereu că va veni o amnistie pentru orice ar face, sigur nu-i mai ții însă.  Nu mă surprinde nici că proiectul vine de la ALDE al cărui lider e cunoscut că sare peste ordinea și disciplina unei cozi. 

Da, modul în care au fost mărite amenzile și cel în care s-a proclamat stare de urgență au fost legal greșite. Democrația și legalitatea sunt importante și trebuie apărate. Nu cred, însă, că România și-a pierdut caracterul democratic în ultimele luni. Dar cred că tocmai a mai pierdut ceva din respectul față de disciplină. Iar ce vedem acum e, în mare măsură, doar un demers electoral. 

 

CCR nu mai are credibilitate. Se mai poate face ceva?

Războiul dintre CCR și Guvern este un moment critic pentru democrația românească. El arată un sistem statal atât de putred încât nu poate funcționa nici în fața morții. Ce poate fi făcut?

Răsturnarea stării de urgență de către CCR și oprirea valului de amenzi aplicate populației au fost ultimele picături în războiul pe care PNL și președintele Iohannis îl duc cu actuala Curte. Ludovic Orban a anunțat că este începutul unei schimbări profunde. 

”Suntem din ce în ce mai hotărâți să găsim soluții pentru a schimba prevederile constituționale care reglementează activitatea CCR, pentru că este clar că trebuie schimbate dacă au dus la o asemenea componență a Curții care a devenit un inamic al Constituției.”

Mesajul e clar: nu ne place ce decizii luați, componența trebuie schimbată.Domnul Orban știe că aceasta este doar o amenințare dintr-o construcție mai amplă. Cu actualul parlament, Curtea și modul său de funcționare nu pot fi schimbate. Și poate nici cu viitorul dacă scorul nu se așează bine pentru PNL și USR. Ce face domnul Orban acum este doar o pregătirea electorală, acolo unde tema Curții poate deveni importantă. Ca în orice campanie, ai nevoie de un inamic, iar PNL tocmai a găsit un cal bun de bătaie. 

CCR are destul bube în cap. Le-am tot povestit. De la cazul Kovesi și până la participarea activă la destrămarea sistemului penal, hotărâri date pentru o persoană, desființarea unor incompatibilități, erata la referendum sunt tot atâtea episoade controversate din istoria sa. Inclusiv capacitatea de a se face preș în fața mai marilor zilei.  

Declararea stării de urgență ca neconstituțională și oprirea amenzilor sunt firești, însă. Până și inițiatorii lor știau că acolo este o problemă. Starea de urgență a fost declarată pe un mecanism greșit și acceptat pentru că altă soluție nu era. Când s-a decretat, Parlamentul nu putea fi fizic întrunit, fiind în izolare. Mărirea amenzilor era greșită, dar Iohannis și echipa sa au ales că sănătatea și oprirea pandemiei sunt  mai importante decât respectarea legii la milimetru.  Decizie firească și aproape aproape inatacabilă. Mai ales că Iohannis nu are veleități de autocrat.  

Problema arată însă un mecanism statal viciat. Pentru că ea ar fi putut fi rezolvată dacă forțele politice implicate ar fi stat măcar o oră la aceeași masă și s-ar fi consultat asupra soluțiilor. Marele păcat al democrație românești este că e într-un război neîncetat. Or în fața unui dezastru de asemenea magnitudine era o datorie a tuturor forțelor politice să se consulte asupra implicațiilor pe care le presupun măsurile din criză. 

Nu au făcut-o nicio secundă, ba, mai mult, au încercat și de-o parte și de alta să se poziționeze. Ca să adâncească problema, chiar în al 13-lea ceas, Curtea rămâne zeflemitoare și-i comunică guvernului că în chestiunea amenzilor ” e treaba lui cum se descurcă”. Pentru că așa arată colaborarea instituțională în România.

Anunțul lui Orban ne aduce o nouă bătălie de durată, care ne va măcina o vreme . Curtea nu poate fi schimbată, membrii ei nu pot fi dați afară pentru că nu ne plac, atribuțiile lor nu pot fi schimbate pentru că acum nu răspund unor imperative. Toate acestea pot costa în timp.  Iar problema nu este în mecanismele de numire de la Curte, ci în selecția oamenilor care ajung acolo. 

Până când candidaturile nu vor fi supuse dezbaterii publice, până când criteriile de selecție nu vor limpezi, dar și bazate pe profesionalism, chestiunea nu se va rezolva. Și mai ales până când politicienii de la stânga la dreapta nu vor înceta să considere curtea un mecanism care să răspundă la comenzile lor. 

De asta, am stat un pic și am judecat cum ar trebui să arate toată această poveste, într-o lume normală. Și iată la ce concluzii am ajuns

Curțile Constituționale sunt curți politice. Ar trebui să stabilim asta de la bun început. Cel mult juridico-politice, dacă vreți să introduc o nuanță. Ele sunt construite pentru a se respecta cadrul constituțional, pentru a lămuri anumite controverse, dar cel mai important sunt făcute pentru a păstra anumite curente corecte ale societății și a impulsiona unele noi. Ele trebuie să lămurească probleme grele ale societății și pur și simplu să ne împiedice să o luăm razna. Prima curte constituțională, cea de acum 100 de ani, în Austria a avut chiar un scop declarat de a ține Parlamentul în frâu. 

În mod evident, Curțile constituționale sunt o emanație politică și un teren de joacă al politicienilor. Membrii lor sunt numiți de către politicieni și pentru asta sunt construite sisteme mai mult sau mai puțin infailibile. Nu există sistem perfect. Dar mai peste tot în lume, ele au un numitor comun: judecătorii sunt persoane al căror grad de profesionalism este cel mai înalt. Ei sunt profesioniști respectați și nu oameni care primesc cea mai importantă sinecură dintr-o țară.

Ce avem în România?

Avem o curte în care sunt 5 magistrați, 3 politicieni și un profesor de drept. Dacă vă uitați la cv-ul celor cinci magistrați veți vedea că nu există criterii  unitare care să le arate gradul de profesionalism. Singurul criteriu este ca acesta să aibă 18 ani vechime în magistratură. Ca și cum alt tip de experiență profesională nu ar fi relevantă. 

Ce criterii ne lipsesc?

Mapa profesională trebuie să fie una impecabilă și să aducă condiții de integritate importante. 

Analiza publică trebuie să fie cât se poate de riguroasă. Iar ei trebuie să răspundă unor întrebări de natură să ne edifice asupra unor probleme controversate din societate. Pentru că 9 ani, sunt cei care au o putere absolută trebuie să știm dinainte ce gândesc  în anumite chestiuni. Cum văd politica penală a statului, cum se poziționează în chestiuni mai vechi de drept constituțional, de separare a puterilor în stat. Dar de exemplu ar trebui să știm și ce gândesc în materia drepturilor și libertăților civile, a parteneriatului civil, a căsătoriilor între homosexuali, avort și altor probleme cu care societate se va întâlni la un moment dat. Analizarea lor ar trebui să fie mult mai riguroasă

Eu văd necesitate alcătuirii unui dosar public cu mapa profesională, lucrări științifice, inclusiv masterul sau licența, dar și răspunsuri detaliate la o serie de întrebări precum cele de mai sus. De asemenea audierea trebuie să fie publică și nu numai în fața unui organism politic, ci și a unora profesionale. Oamenii aceștia au putere egală cu a unui președinte.

Există deja semne de profesionalizare în ceea ce privește numirile. Sunt câțiva judecători care au ce să caute acolo. Cred că e un proces pe care societatea trebuie să-l urmeze. Pentru asta este o condiție: presiune publică constantă pentru dezinfectarea deciziei politice. 

Mai jos aveți și dezbaterea mea cu Vlad Petreanu, pe această temă la Avocatul Diavolului. 

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Poate fi depolitizată Curtea Constituțională?

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Poate fi depolitizată Curtea Constituțională?https://www.europafm.ro/avocatul-diavolului-cu-vlad-petreanu-si-catalin-striblea-poate-fi-depolitizata-curtea-constitutionala/

Publicată de Radio Europa FM pe Vineri, 8 mai 2020

 

 

Curtea Constituțională a ajuns la finalul unei epoci triste

Hotărârea CEDO care spune că doamna Kovesi a fost îndepărtată incorect din funcția de șef al DNA este cea mai recentă piatră de moară la gâtul Curții Constituționale. Și poate e timpul, dacă-mi dați voie la o parafrază, să spunem, Iohannise, fă ceva!

Sper că vă amintiți la ce mă refer. Este celebra frază a lui Codrin Ștefănescu care a declanșat tăvălugul de la DNA.  ”Așteptam o reacție a Procurorului General, nu a venit așteptam o reacție a ministrului justiției… nu a venit. Așteptam trimiterea corpului de control al DNA… nu s-a întâmplat. Așa că fac un apel către ministrul justiției: Tudorele, fă ceva!”

Liderul PSD-ului lui Dragnea vorbea la începutul lui februarie, după o emisiune de televiziune care prezenta cazul procurorilor de la Ploiești. Laolaltă cu toți liderii PSD, el a cerut o execuție sumară a Laurei Codruța Kovesi. Sub conducerea sa DNA făcuse un număr uriaș de dosare mai multor lideri politici. La sfârșitul lui februarie, ministrul justiției prezenta un raport de control al activității șefei DNA și apoi o destituia. Decizia nu a  fost pusă în aplicare de Klaus Iohannis care a tras de timp până a fost obligat de o hotărâre a CCR. Acest tip de hotărâri nu sunt contestabile în sistemul nostru. Klaus Iohannis nu a avut niciodată o poziție publică detaliată, ci și-a pus purtătorul de cuvânt să anunțe hotărârea. La un moment dat, însă, Liviu Dragnea a spus într-un interviu că DNA nu mai există.

Hotărârea CEDO de acum, care-i dă dreptate lui Kovesi vine să ne spună din nou că avem o mare problemă la Curtea Constituțională. Klaus Iohannis a cerut revizuirea hotărârii acesteia, dar și a altora emise pe baza unor declarații politice. Se referă aici la episodul în care a fost împiedicat să declanșeze alegeri anticipate în iarna acestui an

Curtea Constituțională din România are deja o istorie de decizii care au bulversat societatea. De când Traian Băsescu a introdus-o în jocul politic, blocând mai multe inițiative legislative sau numiri în funcție, aceasta a devenit un actor politic important. În vremea fostului președinte rămâne celebră erata de la Referendumul din 2012, dar apogeul a fost atins în vremea guvernării PSDragnea când au fost desființate abuzul în serviciu, când au fost desființate incompatibilități, a dezincriminat conflictul de interese și a tăiat din atribuțiile președintelui. 

Mai mult Curtea a încetat să mai lămurească dileme constituționale și legale și a început să adauge la diverse legi. Mai ales în funcție de ce făcea și ce gândea PSD la data respectivă. Iar sursa profundă a răului stă chiar în modul în care se fac numirile la curte. 

Peste tot în lume, Curțile constituționale sunt curți politice. Ele au capacitatea de a  judeca situații extrem de complicate și să dicteze curente sociale care rămân în poziție ani buni, poate generații. Pentru asta, însă, în funcțiile respective sunt aleși cei mai buni profesioniști, oameni ajunși în vârful carierei lor și a căror imagine este fără de pată. Societățile occidentale știu exact cine sunt și ce gândesc acești oameni în diverse probleme, de la drepturile omului, la drepturi civile sau penale, la orientare sexuală și chiar dreptul la avort. Toți sunt supuși unui interogatoriu public și unei dezbateri naționale. 

România a procedat tocmai pe dos. În multe situații apus în funcție persoane cu experiență inexistentă, fără o carieră solidă în spate, ba, uneori, și cu probleme de imagine. Puși într-o sinecură aceștia n-au fost decât niște executanți obedienți ai unei puteri putrede și corupte. Mulți dintre ei s-au comportat precum păpușile defecte ale unor politicieni infectati până în măduva oaselor. Prin prestația lor au distrus cea mai importantă instituție din sistemul politic și juridic românesc punându-i la îndoială credibilitatea pentru o generație întreagă. Reformarea sa este o obligație pentru următoarele alegeri.  

E o singură soluție după decizia CCR (audio)

Acum că lucrurile s-au mai răcit, poate facem apel la ceva mai mult calm și la mai multe considerație pentru statul în care trăim. Mă refer la decizia CCR care a schimbat, tehnic, arhitectura statului român. Am văzut în ultimele ore apeluri ale unor diverse persoane sau chiar partide, la Klaus Iohannis să nu respecte decizia Curții. Am văzut, de asemenea, apeluri la depolitizarea Curții, care ar fi singura soluție ca lucrurile să se așeze pe un făgaș normal. 

Culmea, o parte din apelurile astea sunt făcute de oameni care aplaudau Curtea la referendumul din 2012, atunci când l-a lăsat în funcție pe Traian Băsescu. Știu, CCR a supărat atunci jumătate de Românie și acum a supărat-o pe cealaltă.  

Mai mult

Ce trebuie să înțelegem din decizia CCR. Și o mică rază de lumină

Din noaptea aceea ca hoții vine totuși o rază de lumină și speranță. O lumină dată de câțiva oameni despre care nu o să aflați mare lucru vreodată. Oameni care stau în umbră și care în fiecare zi, ca alte milioane de români, merg la muncă și-și fac treaba cât se poate de bine și de onest. 

Vorbim de oameni care au o profesie, care știu carte și care își fac meseria bine ani la rând. De fapt o osatură încă fragedă, dar rezistentă pe care statul român și-o construiește. Iar ca să vezi asta, trebuie să citești printre rânduri comunicatul DNA. 

Mai mult

Cum l-a scos Zegrean pe colegul Greblă

Augustin Zegrean a detonat o bombă uriașă.  Omul zice cu subiect și predicat că SRI face presiuni pe judecătorii CCR.

„Nu vreau să intru în contradicție cu instituțiile statului, dar din păcate acest lucru nu s-a înțeles. Este și Serviciul Român de Informații, a fost chiar un comunicat, chiar după prima lege „Big Brother”. Ni se spune că am creat un vid legislativ de o gravitate excepțională, or, legea pe care am declarat-o neconstituțională nu era lege. Era deja un vid.” Mai mult