După cum știți, la noi, marile anunțuri se fac noaptea. Astfel, anunțul despre al doilea pachet de ajutor economic și social, în valoare de peste 1 miliard de Euro, a fost făcut pe Facebook de premierul Ciucă.

Întrebat care este sursa finanțării pentru acest pachet, premierul a răspuns senin că aceasta se va face din tăierea cheltuielilor de la ministere. În schimb, statul va angaja în continuare până la începutul lunii iulie.

Și acum uitați-vă pe cele câteva anunțuri! Unde se vor duce banii?

Răspunsul este foarte simplu. Pe mărirea salariilor bugetarilor și la ajutorul de pensii. De fapt este un miliard de euro pe care guvernul îl aruncă în piață nu ca ajutor economic, ci doar ca ajutor social. Pur și simplu sunt bani ca lumea să se mai ajungă cu leafa în vremuri extrem de complicate. Și care se vor duce în consum, sporind inflația.

Cât despre amânarea ratelor la bănci, aceasta a apărut pentru că trebuia să le dea câte ceva și la cei din mediul privat. Respectiv dreptul de a alege dacă rămân cu ceva mai mulți bani în buzunar acum sau mai târziu. Plus ideea care va apărea în capul oamenilor că, de ce nu, poate le mai amână și după nouă luni.

Atât a putut clasa politică a României: să dea din pix încă o sută de lei.

Fără îndoială, bugetarii își așteaptă banii pe care i-au căpătat prin lege și pe care aceiași politicieni i-au blocat. Mai ales că în cazul multora, valoroși, salariile le-au fost plafonate de ani buni. E vorba de cei care au ajuns la limitele de vârstă și experiență superioare.

Și asta pentru că, în guvernarea Dragnea au preferat să dea o lege mincinoasă și să mărească salariile cu bani care nu existau. Astăzi s-au prins în propria minciună și ca s-o mai croiască cumva, le dau un sfert din mărirea la care aveau dreptul. Asta ca să vedeți cât ne costă pe toți minciuna și heirupismul politic.

Astăzi, în realitate, ei nu pot plafona taxe, nu le pot micșora sau mai tăia din accize. Pentru că nu au de unde. De asta tropăie să mărească taxe. Pentru că, în ciuda inflației, tot nu se ajung cu banii. Vă veți întreba atunci de ce le dau banii oamenilor. Pentru că trebuie să te faci că faci ceva.

Cum ar trebui să fie?

Inflația este o complicație cu care toate guvernele lumii au de furcă. Soluțiile clasice presupun politici monetare mai dure, limitarea creditelor, titluri de stat cu dobânzi mari pe termen lung.

Doar că aici intervin factori externi care nu țin musai de România: prețul la energie și lanțurile de aprovizionare externe. Ne vom regla odată cu alții și cu refacerea circuitelor energetice.

Așa că mare parte din răspunsuri rămân la noi.

Cereți măriri de salariu, căutați-vă un loc nou de muncă! Renunțați la cheltuieli mari! Reglați-vă consumul în casă! Nu faceți credite. Și refinanțați ce aveți.

Inflația o trecem de unii singuri.

P.S. O doamnă mi-a reproșat azi că instig oamenii la ură împotriva bugetarilor. Eu nu privesc lucrurile așa. Luni am făcut o emisiune în care oamenii au aflat cât de greu e să lucrezi la stat. Că e nedrept. Și nu e cel mai bun loc din lume. Nu cred în mitul că la stat se stă. Știu că sunt foarte mulți oameni buni.

Eu spun doar că sistemul este nedrept, prost așezat și că statul încurajează o stare de lucruri care ne va duce pe toți la faliment. Exemplul de aseară este grăitor. Un pachet economic nu poate fi compus doar din aplicarea unei legi care mărește salariile unei singure categorii sociale.