guvern

Marea bătălie a doctorului Ciucă

Press One a publicat, sub semnătura Emiliei Șercan, o anchetă care ridică o gravă suspiciune de plagiat în teza doctorală a generalului Ciucă.

Jurnalista, care are o experiență importantă în domeniul plagiatelor, identifică până la nivel de virgulă ce este în neregulă în lucrarea generalului.

Pe scurt, ea spune că există patru tehnici de mascare a plagiatului în această lucrare și că acesta nu a putut fi detectat cu un soft de identificare. Adică nu există o similitudine perfectă decât în anumite situații. Doar că în verificarea umană, teza conține plagiate din două cărți și două lucrări de doctorat.

Premierul a răspuns cu rapiditate la această chestiune și spune că acuzația nu poate fi dovedită științific. De altfel, Universitatea de Apărare a anunțat că teza ministrului va fi verificată cu rapiditate.

Mona Dîrțu, autoarea newsletter-ului Monday Memo, a pus acuzațiile și răspunsul față în față și a a ieșit o analiză foarte bună.

Eu vă voi arăta altceva, dar și lucrurile de care trebuie să ții cont într-o societate normală.

Perdelele de fum

Există trei narative care răspund dezvăluirii. Pentru că așa se procedează într-o bătălie care implică puterea la cel mai înalt nivel.

Primul spune că acesta este un atac menit să destabilizeze România în timpuri de război și că de asta nu trebuie să-l luăm în seamă. Doar că, dacă ar fi așa, problema se pune cum poate un lider cu credibilitate scăzută să ne ceară să facem mai multe pentru țară.

Al doilea spune că generalul a fost curentat de companiile energetice după ce le-a umblat la profit prin plafonarea prețurilor. Aceasta este o întoarcere ușor de demontat. Companiile nu au nicio problemă dacă nu-și iau banii de la populație. Ele îi vor lua chiar mai ușor de la stat, care va trebui să plătească diferența până la prețurile reale.

Al treilea răspuns se referă la probitatea jurnalistei, acuzată în trecut că și-ar fi plagiat o parte din teza de licență. Emilia a răspuns la povestea asta, dar asta nu face dezvăluirea despre general mai puțin importantă. Dacă este adevărată, el tot plagiator rămâne.

De asta trebuie să trecem la esențial.

Președintele Iohannis și actuala guvernare au primele interesul să răspundă coerent la chestiunea asta. Pentru că nu are importanță cine le-a pus-o în brațe, fie că sunt servicii secrete de aici și de aiurea. Sau grupuri de interese. Viața politică și democratică este plină de interese, mai mult sau mai puțin oneste.

Președintele a declarat că-și menține pozițiile anterioare și că salută decizia UNAp de a verifica teza.

Întrebarea care se pune este legată de interesul public. Iar interesul public spune că o persoană care a furat opera altora nu poate conduce o țară. Ne-a explicat-o domnul Iohannis ori de câte ori a fost vorba de plagiatele PSD. Avem deja un precedent, cel al lui Victor Ponta. Dar și mai recent, al ministrului Roman îndepărtat din guvern pe aceleași motive.

Nu poți să ai un ministru cu plagiat pentru că urmează o criză militară dificilă și va fi foarte greu să le ceri oamenilor să facă ceva mai mult pentru România. Pentru cine să facă acest lucru?

La fel, toate deciziile dificile din viitorul acestui guvern sau cele nepopulare vor fi supuse aceleiași logici. O mare parte din România și-a fixat deja câteva praguri în acest domeniu: plagiatul este furt.

Soluția este simplă. Premierul este primul interesat să ceară analiza tezei sale. Dacă lucrurile stau așa cum susține, respingerea acuzațiilor va fi ușoară. În locul său aș cere analiza și în mod independent, nu numai la Universitatea care s-a aflat ani buni în subordinea sa.

E posibil ca teza să pice la testul științific. Exact cum spune, acum 20 de ani România avea alte reglementări. Adică plutea în ape mult mai tulburi ca azi. Exista un mod putred de a face doctorate, dar în timp, cei care munceau corect și aplicat au reușit să învingă și să iasă la suprafață.

România de azi cere alte standarde. Iar domnul Ciucă ar trebui să știe că-i face acestei țări un mare bine dacă acceptă o decizie care nu-i va fi pe plac. Ar fi un mare pas în față pentru noi. Și unul onorant pentru un mare general.

Renunțarea la certificatul verde. Cum a simulat PSD că face ceva

Știți că domnul ministru Alexandru Rafila a pus cruce certificatului verde printr-o declarație de la finalul săptămânii trecute. Să-i spunem, de fapt, certificat COVID pentru că asta era versiunea aleasă de el. Iată declarația:

Nu mai văd urgența certificatului verde pentru că orice procedură legislativă – să spunem că se face o procedură de urgență, asumarea răspunderii e cea mai rapidă, presupune și un timp de la momentul adoptării până la implementarea efectivă, care vor mai însemna câteva săptămâni și eu sper ca acest val 5 în România să se încheie peste câteva săptămâni. Deja avem două săptămâni din valul 5 și sper că până la sfârșitul lunii februarie să ajungem într-o situație…”,

Alexandru Rafila

Așadar, România nu va mai avea acest tip de instrument pentru stăvilirea bolii indiferent de modul în care aceasta va evolua.

Și cred că merită să vedem o evoluție în timp a declarațiilor pe acest subiect. Ele o să ilustreze mai bine cât de lași sunt politicienii români în fața unor măsuri nepopulare, dar cu potențial benefic. De asemenea, istoria domnului Rafila va fi de însemnătate și pentru alte decizii spinoase care ne așteaptă în viitor legate de reformă fiscală, reformă bugetară, pensii sau poluare, dacă vreți. Să o luăm pe rând.

20 Octombrie 2020 – Votul împotriva guvernului Cioloș

Ministerul Sănătății a fost condus de USR. Mai mult, atât prin domnul Voiculescu cât și prin doamna Mihăilă, sistemul de sănătate nu a fost pregătit. Avem 18.000 de cazuri pe zi, 500 de persoane care mor și nu am auzit ieri la audierea doamnei ministru să își asume responsabilitatea pentru această tragedie. 

Alexandru Rafila

Să ne pregătim atunci, cum ar veni. Mai ales că în Parlament se discută un proiect privind certificatul verde. Acesta este contestat de AUR, care face scandal la comisii. Proiectul pică la Senat, lipsindu-i două voturi. Domnul Rafila este unul dintre critici. PSD și AUR au respins proiectul.

28 Octombrie 2020 – După scandalul AUR

Una este să folosim acest certificat verde încât să creștem siguranța în zona sănătății publice, în ceea ce privește reducerea transmiterii șamd și altceva e să venim cu un proiect coercitiv într-un moment de tensiune maximă care devine inaplicabil și care a ajuns într-o dezbatere din Senat din punctul meu de vedere care l-ar duce în derizoriu. Acest proiect trebuie pregătit și noi exact asta facem în momentul de față. Încercăm să găsim cea mai bună soluție încât să trecem peste criza de sănătate publică, având și sprijin pentru măsurile pe care le propunem sau cu care vin diversele organizații care vin la această întâlnire. Cred că asta este calea normală într-o situație de criză.

Alexandru Rafila

La două zile, domnii Rafila și Streinu-Cercel merg la Palatul Victoria unde se întâlnesc cu ministrul interimar al apărării, Nicolae Ciucă. Specialiștii PSD își exprimă disponibilitatea de a sprijini măsurile necesare „ca să trecem de acest moment dificil”. PSD propune chiar acordarea certificatului verde după prima doză, la zece zile de la vaccin. Între timp, președintele CNCD anunță că certificatul verde nu este discriminatoriu.

3 Noiembrie 2021Ostilizarea personalului

Domnul Rafila spune, citat de Agerpres, că certificatul verde trebuia introdus în sănătate în urmă cu cinci luni pentri că „acum ostilizează personalul medical.”

Certificatul verde e o problemă sensibilă de discuţie în România, ăsta este adevărul, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să discutăm. Aş prefera să încetăm cu aceste poziţii partizane pro şi contra, trebuie explicat de ce este util, că e o măsură de protecţie individuală, e o măsură de protecţie a comunităţii şi că este acceptabil dacă statul sprijină cele două elemente – vaccinare şi accesul universal la testare”

Alexandru Rafila

La trei zile după această declarație, PSD spune că certificatul verde este în continuare necesar. Premierul Cîțu anunță că PNL va depune amendamente la Cameră ca el să poată funcționa la locul de muncă.

Discuțiile continuă în Parlament. Sunt depuse 42 de pagini de amendamente la proiectul de lege. PSD respinge ideea ca cei nevaccinați să-și plătească cheltuielile medicale. Și apoi prin vocea domnul Rafila, anunță că, dacă ar intra în vigoare, legea ar trebui să aștepte nu mai puțin de 60 de zile.

16 noiembrie 2021Să fie, dar peste 60 de zile

În eventualitatea aprobării unui astfel de certificat verde, trebuie să găsim o soluţie, cel puţin pentru o perioadă de timp, testarea să fie gratuită, mai ales că şi logica spune că dacă mâine ar vrea toată lumea să se vaccineze lucrul acesta nu este posibil. Noi am propus 60 de zile, cred că vom rămâne cu această propunere a PSD. 

Alexandru Rafila

Pe 25 noiembrie, domnul Alexandru Rafila devine ministru. Mandatul său începe pe o pantă descendentă a epidemiei și, evident, apar și primele măsuri de relaxare. El lansează critici la adresa predecesorilor, dar și o idee nouă legată de certificat. Acesta nu mai trebuie să apară în perioadă de scădere și nici să nu mai fie verde, ci certificat COVID. De asemenea, propune un mecanism de funcționare numai pe pantă crescătoare.

26 Noiembrie 2021 Certificatul în trepte

Propunerea pe care am făcut-o eu se referă la faptul că acest certificat verde nu trebuie perceput ca o metodă de constrângere în ceea ce privește vaccinarea. Eu sunt un susținător fervent al vaccinării. Din păcate, în România, majoritatea populației nu s-a vaccinat și atunci scopul este să facem în așa fel, încât populația să perceapă vaccinarea ca un act de protecție individuală și colectivă, și nu ca un fenomen de constrângere.

În momentul în care vom constata o reluare a creșterii, care să fie iarăși consistentă, adică să dureze, de exemplu, trei săptămâni și să avem o creștere de 1,5 ori a cazurilor săptămânal, să putem introduce certificatul verde pentru anumite tipuri de activități și rămâne să discutăm care sunt aceste activități. Iar în momentul în care înregistrezi o scădere constantă și o scădere sub o anumită incidență, de exemplu, 0,5 – o incidență foarte mică – să poți să renunți la el. 

Alexandru Rafila

O precizare se impune aici. Câtă vreme a existat posibilitatea unui certificat verde, România a atins cele mai mari rate de vaccinare. Acestea au scăzut vertiginos odată cu picarea proiectului de vot la Senat. Pe 27 noiembrie, domnul Rafila vorbește totuși de o urgență medicală și de nevoia ca un act normativ să ajungă la Parlament, iar documentul trebuia adoptat până la sfârșitul anului.

27 Noiembrie 2021Vom avea certificat în ianuarie

„Oricum, şi o soluţie a Guvernului tot în Parlament ajunge până la urmă. Noi trebuie să creăm cadrul, să nu legăm soluţia legislativă de introducere, introducerea, pe baza unui altgoritm, aşa cum v-am spus, dar soluţia legislativă ar trebui să fie luată până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare, până la finele acestui an.

Alexandru Rafila

Între timp, domnul Rafila merge la Colegiul Medicilor care, probabil, îl întreabă de sănătatea certificatului. Iar el spune că decizia trebuie să țină cont și de politică.

1 Decembrie 2021Decizia va fi și politică

„O să discutăm, asta o să fie o decizie nu numai medicală, ci și politică. Dumneavoastră ați văzut că ne-am confruntat un an și jumătate cu multe decizii politice care nu erau legate de recomandările medicale. O să încercăm să găsim o soluție. 

Alexandru Rafila

Pe 8 decembrie au început noi măsuri de relaxare și ele au vizat, în principal, accesul în magazine. Este vorba de teste negative, care pot fi folosite ca certificat verde. Ministrul Rafila anunță că a fost depus un nou proiect de lege privind certificatul Covid. Proiectul conține o perioadă de teste gratuite din partea statului de 45 de zile. Președintele PNL critică atitudinea ministrului Rafila.

Principalul motiv de neînțelegere în coaliție este numărul de teste gratuite și numărul de zile în care poți să nu te vaccinezi. Proiectul nu avansează. Pe 20 decembrie, Florin Cîțu spune că certificatul este o urgență. Domnul Rafila îi răspunde

21 Decembrie 2021 – Certificatul instrument

Nu este o propunere care duce la introducerea automată a certificatului verde și pregătește România ca în cazul în care se intuiește apariția unei situații epidemiologice deosebite care ar putea să se traducă printr-un nou val pandemic, să avem la dispoziției un instrument care să prevină creșterea numărului de cazuri în mod abrupt, să prevină un număr de decese important.

Nu putem să acceptăm, cred, cel puțin din punctul meu de vedere, ca om de sănătate publică și o responsabilitate clară, în acest moment, în calitate de ministru al sănătății, să așteptăm ca lucrurile să se întâmple și să nu luăm niciun fel de măsură, încât să prevenim o creștere dramatică a numărului de cazuri care ar putea să blocheze sistemul de sănătate și să pună opreliști accesului la servicii medicale pentru alte categorii de cetățeni.

Alexandru Rafila

Pe 23 decembrie, coaliția modifică proiectul propus de Alexandru Rafila și elimină obligativitatea certificatului la muncă. Marcel Ciolacu spune că această prevedere nu era constituțională. De aici, câteva zile, ministrul comunică pe surse și spune că nu este de acord. Coaliția merge la Cotroceni și se ajunge la un acord care duce la dispariția certificatului verde. Politicienii nu caută nicio soluție ca legea să treacă și anunță din vreme ce-ar putea hotărî CCR. Pe domnul Rafila îl mai vedem pe 29 decembrie cu măsuri de pregătire privind valul V. Ministrul are o reacție moale

29 decembrie 2021 – Asta e

Din păcate, o măsură care să încetinească transmiterea, acel certificat COVID-19, noi l-am elaborat, dar el nu a fost adoptat. Este o măsură pe care am fi vrut să o luăm în România, rămâne de văzut dacă în perioada următoare va exista o decizie politică care să ducă la adoptarea acestui document încât să evităm trei lucruri majore: 1. un lockdown; 2. închiderea școlilor; 3. un număr cât mai mic de decese și pentru asta trebuie să avem toate instrumentele”,

Alexandru Rafila

Pe 1 ianuarie 2022, mai mulți medici transmit autorităților că certificatul ar fi necesar ca să scadă presiunea de pe spitale. Șefa UPU de la Spitalul Universitar și managerul de la Institutul Balș sunt printre cei care spun că instrumentul este util. Liniște. Secretarul de stat Baciu spune că așteptăm o decizie politică. Domnul Rafila mai cere răgaz o săptămână, dar avertizează că numărul bolnavilor s-ar dubla.

4 ianuarie 2022 – Să mai treacă timpul

„Probabil că săptămânile următoare vor fi hotărâtoare şi vom avea un răspuns legat de acest certificat. Cu cât se introduce mai târziu în evoluţia unui val pandemic, cu atât utilitatea lui scade”,

Alexandru Rafila

În aceeași zi, domnul Ciolacu anunță lipsa consensului și recomandă tuturor să ia antivirale. Drept urmare centrele de evaluare vor putea prescrie Favirapir. PNL simte momentul și aruncă critici către PSD. Mai ales că acesta curentează PNL pe tema facturilor.

Ca să nu mai aibă nimeni dubii, pe 14 ianuarie Alexandru Rafila anunță că acesta este un subiect închis în România.

Concluzii?

Modul în care au curs evenimentele și declarațiile îmi sugerează o bătălie simulată. La care domnul Rafila a fost parte cu bună știință sau în care a fost păcălit de propriul partid. Cred mai tare, însă, în prima variantă. Cea în care domnul Rafila a știut de la bun început că un certificat verde nu va trece.

Spun asta pentru că momentul decisiv a fost în octombrie, când varianta pentru medici a picat la două voturi. Domnul Rafila a fost unul dintre cei care a frânat public și politic acel proiect. După care vreme de două luni a tergiversat orice propunere. Odată ajuns cu tot partidul la putere știa că pedalează în gol.

Motivul respingerii acestui instrument este reacția populară la vaccinare și faptul că partidele din România nu fac nimeni să supere poporul. O mare parte dintre ei nu au capacitatea de a înțelege ce se întâmplă, dar mai presus de atât sunt de o lașitate supremă. Ei chiar cred că AUR poate capitaliza aceste măsuri nepopulare și atunci ar face orice ca să mențină zona aceea. Moartea unor oameni, sănătatea altora, afacerile lovite nu sunt o problemă pentru ei.

Cât despre domnul Rafila, politicianul din el a învins. Medicul ar putea fi salvat de o demisie din funcție.

Există un singur mod eficient de a privi filmul Don’t Look Up

Mi-a plăcut că societatea noastră are o dezbatere despre Don’t Look Up. Și că este o dezbatere racordată la cea a societății vestice. Asta înseamnă că avem o parte din populație care vibrează odată cu planeta. 

Asta îmi spune că este un film bun, care și-a atins scopul. Dincolo de jocul actorilor, de montaj sau imagine, asta trebuie să facă o operă de artă: să miște ceva în tine. Să te facă să gândești, să spui, să îți pună la încercare credințele. De asta filmul lui McKay este printre cele mai bune din ultimii ani. 

În același timp, mi se pare că atacăm greșit ce au să ne spună realizatorii săi. Și dacă rămânem în zona de cine are dreptate, ratăm dezbaterea, dar și ce avem de făcut. De ce?

Don’t Look Up tratează trei probleme fundamentale ale societății globale în care trăim.

Prima spune că guvernele lumii nu mai sunt o sursă de încredere pentru populație. Și asta se întâmplă în cifre mari de la Vest la Est. Lumea privește cu suspiciune cam tot ce fac puterile lumii, mai ales când societățile sunt atât de divizate. 

Apoi, planeta are astăzi câteva companii globale care sunt la fel de puternice ca guvernele, ba în unele situații chiar mai puternice. Unele au acces la date și tehnologie pe care nici marile puteri ale lumii nu le visează. De activitatea lor depind mari porțiuni din societate, iar o prăbușire sau o criză de neîncredere în giganții tech va duce la consecințe catastrofale. 

În al treilea rând, toate societățile lumii trăiesc o divizare majoră asupra problemelor cu care se întâlnesc. Nu numai că ne confruntăm cu opinii intens polarizate, chiar la extrem, dar am început să avem și adevăruri alternative. Bulele de informații ne fac să primim doar informațiile care ne fac plăcere și care ne validează biasul. De exemplu, la noi, dacă trăiești în bula USR primești doar informație convenabilă zonei cu pricina. La fel, dacă trăiești în bula PSD. 

Tipul acesta de societate este numit de Jamie Susskind în cartea sa, Politica Viitorului, drept realitate fragmentată. Ceea ce ne face să trăim pe culoare diferite, dar mai ales să nu găsim răspunsuri la probleme concrete. 

De fapt, în urma acestei situații, specia noastră își pierde avantajul competițional major pe care l-a avut pe planetă: capacitatea de a lucra bine în numere mari. Acesta este lucrul pe care noi l-am făcut cel mai bine aici de am ajuns până în acest punct. Iar cele două probleme pe care le avem în față, pandemia și criza climatică cer tocmai colaborare în numere mari. Or asta nu reușim.

Un exemplu. Deși majoritatea studiilor spun că încălzirea globală este dată de activitățile umane, pentru că sunt studii care spun pe dos sau nuanțează, dezbaterea noastră se poartă asupra adevărului și precăderii acestora, nu asupra soluțiilor. 

De fapt, ce ne arată Don’t Look Up este cea mai mare problemă a viitorului.

Filmul ridică o întrebare la care ne va lua o generație, dacă nu mai multe, să găsim răspuns: cum va trebui să arate democrația viitorului ca ea să mai funcționeze și să prevină nenorociri sanitare, climatice, sociale? Sau cum va preveni războaie?

Aceasta este de fapt problema pe  care o avem în față. Și ea trebuie bine definită ca să-i putem găsi un răspuns. 

Cartea menționată a lui Susskind propune două soluții teoretice, dar ele sunt departe de a fi perfecte sau funcționale. În orice caz, reprezintă un pas spre regândirea sistemului. Și ambele soluții pleacă de la o certitudine pe care nu o putem nega: democrația este singurul sistem social funcțional. Cum o faci să funcționeze, însă, când nu toată lumea mai vede același adevăr? 

Prima propunere se numește democrația wiki

Și ea vine să răstoarne un lucru pe care azi îl considerăm de netăgăduit. Și anume că normele legislative  și administrative ale unei societăți pot fi făcute doar de persoane care se cunosc și au ceva în comun. De exemplu, sunt aleși care lucrează împreună în aceeași clădire. Doar că internetul schimbă această perspectivă. 

De ce să nu poată lucra în comun grupuri mai mari de persoane care să fie despărțite nu numai în opiniile lor, dar și geografic? Adică o reprezentare mai profundă, mai mobilă și mai adecvată lumii actuale. 

Muguri ai sistemului au fost deja încercați în Noua Zeelandă și Brazilia la adoptarea unor legi. Desigur, sunt un milion de probleme pe care le avem în față. De la rapiditatea schimbării, la multitudinea de soluții, la haosul unei dezbateri cu mii de participanți, fie și online. Și chiar probleme ținând de cine propune scheletul unei legi și pe baza căror date. Dar s-ar putea  să fie ceva mai mult decât acum. 

În al doilea rând, Susskind vorbește și de o democrație a datelor.

Ceea ce urmează să spun aici este înspăimântător, dar are o logică. 

În acest moment, omenirea produce atât de multe date încât fiecare locuitor al planetei ar trebui să citească anual trei milioane de cărți care să le cuprindă. Asta înseamnă, însă, că știm atât de multe despre noi și că acumulăm atât de repede că alegerile la fiecare patru ani nu mai pot să răspundă cerințelor noastre. De fapt, democrația rămâne în urmă și nu mai poate răspunde unor probleme actuale. 

Ce propune Susskind este ca pe lângă sistemul politic actual este să avem un sistem administrativ care să se folosească de puterea datelor pe care le furnizăm zilnic. Și să ia măsuri pe baza acestora. Datele nu mint. Și nici nu sunt influențate de lideri politici sau de opinie. Ele ne arată cum ne deplasăm, când vorbim, ce mâncăm, ce lucruri ne plac și ce nu, la ce acordăm atenție sau nu în viață, ce ne distruge sau nu sănătatea. 

Toate aceste date adunate cu ajutorul electronicii care stă în mâna noastră aparțin astăzi unor entități private care ne vând lucruri, dar care au și o responsabilitate față de societate. Democrațiile noastre trebuie să găsească doar soluțiile ca această cantitate de informații să fie folosite și înspre binele public. Sau să devină de interes public și să răspundă unor nevoi reale ale societății. 

Sigur, aceste sisteme nu sunt infailibile. Și poate nici funcționale. Poate lumea va funcționa pe baza vechilor algoritmi în ciuda zgomotului și a disensiunii. Dar cert este că ne îndreptăm spre o nouă etapă a umanității. La care este necesar să găsim răspunsuri adecvate înainte de a ne cădea o cometă în cap.  

PNL negociază în genunchi cu PSD și abandonează clasa de mijloc

Dacă te uiți la știrile din ultimele ore, impresia că PNL negociază în genunchi cu PSD este stăruitoare. Nu-mi dau seama încă ce propunere a PSD nu a fost încă acceptată. Dar nici nu-mi dau seama ce anume speră să câștige PNL din treaba asta. Hai să vedem cum stau lucrurile.

Certificatul verde

După întâlnirea pe Sănătate dintre Alexandru Rafila și Nelu Tătaru, primul a anunțat că există consens și că nu au fost divergențe majore. Concluzia la care s-a ajuns este că va exista un program național de testare gratuită pentru angajați. Nu știm cât de mare și cât va costa.

Domnul Rafila a mai spus că ”presiunea asupra populației și discriminarea trebuie să înceteze.”

Ca să ne mai aducem aminte vag că există un proiect de lege privind certificatul verde, domnul Tătaru a mai apucat să spună că și acesta este o soluție, iar Alexandru Rafila a spus că ”vaccinarea este soluția.”

Până una alta, semnalul către populație este că nu se bagă certificat verde.

Mărirea pensiilor și a alocațiilor

Aici este și mai simplu. PSD nu intră la guvernare dacă nu se măresc pensiile. Nici nu are importanță ce mai spune domnul Cîțu, căci a spus Rareș Bogdan că mărirea de 11 la sută este plauzibilă. A venit și doamna Turcan și ne-a spus că fix între 6 și 12 la sută calculaseră și la Ministerul Muncii.

Ambele partide sunt de acord cu mărirea salariului minim. Aceasta este și o măsură de finanțare a bugetului.

Cota unică

Aparent, aici nu s-au înțeles, dar eu cred că aceasta era doar o tehnică de negociere din partea PSD. Acesta știe că o cotă progresivă este greu de introdus, chiar și tehnic, că nu e foarte eficientă în România și nici nu aduce mult la buget. Sunt curios ce-și doresc de fapt și dacă sunt serioși în chestiunea impozitării marilor averi. Aici este o divergență, iar PNL pare că se opune la taxarea bogaților. Este adevărat că nici nu știm de la ce sumă ești bogat în România.

În privința cotei în sine, Florin Cîțu a spus că nu se măresc taxele, dar din acest răspuns se poate înțelege orice.

În mod clar, însă, negocierea de aici are o altă noimă pentru majoritatea publicului. Iar PNL a fost atras într-o zonă periculoasă și sterilă. Și în care sunt încălcate principiile la care Cîțu a ținut ani de zile, mai ales când era în opoziție.

Discuția reală nu era despre mărirea taxelor, ci despre oprirea risipei, micșorarea aparatului bugetar și oprirea furtului. Or, în loc de reformă, pe fondul activării PNRR, românilor li s-a spus că se discută pe impozitarea muncii și a averilor dobândite onest. Or acesta este un mesaj periculos pentru întreaga clasă mijlocie din România ale cărei drepturi nu mai sunt apărate astăzi.

De fapt, România muncitoare, orientată spre știință și reformă nu are niciun reprezentant în aceste negocieri. Pentru că ele ne spun că sunt protejate grupurile politice ale partidelor, cei care se opun vaccinării și, în mod firesc, grupurile care se sprijină pe stat. Ca de obicei, în ultimii 30 de ani grupul de mijloc, cel productiv va trebui să se descurce singur.

Ce câștigă președintele Iohannis din coaliția PNL PSD?

PNL și PSD au început negocierile pentru formarea unui nou guvern, care ar putea să aducă o scurtă perioadă de acalmie în politica din România. După ultimii ani, marcați de confruntări între PNL și PSD, dar mai ales de un discurs apăsat al președintelui Iohannis împotriva PSD, alianța pare împotriva naturii.

Mai mult, ea îi aduce un deficit major de imagine lui Klaus Iohannis, indiferent de unde te-ai uita. Propriul public va fi zăpăcit de o astfel de mișcare. Publicul USR va fi înverșunat, iar cel al PSD va percepe aceasta ca o victorie a partidului. Imaginea prezidențială este făcută țăndări. Totuși de ce să faci asta cu trei ani înainte de mandat?

Care este acel beneficiu major obținut de președinte?

Niciun politician nu-și asumă un astfel de deficit decât dacă urmărește un scop mai mare, care astăzi nu se poate vedea atât de bine. Mi-e greu să cred că poți face așa ceva doar din orgoliu.

O să încerc o analiză rațională, deși nu exclud nicio secundă că poate fi vorba doar de comoditatea sau incompetență. O să folosesc și opinii ale ascultătorilor România în Direct, iar întreaga emisiune va fi mai jos.

Câteva ipoteze

O relativă pace socială și politică. Prezența celor două partide mari la guvernare va stinge turbulențele provocate de cel mai mare adversar al PNL și-l va obliga și decizii mai responsabile, dar și o atitudine temperată în raport cu unele hotărâri ale guvernului. Dar asta va dura până când PSD se hotărăște să declanșeze alegeri anticipate sau va dori mai mult din putere.

O coaliție care să acopere întreg spectrul politic va duce la rezolvarea multiplelor crize cu care se confruntă România. Dar răspunsuri similare, uneori mai bune, ar fi putut obține și în coaliția cu USR. În plus, criza politică chiar el a adus-o în față. Deci nu cred că aici este cheia.

Odată intrat la guvernare, PSD se va opri din creșterea sa naturală dată de opoziție și va începe erodarea specifică oricărui partid care nu va putea livra pe măsura așteptărilor. Asta este o ipoteză viabilă, dar parcă e un cost prea mare. Ai imaginea praf.

Eviți o posibilă suspendare. Da, este posibil. Dar dacă reveneai alături de USR și UDMR, construiai o coaliție puternică. Apoi cu oamenii lui Orban readuși la matcă, parcă nu mai aveai probleme așa mari. Dacă erai suspendat, puteai să ai un referendum greu. Dar te poziționai anti-PSD, acesta devenea inamicul public numărul unu și aveai șanse mari să câștigi. Suspendarea rămâne posibilă și acum, evident. Nu ai o garanție.

Vizezi o reformă constituțională, un scop major, dar de care nu știe nimeni până acum. Nici coaliția asta nu poate aduna 66 la sută din voturi în Parlament, dar, mai mult, ar fi atât de multe interese de armonizat că foarte greu ar reuși demersul. Știu că s-a vorbit și de o nouă regionalizare. Nicio șansă, mai ales în conformația asta politică.

Răspunzi celor mai mari electorate din România, cele ale PNL și PSD. Dar și sistemului lor clientelar și administrativ care construiesc România de ani buni. Ambele partide sunt de sistem, nu caută reforme profunde, cred că România este cea mai bună versiune care poate fi. Toate vinișoarele și rădăcinile construite de-a lungul anilor, și de care președintele nu este străin, duc către o astfel de alianță. Asta e o teorie care îmi pare mai plauzibilă. Și care mai are un argument.

Președintele lucrează acum cu două partide slabe cu care are loc de manevră. În partidul său, Florin Cîțu este instabil, iar Marcel Ciolacu nu l-a deranjat foarte tare încă pe domnul Iohannis. E posibil să fie ceva aici.

Este mai important ca vechea clasă politică să stăpânească sistemele de funcționare ale României și să nu dea posibilitatea unui partid cu apucături reformatoare să reașeze lucrurile de o manieră nouă. Este ceva în această teorie, dar este mai curând un efect. Nu te faci praf de teamă că USR va arăta cât de găunoși sunt ceilalți.

Am încercat să analizez fiecare versiune. Nu este una care să fie mult mai tare ca cealaltă. Ar putea fi cât un pic din fiecare. Sau pur și simplu ar putea fi comoditatea președintelui. Să nu mai aibă niciun fel de probleme și să rămână protocolul intact. Poate nici nu-i pasă de imagine. Dacă i-ar păsa, ar mai da un interviu.

Sunt convins că ce s-a întâmplat în aceste zile va fi o temă de manual în anii viitori. Pentru că este de neînțeles în cea mai mare măsură.

Am mai scris despre subiect aici

Prin rotație, până în 2028.

Toate datele și declarațiile arată că ne îndreptăm spre o alianță de guvernare între PNL și PSD. Florin Cîțu spune că a găsit multe lucruri care leagă PNL de PSD. Domnul Ciolacu vorbește de stabilizarea României.

Dar cel mai important semn este îndepărtarea strategică a domnului Iohannis. „Voi aștepta consultările formale până se conturează o majoritate.” Deci nu este el de vină, ci ceilalți.

Cât despre faptul că PNL poate negocia atât cu USR cât și cu PSD, asta ne spune că, de fapt, nu au niciun fel de direcție. Chestiunea cu premierul prin rotație este amuzantă, dar nu imposibilă.

Se impun câteva observații pentru acest moment politic unic în istoria noastră. Unul în care toate părțile implicate vor înghiți o broască țestoasă.

Apropierea de PSD nu este întâmplătoare. Lideri ai PNL spun în interior, de multă vreme, că sunt mai multe lucruri care-i apropie decât cele care-i despart. Multă lume pariază pe o caldă înțelegere sau măcar un armistițiu care să le dea voie să facă politică fără dureri prea mari de cap.

Asta înseamnă împărțirea resurselor existente, lipsa unor măsuri nepopulare, dar și popularea aparatului de stat după metoda știută. Cele două sunt partide de sistem care știu cum arată România. De altfel, realitățile din pandemie le confirmă cu atât mai mult deciziile politice.

PSD și PNL știu că există un corp electoral util pe care nu ai niciun interes să-l schimbi. Ambele partide se bucură de conspirații, de conservatorism, de naționalism, dar și de frica de schimbare.

Nu cred în existența unui plan care să fi adus PNL în această situație. Dimpotrivă, cred în inexistența oricărei strategii politice sau una bazată pe ideea că USR nu va pleca de la guvernare sub nicio formă. Această autosuficiență și un orgoliu politic l-a adus pe Klaus Iohannis aici.

Mai mult, prin mișcările sale, președintele s-a pus singur în poziție de suspendare. AUR, PSD, liberalii lui Orban și cine știe ce ar mai fi fost pe acolo, ar fi putut strânge voturile necesare. Poate s-a temut de reacția USR. La cotele de încredere pe care le are, nici demiterea nu mai pare o problemă.

Rămâne de neînțeles de ce nu repari însă ce s-a stricat până acum. De ce nu chemi USR la guvernare? De dragul lui Florin Cîțu? Acesta va fi un mister.

Cum o să arate România?

Ea nu o să fie mai bine sau mai prost guvernată decât acum. Pe zona care era stăpânită de USR se vor închide câteva proiecte, dar se vor debloca altele. Cel puțin acolo unde USR nu găsise cheile sistemului.

Pandemia va fi cea care va pune probleme uriașe. Ambele partide au însă capacitatea de a mima impunerea unor măsuri și apoi abandonarea unei părți de populație. Unii vor scăpa, alții nu. Oricum atenția va fi mutată de la subiect.

Nicio cărămidă nu se va mișca în privința reformei administrative. Există o informație în G4 că Iohannis le-ar fi cerut o reformă teritorială dacă această formula va fi funcțională. În actualul model politic cu 40 de voievozi de județ și administrații înțelenite nu se va mișca un pai.

PSD va impune o parte din măsurile sale sociale legate de alocații și pensii. Tăind masiv de la investiții pe care le va muta în PNRR. Vom ști atunci care este capacitatea de aplica acest program. Împrumuturile nu vor mai fi criticate de nimeni, în afară de USR.

Victimele sigure ale acestei renăscute alianțe vor fi primarii USR. Absolut toate proiectele lor vor fi blocate. Toți vor fi în situația lui Clotilde Armand.

SIIJ, pensiile speciale, alegerile în două tururi sunt discuții inexistente. PSD și PNL vor ști să trateze în tăcere situațiile complicate. Dar o să vedeți răbufniri prin țară, acolo unde există divergențe mai vechi. Dar cu siguranță va fi un singur dușman: USR.

Atenție: ramurile conservatoare ale celor două formațiuni vor promova câteva proiecte la care ni se va zbârli părul. Mă gândesc la drepturi ale minorităților sexuale, dar chiar și la avort. Bonus, religie și educație sexuală în școli. O să avem discuții intense aici.

Și încă ceva

Chiar dacă vor crește în opoziție USR și AUR nu o vor face suficient ca să guverneze de unele singure. Iar împreună este imposibil. Fiecare va avea nevoie de partidele mari. De asta mulți dintre liderii PSD și PNL cred că este o șansă reală să meargă împreună până în 2028.

Poate ar trebui să vă gândiți că mai bine de atât nu se poate.

Foto: George Călin, Inquam

Să nu vă mai întrebați de ce nu vine lumea la vot

Propunerea de premier a președintelui Iohannis este validă doar într-o singură ipoteză. Atâta vreme cât domnia sa împinge de la spate PNL să-l accepte pe Cioloș, așa cum a făcut cu Cîțu. Dacă zilele acestea vine cu un mesaj în care să spună că, în această situație, PNL este dator să sprijine un astfel de guvern, atunci cu adevărat este responsabil.

Sentimentul multora este că domnul Iohannis a făcut mișcarea ca parte a unui plan politic care să-l readucă în situația de a-l nominaliza din nou pe domnul Cîțu. Și este greu să treci de senzația asta câtă vreme se adună elemente în favoarea ei. Adică, retragerea propunerii de la PNL, declarațiile de imediat după nominalizare ale liderilor partidului, dar și mai vechile linii de luptă împotriva USR.

Din perspectiva artei politicii, mișcarea este foarte bună. Îi dă credibilitate lui Klaus Iohannis, îl aduce în situația de a decide, dar îl și lovește pe Dacian Cioloș în cazul unui eșec.

Numai că nu asta așteaptă acum publicul de la această coaliție. Arta politicii nu rezolvă cu nimic problemele pe care le avem în față. Ori, făcând o astfel de propunere ca parte a unui plan și mizând pe un eșec, domnul Iohannis renunță la mandatul public pe care îl are. El renunță la responsabilitate.

Președintele este pus acolo să rezolve situații publice imposibile, ca un garant al echilibrului, dar și ca principal răspuns la ce ni se întâmplă. Un președinte poate juca jocuri politice, dar în câteva limite care țin de interesul public. Și care duc la un rezultat mai bun decât cel avut.

Ce speră acum, domnul președinte? Că va găsi un mai bine după ce Cioloș pică? Menirea lui era să găsaescă cea mai bună variantă ca lucrurile să funcționeze azi. Or, varianta lui este șubredă și avea altele la îndemână.

Ce s-a întâmplat aici este o inversare a valorilor publice așteptate de la oamenii politici.

Acesta este rezultatul traiului în bulă și a raportării exclusiv la mediul politic, la sfătuitori sau la paginile de Facebook pe care le urmăresc. Și o incapacitate de a înțelege că dincolo de mediul obișnuit, oamenii așteaptă răspunsuri viabile, nu nume încolo și încoace.

În această criză, domnul Iohannis a început acționând fără noimă, a continuat fără șanse și a sfârșit prin a fi fără speranțe.

Desprinderea politicienilor de problemele reale, dar și de modul onest de a rezolva probleme, primește aici o lovitură definitivă. Este o prăbușire zgomotoasă a unui ultim câmpei de credibilitate. Să nu vă întrebați, când o fi cazul, de ce ce nu mai vine lumea la vot. Pentru că mandatul nu e pentru jocuri politice.

Desigur, mai există o șansă. Ca pentru moment, Iohannis și PNL să accepte că Cioloș e o soluție și să-i dea o șansă reală.

Președintele Iohannis mai are de făcut un lucru după desemnarea lui Cioloș

Desemnarea lui Dacian Cioloș este surprinzătoare, mai ales că până azi președintele Iohannis a insistat în fel și chip pe cinismul celor din USR. Întreg discursul prezidențial a fost calibrat pe plecarea USR și vinovăția acestuia pentru căderea guvernului Cîțu.

Totuși președintele a dat dovadă de mare abilitate politică în această mutare, Și analizăm imediat și dacă este o numire sinceră și responsabilă.

Cum gândește președintele

Președintele Iohannis dă dovadă de mare responsabilitate. Nu numai că a ales singura propunere existentă, dar a ales un om cât se poate de potrivit. Dacian Cioloș a mai fost premier, a fost comisar european, conduce un mare grup politic european.

Atât la intern cât și la extern mutarea pare firească. Nimeni nu-i poate reproșa o asemenea alegere. A criticat USR, desigur, dar țara este într-un moment dificil.

Astfel, dacă Cioloș reușește un miracol și adună o alianță care să treacă guvernul, președintele va spune public că și-a făcut treaba. Guvernul va rezista o vreme, poate, dar va fi mereu la limită. Perspectiva ca PNL să-i tragă preșul de sub picioare este acolo.

Dacă ordinul la PNL este ca guvernul Cioloș să nu treacă prin Parlament, atunci, domnul președinte va putea să spună, „am încercat, țara este într-un moment dificil, revenim la domnul Cîțu.” Iată USR s-a dovedit incompetent să strângă o alianță.

Mai mult, dacă USR cheamă PNL -ul să facă parte din guvern, slabe șanse să refuze să facă parte dintr-o alianță cu acesta după un eșec la vot, căci tocmai le-a întins o mână. „S-a demonstrat că nu se poate decât cu Florin Cîțu.”

Și, da, domnul Iohannis, tocmai a arătat cine este șeful PNL.

Așadar, desemnarea îl aduce pe Klaus Iohannis într-o situație win-win. Așa a calculat. Dar numirea pe care a făcut-o este îngrozitor de cinică pentru că șansele ca Cioloș să facă un guvern sunt ridicol de mici.

Ce poate face Cioloș, totuși.

În primul rând trebuie să cumpere timp. Și să lucreze în viteză. Cele 10 zile pe care Constituția i le dă sunt nemaipomenit de puține.

El trebuie să convingă PNL și pe Florin Cîțu că le este mai bine fără premier. Cam care este șansa?

În plus, nu va putea negocia cum își dorește, un program de guvernare, ci doar niște funcții. Pleacă la drum pe o construcție șubredă.

Ar putea negocia cu zeci de parlamentari PNL să susțină un guvern din care să facă parte gruparea Orban. Dar parcă nu e de ajuns. Iar ca să provoace o răscoală în PNL, nu are timp. Și ce fel de răscoală este aia care te scoate de la putere? Cu ce să-i constrângi pe oamenii aceștia?

Chiar dacă ar lua voturile UDMR, puțin probabil să le ia de la PSD și de la AUR.

Așadar, trebuie să inventeze un lucru miraculos, să scoată un iepure din joben sau să dea o soluție care să-i pună pe toți ceilalți într-o situație ridicolă dacă refuză. Și în primul rând, ar trebui să-l pună pe președinte într-o situație limită în care să sprijine o astfel de variantă.

Care este varianta miraculoasă?

Să ofere funcții la toată conducerea PNL? Oricum le primesc la guvernul doi.

Să facă un guvern de Uniune Națională? CU PSD și PNL acolo? Dar unde te duci cu el?

Dar dacă ai face un guvern de tehnocrați cu un larg sprijin politic dat de catastrofa umanitară din aceste zile? Posibil.

Și mai e și testul unui guvern minoritar USR. În care ceilalți să explice de ce nu votează.

Nu-s multe opțiuni. Puține. Cioloș are o mare experiență politică, însă, la un nivel mai complex decât în România. Cred că are resurse pe care nu le intuim.

Dar pe ansamblu, ne întoarcem de unde am o pornit.

Așadar, dacă vrea să ne arate că aceasta este o propunere responsabilă, sinceră și corectă, președintele Iohannis trebuie să facă un singur lucru: să declare public, repetat, în aceste zile, că PNL trebuie să intre la guvernare cu Dacian Cioloș premier.

Cum se va sfârși această criză politică

Actuala criză guvernamentală are două feluri în care se poate sfârși. Culmea că ambele țin de același personaj și soarta sa politică. Așadar, ce se va întâmpla după decizia CCR și congresele din PNL și USRPLUS?

Scenariul 1

Luăm în calcul că Florin Cîțu va ajunge președintele PNL pentru că, oricât de mulți ar scrâșni pe acolo, decizia este luată. Cred că moțiunea va fi dezbătută. Nu iau în calcul că se vor găsi argumente pentru împiedicarea unui mecanism democratic.

Dacă PSD nu este disciplinat cu totul, atunci guvernul va pica. V-am povestit într-o postare mai veche că PSD este în buzunarul președintelui. Și asta este varianta simplă, la care toată lumea va sufla ușurată. Domnul Cîțu va merge la Senat și se eliberează funcția de premier. Sunt șanse pentru o nouă coaliție de dreapta. USRPLUS nu va mai primi la fel de mult, dar va fi acolo.

Scenariul 2

Moțiunea nu trece și guvernul Cîțu rămâne să guverneze minoritar. Concesiile pe care va trebui să le fac mereu îl vor șubrezi. Urmează o iarnă în care PNL va avea de suferit din cauza prețurilor. Ca să nu plece de la putere, Florin Cîțu va trebui să facă tot felul de compromisuri care-l vor face să se îndepărteze de neo-liberalul radical din trecut.

Următorul an de guvernare va duce la erodarea masivă a PNL încât partidul va protesta. Mai ales că premierul nu e din sămânța lor. Inevitabil o să ajungem la același moment cu plecarea la președinția Senatului. Ce urmează atunci, ce fel de alianță, nu știu să vă mai spun.

De ce este atât de important Florin Cîțu?

De ce nu renunță la el Klaus Iohannis? O dată pentru că nu dau semne de slăbiciune când ești în culmea puterii. Ai atât de multe arme la îndemână încât îți este ușor să manevrezi și să câștigi bătălia, chiar dacă durează mai mult. Important este să arăți că nu sângerezi. Dar și pentru că domnul Cîțu are mai multă stofă de economist decât alți membrii ai partidului.

A doua ipoteză este una vehiculată în mediile politice. V-o spun pentru că ea prinde contur, dar eu nu cred cu totul în ea.

Din ce în ce mai mulți politicieni de top din România spun că președintele nu se va retrage la pensie, după acest mandat. El explorează zona europeană, dar în cazul unui insucces, are deschisă competiția din România. Aici, domnul Cîțu este un adversar mai ușor decât domnul Orban la șefia partidului. De asta este important ca cel mai vechi om al partidului să plece acum nu mai târziu. Am auzit acest lucru repetat în ultimele săptămâni. Și o să mai auziți și voi.

Eu aș pune totuși un bemol. Nu-mi pare stilul președintelui să se întoarcă înapoi ca să ajungă la un nivel mai mic. E o ipoteză, poate o construcție menită să-i întărească puterea azi, dar pe mine nu mă convinge întrutotul. Are însă un parfum de credibilitate dacă te uiți la bătălia care se dă pentru Florin Cîțu. Nu arunci în aer o țară doar pentru el.

Foto: Inquam Photos

Peste șapte ani o să avem o țară ca o floare

Am văzut planul de relansare economică al guvernului și, dacă totul merge bine, în șapte ani o să avem o țară ca o floare. Important este însă să găsim și banii și administrația care să împlinească toate promisiunile, care nu sunt mult diferite de toate campaniile electorale trecute. 

Există două componente ale acestui plan de relansare. Una este realistă și pe termen scurt. A doua este pe alocuri utopică și probabil ne va mai lua o generație ca s-o vedem în realitate. Ambele părți au, însă, un puternic iz electoral. 

Prima parte este o promisiune pe care PNL o va îndeplini, probabil,  indiferent de costuri. Guvernul a pus la punct o schemă de împrumuturi rapide pentru companii, fie că sunt IMM-uri, fie că sunt companii mai mari.

Exemplele sunt foarte multe și aceste granturi, cum se numesc, merg de la 2000 de euro până la șase milioane  de euro. Banii pot fi folosiți începând de la plata facturilor și a chiriilor, dar și repornirea tehnologică a unor utilaje, până la retehnologizarea unor companii. Pe scurt: ai fost afectat într-un mod e COVID, statul îți dă bani să mergi mai departe.

Sunt alocați bani și pentru investiții, dar și pentru start-up-uri inovative. La fel este susținută angajarea unor lucrători noi.

Statul promite să dea jumătate de salariu, dar nu mai mult de 2500 de lei dacă angajezi tineri, persoane de peste 50 de ani sau români care au revenit din străinătate.

Sunt bani și pentru relocarea unor companii în România sau dacă vrei să faci agricultură. Aici banii se dau de la irigații până la dotarea unei ferme. Și, da, statul îți garantează diverse împrumuturi la bancă, mai ales dacă ai nevoie de lichidități cu care să-ți duci activitatea obișnuită. 

Există și o componentă masivă de protecție socială. Asta înseamnă șomaj tehnic plătit pe mai departe, de asemenea plata muncii flexibile. Vorbim până și de diverse vouchere care se vor da unor bătrâni pentru mese calde sau rechizite, îmbrăcăminte și încălțăminte acordate unor copii nevoiași. 

Ce v-am povestit eu aici costă cam 30 de miliarde de euro. O parte din bani vin de la buget, o parte sunt bani europeni, din mai multe programe aprobate sau în curs de aprobare și o parte vin din împrumuturi. Aș pune mâna în foc că PNL va face tot posibilul ca acești bani să intre în economie, iar unii să ajungă chiar înainte de campania electorală. 

Programul are și o parte de finanțare, relansare și reconstruire a României. Știți voi, cum spunem noi mereu aici: stradă școală și spital.

Partea asta ar dura până în 2027 și ar presupune 3000 de kilometri de autostradă și drumuri expres, 3000 de kilometri de cale ferată, 3 spitale regionale, investiții pentru transformarea digitală a administrației și chiar mai multe linii de metrou. Să vă mai spun că trebuie reconstruite sau renovate 2488 de școli sau că se aduc apă și gaz la țară? Dar că se vor construi și drumuri de care azi ne este rușine? 

La cum s-a descurcat administrația din România, partea această din urmă este aproape utopică. Nu neapărat ca finanțare pentru că Europa promite și ea o parte din cele 77 de miliarde de euro necesare. Dar mă îndoiesc de capacitatea noastră administrativă de a realiza așa un plan măreț și nicidecum în șapte ani.  Nu e ca și cum politicienii și funcționarii din clientela lor s-au trezit odată cu această criză și au hotărât că așa nu se mai poate.

Deocamdată România asta europeană e un plan pe hârtie, e și foarte costisitoare, nu avem nici toți banii și pare foarte-foarte departe. Trebuie să recunoașteți însă că promisiunile fac toți banii   

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!