bugetari

Ai lucra vreodată la stat, în România?

Săptămâna trecută am primit un mesaj important de la statul român. Unul subțire, este adevărat, dar poate are însemnătate. Și poate ne arată că se poate și la noi.

Poate unii dintre voi au aflat între timp că la Casa Națională de Asigurări de Sănătate s-au organizat concursurile pentru funcția de director județean.

Iar aceste concursuri au avut un final dezastruos. Dezastruos este puțin spus mai ales că pentru posturile alea au concurat și directori în funcție. Doar 5 din 33 de concurenți au reușit să îndeplinească baremul de 70 de puncte. 21 nici nu s-au prezentat. Iar concursul s-a ținut pe baza unei bibliografii pe care au avut-o la dispoziție. 

M-am uitat pe întrebări și mi-am dat seama că ceea ce aveau de făcut era să știe foarte bine baza legală și modul de funcționare ale instituțiilor lor.

Pentru un profesionist ar fi trebuit să fie un concurs al conceptelor uzuale. Mai ales că vorbim aici de oameni care gestionează uneori bugete de miliarde de lei. Să ne înțelegem, oameni buni, acești directori au cele mai mari bugete din fiecare județ. Și ei ne gestionează banii noștri. 

Iată aici o sinteză a sumelor de care vorbim

Și atunci unde este semnul bun mă veți întreba?

Semnul bun este că acest concurs a fost organizat pe bune și că nu au mai fost admiși oameni care nu au putut să îndeplinească un criteriu minim. Și ca să nu existe probleme, în ciuda protestelor, numele și punctajele candidaților au fost publice. Asta înseamnă că organizatorii au ținut să ne arate că este posibilă onestitatea în România. 

Mai mult, acest tip de comportament vine după imensele scandaluri din toamna trecută și din urmă cu câteva zile. Știți voi, cazurile Ianculescu, Musteață, cel al secretarului de stat Puiu. Este ca și cum cineva spus, gata, să încetăm cu golănia politică, cu clienții de partid și să-i chemăm pe profesioniști. 

Eu unul aș căpătă încredere dacă statul român îmi dă un astfel de semnal. Domnule, dacă pentru prima dată avem ocazia să lucrăm bine la statul român. Dacă aici sunt niște oameni serioși.

Dar ai lucra vreodată la statul român?

Mai este o chestiune. Statul acesta pe care-l criticăm atât de mult, are în sfârșit nevoie de noi. Foarte multă vreme el a fost luat prizonier, noi am fugit de el și am așteptat să lucreze pentru comunitate. S-ar putea să fie acesta începutul unei schimbări. Sau s-ar putea să fiu eu naiv. 

Sunt astăzi destul de multe argumente ca să lucrezi la stat. Salariile sunt peste medie, cele mai mari din România, programul este corect, drepturile și beneficiile le știți deja. Îndrăznesc să cred că nici viața nu e prea rea. Și acum a venit și un semn că se poate mai bine și cu onestitatea. 

Iar eu aș vrea astăzi să vă testez și să văd în ce măsură ați vrea să lucrați pentru statul român. Iar pe cei care lucrați acolo să ne spuneți dacă merită sau  nu să ne alăturăm vouă. 

Aceasta a fost întrebarea mea la România în Direct. Iar răspunsul a fost aproape unanim, nu. Acesta nu este un sondaj, evident. Dar România în Direct arată cum percep oamenii relația cu statul. Și este absolut dureros.

Lumea se ferește de stat pentru că el înseamnă corupție, nepotism, lipsă de libertate, performanță. Nici măcar recompensele și salariile mari nu-i atrag pe oamenii activi. Ei văd statul ca refugiul unor incompetenți. Și toată lumea știe că toate concursurile sunt măsluite.

Ascultați, vă rog, ce spun majoritatea celor de mai sus în ediția de marți a României în Direct!

Aș pune mâna în foc că nu este peste tot așa. Că există destule insule administrative corecte și funcționari care știu ce fac. Și-mi dau seama că cel mai mare efort pe care trebuie să-l facă clasa politică este unul și mai complicat. Pentru că este legat de așteptări. Este ușor să mărești salarii, dar mai greu să stabilești încredere. Căci despre asta e vorba. Poate, dacă săptămâna viitoare mai apare un concurs cu rezultate excepționale, atunci lumea o să creadă mai mult.

Ce are de făcut statul român este să facă curățenie. Dar nu o poate face începând din instituții. Putregaiul începe de la clasa politică. Dați-i afară pe cei care mint sau fură și o să vedeți rezultate în scurt timp. Fiți transparenți și spuneți adevărul și o să aveți parte de o surpriză.

Trecem bugetarii în șomaj tehnic, îi dăm afară și tot nu reușim. Nu în cifre e problema

Am întrebat la România în Direct dacă, după șomajul tehnic al unor bugetari, guvernul va avea curaj să treacă și la o adevărată reformă a aparatului administrativ. Răspunsurile voastre m-au pus pe gânduri. 

O mare parte dintre cei care au sunat la România în Direct au vorbit de un viciu profund al administrației. Peste tot există oameni onești și dedicați, dar ei sunt năpădiți de  pile și proptele. Nu puține au fost mesajele în care mi s-a spus că într-un birou doi muncesc și duc pe toată lumea în spate, iar șase plimbă acte. Alții mi-au spus că, dacă ar începe să se dea afară, ar cădea și dintre cei care au valoare. Concluzia fost că omul sfințește locul și că inegalitatea în prestații este de fapt punctul comun al administrației. Vă las aici ediția ănregistrartă pentru că mărturile oamenilor sunt spectaculoase. Poate vreți să vedeți care este realitatea dintr-un birou al administrației, de la cum se angajează până la cum se muncește. 

Nu cred că PNL poate să înceapă să dea afară dintre bugetari. Cel puțin nu înainte de alegeri. Probabil, după încheierea stării de urgență și a șomajului tehnic, se va încerca o cosmetizare. Primii care-l vor suna pe domnul Orban vor fi membrii partidului său. Atât PSD cât și PNL au clientela și oamenii lor de partid care trebuie păstrați în funcții. Ei sunt vinișoarele prin care curg banii de partid, contractele și prin care se perpetuează tipul de administrație care ne-a adus aici. 

PSD e mult mai rău, dar PNL chiar are o șansă să îndrepte unele lucruri. Are, însă, de îndeplinit o condiție teribil de complicată. El trebuie să explice acestui aparat funcționăresc, dar și societății, că mai binele nu se tratează la nivel individual. 

Marele nostru păcat este individualismul, iar la nivel politic incapacitatea de a lucra în comun și dorința de a servi doar propriul aparat de partid. O cohortă de aparținători ai partidului sunt învățați că prima dată îi servești pe ai tăi, apoi pe tine. Fiecare dintre cei aduși pe pile visează la un loc călduț, la un salariu bun, la o casă sau o mașină din ce în ce mai mari. Copilul lor să fie bine și burta lor asemenea și cam atât contează 

Or, rațiunea spune că numai dacă gândești și pentru ceilalți poți face ceva bine. Nu contează cât de mare ai casa dacă lângă tine este gunoi. Nu contează că mașina ta e mai scumpă dacă te sufoci laolaltă cu noi. Nu contează banii din toată lumea dacă ai nevoie de același spital. Și nici copilul tău nu va fi mai bine la școala pe care ai făcut-o prost. 

Până la urmă o să rămâi în aceeași mocirlă cu restul lumii dacă nu-ți faci treaba cum trebuie. Și mereu trebuie să-ți pui o întrebare: dacă copilul meu se va întâlni cu munca mea, va fi mulțumit? Îi va fi bine?

Până când nu imprimă acest mod de gândire, domnului Orban sau oricui ar vrea să facă reforma asta, nu o să-i reușească. Căci reușita nu stă într-un milion sau 900 de mii, ci în capacitatea acestora de a face ca lucrurile să meargă bine nu numai pentru ei, ci pentru toată lumea. Altfel la fiecare zece ani o să mai tăiem din bugetarii și o să ne întrebăm de ce nu se schimbă rezultatul.  

 

Marile companii vor tăieri la bugetari. Nu e de ajuns

UPDATE: Premierul Orban a anunțat miercuri că bugetarii care nu sunt esențiali în combaterea crizei vor intra în șomaj tehnic câte două săptămâni pe lună, plătiți cu 75 la sută din salariu. Cu acest amendament, textul își păstrează rațiunea. 

O să vorbim astăzi din nou despre solidaritate, dar mai ales desrpe sacrificiu. Iar printre aceste cuvinte trebuie să înțelegem tăieri de bani în sistemul public și o investiție masivă a statului în privat. Mi-e teamă, însă, că acest lucru  nu este de ajuns. Cele mai mari companii din România au trimis guvernului o scrisoare publică în care avertizează de iminența unei recesiuni. Calculele lor pornesc de la o scădere cu 50 la sută a economiei în următoarele trei luni, apoi, în fiecare lună care urmează, estimează o scădere de 20 la sută. Asta ar însemna o cădere a PIB-ului României cu 15 procente, o sumă uriașă. 

Companiile cer rapid o injecție de capital pentru deblocare care să meargă până la 30 de miliarde de euro. Acum că nu mai sunt restricții pentru ajutoarele de la stat, marile companii văd vital acest ajutor, mai ales pentru industriile care sunt în moarte clinică. România are o datorie guvernamentală mai mică decât alte state europene și, chiar cu această cheltuială, nu ar depăși cu mult 50 la sută din PIB. Așadar spațiu ar fi. 

Patronii dedică însă o parte la fel de importantă din apelul lor unei restructurări în domeniul bugetar. Nu indică o cifră, dar poți să le citești frustrarea printre rânduri. Estimează că două milioane de angajați de la privat vor avea de suferit, în timp ce niciunul dintre bugetari nu va pierde un leu. Ba, într-o situație recent votată de Parlament asistăm la măriri de salarii. 

Ar mai fi o consecință gravă, citez ”după terminarea acestei crize, mediul privat va fi defavorizat pentru că românii vor vedea încă o dată că a fost mult mai bine și mai sigur să fie angajați în sistemul public din România și nu în economia reală, în mediul privat de business.”

În acest moment guvernul a negat că vor avea loc tăieri de salarii la bugetari sau alte restructurări. Știm, însă, că urmează o masivă rectificare bugetară care ar putea însemna așa ceva. Are cineva însă curaj să o facă? Eu aș spune că înainte de alegerile din iarnă, nicio șansă.

Asta deși rațiunea arată cu totul altceva. Restructurarea aparatului bugetar este doar o condiție pentru ieșirea din criză. A doua este o alegere și mai dificilă pe care statul trebuie să o aibă în vedere. Ca și alte economii, România s-a orientat masiv spre consum. Statul însuși a încurajat o dezvoltare bazată pe importuri, pe bunuri de larg consum, a aruncat cu bani în piață. 

Deceniul următor trebuie să aibă, însă, alte coordonate. Statele care nu vor dezvolta investițiile publice în sănătate, infrastructură, tehnologie de vârf și valoare adaugată nu-și vor reveni după această criză . Cine nu bagă banii publici sau bani strânși din piețe financiare în produse de securitate a sănătății și a societății va pierde nu numai alegeri, dar și bunăstare. Statul român tocmai are ocazia să renunțe la balastul birocratic care ne-a măcinat 30 de ani și să facă ceva corect. Și noi, fiecare, trebuie să ne facem alegerile de aceeași manieră.

Acest text a fost citit în rubrica Rațiunea Zilei, la Europa FM în fiecare zi la 17.30 și 7.30

 

Salariile bugetarilor se vor mări cu 70 la sută

Cred că asta este cea mai ignorată știre a săptămânii. Am spus-o și săptămâna trecută la emisiune și lumea din platou mi-a atras atenția că mă aflu în eroare. Că nu se poate, că poate doar pe unele paliere. Acum revin, cu știrea din nou confirmată, și spun: salariile bugetarilor vor crește în medie cu 70 de procente în următorii 1-3 ani, în funcție de puterea bugetului. Vor fi măriri de la 10 la sută până la 300 la sută. Aveți aici un prim draft al legii, care a scăpat în presă.  Mai mult

Amnistie, dar să fie până la capăt

Constat că PSD are o aplecare spre acțiuni precum amnistii, grațieri și alte iertări de datorii. Iar povestea asta în care amnistia mamelor și pensionarilor a fost extinsă la toți bugetarii e de-a dreptul comică dacă n-ar fi tristă. Dar înainte de a ne repezi în ea să vedem elementele. Inițiativa legislativă primară este o foaie de hârtie A4 scrisă în grabă cu un an înainte căreia cu greu îi faci față la citire. Și prin modul încâlcit în care e redactată dar și prin lipsa de direcție. Apoi prin lipsa aproape completă a datelor economice. Virtutea ei est că, în mod corect, constată haosul din sistemul de salarizare Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!