Sigur că, dacă vă întreb acum, o să-mi spuneți imediat că România este o țară coruptă. Și că politica și administrația românească au extins acest obicei al corupției până în punctul în care n-a mai rămas piatră peste piatră.

Incendiul de la Piatra Neamț este un exemplu cât se poate de bun. Aici, incompetența politică laolaltă cu clientelismul, neputința intelectuală și șmenul de partid au dus la moartea unor oameni.

Dar cel mai bine este să auzi acest lucruri cu urechile tale și să-ți faci o idee cât de mare este nemernicia. Iar ediția de marți a României în Direct a adus o serie de astfel de mărturii care-ți îngheață sângele în vene. Nu numai că vorbim de corupție, dar vorbim de o adaptare la viața de junglă, care duce la ignorarea completă a fricii de justiție. Dar, stați, nici măcar asta nu este o problemă. Pur și simplu oamenilor acestora nu le mai pasă de viețile celor din jur. Pentru bani se calcă peste cadavre.

Mecanismul este un cerc vicios în care, dacă ești prins, poți să alergi la nesfârșit. Trebuie să fii foarte curajos ca să-l spargi. Sau să pleci din țară. El presupune un politician care are numirea politică, apoi controlează verificarea și distribuie banii către firma care face lucrarea de mântuială. Lucrarea se face în bugetul alocat, dar costurile sunt trase în jos ca să rămână profitul cât mai mare. De acolo se plătește șpaga. Iar ceea ce o să auziți mai jos sunt câteva mărturii care o să vă arate tot atâtea mecanisme de funcționare a corupției și incompetenței ucigașe. Le-am rezumat ca să știți ce o să auziți.

  • Un antreprenor care povestește despre diferența dintre o lucrare la un spital de stat și una la un spital privat. Dacă cea de la privat este o operă de artă, la stat nu are acces decât după o subcontractare. Pe parcurs descoperă că antreprenorul numărul unu nu are decât cinci lucrători, dar că lucrările sale sunt decontate cu prioritate. De asemenea, banii povestitorului, cel care duce greul sunt pe jumătate și numai după presiuni. A rupt contractul, a denunțat, nu s-a întâmplat nimic
  • Un specialist în eficiență energetică povestește despre lipsa completă a profesioniștilor tehnici din instituțiile publice. Niște cârpaci îi numește pe cei care lucrează acolo, incapabili să înțeleagă lucrările pe care le au de făcut. Iar lucrul cel mai important este criteriul prețului celui mai mic care este sursa viciului
  • Un inginer care a lucrat la renovarea mai multor spitale. Din cauza prețului mic s-a ajuns la depășirea bugetului. Dacă ATI-ul l-a scos la linie, la următorul etaj s-a lucrat mult mai prost. Din momentul în care lucrarea s-a degradat cu bună știință, patronii l-au pus să semneze toate documentele. A demisionat.
  • Un consultant în lucrări de construcții care are o dilemă ieșită din comun. ISU și ANSVSA se contrazic asupra unei metode tehnice. Din cauza asta au blocat lucrarea.
  • Un vânzător de echipamente medicale care spune că prima întrebare pe care o primește de multe ori este ”mie ce-mi iese?”

Din ce în ce mai mulți experți povestesc despre slaba calitate a lucrărilor și materialelor pentru diverse investiții publice. Fie că este vorba de materiale ieftine la prețuri supraevaluate, fie că sunt lucrări de mântuială, acestea pun în pericol zeci de investiții, dar și viața celor care le folosesc. Adăugați controale și recepții cu ochii închiși plus o seamă de contracte date clienților de partide.

Țineți minte că la un moment dat a picat o școală, tavanul ei, chiar în timpul unei vacanțe? Și că marele noroc a fost acolo că nu erau copii. Dar ei ar fi putut fi acolo. Oare în câte alte locuri din România copiii sunt puși sub amenințare? Sau în câte locuri din România sunt spitale care mai pot să ardă?

Astea-s lucruri pe care noi ni le-am făcut nouă. România e ca o șandrama care stă să cadă. Suntem protejați de realizările unor oameni onești, de profesionalismul altora, dar în multe situații este doar noroc.

Noi avem o mentalitate care spune că, dacă fac un ban rapid, o să scap, o să trăiesc mai bine. Dar nu funcționează chiar așa. Cum o să mai scapi dacă ajungi într-un spital care arde? Chiar dacă tu ai avut pila la ce te mai ajută? Nu poți să gândești doar până la portofel. Viața bună este dată de calitatea întregii societăți de lângă tine. Dacă-i plin numai de hoți și numai de nenorociri, tot praful se alege.

Eu cred că lumea ar trebui să lucreze ca și cum copilul lui o să ajungă într-o zi acolo. O fi sigur pentru copilul meu? Dar pentru tatăl meu? E sigur ceea ce fac eu? Până n-o îndreptăm pe asta, nu scăpăm

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Un comentariu la “Câteva mărturii care-ți arată că România e o șandrama putredă

  1. Avatar Aurel spune:

    Nu vreau sa par rautacios, dar pana acum nu ai trait in Romania? Eu, cel putin, sunt plecat de multi ani si cu toate acestea sunt constient de astfel de mizerii din tara. Nu doar ca le-am trait pe pielea mea inainte de a pleca din tara, dar venind in concediu anual si avand familia acolo, am tot fost tinut la curent cu „progresul” tarii.

    De ce crezi ca la stat nu lucreaza prea multi oameni competenti si cinstiti? Pana nu de mult se plangeau de salarii., ca-s prea mici. Pai stai linistit ca acum, dupa mariri, e batalia si mai mare pe spagi si coruptie, pentru ca salariile mai mari stimuleaza si mai mult nepotismul. Daca inainte trageau toate capusele la un loc caldut la stat pentru a avea acces la diverse beneficii (relatii, control, munca de rutina, siguranta postului, pensie atractiva, etc), acum trag nu doar pentru acestea dar si pentru salariile acelea marite.

    Cei competenti si cinstiti nu si-au batut si nu isi vor bate prea curand capul cu un post de lucru la stat. Stiu, unii se vor simti jigniti. Sa fie sanatosi! Daca chiar sunt onesti si muncitori, ar trebui sa-si plece capul in pamant si sa-si vada de treaba, stiind ce mizerie este in sistem si ce lung este drumul spre reabilitarea imaginii.

    Atata timp cat societatea de clasa medie este plina de venin si se mentine ideea de „ce imi pasa mie de vecin”, noile generatii sunt invatate cu aceleasi principii si se perpetueaza prostia si rautatea.

    Daca oamenii simpli ar fi uniti si ar lucra impreuna pentru comunitatea lor locala, fara sa astepte de la stat „sa faca ceva”, atunci in timp aceste comportamente sanatoase s-ar propaga in sus, de la mic la mare, catre straturi mai inalte. Practic, oamenii educati intr-o astfel de cultura nu vor mai accepta furtul si minciuna, fiind invatati de mici sa traga toti constiinciosi la celasi plug.

    Uite, mergi prin satele romanesti si studiaza spatiul din fata curtii (cel „public”). Vei vedea de multe ori niste spatii neingrijite, pentru ca „nu-i la mine-n curte”. Cam asta-i realitatea, iar de aici se nasc toate rautatile. Pot sa voteze romanii pe cine or vrea, tot in cerc ne se vor plimba haotic.

    Ma intristeaza aceasta realitate, pentru ca mi-ar placea sa ma pot intoarce printre ai mei, insa de fiecare data cand ma decid, revin 10-12 zile in concediu pe acolo, imi iau dusul rece si revin repejor in tara gazda. Si dusul rece nu are a face cu nivelul salariilor. Pur si simplu oamenii! Mult prea multi care-si vad doar de patratica lor si care-s salbaticiti de-a dreptul. Este o totala lipsa de incredere in societate. Priveste gardurile inalte, priveste cainii din curti. Totul este bazat pe frica si fiecare constientizeaza ca-i pe cont propriu. De-a dreptul trist! Si sa nu intrebi precum la radio „ce-i de facut?”, pentru ca nu exista un raspuns magic care sa fie expus intr-un singur rand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *