sanatate

Adelina Toncean: ” Bunătatea mea poate schimba ceva”

Interviul pe care urmează să-l auziți este uimitor din așa multe unghiuri încât nu o să mai prididiți să vă minunați.

Prima dată pentru că Adelina Tonceanu salvează vieți la care nimeni nu se gândește. Sunt copii abandonați în spitale și la care nimeni nu se gândește. Sunt copii bolnavi care trebuie operați în primul an de viață. Și nu numai că-i salvează, dar le dă și un rost în viață.

Adelina a și devenit mamă pentru doi dintre ei. Blondie, Cristi de fapt, s-a stins înainte de 14 ani. Dacă ar fi fost operat până la un an de malformația de care suferea, ar fi trăit și acum. „Blondie mi-a lăsat această vorbă: Bunătatea mea va schimba ceva.”

Adelina i-a devenit mamă lui Andrei acum. „Băiețelul meu se bucură de fiecare zi din pandemia asta pentru că stau mai mult acasă cu el.”

„Ce-au spus ai tăi când i-ai înfiat? Mama m-a întrebat cu ce vrei să te ajut?”

Numai în ultimul an, Adelina a organizat 50 de zboruri către spitale ale lumii care operează copii care nu au șanse la noi. „Mă bucur de ajutorul doctorului Cîrstoveanu care este un om foarte curajos. Și care învață și o grămadă de rezidenți să sară în ajutor.”

Și, apoi, ce te va mira cel mai tare este lipsa revoltei. „Mi-am dat seama târziu, după câțiva ani, că nu de revoltă am nevoie. Cine sunt eu să-i judec pe oamenii care lucrează la statul român? Ce știu eu ce probleme au și de ce au ajuns așa. Nu mai bine învăț cum, împreună, putem face ceva mai bine?”

Și, da, la sfârșit i-am spus că pare un înger.

Câteva recomandări

Aici este site-ul Asociației Blondie unde puteți contribuie și voi

Și nu uitați că în orice moment, aici găsiți Vorbitorincii

Despre alți salvatori, am vorbit aici.

Medic român: „Sunt pregătit să plec. Nu mă regăsesc în societatea noastră.”

Luni am purtat o convorbire dureroasă la România în Direct. Un chirurg din Brașov m-a anunțat că e gata din nou de plecare în străinătate. A învățat acolo, a muncit acolo, a venit acasă să facă bine. Nu face față birocrației imense pe care statul român i-o pune în față.

Și nu e vorba că nu poate munci. Calitatea actului său medical este viciată de această muncă suplimentară. Și de toate nenorocirile pe care le adună un spital din România. De la nosocomiale la administrația pe care trebuie să o facă medicii.

Cum am putea noi să te oprim în România l-am întrebat? Iar răspunsul m-a descumpănit.

Nu mă regăsesc în societatea românească.

Tu ce-ai face ca să-l oprești?

România trebuie să înțeleagă acum că nu numai banii sunt cei care contează. Pentru o întreagă clasă de profesioniști gestiunea așteptărilor a devenit cel mai important lucru din lume. Bani, condiții de muncă, atmosferă corectă, orașe europene. Toate contează. Dacă nu reușim asta, tot mai mulți o să plece.

Înregistrarea este în podcastul de mai jos.

Iar aici e toată emisiunea.

Câteva mărturii care-ți arată că România e o șandrama putredă

Sigur că, dacă vă întreb acum, o să-mi spuneți imediat că România este o țară coruptă. Și că politica și administrația românească au extins acest obicei al corupției până în punctul în care n-a mai rămas piatră peste piatră.

Incendiul de la Piatra Neamț este un exemplu cât se poate de bun. Aici, incompetența politică laolaltă cu clientelismul, neputința intelectuală și șmenul de partid au dus la moartea unor oameni.

Dar cel mai bine este să auzi acest lucruri cu urechile tale și să-ți faci o idee cât de mare este nemernicia. Iar ediția de marți a României în Direct a adus o serie de astfel de mărturii care-ți îngheață sângele în vene. Nu numai că vorbim de corupție, dar vorbim de o adaptare la viața de junglă, care duce la ignorarea completă a fricii de justiție. Dar, stați, nici măcar asta nu este o problemă. Pur și simplu oamenilor acestora nu le mai pasă de viețile celor din jur. Pentru bani se calcă peste cadavre.

Mecanismul este un cerc vicios în care, dacă ești prins, poți să alergi la nesfârșit. Trebuie să fii foarte curajos ca să-l spargi. Sau să pleci din țară. El presupune un politician care are numirea politică, apoi controlează verificarea și distribuie banii către firma care face lucrarea de mântuială. Lucrarea se face în bugetul alocat, dar costurile sunt trase în jos ca să rămână profitul cât mai mare. De acolo se plătește șpaga. Iar ceea ce o să auziți mai jos sunt câteva mărturii care o să vă arate tot atâtea mecanisme de funcționare a corupției și incompetenței ucigașe. Le-am rezumat ca să știți ce o să auziți.

  • Un antreprenor care povestește despre diferența dintre o lucrare la un spital de stat și una la un spital privat. Dacă cea de la privat este o operă de artă, la stat nu are acces decât după o subcontractare. Pe parcurs descoperă că antreprenorul numărul unu nu are decât cinci lucrători, dar că lucrările sale sunt decontate cu prioritate. De asemenea, banii povestitorului, cel care duce greul sunt pe jumătate și numai după presiuni. A rupt contractul, a denunțat, nu s-a întâmplat nimic
  • Un specialist în eficiență energetică povestește despre lipsa completă a profesioniștilor tehnici din instituțiile publice. Niște cârpaci îi numește pe cei care lucrează acolo, incapabili să înțeleagă lucrările pe care le au de făcut. Iar lucrul cel mai important este criteriul prețului celui mai mic care este sursa viciului
  • Un inginer care a lucrat la renovarea mai multor spitale. Din cauza prețului mic s-a ajuns la depășirea bugetului. Dacă ATI-ul l-a scos la linie, la următorul etaj s-a lucrat mult mai prost. Din momentul în care lucrarea s-a degradat cu bună știință, patronii l-au pus să semneze toate documentele. A demisionat.
  • Un consultant în lucrări de construcții care are o dilemă ieșită din comun. ISU și ANSVSA se contrazic asupra unei metode tehnice. Din cauza asta au blocat lucrarea.
  • Un vânzător de echipamente medicale care spune că prima întrebare pe care o primește de multe ori este ”mie ce-mi iese?”

Din ce în ce mai mulți experți povestesc despre slaba calitate a lucrărilor și materialelor pentru diverse investiții publice. Fie că este vorba de materiale ieftine la prețuri supraevaluate, fie că sunt lucrări de mântuială, acestea pun în pericol zeci de investiții, dar și viața celor care le folosesc. Adăugați controale și recepții cu ochii închiși plus o seamă de contracte date clienților de partide.

Țineți minte că la un moment dat a picat o școală, tavanul ei, chiar în timpul unei vacanțe? Și că marele noroc a fost acolo că nu erau copii. Dar ei ar fi putut fi acolo. Oare în câte alte locuri din România copiii sunt puși sub amenințare? Sau în câte locuri din România sunt spitale care mai pot să ardă?

Astea-s lucruri pe care noi ni le-am făcut nouă. România e ca o șandrama care stă să cadă. Suntem protejați de realizările unor oameni onești, de profesionalismul altora, dar în multe situații este doar noroc.

Noi avem o mentalitate care spune că, dacă fac un ban rapid, o să scap, o să trăiesc mai bine. Dar nu funcționează chiar așa. Cum o să mai scapi dacă ajungi într-un spital care arde? Chiar dacă tu ai avut pila la ce te mai ajută? Nu poți să gândești doar până la portofel. Viața bună este dată de calitatea întregii societăți de lângă tine. Dacă-i plin numai de hoți și numai de nenorociri, tot praful se alege.

Eu cred că lumea ar trebui să lucreze ca și cum copilul lui o să ajungă într-o zi acolo. O fi sigur pentru copilul meu? Dar pentru tatăl meu? E sigur ceea ce fac eu? Până n-o îndreptăm pe asta, nu scăpăm

Apelurile nu țin loc de organizare

Am ajuns la cea mai înaltă cifră a epidemiei: 2958 de îmbolnăviri în doar 24 de ore. 82 de morți în același interval de timp. Adică platoul de creștere pe care-l aveam până acum a căpătat și un vârf. Și, foarte posibil, acest număr va crește. Uitați-vă un pic pe evoluție.

Nici nu are de ce să scadă acest număr. Restricțiile au fost insuficiente, prost aplicate, iar multă lume nu le-a respectat. În mod clar, multe lucruri care puteau merge prost au mers foarte prost. Iar vara pare că ne-am petrecut-o ca și cum am sperat că lucrurile vor trece de la sine.

Ieri, când lucriurile s-au complicat major, am avut parte de apeluri. Primul a ieșit Nelu Tătaru. Mesajele sunt din listele făcute de Gândul și Hotnews.

  • Populația, haideți să respectăm regulile.
  • Acum avem 226 de spitale suport COVID cu 1050 de paturi ATI complet utilate.
  • Dacă noi încercăm să vedem capacitatea, personalul trebuie să dea dovadă că trebuie să susțină capacitatea
  • Haideți să încercăm în acest moment de cumpănă să reașezăm respectarea regulilor.
  • Care sunt limitele? Primim și 3000 de pacienți pe zi, dar componenta de prevenție poate face diferența.
  • Avem evenimente sau transport în comun unde nu se respectă regulile. Aici avem acele zone infectante. Haideți să respectăm regulile.
  • Restricțiile reimpuse își vor face efectul în 10-14 zile.
  • Haideți să fim cu toții solidari și să ajungem acolo unde speram să ajungem la începutul lunii iunie.

Apoi a venit și domnul Iohannis

  • Transmit un mesaj special de recunoștință și mulțumire medicilor și personalul medical pentru profesionalism și dedicare
  • Acești oameni extraordinari merită respectul și admirația noastră
  • Avem încredere în medicii noștri
  • Lunile care vor urma nu vor fi deloc ușoare

Da, domnilor, de acord. Dar aici sunt mai multe amendamente. Numărul de ventilatoare nu a crescut semnificativ,, Acum spune ministrul, dar și președintele, numărul ventilatoarelor a ajuns la 1050. Dar conform unui raport SRATI, la o lună două de la începerea epidemiei acestea erau la 987.

Dacă vreți să știți cum a evoluat România ca număr de paturi ATI, dar și ca număr de medici, citiți această analiză a Europa Liberă.

Realitatea arată că guvernul a făcut puțin în această materie. Nu sunt mult mai multe ventilatoare ca astă-primavară. Iar medicii sunt obosiți pentru că nu primesc colegi noi. Domnul Tătaru se plânge că atâția sunt, dar până acum nu am avut niciun program care să sporească numărul lor.

Nu există nicio acțiune care să îndrepte rezidenți, personal de alte specialități pentru ce este nevoie acum. Stimulentele financiare nu au fost plătite decât în parte. Oamenii nu pot fi plătiți în apeluri.

În fapt, deși știam că vine răul, ne-am pregătit așa cum s-a pregătit și școala online. Adică am lăsat pe ultimul moment ce era de făcut. Sau nu am mai făcut deloc. Acest guvern a ținut o anumită stare de echilibru, a cârpit lucrurile pe ici pe colo, dar în niciun caz nu a făcut cât trebuie. Suntem cam în bătaia vântului. Asta însemnând că noi suntem cei care trebuie să ne păzim.

Prinși între clientelism și populism, de pe 15 iunie suntem pe cont propriu

E clar de acum. De pe 15 iunie vom avea o stare de alertă și mai ușoară decât acum. Sau nu vom mai avea restricții deloc. Președintele Iohannis a făcut marți un apel la Parlament să voteze încă 30 de zile de stare de alertă, dar hotărârea majorității pare luată deja. Așadar, ce urmează? 

După o ședință cu miniștrii implicați, președintele a anunțat că restricțiile vor fi și mai moi decât cele de acum, care oricum nu sunt respectate de o parte a populației. 

Așadar, se vor deschide mall-urile, dar nu și restaurantele. Se vor deschide piscinele și se va mări numărul de persoane care pot participa la diverse evenimente private. De asemenea, se vor deschide grădinițele și programele after-school, dar și sălile de sport. Se va putea circula înspre și dinspre țările care au mai puțin de 5 bolnavi la milionul de locuitori. Asta exclude însă țările cu care noi avem cele mai strânse legături: Italia, Spania, Franța. 

Anunțul vine într-o zi în care îmbolnăvirile rămân în aceeași zonă de 150 de zi și în care este evident că pericolul nu a trecut. De altfel, zilnic este raportat un focar, fie că vorbim de un spital, de un centru pentru bătrâni sau o firmă de curierat. Este clar că actualele măsuri de restricție funcționează și nu prea. De asta, președintele Iohannis a mers pe varianta tehnică oferită de ministrul Tătaru și de secretarul de stat Raed Arafat, ambii susținători ai stării de alertă. 

Și de aici începe problema politică. Majoritatea formată din PSD și prietenii a anunțat din timp că nu va vota o nouă prelungire a stării de alertă. Marcel Ciolacu spune că nu mai vrea să sufere nația de Klaustrofobie și a promis eliberarea de măști, termometre și alte măsuri de siguranță. Domnul Ciolacu joacă cartea drepturilor și libertăților cetățenești și cu ajutorul vocilor aliate încearcă să arate că Iohannis e un dictator. Cunoașteți modelul de la dictatorul Băsescu, care sprijinea justiția. Mă rog, în perioada în care sprijinea justiția. 

PSD-ALDE și Pro România s-au angajat pe o traiectorie populistă și încearcă să călărească o largă nemulțumire populară. Ei știu că o mare parte din votanții lor au o aversiune față de reguli și încearcă să contabilizeze asta. De fapt se adresează aceluiași public antrenat să creadă că procurorii iau ostatici. Este același discurs care consideră regulile și reglementările civilizate din Europa ca un dictat colonial. Profitori de ocazie, aliații de stânga predică iresponsabilitatea sanitară pentru că știu că orice situație rezultată le este favorabilă. Fie că se îmbolnăvește lumea, fie că regulile sunt prea aspre, va exista o nemulțumire la adresa PNL. 

Nu-i vorbă că în perioada asta PNL a ridicat sinecura la rang de artă, iar încredințările directe către prieteni, la nivel de capodoperă.

Klaus Iohannis știe că e într-o situație limită și de asta a avut un discurs moderat, mai curând un apel adresat parlamentarilor pentru colaborare. E prima dată când președintele înmoaie tonul pentru că știe că fără parlament nu va rezolva această situație.  Eu nu cred că Iohannis are veleități de dictator, cum îl zugrăvește PSD, dar nici nu are capacitatea de a înoda o colaborare transpartinică. Firesc, trebuie să se supună la ceea ce va hotărî Parlamentul, dar decizia pare luată. 

De asta cred că din 15 iunie, vom fi pe cont propriu. Fie că vom avea în vigoare un simulacru de măsuri de restricție sau nu vom avea deloc, suntem singurii care ne putem proteja familiile. Fără să vă mai constrângă cineva, respectați distanțarea fizică, purtați mască, spălați-vă pe mâini și nu mergeți inutil în locuri aglomerate. Educația individuală și cea în familie sunt vitale în lunile următoare. Clasa politică nu dă doi bani pe noi, deci noi trebuie să ne construim propria comunitate unită, puternică și corectă. 

În timp ce PSD și PNL își reîmpart sănătatea, pacienții bat la ușa spitalelor închise

O scurtă privire prin presa ultimelor 48 de ore vă va arăta numeroase acuzații de jaf, incompetență sau amândouă deodată la adresa a diverși manageri din sistemul sanitar. Acestea merg de la ministru până la șefi de spitale sau directori de companii din domeniu. Și sunt lansate deopotrivă de PSD, PNL și USR. Ce se întâmplă? Simplu: e bătaie pe cea mai mare afacere cu bani publici din România. 

Întâi de toate, o recapitulare a faptelor. Ministrul Tătaru a vorbit chiar la Europa FM, în această săptămână, despre cum va dezmembra caracatița de la Unifarm. De asemenea a anunțat că o să regleze mai multe direcții din minister. În replică, am aflat de neamurile și pilele pe care ministrul le-ar fi pus, deja, prin diverse consilii de administrație. 

Există și cereri în Parlament ca ministerul să oprească jaful din timpul pandemiei. Sunt acuzații din partea PSD de trucare de licitații, de atribuire directă către companii de casă și așa mai departe. La rându-le membri ai USR depun plângeri penale împotriva unor directori numiți și de PSD și de PNL, pe care-i acuză că sunt în cârdășie pentru spolierea banului public. 

Bătălia a avut și forme legale. La începutul pandemiei, după ce incompetența mai multor manageri numiți local a fost dovedită și s-a arătat a fi de-a dreptul criminală, guvernul a luat pentru sine decizia de a numi directori. Nu toate numirile au fost inspirate. Au ajuns în funcții temporare oameni care conduceau firme de pompe funebre sau foști șefi de sală. E adevărat, nu multă lume s-a înghesuit să conducă un spital în pandemie. PSD și-a luat numirile înapoi imediat după starea de urgență și și-a repus oamenii la butoane. Drept răspuns, ministrul Tătaru a început să mai taie de prin numirile pesediste din funcțiile centrale. 

Astfel, după criza sanitară, e o reașezare a sistemului, una care se face pe cel mai mare buget din România. De fapt, asistăm la re-împărțirea celei mai mari afaceri cu bani publici din istoria României, să nu aveți vreo îndoială. Bugetul central al sănătății numără peste 10 miliarde de euro. Dar trebuie să socotiți și banii care vin din zona locală. Practic, partidele vor să controleze unde merg acești bani. 

Fie că vorbim de construcții de spitale, de achiziții de bunuri, de medicamente, de aparatură, de angajări, de catering, toată firmele de partid vor o bucată. Mai ales că aceste bugete vor crește în perioada viitoare. În plus, orice achiziție, acum, este scuzabilă. Doar salvăm oameni, nu? De asta, de exemplu, Primăria Sectorului unu a luat 2700 de holtere cu aproape 4000 de euro bucata. Dar, știți, sunt sute astfel de exemple.

Ce va fi mai departe? Bătălia aceasta va continua și va fi vizibilă până când se așează noile culoare ale banilor. După care va fi pace. Ce putem face noi ca societate? O soluție vine de la Observatorul Român de sănătate, care alături de 20 de ONG-uri au înaintat autorităților un decalog pentru sănătate mai bună. Acesta prevede depolitizare funcțiilor de manager și concursuri reale la spitale, apoi stabilirea unui plan multianual de investiții, atât central cât și local, dar și un control independent al calității serviciilor din spitale.

Poți să te alături acestei inițiative semnând pe pagina decalogsănătate.ro

Iar cât timp eu vă povestesc asta, asociațiile bolnavilor cronici atrag atenția că pacienții încă nu sunt primiți în spitale. La fel, multe medicamente lipsesc în continuare din farmacii. Și, colac peste pupăză, cazurile de COVID sporesc din nou. 

 

Fiecare viață are un cost în economie. Totuși, cât face fiecare dintre noi în pandemie?

La finalul săptămânilor de izolare, am încercat cu Vlad Petreanu, la Avocatul Diavolului, să tragem o concluzie. România are peste o mie de de decese, 16 mii de îmbolnăviri, o boală care nu se oprește și pierderi economice uriașe. Iar economia care pornise anul spectaculos, s-a oprit având o creștere doar de 0,3 la sută. Ne-am întrebat dacă măsurile de carantină au fost exagerate? Și vă asigur că ceea ce o să auziți în continuare e cel mai cinic lucru cu putință. 

Pe parcursul documentării de la Avocatul Diavolului am regăsit un indicator pe care guvernele lumii și companiile îl folosesc atunci când calculează riscurile asociate unei meserii sau anumite măsuri care implică cheltuieli uriașe, dar au potențialul de a salva  vieți. Indicatorul se numește valoare statistică a unei vieți și arată, exact cum credeți, cât costă o viață omenească în diferite părți ale globului. 

Știu că ce spun aici este înfiorător pentru că fiecare viață este neprețuită și facem eforturi să le salvăm. Dar, din 1982, anumite măsuri se iau pe baza acestui indicator. Calculul se face urmărind zone cu meserii riscante, riscul de moarte la zece mii de muncitori, dar și valoarea muncii acestora, nu detaliez. 

Datele arată că în America o viață costă 10 milioane de dolari. Ea ajunge la 9,6 milioane în Canada, 7,4 milioane de dolari în Anglia și 1,6 milioane de dolari în România. Atât și nimic mai mult: 1,6 milioane de dolari pentru un român care ar putea deceda. Sunt țări care stau mai prost. Banii aceștia reprezintă, în fapt, pierderea pe care o generează dispariția unui om într-o economie. 

Fac o pauză ca să vă amintesc că ce fac eu aici e foarte cinic, dar sunt convins că, fără să o spună, sunt guverne care au folosit acest tip de calcule. Poate nu întâmplător, în America, l-ați auzit pe Trump spunând că, dacă vor fi sută sau două sute de mii de morți, acesta va fi un succes. Calculul arată că 200 de mii de persoane care pier în pandemie înseamnă două treimi din pachetul de ajutor economic aprobat de administrația americană, adică 3 trilioane de dolari. Mai mult ar fi o cheltuială prea mare, cum ar veni.

La noi, costurile din acest moment ar fi de 1,7 miliarde de dolari, iar la câți bani a alocat guvernul economiei, adică 100 de miliarde de lei, am putea avea nu mai mult de 12 mii de oameni pieriți. Îngrozitor.

Din fericire, omenirea civilizată și guvernele lumii, au trecut demult de acest tip de calcul. Deși grupuri de economiști îl pun la dispoziția mai marilor zilei, cred că în lumea noastră s-a schimbat ceva. Acest tip de retorică nu mai este acceptabil. Iată și de ce, și aveți în rândurile de mai jos, pledoaria mea în favoarea vieții de la Avocatul Diavolului.

Eu  voi susține astăzi de ce aceste măsuri, deși ne-au făcut viața praf, nu au nimic exagerat în ele. Ba, dimpotrivă, constituie o reacție firească, temporară, a guvernelor lumii. Și ne arată că gradul de dezvoltare a diverselor societăți de pe planetă este la cel mai înalt nivel pe care l-a cunoscut vreodată istoria noastră. 

Asta pentru că după sute de ani de eșecuri, am ajuns, aproape global, să prețuim viața nu numai la nivel individual, dar și la nivel colectiv. Nu numai că știm astăzi că fiecare om prețuiește foarte mult în societățile noastre, dar știm că el este important și pentru modul colectiv în care funcționăm noi. 

Este prima dovadă că am ajuns la acel nivel cultural în care știm să apreciem binele comun la fel de mult ca binele individual. Și că ni-l dorim. Știu că la noi această viziune este viciată de comunism, dar o societate puternică nu este construită din individualism. Ci din indivizi singuri, puternici, creativi, muncitori, dar care reușesc în comun. 

De asta este justificată și corectă reacția guvernelor lumii de a impune temporar aceste măsuri menite să preîntâmpine un mare număr de morți. Aceste măsuri au cântărit între economie și siguranță, iar cea din urmă a primat pentru că noi azi, ca societăți nu mai putem admite să avem un număr nejustificat de mare de morți. 

Apropo, dacă acceptăm moartea unui număr de concetățeni pentru că nu facem nimic să-i protejeze, pot să aflu care este numărul de cetățeni care pot muri fără să mă îngrijorez? Adică până unde ar putea să meargă acesta ca noi să avem o reacție, alta decât fuga așa cum se întâmpla acum cinci secole. Și știi foarte bine ce se întâmpla atunci. Bogații fugeau din orașe la moșiile lor de la țară și lăsau ciuma săracilor, după care se întorceau la finalul epidemiei. Moartea era acceptabilă, dar doar pentru cei mici. 

Astăzi, societatea civilizată a stabilit că moartea este inacceptabilă în aceeași măsură și pentru săraci cât este și pentru bogați. De aici aceste măsuri comune, care oricum sunt mai greu suportate de cei fără dare de mână. Dar măcar nu sunt lăsați să se descurce singuri. 

Un alt motiv pentru care am impus aceste măsuri bruște este faptul că am protejat spitalele care deservesc întreaga societate și nu numai pentru aceste boli. Dacă am fi tratat boala în libertate, ar fi existat riscul pe care l-am văzut în China, Italia și America să fim depășiți de numărul de cazuri și asta să ducă la epuizarea resurselor sanitare, fie ele umane sau materiale. Astfel chiar și cei care ar fi scăpat ar fi avut o problemă pentru viitor. 

În ce-l privește pe Harari pe care l-ai invocat mai devreme, el are dreptate: astăzi, moartea este un accident evitabil. Este poate cel mai bun semn c-am evoluat. Ne pasă de alții și credem sincer că avem dreptul să fim salvați de la moarte. Și că avem dreptul la toate resursele care pot împiedica moartea. Și cred că în viitor, vom vorbi și despre dreptul la nemurire.

Cine îmi dă mie dreptul acesta, o să te întrebi? Contribuția mea la bunul mers al societății sub formă de muncă, bani, taxe, impozite, respectarea legii. Faptul că în fiecare zi creez valoare adăugată care contribuie și la binele altor cetățeni. Mă aștept, când sunt în necaz, să fiu salvat, iar societate să-mi pună la dispoziție resurse cu care să fac acest lucru. 

Am dreptul să cer și legi care să-mi protejeze viața, chiar dacă asta face toate lucrurile din jurul meu mai scumpe. Ce prețuiești mai mult astăzi, viața și sănătatea ta sau capacitatea de a te bucura la preț redus de beneficiile pe care le dă societatea modernă. Sigur că acestea sunt plăcute, dar ele nu pot veni înaintea ideii de a trăi.

Și, da, le cerem guvernelor lumii să aibă grijă de noi. Pentru că le-am dat în schimb o putere uriașă, inegalabilă în istoria omenirii. Le-am dat în schimb mecanisme, stabilitate și oportunitatea de a rămâne la putere fără a fi răsturnați violent, vreme de generații, de vreme ce respectă mecanismele. Cred că e un schimb echitabil. 

Toate aceste lucruri sunt într-adevăr recente, nu au mai mult de 50-60 de ani. Istoria drepturilor și libertăților civile este tânără. Pentru drepturile individuale este epoca cea mai luminoasă din istorie. Toată lumea poate vota, avem drepturi care sunt respectate, avem organisme care funcționează pentru fiecare dintre noi, avem egalitate între femei și bărbați, am dat drepturi minorităților și ne-am câștigat un acces egal la sănătate, indiferent de cât câștigăm. Cel puțin teoretic suntem egali aici. 

Nu mai tratăm epidemiile ca acum 60 de ani când nu se plângea nimeni. Vreme de decenii am considerat molima drept o problemă individuală. La fel, considerăm boala astăzi. Specia noastră gândește așa: dacă tu, ești bolnav, atunci e problema ta. E suferința ta. De asta nu avem o rezonanță a molimelor în istoria noastră. De asta nu le percepem zeci de ani mai târziu și nu avem repere culturale. Și tocmai suntem pe cale să schimbăm asta. 

Și, da, ne permitem economic, într-o anumită măsură să o facem. Temporar avem mecanisme de finanțare, răspunsuri mai mult sau mai puțin nuanțate, și o bază materială care ne dă voie să ne oprim o vreme. 

Pentru toate aceste lucruri, cred că aceste măsuri nu au fost exagerate. 

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Au fost măsurile de carantină o exagerare sau nu?

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Au fost măsurile de carantină o exagerare sau nu?https://www.europafm.ro/avocatul-diavolului-cu-vlad-petreanu-si-catalin-striblea-au-fost-masurile-de-carantina-o-exagerare-sau-nu-video/

Publicată de Radio Europa FM pe Vineri, 15 mai 2020

 

 

Ce se întâmplă dacă ești purtător asimptomatic al coronavirusului

Acesta este un material medical de informare, apărut ca urmare a unor întrebări des puse în spațiul public, legate de cei care au coronavirus, dar nu dezvoltă boala. Materialul este realizat de medicul infecționist Bianca Borcoș, iar eu îi acord găzduire. 

Purtătorul asimptomatic al infecției cu Covid-19 reprezintă acea persoană confirmată pozitiv în laborator, dar care nu dezvoltă niciun simptom al bolii. În general aceștia au fost descoperiți în cursul anchetelor epidemiologice efectuate în rândul contactilor apropiați ai unor persoane infectate și internate în spital (care prezentau simptome). În urma studiilor efectuate în China, pe grupuri mici de persoane, s-a descoperit că purtătorii asimptomatici reprezintă aproximativ 40-50% din cazuri (poate chiar mai mult) și sunt în general reprezentați de persoane tinere, fară probleme de sănătate preexistente și mai ales de copii. Deși purtător asimptomatic înseamnă absenta simptomelor, mulți au raportat totuși pierderea gustului și mirosului.

De ce unele persoane nu dezvoltă simptome? Răspunsul este strâns legat de sistemul imunitar. Sistemul imunitar al fiecărei persoane joacă un rol foarte important în infecția cu Covid 19. Așa cum se cunoaște deja, cazurile severe și critice apar la persoanele cu diverse comorbiditați (diabet zaharat, afecțiuni cardiovasculare, pacienți oncologici, dializați), așadar la persoane la care sistemul imunitar este deja afectat.  Încă nu sunt efectuate suficiente studii în privința purtătorilor asimptomatici, fiind mai dificilă identificarea acestora odată ce nu prezintă simptome, dar se presupune că aceștia au un sistem imunitar integru, care are capacitatea de a „lupta” foarte bine cu boala, acesta fiind motivul pentru care nu dezvoltă simptome.

În medie virusul persistă în organism aproximativ 14 zile, de aceea se și impune izolarea pacienților pe durata de 14 zile. Totuși, un studiu recent efectuat în China pe pacienți vindecați de Covid 19 (cu două testări negative la interval de 24 ore), dar și pe persoane decedate după aproximativ 4-5 săptămâni de boală, demonstrează că virusul poate persista în organism până la 37 de zile.

În general virusul se transmite de la o persoană la alta prin intermediul secrețiilor respiratorii pe care o persoană bolnavă le răspândește atunci când strănută sau tușește. Așadar, în cazul unui pacient asimptomatic, șansele de răspândire a bolii ar trebui să fie mai scăzute, deoarece acesta nu prezintă nici tuse , nici strănut. Totuși, încă nu sunt studii suficente privind riscul de infecție al purtătorilor asimptomatici.

Din punct de vedere medical nu este necesară internarea unui pacient asimptomatic. Totuși, acesta trebuie monitorizat pe parcursul a 14 zile , sau până testul devine negativ, existând posibilitatea să dezvolte anumite simptome ușoare. Acesta este motivul ptr care in Romania sint internati toti pacientii pozitivi, inclusiv cei asimptomatici. In momentul in care spitalele de suprot vor fi umplute la 50% din capacitatea lor, purtatorii asimptomatici vor fi izolati la domiciliu sau in locuri special amenajate- acest lucru nu este inca reglementat.

Cât timp va sta în izolare un purtător asimptomatic?

Purtătorul asimptomatic se va izola la domiciliu timp de 14 zile, sau până când testul de laborator va fi negativ.

Informații oferite de Dr. Bianca Borcoș, medic infecționist clinica Intermedicas.

Ai și alte întrebări legate de infecția cu coronavirus? Suntem aici pentru tine.

Sună la 021 222 13 70 și un Concierge Doctor va sta de vorbă cu tine.

www.intermedicas.com

Trebuie să pregătim reînceperea școlii. Copiii vor merge la școală, mai devreme sau mai târziu.

Trebuie să începem să acceptăm ideea că la un moment dat copiii se vor întoarce la școală. Și să începem să pregătim acel moment și mental, dar și logistic. Căci se vor întoarce într-o școală complet diferită. Așadar, care sunt perspectivele?

Până la această oră nu este luată o decizie, dar ea va apărea în zilele următoare funcție de evoluția numărului de îmbolnăviri. Statul român analizează două scenarii în ce privește viitorul anului școlar. Primul dintre ele are în vedere închiderea anului școlar, doar cu ore online. Al doilea caută o modalitate de întoarcere fizică a copiilor în școli.

Ministrul Educației a anunțat că va hotărî doar după consultarea specialiștilor din Ministerul Sănătății. Secretarul de stat, Horațiu Moldovan spune că o decizie nu s-a luat până acum. Dar premierul Orban a declarat joi că după data de 15 mai copiii și cadrele didactice vor primi măști gratuit, dând de înțeles astfel că mai devreme sau mai târziu, o parte din copii vor ajunge școală. 

Măsurii i se opune deja primarul capitalei, Gabriela Firea, care spune că imaginea unor copii cu mască este sfâșietoare și că prin natura lor copiii nu pot respecta măsurile de distanțare socială. Alte mesaje emoționale circulă pe diverse forumuri de părinți și avertizează asupra lipsei de protecție pentru profesorii bolnavi sau asupra posibilității ca virusul să fie transportat de copii. 

În același timp, oficiali din ministerul educației spun sub anonimat că există și o presiune constantă pentru redeschiderea școlii, mai ales din partea părinților care, odată chemați la muncă, nu  vor mai avea cu cine lăsa copiii acasă. 

Ce știm clar în acest moment este că o decizie nu a fost luată, dar că ministrul educației le-a cerut celor de la interne și de la sănătate un plan de reintrare în școală pe care cei doi să și-l asume. Adică se așteaptă o decizie din partea Grupului de Comunicare strategică. Cel mai probabil, problema va ajunge pe masa președintelui, care a avut cel puțin o întâlnire cu ministrul educației pe această temă. Este clar, însă, că România va urmări și ce se întâmplă în alte state europene. De exemplu, Franța a anunțat că va redeschide școlile, dar cu clasele împărțite în două și cu măsuri stricte. La fel au procedat Germania și țările nordice. Italia și Spania se opun. 

Recunosc că ceea ce vă propun eu astăzi este extrem de dificil. Vlad Petreanu chiar mi-a spus la un moment dat că argumentația mea este inutilă. Este reflexul nostru de bază să ne apărăm copiii. Știți prea bine că senzația de grijă nu ne părăsește niciodată. 

Chiar dacă știm astăzi că ei, copiii, sunt cel mai puțin afectați de boală, nu ai vreau ca al tău să fie excepția. Știu că e greu pentru că ei nu pot respecta reguli. Și, dacă există un stat care este puțin spre deloc înclinat spre reguli și pregătire, atunci România este acela. 

Eu vă spun că trebuie să acceptăm ca elevii să se întoarcă treptat, gradual și cu măsuri stricte în școlile din România. Întâi elevii mai mari și mai responsabili, împărțiți în grupe, apoi pe măsură ce va trece timpul și ceilalți. Știu că e greu să găsești o soluție la miliardele de probleme începând de la distanțare socială, la măști, la băi murdare sau inexistente sau la navetă. 

Dar adevărul pe care-l știți în sufletele voastre este unul singur și trebuie doar să-l acceptați: această boală este aici cu noi pentru totdeauna. Ea nu va dispărea într-o zi și totul va reveni la normal. Acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată. Viața pe care ați avut-o până în ianuarie 2020 nu mai există. Iar dacă va reveni vreodată, va reveni cu obiceiuri noi. 

Toți cei care ne conduc astăzi, mințile luminate ale planetei spun un singur lucru: trebuie să învățăm să trăim cu virusul. Adică el va fi prezent în viața noastră până când ne vom imuniza  cu toții și atunci trebuie să știm să trăim cu el. Va fi ca gripa, doar că mai periculos. 

Știu că așteptați un vaccin. Acesta va veni sau nu, dar clar este că nu va veni acum. Chiar dacă resursele omenirii sunt îndreptate în această direcție și apare imediat, pe loc, producerea a miliarde de doze de vaccin și distribuirea lor va dura ani buni.  Să admitem acest lucru. 

Iar dacă acest vaccin nu va veni? Vedeți că încă bâjbăim după un tratament. Cât timp sunteți dispuși să-i mai ținem în casă și să ne oprim viețile? 

Trebuie să admiteți că mai devreme sau mai târziu, copiii vor trebui să revină la școală. Și că acest lucru se va întâmpla chiar când virusul este încă activ. 

Așadar, ceea ce avem de făcut este de fapt resetarea modului nostru de gândire. Cu atât mai mult să învățăm noua generație să trăiască cu acest pericol toată viața. Așa cum am învățat să trăim cu gripa sau că trebuie să ne spălăm pe dinți sau să ne uităm în stânga când trecem strada, așa va trebui să-i învățăm să se apere de boală.

Trebuie să le facem noi reflexe în care să se atingă mai puțin, să stea mai departe unul de altul, trebui să regândim programele școlare, trebuie să regândim spațiile, trebuie să afle care sunt noile norme sociale: de la spălat pe mâini insistent, la purtat mască. Și trebuie să ne determinăm guvernele să facă odată curat în școlile astea. 

Cred că suntem destul de creativi ca să facem treaba asta. Iată un model din Franța: jumătate  dintre copii la școală, jumătate studiu online acasă. Ore mai scurte și mai puține. Sau o parte la școală, o parte online și cealaltă  parte studiu individual. Știu că vă cer o schimbare, cea mai grea schimbare din viața noastră, dar, ce să vezi, viața noastră nu mai e cum a fost. 

Și, încă o dată, ca să fie cât se poate de clar. Școala nu poate începe acum. Poate nici în iunie, după ce spălăm și curățăm tot. Dar în septembrie, cel mai târziu, va trebui să ne întâlnim. Cu grupe mai mici, cu ore online, cu studiu individual. Așadar așteptăm, gândim, ne luăm măsuri și apoi ne facem curaj. 

Un scenariu bun și două proaste pentru „viața împreună cu virusul”

O idee începe să capete din ce în ce mai mult contur în toate statele cu care suntem aliați. ”Va trebui să învățăm să trăim cu virusul”, ni se spune din mai multe direcții. Ce înseamnă asta și ce consecințe majore va avea în viața noastră?

Mesaje similare vin dinspre diverse democrații occidentale. Premierul Franței, cancelarul Germaniei, președintele Iohannis vorbesc despre relaxarea restricțiilor, dar ne spun și despre faptul că virusul va rămâne în viața noastră. Sunt și zone mari ale populației care-și asumă acest lucru: vezi de exemplu protestele din America, acolo unde oamenii cer să muncească în ciuda bolii. 

Nu știm ce va urma în viața noastră, dar putem să bănuim ce se va întâmpla până la apariția unui vaccin sau a unui tratament universal care va transforma această boală într-o răceală mai puțin mortală. Până când imunizarea nu va fi realizată, toate aceste măsuri restrictive vor fi în vigoare, mai mult sau mai puțin, mai des sau mai rar, vor apărea și vor dispărea. 

Asta înseamnă că ne vom așeza viața în funcție de ele. De exemplu o să mergem mai rar la restaurant și nu ca să ne vedem cu prietenii, ci doar să mâncăm la distanță unii de alții. Vom căuta mereu măști și produse de curățat pe mâini. Vom evita aglomerația. Vom fi îngrijorați de cum și câți copii merg la școală. Vom călători mai greu. Iar moarte va fi vizibilă mai des. De asta ne vom drămui cu atenție banii.

Dar toate astea înseamnă o schimbare înceată și mult mai profundă în viața noastră. Un grup de analiză care de 60 de ani se ocupă de democrațiile occidentale și susține întâietatea acestora în fața altor sisteme politice, Atlantic Council, a făcut o analiză pe trei scenarii ale lumii viitoare. Ele sunt prezentate de publicația Politico.

Primul scenariu vorbește de obstacolele majore pentru revenirea economică a celor trei blocuri politice, Statele Unite, China și Uniunea Europeană. Efectele crizei se vor simți vreme de un deceniu, iar globalizarea nu va fi o opțiune. Adăugați aici o întârziere a vaccinului. Iar asta înseamnă o sărăcire a clasei mijlocii, dar și un impact uriaș asupra celor deja săraci. 

Al doilea scenariu presupune că statul chinez se mișcă mai repede decât noi toți, recuperează economic și că are metode de tratament mai bune. Metodele sale de lucru și politica sa vor fi acceptate de tot mai multe state ale lumii care vor avea nevoie de un furnizor de produse ieftine. 

În fine, al treilea scenariu și singurul favorabil modului nostru de viață este numit Noua Renaștere și are în vedere o revenire economică rapidă Statelor Unite. Completat cu găsirea unui vaccin și distribuirea sa în lume de către statele bogate, acesta ar asigura supremația modului nostru actual de viață. Și ar duce, în plus, la realizarea unei super-agenții mondiale de supraveghere a acestui tip de boli.  

Doar că fiecare variantă de aici ar putea merge prost. Inclusiv să nu avem vreodată vaccin. Iar asta înseamnă că boala va fi mereu cu noi, ca gripa. Doar că mai mortală. Ceea ce este, de fapt, și soluția românească după data de 15 mai. Așa că aveți grijă și respectați toate regulile.    

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!