sanatate

Dialoguri cu Paul Olteanu #4 De ce nu este greșeala admisibilă în România

În al patrulea episod al podcastului Mind Architect la Europa FM, discut cu Paul Olteanu despre cum să învățăm mai bine și de ce calitatea procesului de învățare este dată de metodă, nu de conținut. În plus, aflăm de ce greșeala nu este acceptabilă în România, dar și cum ar trebui să ne comportăm atunci când un copil greșește la clasă sau acasă. 

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neurostiintalaclasa.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Iar aici este siteul neurostiintalaclasa.ro

Dacă mie mi-e bine, ceilalți pot să moară (?)

Un protest cu 10-15 mii de oameni este in protest important. Și mai ales reprezentativ. Până la urmă, 65 la sută dintre români nu s-au vaccinat din diverse rațiuni, iar cei care au ieșit în piață le reprezintă în mare măsură ideile.

Da, unii dintre ei depășesc înțelegerea noastră. Ori sunt victime, ori și-au construit un sistem de valori complet diferite de ale noastre. Mă refer la oameni care nu cred în boală, la oameni care îndrăgesc și promovează conspirațiile, la cei care cred că vaccinul te îmbolnăvește. Aici sunt niște situații greu rezolvabile.

Există și categoria celor care au întrebări oneste și îndoieli palpabile despre vaccinuri. Da, acestea s-au făcut mai repede decât altele, anii de testare sunt mai puțini decât în alte părți. Iar lumea este liberă să bage în ea doar lucruri în care are încredere. Ca idee, drumul către ARNm omenirea îl face de câteva zeci de ani încoace.

Îi înțeleg și pe cei care își manifestă nemulțumirea față de guvern. O simt și eu. Bâlbâieli, neînțelegeri, ascunderea unor date despre gravitatea bolii, măsuri care, se bat cap în cap, decizii politice și diferite pentru evenimente similare. Și mai ales refuzul de a testa mult, rapid și mai ales în marile comunități. Testarea ar trebui să fie gratuită și pe toate gardurile.

Și nici mie nu-mi plac măsurile care împart lumea în două pe baza unui act medical. Mai ales în condițiile în care și cei vaccinați transmit boala sau o pot face. În plus consider că ele sunt tardive și trebuiau luate în vară, laolaltă cu aplicare legilor privind măștile.

Dar știu că acum este minimul care se poate face. Și înțeleg logica. Chiar dacă niște vaccinați se îmbolnăvesc între ei, posibilitatea cea mai mare de îmbolnăvire nu te duce la ATI. Adică riscurile sunt mai mici pentru acest tip de populație. Deocamdată este singura opțiune. Ne putem permite să ”răcească” câteva mii de oameni. Nu ne permitem ca ei să ocupe spitalele și să moară.

Așadar înțeleg și sunt de acord cu multe, dar nu pot fi de acord cu varianta care ni se propune: aceea de a nu face nimic și a nu se impune nicio măsură.

Varianta pe care ne-o propun unii dintre acești oameni este „dacă nouă ne este bine, ceilalți pot să și moară.” Este varianta care ne-a adus aici. Nu vă mințiți singuri și spuneți că România a avut interdicții. În comparație cu Grecia, Italia sau Franța nu au existat și nu s-au aplicat restricții.

Implementarea, așa defectuoasă cum este, a certificatelor verzi este singura măsură reală luată de stat în ultimii ani. Și ea a apărut când sute de oameni mor zilnic. Or reflexul corect al unei societăți ar fi să se păzească și să facă lucrurile care să împiedice moartea celorlalți. Aici, individualismul românesc a ieșit din nou la suprafață în toată puterea sa. Doar că de data asta nu se mai poate.

Pentru o perioadă va trebui să acceptați că este firesc și normal ca oamenii să nu mai moară. Și să faceți un pas în spate, chiar dacă nu vă place. Un an și jumătate s-a făcut ca voi, acum e nevoie de altă soluție. În câteva luni, se va reveni la normal, așa cum fac și alte țări. E prea mult?

Foto: Octav Ganea, Inquam Photos.

Studiu. Majoritatea românilor resping orice fel de restricții, dar acceptă măștile

Dacă sunteți mirați de răspunsul societății românești la pandemie, datele pe care o să vi le prezint mai jos vă vor lămuri măcar în parte. Adică vor da o explicație despre lejeritatea cu care tratăm anumite chestiuni, dar și de ce măsuri mai dure vor fi întâmpinate cu proteste.

Studiul sociologic de mai jos este făcut de compania Mednet, care este profilată în studii de piață pentru piețe precum retailul, cea de medicamente, bunuri de consum, imobiliare, dar și finanțe. Studiul este făcut public în cadrul campaniei #româniadeschisă, pornită la inițiativa lui Cristian China Birta, de la Kooperativa 2.0.

Datele adunate cu ajutorul a 1100 de persoane, care au răspuns telefonic, arată că mai toate măsurile draconice impuse de alte state ar fi privite rău la noi. Mă refer aici la diverse interdicții de circulație, la reducerea programului magazinelor sau purtarea măștilor în diverse spații. Mai mult, majoritatea dintre noi cred că măsurile pe care le-am aplicat până acum sunt adecvate și c-au funcționat foarte bine. Nici perspectiva unui al patrulea val nu este văzută ca un lucru de speriat de publicul din România. Iată câteva date interesante.

Nu ne plac restricțiile și suntem mulțumiți

Românii se tem de un nou val, al patrulea, al pandemiei de Covid, dar cel mai tare pe scara de valori, îi deranjează faptul c-ar putea avea noi restricții. Deci nu neapărat posibilitatea bolii. Vedeți un pic graficul de mai jos.

Ne place că avem mască în magazin și că ne ia temperatura. Dar în niciun caz că magazinele au avut program limitat sau c-a fost interzisă circulația după anumite ore.

Nu vedem mersul la cumpărături drept o activitate riscantă, așa cum nu este nici vizita la prieteni. În schimb, este văzut ca riscant transportul în comun, dar și mersul la diverse evenimente în sală.

Foarte interesant este că jumătate dintre cei care au răspuns spun c-au fost afectați de programul redus al magazinelor. Fie c-au fost nevoiți să-și schimbe programul, fie că nu se mai încadrau în acest program.

Considerăm că în continuare ar trebui ca magazinele să-și mențină programul, dar și că trebuie mai bine aerisite, dar să și aibă sisteme de dezinfectare.

De departe, cea mai mare problemă pe care o vedem în față, este reintroducerea unor restricții. Asta deranjează mai mult decât existența pandemiei. Probabil că pandemia poate să nu te afecteze, dar restricțiile sunt valabile pentru toți.

Singura restricție pe care o acceptă mai bine de jumătate din populație este purtarea măștii în magazine. Altfel, de la distanțare socială, la program redus, totul este respins. Poate de asta statul se codește să mai ia vreo măsură.

Iar dacă faci o evaluare a activităților de risc, există doar una singură despre care credem că este posibil periculoasă: mersul cu transportul în comun. Altfel, de la restaurante, la avioane și cumpărături, România crede că nu se confruntă cu activități periculoase.

Interesant este, însă, că întrebați fiind de efectul unor restricții, noi nu am perceput că s-a schimbat ceva n viața noastră. De exemplu, dacă programul magazinului a fost mai scurt, a fost mai aglomerat? Două treimi dintre noi consideră că nu. Ba nici nu ne-a fost afectată relația cu magazinul

Ce măsuri restrictive ai accepta? Cum ai proceda?

Desigur, un guvern responsabil s-ar ține de aplicarea unor astfel de măsuri. Dar, în România, politicienii nu iau măsuri nepopulare. Nu-și asumă niciun risc. Politica este văzută ca arta de a împărți banii, nu de a guverna și de a lua măsurile necesare. Așa mare este teamă de reacții negative că nimeni nu-și asumă o decizie care ar putea face bine, dar este neplăcută. Asta nu se aplică doar la pandemie.

Și acum, la final, puneți-vă în locul celor care conduc România. După aceste date, dacă ați fi nevoiți., ce măsuri ați introduce? Sau ați mai pune restricții? Chiar sunt curios.

Acest articol face parte din inițiativa #româniadeschisă care își propune să pună în dezbatere publică temele importante ale societății, cuprinzând diverse puncte de vedere. Încurajez toate comentariile politicoase și argumentate.

Cinci infecționiști și experți în sănătate publică: ”Virusul va rămâne aici și epidemia va reveni”

Cinci experți în sănătate publică și boli infecțioase publică o analiza în revista Forbes în care avertizează asupra unui viitor sumbru. O să încerc să rezum aici predicția lor legată de epidemie, dar și concluziile la care ajung.

Întreg articolul este sub acest link pentru cei interesați să citească în profunzime.

Iată și prezentarea lor, așa cum este făcută de revista americană.

Ce spun cei cinci experți

Ei consideră că acest virus este aici ca să rămână și că în anii următori este imposibil ca viața să revină pe coordonatele cunoscute. Astfel, vom avea noi valuri de epidemie care se vor manifesta fie în anumite comunități sau vor avea o zonă mai largă de exprimare.

Acest lucru se întâmplă din mai multe motive pe care le voi rezuma:

  • Omenirea este incapabilă să atingă imunitatea de turmă
  • Vaccinurile nu ajung în zonele cele mai sărace, întreținând boala
  • Chiar dacă ar fi suficiente vaccinuri, prea mulți oameni le refuză.

Cei cinci atrag atenția că și țările care au avut succes până acum au probleme, fie din lipsă de vaccin, fie din ridicarea restricțiilor. Se referă în special la Vietnam, Taiwan sau Marea Britanie.

O altă concluzie este că lipsa vitezei și nețintirea zonelor cu cel mai mare risc duc la apariția unor mutații care pot face virusul periculos și pentru cei vaccinați. Chile și Mongolia sunt alte locuri unde aceste probleme apar. La fel și în Marea Britanie, dar în ceea ce se numesc pungi de infectare.

Un moment nefast politic.

Spre deosebire de alte momente critice, această epidemie prinde planeta într-un moment de naționalism exacerbat, de divizare, dar și de răspândire a teoriilor anti-științifice. Dar și cu un populism feroce răspândit între liderii politici.

Cei cinci caracterizează răspunsul global la această problemă drept inept și ineficient. Ei numesc aici o serie de lideri care au contribuit major la această problemă. Este vorba de Xi Jinping, Bolsonaro, Putin, Donald Trump, Erdogan și într-o anumită măsură Boris Johnson. Dar aceștia nu sunt singurii. Iar bulele lor i-au urmat îndeaproape și au transmis mesajul peste tot. De asta, unele guverne nici nu au luat în serios posibilitatea unei epidemii.

Ce soluții au

Problema care apare este că nu există o singură soluție, ci o multitudine care trebui aplicate împreună ca să aibă rezultate. Iar acestea le cuprind pe următoarele:

  • Țintirea cu vaccinare a categoriilor celor mai expuse
  • Coordonare globală și regională a vaccinării
  • Găsirea unor noi metode de detecție a bolii
  • Ajutorul rapid către state sărace

Cei cinci oferă exemplul variolei. Pentru că odată cu apariția vaccinului, acesta nu era suficient, infecționiștii au țintit spre vaccinare pe cei mai expuși riscului, adică pe cei din comunitățile sărace, nu din cele bogate. Este evocat și vechiul sistem de proceduri din Statele Unite care urmărea supravegherea comunitară a bolii. Asta înseamna inclusiv că era plătită cu bani raportarea posibilă a unui caz. Dar și existența unui registru al îmbolnăvirilor. Asta în ideea că trebuie să găsim tot felul de resurse să rezolvăm situația.

Astăzi în epoca digitală, omenirea este capabilă să facă mai mult de atât. Totul este să vrea.

Adelina Toncean: ” Bunătatea mea poate schimba ceva”

Interviul pe care urmează să-l auziți este uimitor din așa multe unghiuri încât nu o să mai prididiți să vă minunați.

Prima dată pentru că Adelina Tonceanu salvează vieți la care nimeni nu se gândește. Sunt copii abandonați în spitale și la care nimeni nu se gândește. Sunt copii bolnavi care trebuie operați în primul an de viață. Și nu numai că-i salvează, dar le dă și un rost în viață.

Adelina a și devenit mamă pentru doi dintre ei. Blondie, Cristi de fapt, s-a stins înainte de 14 ani. Dacă ar fi fost operat până la un an de malformația de care suferea, ar fi trăit și acum. „Blondie mi-a lăsat această vorbă: Bunătatea mea va schimba ceva.”

Adelina i-a devenit mamă lui Andrei acum. „Băiețelul meu se bucură de fiecare zi din pandemia asta pentru că stau mai mult acasă cu el.”

„Ce-au spus ai tăi când i-ai înfiat? Mama m-a întrebat cu ce vrei să te ajut?”

Numai în ultimul an, Adelina a organizat 50 de zboruri către spitale ale lumii care operează copii care nu au șanse la noi. „Mă bucur de ajutorul doctorului Cîrstoveanu care este un om foarte curajos. Și care învață și o grămadă de rezidenți să sară în ajutor.”

Și, apoi, ce te va mira cel mai tare este lipsa revoltei. „Mi-am dat seama târziu, după câțiva ani, că nu de revoltă am nevoie. Cine sunt eu să-i judec pe oamenii care lucrează la statul român? Ce știu eu ce probleme au și de ce au ajuns așa. Nu mai bine învăț cum, împreună, putem face ceva mai bine?”

Și, da, la sfârșit i-am spus că pare un înger.

Câteva recomandări

Aici este site-ul Asociației Blondie unde puteți contribuie și voi

Și nu uitați că în orice moment, aici găsiți Vorbitorincii

Despre alți salvatori, am vorbit aici.

Medic român: „Sunt pregătit să plec. Nu mă regăsesc în societatea noastră.”

Luni am purtat o convorbire dureroasă la România în Direct. Un chirurg din Brașov m-a anunțat că e gata din nou de plecare în străinătate. A învățat acolo, a muncit acolo, a venit acasă să facă bine. Nu face față birocrației imense pe care statul român i-o pune în față.

Și nu e vorba că nu poate munci. Calitatea actului său medical este viciată de această muncă suplimentară. Și de toate nenorocirile pe care le adună un spital din România. De la nosocomiale la administrația pe care trebuie să o facă medicii.

Cum am putea noi să te oprim în România l-am întrebat? Iar răspunsul m-a descumpănit.

Nu mă regăsesc în societatea românească.

Tu ce-ai face ca să-l oprești?

România trebuie să înțeleagă acum că nu numai banii sunt cei care contează. Pentru o întreagă clasă de profesioniști gestiunea așteptărilor a devenit cel mai important lucru din lume. Bani, condiții de muncă, atmosferă corectă, orașe europene. Toate contează. Dacă nu reușim asta, tot mai mulți o să plece.

Înregistrarea este în podcastul de mai jos.

Iar aici e toată emisiunea.

Câteva mărturii care-ți arată că România e o șandrama putredă

Sigur că, dacă vă întreb acum, o să-mi spuneți imediat că România este o țară coruptă. Și că politica și administrația românească au extins acest obicei al corupției până în punctul în care n-a mai rămas piatră peste piatră.

Incendiul de la Piatra Neamț este un exemplu cât se poate de bun. Aici, incompetența politică laolaltă cu clientelismul, neputința intelectuală și șmenul de partid au dus la moartea unor oameni.

Dar cel mai bine este să auzi acest lucruri cu urechile tale și să-ți faci o idee cât de mare este nemernicia. Iar ediția de marți a României în Direct a adus o serie de astfel de mărturii care-ți îngheață sângele în vene. Nu numai că vorbim de corupție, dar vorbim de o adaptare la viața de junglă, care duce la ignorarea completă a fricii de justiție. Dar, stați, nici măcar asta nu este o problemă. Pur și simplu oamenilor acestora nu le mai pasă de viețile celor din jur. Pentru bani se calcă peste cadavre.

Mecanismul este un cerc vicios în care, dacă ești prins, poți să alergi la nesfârșit. Trebuie să fii foarte curajos ca să-l spargi. Sau să pleci din țară. El presupune un politician care are numirea politică, apoi controlează verificarea și distribuie banii către firma care face lucrarea de mântuială. Lucrarea se face în bugetul alocat, dar costurile sunt trase în jos ca să rămână profitul cât mai mare. De acolo se plătește șpaga. Iar ceea ce o să auziți mai jos sunt câteva mărturii care o să vă arate tot atâtea mecanisme de funcționare a corupției și incompetenței ucigașe. Le-am rezumat ca să știți ce o să auziți.

  • Un antreprenor care povestește despre diferența dintre o lucrare la un spital de stat și una la un spital privat. Dacă cea de la privat este o operă de artă, la stat nu are acces decât după o subcontractare. Pe parcurs descoperă că antreprenorul numărul unu nu are decât cinci lucrători, dar că lucrările sale sunt decontate cu prioritate. De asemenea, banii povestitorului, cel care duce greul sunt pe jumătate și numai după presiuni. A rupt contractul, a denunțat, nu s-a întâmplat nimic
  • Un specialist în eficiență energetică povestește despre lipsa completă a profesioniștilor tehnici din instituțiile publice. Niște cârpaci îi numește pe cei care lucrează acolo, incapabili să înțeleagă lucrările pe care le au de făcut. Iar lucrul cel mai important este criteriul prețului celui mai mic care este sursa viciului
  • Un inginer care a lucrat la renovarea mai multor spitale. Din cauza prețului mic s-a ajuns la depășirea bugetului. Dacă ATI-ul l-a scos la linie, la următorul etaj s-a lucrat mult mai prost. Din momentul în care lucrarea s-a degradat cu bună știință, patronii l-au pus să semneze toate documentele. A demisionat.
  • Un consultant în lucrări de construcții care are o dilemă ieșită din comun. ISU și ANSVSA se contrazic asupra unei metode tehnice. Din cauza asta au blocat lucrarea.
  • Un vânzător de echipamente medicale care spune că prima întrebare pe care o primește de multe ori este ”mie ce-mi iese?”

Din ce în ce mai mulți experți povestesc despre slaba calitate a lucrărilor și materialelor pentru diverse investiții publice. Fie că este vorba de materiale ieftine la prețuri supraevaluate, fie că sunt lucrări de mântuială, acestea pun în pericol zeci de investiții, dar și viața celor care le folosesc. Adăugați controale și recepții cu ochii închiși plus o seamă de contracte date clienților de partide.

Țineți minte că la un moment dat a picat o școală, tavanul ei, chiar în timpul unei vacanțe? Și că marele noroc a fost acolo că nu erau copii. Dar ei ar fi putut fi acolo. Oare în câte alte locuri din România copiii sunt puși sub amenințare? Sau în câte locuri din România sunt spitale care mai pot să ardă?

Astea-s lucruri pe care noi ni le-am făcut nouă. România e ca o șandrama care stă să cadă. Suntem protejați de realizările unor oameni onești, de profesionalismul altora, dar în multe situații este doar noroc.

Noi avem o mentalitate care spune că, dacă fac un ban rapid, o să scap, o să trăiesc mai bine. Dar nu funcționează chiar așa. Cum o să mai scapi dacă ajungi într-un spital care arde? Chiar dacă tu ai avut pila la ce te mai ajută? Nu poți să gândești doar până la portofel. Viața bună este dată de calitatea întregii societăți de lângă tine. Dacă-i plin numai de hoți și numai de nenorociri, tot praful se alege.

Eu cred că lumea ar trebui să lucreze ca și cum copilul lui o să ajungă într-o zi acolo. O fi sigur pentru copilul meu? Dar pentru tatăl meu? E sigur ceea ce fac eu? Până n-o îndreptăm pe asta, nu scăpăm

Apelurile nu țin loc de organizare

Am ajuns la cea mai înaltă cifră a epidemiei: 2958 de îmbolnăviri în doar 24 de ore. 82 de morți în același interval de timp. Adică platoul de creștere pe care-l aveam până acum a căpătat și un vârf. Și, foarte posibil, acest număr va crește. Uitați-vă un pic pe evoluție.

Nici nu are de ce să scadă acest număr. Restricțiile au fost insuficiente, prost aplicate, iar multă lume nu le-a respectat. În mod clar, multe lucruri care puteau merge prost au mers foarte prost. Iar vara pare că ne-am petrecut-o ca și cum am sperat că lucrurile vor trece de la sine.

Ieri, când lucriurile s-au complicat major, am avut parte de apeluri. Primul a ieșit Nelu Tătaru. Mesajele sunt din listele făcute de Gândul și Hotnews.

  • Populația, haideți să respectăm regulile.
  • Acum avem 226 de spitale suport COVID cu 1050 de paturi ATI complet utilate.
  • Dacă noi încercăm să vedem capacitatea, personalul trebuie să dea dovadă că trebuie să susțină capacitatea
  • Haideți să încercăm în acest moment de cumpănă să reașezăm respectarea regulilor.
  • Care sunt limitele? Primim și 3000 de pacienți pe zi, dar componenta de prevenție poate face diferența.
  • Avem evenimente sau transport în comun unde nu se respectă regulile. Aici avem acele zone infectante. Haideți să respectăm regulile.
  • Restricțiile reimpuse își vor face efectul în 10-14 zile.
  • Haideți să fim cu toții solidari și să ajungem acolo unde speram să ajungem la începutul lunii iunie.

Apoi a venit și domnul Iohannis

  • Transmit un mesaj special de recunoștință și mulțumire medicilor și personalul medical pentru profesionalism și dedicare
  • Acești oameni extraordinari merită respectul și admirația noastră
  • Avem încredere în medicii noștri
  • Lunile care vor urma nu vor fi deloc ușoare

Da, domnilor, de acord. Dar aici sunt mai multe amendamente. Numărul de ventilatoare nu a crescut semnificativ,, Acum spune ministrul, dar și președintele, numărul ventilatoarelor a ajuns la 1050. Dar conform unui raport SRATI, la o lună două de la începerea epidemiei acestea erau la 987.

Dacă vreți să știți cum a evoluat România ca număr de paturi ATI, dar și ca număr de medici, citiți această analiză a Europa Liberă.

Realitatea arată că guvernul a făcut puțin în această materie. Nu sunt mult mai multe ventilatoare ca astă-primavară. Iar medicii sunt obosiți pentru că nu primesc colegi noi. Domnul Tătaru se plânge că atâția sunt, dar până acum nu am avut niciun program care să sporească numărul lor.

Nu există nicio acțiune care să îndrepte rezidenți, personal de alte specialități pentru ce este nevoie acum. Stimulentele financiare nu au fost plătite decât în parte. Oamenii nu pot fi plătiți în apeluri.

În fapt, deși știam că vine răul, ne-am pregătit așa cum s-a pregătit și școala online. Adică am lăsat pe ultimul moment ce era de făcut. Sau nu am mai făcut deloc. Acest guvern a ținut o anumită stare de echilibru, a cârpit lucrurile pe ici pe colo, dar în niciun caz nu a făcut cât trebuie. Suntem cam în bătaia vântului. Asta însemnând că noi suntem cei care trebuie să ne păzim.

Prinși între clientelism și populism, de pe 15 iunie suntem pe cont propriu

E clar de acum. De pe 15 iunie vom avea o stare de alertă și mai ușoară decât acum. Sau nu vom mai avea restricții deloc. Președintele Iohannis a făcut marți un apel la Parlament să voteze încă 30 de zile de stare de alertă, dar hotărârea majorității pare luată deja. Așadar, ce urmează? 

După o ședință cu miniștrii implicați, președintele a anunțat că restricțiile vor fi și mai moi decât cele de acum, care oricum nu sunt respectate de o parte a populației. 

Așadar, se vor deschide mall-urile, dar nu și restaurantele. Se vor deschide piscinele și se va mări numărul de persoane care pot participa la diverse evenimente private. De asemenea, se vor deschide grădinițele și programele after-school, dar și sălile de sport. Se va putea circula înspre și dinspre țările care au mai puțin de 5 bolnavi la milionul de locuitori. Asta exclude însă țările cu care noi avem cele mai strânse legături: Italia, Spania, Franța. 

Anunțul vine într-o zi în care îmbolnăvirile rămân în aceeași zonă de 150 de zi și în care este evident că pericolul nu a trecut. De altfel, zilnic este raportat un focar, fie că vorbim de un spital, de un centru pentru bătrâni sau o firmă de curierat. Este clar că actualele măsuri de restricție funcționează și nu prea. De asta, președintele Iohannis a mers pe varianta tehnică oferită de ministrul Tătaru și de secretarul de stat Raed Arafat, ambii susținători ai stării de alertă. 

Și de aici începe problema politică. Majoritatea formată din PSD și prietenii a anunțat din timp că nu va vota o nouă prelungire a stării de alertă. Marcel Ciolacu spune că nu mai vrea să sufere nația de Klaustrofobie și a promis eliberarea de măști, termometre și alte măsuri de siguranță. Domnul Ciolacu joacă cartea drepturilor și libertăților cetățenești și cu ajutorul vocilor aliate încearcă să arate că Iohannis e un dictator. Cunoașteți modelul de la dictatorul Băsescu, care sprijinea justiția. Mă rog, în perioada în care sprijinea justiția. 

PSD-ALDE și Pro România s-au angajat pe o traiectorie populistă și încearcă să călărească o largă nemulțumire populară. Ei știu că o mare parte din votanții lor au o aversiune față de reguli și încearcă să contabilizeze asta. De fapt se adresează aceluiași public antrenat să creadă că procurorii iau ostatici. Este același discurs care consideră regulile și reglementările civilizate din Europa ca un dictat colonial. Profitori de ocazie, aliații de stânga predică iresponsabilitatea sanitară pentru că știu că orice situație rezultată le este favorabilă. Fie că se îmbolnăvește lumea, fie că regulile sunt prea aspre, va exista o nemulțumire la adresa PNL. 

Nu-i vorbă că în perioada asta PNL a ridicat sinecura la rang de artă, iar încredințările directe către prieteni, la nivel de capodoperă.

Klaus Iohannis știe că e într-o situație limită și de asta a avut un discurs moderat, mai curând un apel adresat parlamentarilor pentru colaborare. E prima dată când președintele înmoaie tonul pentru că știe că fără parlament nu va rezolva această situație.  Eu nu cred că Iohannis are veleități de dictator, cum îl zugrăvește PSD, dar nici nu are capacitatea de a înoda o colaborare transpartinică. Firesc, trebuie să se supună la ceea ce va hotărî Parlamentul, dar decizia pare luată. 

De asta cred că din 15 iunie, vom fi pe cont propriu. Fie că vom avea în vigoare un simulacru de măsuri de restricție sau nu vom avea deloc, suntem singurii care ne putem proteja familiile. Fără să vă mai constrângă cineva, respectați distanțarea fizică, purtați mască, spălați-vă pe mâini și nu mergeți inutil în locuri aglomerate. Educația individuală și cea în familie sunt vitale în lunile următoare. Clasa politică nu dă doi bani pe noi, deci noi trebuie să ne construim propria comunitate unită, puternică și corectă. 

În timp ce PSD și PNL își reîmpart sănătatea, pacienții bat la ușa spitalelor închise

O scurtă privire prin presa ultimelor 48 de ore vă va arăta numeroase acuzații de jaf, incompetență sau amândouă deodată la adresa a diverși manageri din sistemul sanitar. Acestea merg de la ministru până la șefi de spitale sau directori de companii din domeniu. Și sunt lansate deopotrivă de PSD, PNL și USR. Ce se întâmplă? Simplu: e bătaie pe cea mai mare afacere cu bani publici din România. 

Întâi de toate, o recapitulare a faptelor. Ministrul Tătaru a vorbit chiar la Europa FM, în această săptămână, despre cum va dezmembra caracatița de la Unifarm. De asemenea a anunțat că o să regleze mai multe direcții din minister. În replică, am aflat de neamurile și pilele pe care ministrul le-ar fi pus, deja, prin diverse consilii de administrație. 

Există și cereri în Parlament ca ministerul să oprească jaful din timpul pandemiei. Sunt acuzații din partea PSD de trucare de licitații, de atribuire directă către companii de casă și așa mai departe. La rându-le membri ai USR depun plângeri penale împotriva unor directori numiți și de PSD și de PNL, pe care-i acuză că sunt în cârdășie pentru spolierea banului public. 

Bătălia a avut și forme legale. La începutul pandemiei, după ce incompetența mai multor manageri numiți local a fost dovedită și s-a arătat a fi de-a dreptul criminală, guvernul a luat pentru sine decizia de a numi directori. Nu toate numirile au fost inspirate. Au ajuns în funcții temporare oameni care conduceau firme de pompe funebre sau foști șefi de sală. E adevărat, nu multă lume s-a înghesuit să conducă un spital în pandemie. PSD și-a luat numirile înapoi imediat după starea de urgență și și-a repus oamenii la butoane. Drept răspuns, ministrul Tătaru a început să mai taie de prin numirile pesediste din funcțiile centrale. 

Astfel, după criza sanitară, e o reașezare a sistemului, una care se face pe cel mai mare buget din România. De fapt, asistăm la re-împărțirea celei mai mari afaceri cu bani publici din istoria României, să nu aveți vreo îndoială. Bugetul central al sănătății numără peste 10 miliarde de euro. Dar trebuie să socotiți și banii care vin din zona locală. Practic, partidele vor să controleze unde merg acești bani. 

Fie că vorbim de construcții de spitale, de achiziții de bunuri, de medicamente, de aparatură, de angajări, de catering, toată firmele de partid vor o bucată. Mai ales că aceste bugete vor crește în perioada viitoare. În plus, orice achiziție, acum, este scuzabilă. Doar salvăm oameni, nu? De asta, de exemplu, Primăria Sectorului unu a luat 2700 de holtere cu aproape 4000 de euro bucata. Dar, știți, sunt sute astfel de exemple.

Ce va fi mai departe? Bătălia aceasta va continua și va fi vizibilă până când se așează noile culoare ale banilor. După care va fi pace. Ce putem face noi ca societate? O soluție vine de la Observatorul Român de sănătate, care alături de 20 de ONG-uri au înaintat autorităților un decalog pentru sănătate mai bună. Acesta prevede depolitizare funcțiilor de manager și concursuri reale la spitale, apoi stabilirea unui plan multianual de investiții, atât central cât și local, dar și un control independent al calității serviciilor din spitale.

Poți să te alături acestei inițiative semnând pe pagina decalogsănătate.ro

Iar cât timp eu vă povestesc asta, asociațiile bolnavilor cronici atrag atenția că pacienții încă nu sunt primiți în spitale. La fel, multe medicamente lipsesc în continuare din farmacii. Și, colac peste pupăză, cazurile de COVID sporesc din nou. 

 

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!