Mishteaux

De ce voi plăti pentru ”Cumințenia Pământului”

18 martie 2016 Cătălin Striblea Mishteaux 1 comentariu

Pentru că în Paris am văzut cele mai frumoase ore de artă din toată lumea. Vinerea după prânz în marile muzee, în fața marilor opere de artă, se afla câte o clasă de elevi. La Quay d’Orsay era plin de sute de astfel de copii care învățau direct de la marii maeștri.

O astfel de operă în fața cărora se perindă copii nu face decât să deschidă mintea, să te apropie de artă, să te apropie de muzee. Explicațiile pe care le vei primi laolaltă cu sculptura, experiențele altora îți vor arăta și această latură a vieții care te face mai bun, mai calm, mai înțelegător.

Mai mult

Câteva fotografii care să te pună pe gânduri

17 martie 2016 Cătălin Striblea Mishteaux 3 comentarii

Întotdeauna mi-au plăcut fotografiile. Mult mai mult decât tablourile sau filmele. Pentru că te pun să gândești, să construiești povestea și să vezi dincolo de ele. Niciodată nu mi s-a întâmplat să mă opresc în fața uneia și să nu mă gândesc la visele, speranțele și viețile celor de acolo. Ce s-o fi ales de ele?

Agerpres a deschis publicului arhiva de fotografie istorică. M-am plimbat prin ea, printre cele expuse la Parlament și am tot stat pe gânduri de atunci. O să vă arăt câteva, pe care le-am fotografia la rându-mi dintre cele prezentate.

Mai mult

Son of Saul, un film fără popcorn

14 martie 2016 Cătălin Striblea Mishteaux 0 comentarii

Am primit o invitație la ”Son of Saul” cu câteva zile înainte de a merge la film. Și am avut de atunci sentimentul că vine un nor negru peste mine, exact ca în Independence Day. Mă așteptam ca filmul să șocheze și să fie ca un pumn în stomac. Asta simțeam, doar gândindu-mă la subiect.

Apoi a venit Levente Molnar în studio la Digi FM și ne-a spus că ”trebuie să mergeți cu curiozitate la film”. Căci, nu e un film doar despre Holocaust. ”Aceste situatii limita in care acesti oameni sunt pusi pot fi din diferite perioade istorice, pentru ca este vorba despre daca reusim noi sa ne mentinem umanul din noi in niste conditii incredibil de grele.”

Mai mult

Dovada că Ponta nu putea să fie Președintele României

25 ianuarie 2016 Cătălin Striblea Mishteaux 0 comentarii

Ca să ajungi în fruntea statului român trebuie să ai prestanță. Să-ți pui un șomoiog de blană în cap, ca simbol al puterii și dorinței de mai bine. Niciunui ”cel mai puternic al zilei”, nu-i va fi îngăduit să se arate în public fără o pisică jupuită pe cap, spre oroarea organizațiilor de protecția animalelor.

Iată și dovezile. Domnul Iohannis a plecat de acasă fără aprobarea doamnei Carmen. Nici nu cred aia e căciula lui, într-adevăr. Sunt convins că SPP-iștii sunt oripilați la gândul că ar putea să și-o dea jos și nu o să fie nimeni prin preajmă, ca la faza cu paltonul.  Mai mult

Urări de Crăciun de la mine din cartier

24 decembrie 2015 Cătălin Striblea Mishteaux 1 comentariu

Pe la noi prin cartier se știa că vine Crăciunul când apărea Panciurel cu acordeonul. Panciurel era pe vremea aia țigan, nu știu dacă acum este rrom. Era înalt, negricios și juca cel mai bun fotbal din cartier. Avea viteză și dribling și totdeauna jucam cu el împotriva altor blocuri. Habar n-am de ce îi ziceam Panciurel, că pe el în acte îl chema Aurel.

Taică-său cânta la clarinet și stăteau la singura casă care scăpase de demolare pe lângă noi. De sub gardul lui pornea derdelușul, iar în curte un ofițer de securitate închiriase un loc pentru cușca unui câine de vânătoare care ne teroriza când îi dădea drumul. Ta-su lui Panciurel a fost cel care ne-a adus primii blugi, după revoluție. Și tot el a avut prima mașină tare din cartier, un Opel luat de pe la Paris, pe unde cânta în metrou. Mai mult

Cum ajungi să le susții pe ”fetele noastre” în Danemarca

20 decembrie 2015 Cătălin Striblea Mishteaux 2 comentarii

Un căpșor blond, aproape alb, se ridică după speteaza scaunului. Ușor, ușor, cât să ne vadă. Are ochi albaștri ca mai toată nația de pe lângă noi. Nu are mai mult de 3-4 anișori și vrea să știe cine vorbește limba ciudată pe care nu a mai auzit-o niciodată.

Cu siguranță că a vrut să vadă cum arată niște români. Nu am nici un dubiu că toți părinții din tren știu exact cine suntem. Acum o oră am scos un steag și ne-am făcut selfie-uri cu el. ”Fetelor, venim!” Cred că după miercuri, toată Danemarca știe cum arată un steag românesc. Mai mult

Un city-break valabil doar zece ani

19 octombrie 2015 Cătălin Striblea Mishteaux 0 comentarii

Week-end-ul acesta am fost în Germania. Am avut treabă, dar am reușit să rup câteva ore sâmbăta la prânz pentru mine. Prietenii mei m-au invitat să aruncăm o privire pe Valea Rinului, unde Mainz-ul este unul dintre cele mai importante orașe.

Am mers de la Mainz la Rüdersheim cu vaporul, iar la întoarcere cu trenul. Pentru un tip comod ca mine, lipsa mașinii a făcut sens de abia pe parcurs, căci nu știam la ce să mă aștept. Am înțeles însă semnificația excursiei, cam la jumătate de oră după ieșirea din Mainz. Mai mult

Mici secrete pentru o zi simplă în Muscel

4 octombrie 2015 Cătălin Striblea Mishteaux 1 comentariu

Mi-a plăcut întotdeauna să plec ”la munte” în zona Muscelului, mult mai mult decât pe Valea Prahovei. Se ajunge și se pleacă mult mai ușor, vii pe autostradă, iar acum după ani lungi de așteptare e gata și drumul de la Pitești la Câmpulung.

Așa că într-o oră jumătate  ajungi acolo. Dacă ai doar o zi la dispoziție, sâmbăta, în cazul nostru, mergeți spre Cândești și Albeștii de Muscel. Faceți o haltă la piață în Câmpulung și luați o pastramă de vițel de la restaurantul de lângă stația de microbuze. Știu, nu o să vă placă cum arată, dar curaj, intrați, oamenii sunt de treabă și mâncarea bună. Mai mult

Zece lucruri de știut în Țara Hațegului

20 august 2015 Cătălin Striblea Mishteaux 11 comentarii

Am fost jumătate de săptămână în Țara Hațegului și am văzut și bune și rele. Și prima estimare este că statul nu e nici la jumătatea investițiilor făcute de privați, ba pe alocuri îi mai și încurcă. Cât despre obiceiurile turistului și pelerinului român, ele ne definesc încă o dată ca o națiune specială. Ce am văzut și ce am aflat.

1. Pelerinii de la Prislop vor să ajungă cu mașina până la mormântul lui Arsenie Boca. Cred că ar fi fericiți dacă s-ar ajunge la mormânt precum la McDrive. Nu vă mai spun că toți cei care refuză să se dea jos din mașină sunt tineri, au mașini noi și bune și uneori se iau la înjurat în blocajul general. Mi s-a părut absolut fabulos că printre mașinile pline cu oameni sănătoși, pe o ploaie torențială, o femeie cu un singur picior mergea în cârje ca într-un soi de demonstrație despre ce ar trebui să fie Prislopul. Mai mult

Minunea de la icoana lui Arsenie Boca

12 august 2015 Cătălin Striblea Mishteaux 1 comentariu

Poate vă mai aduceți aminte de această știre de pe la începutul lunii mai. Atunci un sat din Vaslui devenea brusc loc de pelerinaj și subiect de știri, odată ce sătenii descoperiseră că o icoană a lui Arsenie Boca, adusă de la Prislop, a început să lăcrimeze.

Satul și-a trăit momentul de celebritate, lumea a venit de peste tot să se roage, la fel televiziunile, ba întâmplarea a făcut subiectul și câtorva talk-show-uri după cum  o să vedeți aici. Așa că, dacă tot am venit pe acasă, am zis să merg și eu să văd ce se întâmplă sau mai exact ce se mai întâmplă. Dar. ca să fiu sincer, mie mi se povestise de altă minune, înainte de a pleca. Mai mult