Frica este singurul rezultat al referendumului lui Orban

Să nu vă mire rezultatul referendumului din Ungaria. Invalidarea nu contează pentru Orban, câtă vreme rezultatul îi este favorabil sută la sută. Premierul maghiar a și anunțat că va merge mai departe cu modificarea Constituției și că va notifica Bruxelles-ul despre refuzul de-a primi refugiați, căci referendumul era consultativ.

Merită însă să ne aplecăm asupra mecanismului prin care Orban și-a construit procentul uriaș de favorabilitate. Trei milioane de oameni îl urmează. Și asta nu e puțin lucru. Iar  cuvântul cheie este frică. Frica este cel mai la îndemână instrument pe care un politician îl poate folosi. Este ușor, este direct, unește masele, te profilează.

”Cea mai veche și mai puternică emoție a umanității este frica. Iar cea mai veche și mai puternică frică este cea de necunoscut.” Zicerea îi aparține Howard Philip Lovecraft, iar el știe ce spune pentru că toată viața lui a trăit din frică. Romanele lui de groază sunt romane cult și îngrozesc și la 80 de ani de la dispariție. Cum să nu-l iei în seamă?

Orban a cultivat frica. A însămânțat-o, a crescut-o, a cântat-o și a împins-o până la punctul în care a explodat. Fie direct pe stradă, fie în rezultatul unui vot.

Fără îndoială, însă, Ungaria are o problemă reală cu refugiații. 174 de mii de persoane au cerut azil la Budapesta anul trecut. Se estimează că cei care au tranzitat țara au trecut de 400 de mii. Nu e ușor pentru un stat de 10 milioane să treacă prin așa ceva. Imaginile de la garduri, de prin gări au conturat o imagine de asediu.

În fapt, însă, doar 508 persoane au primit azil anul trecut în Ungaria. În ciuda cererilor masive, Budapesta a refuzat tot sau aproape tot. Dacă accepta planul european ar fi trebuit să primească mai puțin de 1300 de oameni.

Apoi după construirea gardurilor nici încercările de-a trece granița nu au mai însemnat mare lucru. În ultimele săptămâni a fost raportată o singură trecere. Sunt ziare în Ungaria care spun că un locuitor obișnuit ar putea să vadă mai multe OZN-uri în țară, decât refugiați. În țară sunt raportate anual, 24 de ”întâlniri” cu OZN-uri.

Dar pentru jumătate din maghiari faptul că niciun refugiat nu vine la ei, decât la televizor, nu este relvant. Perspectiva schimbări modului de viață cunoscut îi sperie mai tare decât povestea cu OZN-urile. Nu știi cine sunt acei oameni, îi refuzi. Este atât de simplu. Frica nu construiește.

Votul lor va avea însă consecințe pentru noi. Este al doilea semnal de ruptură pe care Europa îl primește în câteva luni. Iar sensul este același. Nu suntem pe un teritoriu liber, încercăm să ne păstrăm în granițele fizice și spirituale care ne-au fos trasate. Ne este frică de cum ar putea arăta viața noastră altfel.

Și ar mai fi ceva. Este un semn important că nu putem sau nu mai putem lua decizii în comun. Este un semn că Europa cu două viteze, dorită din Vest, poate funcționa și cu două sensuri, dacă te uiți din est. Și  mai este un semn că fiecare își poate vedea de ale lui. Cumva de asta nu ne este frică.

Sentimentul că se poate trăi în afara Europei va fi din ce în ce mai prezent. Iar pentru noi, poate fi fatal de-a dreptul. Aici la capătul imperiului se poartă și alte bătălii. Legăturile noastre sunt fragile și sub asediu. Aici, mare parte dintre liderii noștri de abia așteaptă să taie ce ne mai ține de Occident.

Nu pentru că nouă ne-ar merge mai bine, ci pentru că ei ar fi în stare să ne sacrifice și pe noi ca să scape. Atacul este în plină desfășurare, iar frica instalată de Orban va fi modelul de urmat. Asta va învăța foarte repede clasa politică de la București.  Să ne dea o nouă frică, tocmai ca să scape de spaima lor.

Căci ”frica este cea mai veche și mai puternică emoție a omenirii.” Cu un singur amendament. Cel care a spus-o, Lovecraft, a trăit în sărăcie. Nu și-a vândut niciodată cărțile, a murit sărac. Ironic, lumea l-a cumpărat și apreciat, doar după ce-a murit.

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *