social

Povești de radio: fostul sau fosta la nuntă

Vă spun cu mâna pe inimă că uneori aud la radio povești de-mi stă inima și mintea în loc. În primul rând, trebuie să le mulțumesc ascultătorilor că au atât de multă încredere în noi încât să ne împărtășească gânduri și întâmplări care pot părea foarte intime. În al doilea rând, trebuie să recunosc că viața este făcută dintr-o grămadă de mici detalii și lucruri surprinzătoare, care reprezintă mult mai mult decât bula de o avem pe Facebook. Nu e niciun film care să poată ajunge la trăirile și întâmplările pe care le au mulți oameni. 

Așadar, provocarea de azi este puțin neobișnuită. Pentru că nu multă lume ar face așa ceva. Cine și-a chemat fostul sau fosta la nuntă? Exact, să-i cheme între invitați, așa, ca foști prieteni. Sau poate c-au apărut ei pe neașteptate. Da, lucrurile astea se întâmplă, oricât de necrezut ar părea. Nimeni nu vrea să-și vadă trecutul pe acolo sau mai ales nimeni nu vrea să vadă trecutul partenerului de viață. Doar că lumea e mai complexă de atât. Ce ziceți de o poveste în care el și ea, foști, se întâlnesc în calitate de mire și mireasă, dar fiecare cu altcineva? Dar de domnul care a ales să rămână cu altcineva în noaptea nunții?

Vă avertizez. Ce veți asculta se termină prost. Chiar tragic, îndrăznesc să spun. Ascultați, o să vă ia doar câteva minute!

CNAIR: ”Vă sfătuim să mai mergeți cu trenul”

Dacă nu mai aveți răbdare, treceți direct la ascultarea interviului. Pe unii o să-i surprindă, pe alții o să-i stupefieze, alții vor fi indignați, unii vor râde. Până la urmă, o să ascultați ceva cât se poate de omenesc. Vă asigur măcar că o să râdeți. Și apoi o să fiți un pic debusolați. 

Pentru toți ceilalați, citiți un pic!

Nu știu câtă vreme ați pierdut de Anul Nou pe  drumurile din România. Nu știu dacă v-ați blocat între stațiuni sau dacă v-ați rupt mașina pe undeva pe un drum uitat al țării. Bănuiesc că multora dintre voi li s-a întâmplat. Așa cum mă gândesc că și în dimineața asta, când primiți acest text, mulți ar trebui să fie blocați pe undeva.

A nu circula, a fi blocat, a avea drumuri proaste este deja o axiomă românească. România a construit anul trecut doar 60 de kilometri de autostradă. Adică i-a dat în folosință pentru că 22 erau construiți de cu un an înainte. Trei dintre acești kilometri leagă Bucureștiul de o autostradă de la marginea sa și care nu duce nicăieri. O părticică din aceste autostrăzi s-au dărâmat deja sau au probleme de construcție. Iar alte zeci de proiecte stau să înceapă sau nu, într-un marasm birocratic. Nimănui nu-i este clar de ce trăim această incapacitate de a face ceva. Bani sunt, companii sunt. șefi sunt, Europa ar vrea să nea dea, dar aproape nimic nu se mișcă. 

În condițiile astea ar fi nevoie de un super-erou. Iar dacă statul român nu are un constructor super-erou, atunci are un comunicator super-erou. Alin Șerbănescu, purtătorul de cuvânt al CNAIR este personajul pozitiv de care are nevoie toată lumea. Chiar dacă drumul s-ar dărâma lângă el, ar găsi și un cuvânt bun. Chiar dacă ar fi milioane de gropi, te-ar asigura că așa este peste tot în lume. De ar fi aglomerația cea mai mare, este, evident, din cauza mașinilor. Și de nu am avea autostrăzi, e vina constructorilor. 

Domnul Șerbănescu este copilul optimist din celebrul banc. Copilul găsește sub bradul de Crăciun o balegă, dar este ferm convins c-a primit un căluț care tocmai stă să apară. Așa și noi cu drumurile. Nu le vedem sau sunt rupte, dar și când vor apărea, vor fi minunate. Ascultați și nu o să mai fiți niciodată supărați pe drumurile din România!

Iată pe scurt și câteva idei:

”Nu mai sunt gropi în România. Sunt eradicate. Sperăm să nu apară o asociație de protecție a gropilor. Toate drumurile din lume au gropi.

Aglomerația apare doar în anumite perioade ale anului și pe anumite segmente. Dacă scăpăm de Brașov se circulă bine. 

O soluție ar fi noua șosea de centură pentru care acum se proiectează. Pentru Ploiești-Brașov așteptăm o nouă autostradă pe care o contractăm acum. De la Pitești la Sibiu poate vom avea în 2025. 

Am stat patru ani în China și vă asigur că și autostrăzile chinezilor care sunt cu 12 benzi se blochează.

La noi e o atmosferă de lucru. Când lumea se distrează, noi suntem pe drumuri. Când lumea ciocnea pahare, noi am avut de lucru în noaptea de Revelion.

Cine o mai spune că nu e sare pe drumuri, să se uite la oile alea de pe E81. 

Un factor al aglomerației este participantul la trafic. Cu cât sunt mai multe mașini, cu atât e mai mare aglomerația. Vă sfătuiesc să mergeți cu trenul. Știți că America a fost construită cu trenul. Puteau să o facă cu diligența.

Știți cum e într-o garsonieră. Dacă e unul singur, e bine. Dacă sunt patru e aglomerat. 

Anul acesta ar trebui să apară 118 kilometri de autostradă. Dar nu promitem nimic. Acum nu mai există niciun impediment pentru avântul revoluționar al constructorilor. 

Deși nouă ne place să ne văităm, să știți că drumuri în România avem.” 

Nu v-am spus eu că e bine?

Foto: Inquam Photos.

 

 

Prăbușirea

Finalul de an îmi pare un roller-coster accelerat, dar care nu mai are stație. Mecanicii lui își închipuie că va merge la nesfârșit și că ar putea supraviețui cu călători cu tot, dar adevărul este că el nu mai are frâne. Și în loc de șase stâlpi, mai stă în vreo doi, dar ei spun că merge și așa. Prăbușirea trebuie să fie însă pe aproape. O societate nu poate funcționa fără toți stâlpii ei, fără moderație ș fără negociere.

Mă uit pe comunicatele care curg dinspre economie. Bursa s-a prăbușit, cea energetică a simțit o creștere a prețurilor cu 14 la sută, băncile trebuie să vină cu bani de acasă, pensiile populației sunt furate de către guvern. Se scumpește și internetul, iar statul nu mai poate plăti nici măcar ce are acum, darămite ce-a promis.

Nu știu dacă ați remarcat că noile taxe sunt însoțite de blocarea unor drepturi bănești cu care PSD s-a tot lăudat. Altele au fost înghețate la nivelul din acest moment, multe drepturi îndreptate către lunile următoare. E semnul cel mai clar că șandramaua s-a rupt, atunci când nu mai poți plăti nici propriul electorat. 

Pentru a finanța însă nivelul uriaș de lene și incompetență din statul român e nevoie să-i asuprești și mai tare pe cei care fac ceva. Astăzi PSD a hotărât că plătește toată lipsa de realizări din ultimii ani cu premiul că se poate merge și mai departe așa. 

Uitați-vă în jur: cei care au produs cel mai puțin în ultimii ani, cei care nu au făcut străzi, școli și spitale trăiesc cel mai bine în România. În 30 de ani ei nu au construit nimic și totuși au cele mai mari salarii, cele mai mari beneficii și privilegii. De la salarii, la pensii speciale, la telefoane de serviciu, mese, hoteluri și vacanțe, toate le aparțin și sunt plătite de toți românii. 

În plus, Dragnea și echipa sa le-au dat și sentimentul impunității. Ei nu sunt vinovațoi de nimic și nu vor mai fi vreodată. Nu răspund pentru abuz în serviciu, pentru evaziune, nu pot fi trași la răspundere penală. Dacă au fost trași la răspundere trebuie exonerați. Totul ca să le fie bine. 

Numai ieri, CSM a hotărât într-un dispreț profund că e bine la ce complet a ajuns domnul Dragnea și că așa trebuie făcurt. Acesta este semnul pentru toată gașca că vor fi mereu protejați. 

Rețineți că niciuna dintre măsurile economice sau juridice care au fost aplicate nu au fost vorbite cu nimeni. Nicio voce rațională nu a fost ascultată. Dar cam aici s-a dat măsura prostiei lor. Prăbușirea a început. Lumea civilizată nu rezistă fără mecanisme economice echilibrate, fără un echilibru social și cu o conducere clientelară și coruptă. 

Urmează  o perioadă cu inflație majoră, cu pușcării golite, cu inegalitate uriașă între partid și restul lumii și cu o adâncire progresivă a sărăciei. Fibra socială cea mai bună a țării este deja plecată și văd un val nou de plecări. Vom rămâne doar cei blocați aici sau pentru care este prea târziu. Și, desigur, generația tulbure a incompetenților care ne conduc. 

Cu Europa departe sau dezinteresată vom arată întâi ca Belarus, apoi ca Moldova și apoi cine mai știe cum. Asta se va întâmpla în aplauze până când se vor lovi cu capul de gard. 

 

Testul cu anvelope pe care l-am trecut la limită

Pentru că folosesc cauciucurile lor iarna asta, Nokian mi-a trimis o scrisoare cu câteva sfaturi care să-mi fie de folos peste iarnă. Și să mă scutească de niște bani vara viitoare. E vorba de sfaturi legate de păstrarea anvelopelor de vară în timpul iernii. Unde le pui, cum le împachetezi. Sunt șase chestiuni. Pe unele le-am făcut pe altele nu.  Vă puteți da și voi bifă la câte ați făcut.

  • Verificați vechimea anvelopelor și achiziționați altele noi cel mai târziu la fiecare 6-10 ani – Da, am verificat. Am schimbat la limita de sus, 10 ani
  • Verificați starea suprafeței de rulare și îndepărtați pietrele mai mari din caneluri – Niciodată nu mi-am bătut capul. Se uită băieții de la vulcanizare?
  • Spălați anvelopele și lăsați-le să se usuce complet înainte de depozitare – Nu am făcut asta niciodată, habar n-aveam. 
  • Păstrați anvelopele într-un loc răcoros și uscat – Asta da, le-am ținut în magazii.
  • Protejați anvelopele împotriva luminii solare și a substanțelor chimice – Le pun în saci. Și stau la întuneric.
  • Pentru mai multă liniște, lăsați totul pe seama profesioniștilor de la hotelul de anvelope. – Eu le am pe ale mele la hotel, nevastă-mea nu a vrut. Vedem care e diferența în câteva luni. 

 

Pe scurt s-ar traduce așa: „Locul ideal pentru depozitarea anvelopelor este un spațiu răcoros, cu temperatura sub 15ºC, în care anvelopele rămân uscate. Sunt de preferat spațiile întunecate protejate de lumina soarelui, deoarece radiațiile UV vor reduce durabilitatea anvelopei”,  spune Martin Dražík, manager de produs la Nokian.

Încă două chestiuni care mi s-au părut utile.  Prima pe care nu am știut-o niciodată este că anvelopele nu se spală niciodată cu un jet puternic de apă. „Când spălați anvelopele, țineți jetul de apă departe de anvelopă, deoarece este posibil să desfaceți cauciucul de materialul de sub el. Acest lucru poate cauza ruperea anvelopei odată ce este utilizată din nou”, spune Martin Dražík.

Al doilea este că nu trebuie să puneți nimic peste ele acolo unde le țineți. Le pui în picioare și așteptați să le vină din nou vremea. Sper că v-au fost de folos. 

 

 

Ne dezbrăcam și noi mai puțin la piscină?

Am una nouă de la piscina unde mi se întâmplă lucruri misterioase. Știți voi, v-am mai povestit de ziua în care mi-a dispărut un pantof. Doar un pantof. Și, deși l-au căutat angajații hotelului, nu a mai apărut. Apoi de ziua în care un tătic a intrat cu două fetițe în vestiarul bărbaților. 

Noutatea a venit acum câteva zile. Știți dușurile alea de pe marginea bazinului. Faci repede o băiță înainte de a intra și eventual, te mai cureți de clor când ești, dacă te duci pe la saună, jacuzzi și așa mai departe. De obicei, la piscină e atmosferă relaxată cu lume destul de puțină. Dar acum era o după-masă în care chiar se adunase destulă populație. Și ca niciodată, multe familii cu copii.

Mai mult

România, lucruri care (nu mai) contează

Deunăzi, la spălătorie, mi-au spălat mașina patronul și nevasta lui. Nu mai au decât doi oameni de ceva vreme și nici nu o să mai vină altcineva. Bani puțini, multă muncă. De abia au putut să oprească un băiat la vulcanizare.

Au bătut toate satele de pe lângă București, dar ”nu prea se mai vrea”. Și așa e plin de afișe cu locuri de muncă, pe toți stâlpii din comună: de la frizerie, la spălătorie, la vulcanizare și companii de construcții. Niște băieți de la ”logistică” mi-au pus unul drept în fața porții, poate mă duc eu. 

Mai mult

Ce ar trebui să învețe guvernul României de la un mic oraș din Polonia

Un prieten de-ai mei a călcat recent prin Polonia. Nu ați auzit probabil de Rzezsow și nici nu aveți de ce. E un oraș mic, de nici 200 de mii de locuitori, dar sediu al mai multor companii internaționale. Orașul arată impecabil și pe lângă asta are 49 de linii de autobuz, aeroport, e un nod feroviar important și e în preajma unei autostrăzi.

Rzezsow bucură de o dezvoltare explozivă în ultimii ani și imediat o să vă las să înțelegeți de ce și mai ales cum Polonia are așa un avans în fața noastră. Omul mi-a explicat și unde greșesc guvernele României și de trăim pe o falie așa de mare în ultimii ani.  

Mai mult

Octavian Bellu a deschis programul VIP-uri în intersecții

Cred c-ați aflat în ultimele ore că Octavian Bellu a trebuit să dirijeze un pic circulația în mijlocul Bucureștiului. Nu a făcut-o de plăcere, ci pentru că altfel nu reușea să mai plece de pe loc. Autobuzele din fața lui erau blocate de câteva mașini parcate aiurea. Bellu și alți colegi de trafic au ieșit din mașini, au mutat un Fiat și au încercat să facă același lucru cu un gipan. Nu au reușit. Au reușit însă să facă un pic de spațiu cât să treacă toată lumea.

Am vorbit cu omul și mi-a spus că primul lucru care i-a venit în minte este că prima mașină din București a aparținut baronului Bellu. ”E ca un arc peste timp, se închide un cerc.” ne-a spus râzând. Cum ar veni, o sută de ani mai târziu, un alt Bellu nu prea mai are ce mai face cu mașina în București.

Mai mult

Limonadă cu apă de la chiuvetă

Ajung zilele trecute la o conferință din cele complicate, cărora în general le trebuie traducere pentru ziariști. Locul unde se adună oameni de specialitate dintr-un domeniu și fac schimb de informații despre profesia și problemele lor.

Și când stăteam eu și mă gândeam care e semnificația pentru urbe a unor astfel de adunări simandicoase, văd că se ridică un cetățean în picioare. Se prezintă ca unul dintre liderii organizației hotelierilor și-mi dă o veste pe care nu o anticipam. 

Mai mult

Cum știi că te-ai întors în România. Studiu făcut la nevoie

Fix în mijlocul Londrei, în Trafalgar Square, locul unde mii de oameni se strâng în mod obișnuit, fix acolo l-a apucat pe ăsta micul. Că nu mai poate, că vrea la baie acum și repede. Asta s-a întâmplat chiar în fața unei toalete publice cu o intrarea arătoasă și marcată cât se poate de mare. 

Și atunci s-a trezit în noi instinctul de român. ”Băi, dar o fi bine să intre aici? O fi curat? Ce-o fi înăuntru? Cum miroase? Te duci acolo și leșini?” Știți voi, toate traumele din toate timpurile din România unde orice toaletă publică, oricum aproape inexistente, înseamnă un loc murdar, urât mirositor și de multe ori promiscuu. 

Mai mult